Sfantul Mucenic Iacob Persul; Sfintii Cuviosi Natanael si Pinufrie

Mareste imaginea.

 

Sfantul Mucenic Iacob Persul

Sfantul Mucenic Iacob era din tara persilor din cetatea ce se chema Elani, nascut din parinti crestini si crescut cu buna credinta. Acesta si-a luat de sotie o femeie crestina si vietuia in multa bogatie si cinste pentru ca era iubit de imparatul persilor, anume Isdegherd. Si a fost randuit de dansul mai mare in palatele imparatesti. Dar i s-a intamplat sa se insele cu facerile de bine cele multe si cu cinstirile imparatesti si a cadea din credinta, incat a adus jertfa idolilor si s-a inchinat lor impreuna cu imparatul.

Auzind despre aceasta maica sa si femeia lui, au facut o scrisoare catre dansul si i-au trimis-o degraba, in care scria asa: "O, ticalosule! Pentru ce ai lasat pe Dumnezeu, Imparatul cerului, pentru cinstea omeneasca? Caci facand dupa placerea imparatului acestuia vremelnic, ai pierdut viata cea fara de moarte. Si slujind imparatului acestuia stricacios, te-ai lepadat de Cel nestricacios. Ai schimbat adevarul pe minciuna, lasand credinta in Hristos si ai primit inselaciunea diavoleasca.

Supunandu-te imparatului celui muritor, ai trecut cu vederea pe Judecatorul viilor si al mortilor. Pentru dragostea omeneasca, te-ai facut nevrednic dragostei lui Dumnezeu si ai cazut din nadejdea cea buna. Plangem si ne tanguim pentru tine, caci fiind fiu al luminii, acum te-ai facut fiul intunericului si al gheenei. Si sa stii ca daca nu te vei intoarce catre Dumnezeu, apoi nu ai parte cu noi; pentru ca nu voim a te mai vedea, fiind inchinator de idoli. Iar cand ii va ajunge mania lui Dumnezeu pe imparat si pe ai lui, impreuna cu dansii te va ajunge si pe tine. Atunci vei plange cu amar, vazandu-te chinuit in focul gheenei. Drept aceea, te rugam cu lacrimi, intoarce-te catre Hristos si te sarguieste a scapa de urgia lui Dumnezeu care o sa vina asupra voastra".

Acest fel de scrisoare a fost data lui Iacob de la maica si de la sotia sa, fiind el atunci cu imparatul afara din cetate. Iar el luandu-o si citind-o, s-a umilit graindu-si in sine: "De vreme ce maica si sotia mea se instraineaza de mine, deci ce-mi va fi veacul ce va sa fie, cand va veni Dumnezeu sa judece viii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui?"

Citind iarasi scrisoarea cu sarguinta, a plans foarte si se tanguia pentru pacatul sau. Apoi si-a zis in sine: "Stiu ce voi face, ca sa nu piara pana in sfarsit sufletul meu. Voi petrece batand neincetat in usa milostivirii lui Dumnezeu, pana cand imi va deschide; caci stiu ca-mi va deschide, pentru ca este Indurat si Milostiv si nu voieste moartea pacatosului, ci primeste cu bucurie pe cei ce se pocaiesc".

Astfel plangand el si acestea catre sine zicand, l-au vazut niste pagani si l-au cunoscut ca este crestin. Apoi mergand, au spus imparatului. Iar imparatul, chemandu-l indata la sine, i-a zis: "Spune-ne noua adevarul, nazarinean esti?" Iar Iacob raspunse: "Este adevarat, sunt nazarinean!" Apoi imparatul a zis: "Dar esti fermecator?" Iacob a raspuns: "Nu sunt fermecator, ci crestin". Imparatul a zis: "Ticalosule si nemultumitorule, oare n-ai primit daruri si cinste de la mine si de la tatal meu?" Iacob a raspuns: "Unde este acum tatal tau? Iata ca trupul lui cel muritor se strica in pamant, iar sufletul lui este aruncat in iad".

Auzind acestea imparatul, s-a maniat foarte tare si a zis catre dansul: "Astfel de multumire dai dragostei mele cu care te-ai indulcit pana acum si mie te impotrivesti, iar pe tatal meu il graiesti de rau? Sa stii dar ca esti vinovat de moarte. Dar nu te voi pierde cu sabia, ca sa nu mori indata. Ci, muncindu-te cu felurite chinuri multa vreme, la cruda moarte te voi da".

Sfantul Iacob a raspuns: "Ceea ce te lauzi sa faci, o! imparate, aceea fa-o mai degraba, caci sa stii ca nu ma sperie cuvintele tale, care sunt asemenea vantului ce bate in piatra. Nici ingrozirea ta nu ma inspaimanta, pentru ca nu ma tem de moarte, stiind ca aceasta moarte vremelnica nu este moarte, ci somn. Caci ca din somn se vor scula din morminte toti oamenii la infricosata venire a Hristosului meu". Iar imparatul a zis: "Sa nu te insele nazarinenii care numesc moartea somn si invata a nu se teme de dansa, de care insa se tem si imparatii. Sfantul a raspuns: "Moartea dreptilor intru odihna va fi, iar voua necredinciosilor si pacatosilor incepere a chinului celui vesnic".

