. Mitropolie a Moldovei

„OBŞTEA SF. TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MĂNĂSTIRE SLATINA

Comuna Drăceni-Judeţul Baia

1950 iulie 6

Prea Cuvioase Părinte Arsenie,

Cu cea intru Iisus Hristos frăţească dragoste şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, vă scriu aceste puţine rânduri, care as dori să vă găsească în momentul cel mai fericit al mântuirii şi al cugetării spre cele Cereşti.

Părintele meu,

De multă vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele insetate de apa vieţii.

Mult am dorit şi eu insetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas incurcat cu grija vieţii in spinii păcatelor mele care m-au tot incurcat şi mă incurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre.

Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost şi care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, in răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai intâi, cer iertare de intârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi invrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea, dar acum văzând iarăşi că altele ma impiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi.

Părintele meu,

Mai intâi tin sa va mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvânt, hrănindu-i până la o vreme, pana ce ati socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi indreptat să vină aici la noi în maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati născut in predicile de la Sâmbăta când eraţi acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste şi evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugăciuni şi chiar in timpul vorbirei, nu fără evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri şi merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfătându-se intru ele ca intru toată bogăţia, eu insă, sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvna trece peste toate nu iau in seamă neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie pacătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne invrednici de mântuitoarele invăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii in numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă sa ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Curatei Sale Maici să va ajute să veniţi pe la noi şi să ne folosiţi pe noi, cei saraci şi neiscusiţi.

Până atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila Domnului sa vă plătească dragostea şi sârguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei impreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, ca aţi dat la lumină acest tezaur mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul desăvârşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru această osteneală, pentru care v-aţi sârguit a pune nutreţ ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru aceasta nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutându-vă mâinile.

Staret

Arhimandrit Cleopa şi soborul

ss Cleopa Ilie

(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249)

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu catre Parintele Arsenie Boca

Hristos a inviat!

Prea Cucernice Parinte iubit de sufletul meu, In lupta cu puterile intunericului, cu gandul la Dumnezeu, mi-am gasit pacea in rugaciune. Si-ntotdeauna ma gandesc ca Bunul Dumnezeu, in dragostea-I nemarginita pentru oameni, ne trimite incercarea suferintei, ca prin ea sa ne purificam de pacate, sa ne invatam a renunta cu bucurie la tot ce-i trecator si sa ne indreptam cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

In suferinta m-am putut cunoaste pe mine insumi, mi-am putut cunoaste goliciunea si nimicnicia. Azi ma vad un pacatos, cel mai pacatos om.
Si cand am privit in adancul inimii mele, am gasit acolo darul nepretuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtutilor, pe care Dumnezeu l-a sadit in om spre cultivare si desavarsire. Si eu, ca un rob ticalos, am nesocotit o viata intreaga acest dar (…).

Azi multumesc din tot sufletul pentru toate suferintele si umilintele prin care mi-a fost dat sa trec, caci ele m-au adus la constiinta pacatului si m-au facut sa inteleg ca singura cale care duce la mantuirea Neamului este Calea evanghelica: Hristos.

Cu fiecare mica jertfa de iubire traiesc o bucurie mare, unica. Din renuntari imi culeg multumirea si sufletul mi-i insetat de daruirea totala pentru Hristos (…). De multa vreme am luat hotararea de a trai curat, in Duh crestin.

Sunt fericit, caci daca mi-i ingradita libertatea fizica de catre legile omenesti, prin zidurile inchisorii, in schimb Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea Iubirii – si aceasta libertate este bunul suprem pe care l-as fi putut castiga in lumea aceasta plina de desertaciuni (…).

Numai in masura in care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la innoirea lui sufleteasca. Caci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de buna voie pentru Iubire si Adevar.

V-am marturisit, Parinte, gandurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Stiu ca sufletul Sfintiei Voastre le primeste pe toate cu bucurie si multumire in Domnul (…). Gandul meu de iubire vi-l transmit cu toata caldura sufletului, caci in rugaciunile Sfintiei Voastre imi gasesc odihna.

Aici, in Galda, suntem vreo 70 de detinuti. Printre ei sunt oameni care si-au pus la modul cel mai serios problema mantuirii. In Aiud, anii acestia de suferinta si de grele incercari au contribuit in chip unic al zidirea launtrica a neamului a omului nou: Crestinul. Numai Dumnezeu stie.

Aici la Galda sunt tocmai cei care inteleg si staruiesc pe calea mantuirii. Ar fi o bucurie sufleteasca rara daca Sfintia Voastra ar veni intr-o duminica aici. Ne-am folosi mult toti de cuvantul pe care ni l-ati marturisit. Cu dragoste in suflet, Va sarut mainile, Valeriu Gafencu

Galda, 19 Mai 1946