Atunci, chemand imparatul pe sfetnicii si pe prietenii sai, s-a sfatuit cu dansii cu ce chinuri sa-l piarda pe Iacob. Dupa aceasta a dat astfel de hotarire asupra sfantului ca sa fie spre infricosarea si a altor persi necredinciosi, dintre care s-a despartit Iacob cu credinta, ca fiecare madular al sau sa primeasca deosebita chinuire, prin taiere. Si luand chinuitorii pe Sfantul dupa porunca imparatului, il duceau la locul cel de chin pentru ca sa taie toate madularele lui, unul cate unul. In urma lui mergeau multi din cei cunoscuti, din boieri si din ostasi si din cetate popor fara de numar, ca sa vada patimirea si sfarsitul lui. Iar el, ajungand la locul oranduit a rugat pe chinuitori sa-i dea putina vreme sa se roage. Si, ridicand ochii spre cer, s-a rugat, zicand:

"Doamne Dumnezeul meu asculta-ma pe mine robul Tau si cautand din inaltimea cea sfanta a Ta, da-mi tarie si putere in ceasul acesta pentru ca sa rabd durerile acestea si sa-mi rasplatesc cu sangele meu greseala, caci ma lepadasem de Tine facatorul si Stapanul meu. Acum imi pare rau de aceasta si ma intorc la Tine, Dumnezeul meu. Marturisesc Preasfant numele Tau si-mi pun sufletul meu pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tau spre rabdare, ca sa vada vrajmasii Tai si sa se rusineze, caci Tu, Doamne, m-ai ajutat si m-ai mangaiat".

Astfel rugandu-se Sfantul, s-au apropiat chinuitorii si, dezbracandu-l, i-au intins mainile si picioarele si i-au zis: "Ce vei face acum Iacobe, caci acum nu poti avea nici o scapare pentru ca asa este porunca ca trupul tau sa se taie in bucati si chiar degetele mainilor si picioarelor si tot trupul tau de la grumaz pana la glezne; iar mai pe urma si capul il vom taia. Deci socoteste ce-ti este mai de folos: a te pleca voii imparatesti si a fi viu, intreg si sanatos? Sau a muri in aceste chinuri grele?"

Asemenea, si unii din prietenii lui plangeau pentru el, zicand: "Pentru ce iti pierzi sufletul tau in desert, cruta-te si nu-ti pierde frumoasele tinereti; fa voia imparatului si inchina-te zeilor lui, ca sa fii viu, iar Dumnezeului tau ii vei sluji in taina, precum vei vrea".

Iar Sfantul, deschizand gura, a zis: "Nu plangeti pentru mine, ci plangeti pentru voi si pentru fiii vostri. Pentru ca eu merg intru odihna cea vesnica, iar voi va veti duce sa pieriti in vesnicele chinuri. Caci zdrobindu-mi voi madularele, imi veti mijloci vesnica rasplatire negraita in ceruri, iar voua mai multa munca in iad, ca sa va ardeti in veac, impreuna cu dracii carora va inchinati".

Atunci, unii din ispravnicii imparatesti au inceput a bate pe chinuitori, zicand: "Ce stati, uitandu-va la dansul? Incepeti a face ceea ce vi s-a poruncit". Si indata unul, luand mana cea dreapta a Sfantului, i-a taiat degetul cel mare, iar fericitul privind la cer a zis: "Ajutorul meu si nadejdea mea, Doamne Dumnezeul cel mare intru tarie, Care cu degetul Tau cel dumnezeiesc izgonesti dracii, primeste acest deget care s-a taiat pentru Tine din indemnarea draceasca, ca o ramura din copaci si fii mie milostiv pentru ca si din vie se taie mladitele ca sa inverzeasca vita, ca mai mare sa creasca si mai mult rod sa aduca".

Ispravnicului imparatesc, fiindu-i mila de dansul, a zis: "Cruta-te, Iacobe, asculta porunca imparatului, caci iata tuturor ne pare rau de tine; inchina-te zeilor ca sa fii viu. Iar pentru degetul ce ti s-a taiat, nu te intrista; caci sunt doctori, care te vor tamadui, dar nu voiesc mai mult a-ti pierde sanatatea si frumusetea tineretilor tale!"

Iar fericitul a zis catre dansul: "Au nu vezi vita de vie, cand i se taie mladitele la vremea sa? Caci cand incepe a se incalzi pamantul de soare, langa fiecare taietura odrasleste. Deci, daca vita se taie pentru ca la vremea viitoare sa creasca odrasla si sa aduca rod, cu atat mai mult omul cel credincios, fiind rasadit in via Dumnezeului Celui Preainalt si unit cu viata cea adevarata, cu Fiul lui Dumnezeu, Care a zis: Eu sunt vita iar voi mladitele. Fiind taiat acum cu moartea cea vremelnica, va invia intreg in veacul viitor, inverzind cu odrasla slavei nestricacioase si aducand rodul rasplatirii celei vesnice".

Graind acestea Sfantul, s-a apropiat si i-a taiat si al doilea deget. Iar Sfantul Iacob, rabdand, a zis: "Primeste, Doamne, si a doua ramura din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta". Iar fata Sfantului era luminata si plina de bucurie, ca si cum s-ar fi indulcit de veselie. Si taindu-i si al treilea deget, el a zis: "De trei ispite care sunt in lume izbavindu-ma, binecuvintez pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh si cu cei trei tineri mantuiti din foc, ma voi marturisi Tie, Doamne si cu cetele mucenicilor voi lauda numele Tau, Hristoase".

Apoi i-au taiat si al patrulea deget. Iar el a zis: "Cel ce primesti lauda de la patru vietuitori, primeste patimirea degetului al patrulea, taiat pentru marturisirea Preasfantului Tau nume". Taindu-i si al cincilea deget, a zis: "S-a savarsit veselia mea, ca la nunta celor cinci fecioare intelepte". Chinuitorii vrand sa-i taie si degetele de la mana stanga, au inceput a zice catre dansul: "Cruta-ti macar acum sufletul tau, Iacobe, si nu te pierde, ci fa voia imparatului ca sa fii intreg. Oare nu-ti este mai bine a fi viu si intreg, decat a patimi aceste chinuri si a muri? Iar pentru pierderea unei maini nu te mihni, caci multi oameni sunt in lume numai cu o mana si se indestuleaza cu multe bogatii si cu cinste si se indulcesc de tot binele pe pamant".

Iar Sfantul a zis: "Pastorii, cand tund oile, tunzand partea din dreapta, oare lasa pe cea din stanga netunsa? Eu sunt oaie a turmei lui Hristos, care m-am dat in mainile voastre pentru Domnul meu, ca sa-mi tundeti madularele mele ca pe o lana; acum avand mana cea dreapta tunsa, o voi cruta pe cea stanga? Nu voi cruta nici unul din madularele mele; ci ma voi dezbraca de trupul meu stricacios, pentru ca sa ma imbrac intr-unul nestricacios".

Si privind catre cer, a zis: "Mic si prost sunt in fata Ta, Doamne, Care, fiind Dumnezeu mare, Te-ai micsorat pe Tine, imbracandu-Te in chipul nostru si ai rabdat pentru noi rastignire si junghiere. Nu pot, Stapane, a urma patimilor Tale. Insa ma dau pentru Tine spre zdrobire si spre moarte, pentru ca in vremea Invierii sa ma ridici viu si intreg".

Zicand acestea, s-a apropiat gealatul (chinuitorul) si i-a taiat degetul cel mare al mainii stangi. Iar el a zis: "Multumesc Tie, prea laudate Doamne, ca m-ai invrednicit pe mine a-ti aduce al saselea deget, Cel ce in ziua si in ceasul al saselea Ti-ai intins pe cruce Preacuratele Tale maini". Si i-au taiat si al saptelea deget. Iar el a zis: "Precum cu buzele impreuna cu David de sapte ori in zi Te-am laudat, Doamne, pentru judecatile dreptatii Tale, asa astazi cu sapte degete care sunt taiate pentru Tine, preamaresc mila Ta, aratata asupra mea".

Atunci i-au taiat si al optulea deget, iar Sfantul a zis: "Tu Insuti, Doamne, ai primit in a opta zi taiere imprejur dupa lege, iar eu rabd taiere a opt degete, pentru ca, despartindu-ma de oamenii cei faradelege si necurati, sa ma unesc cu Tine, Mantuitorul Meu; iesind din trup sa vad Preasfanta Ta fata, pe care asa doreste sufletul meu sa o vada precum doreste cerbul izvoarele apelor".

Taindu-i-se si al noualea deget, Sfantul a zis: "Intr-al noualea ceas pe cruce Ti-ai dat Duhul Tau, in mainile Parintelui, Hristoase al meu; iar eu intru durerea acestui al noualea deget taiat, iti aduc multumire, ca m-ai invrednicit a fi intins spre taierea madularelor mele, pentru preasfant numele Tau".

Atunci i-au taiat si al zecelea deget, iar el laudand pe Domnul, a zis: "In psaltire cu zece strune voi canta Tie, Dumnezeule si iti multumesc Tie, Care m-ai invrednicit a rabda taierea degetelor de la amandoua mainile, pentru cele zece porunci ale Tale, care au fost scrise pe doua table".

Atunci unii din boierii imparatesti, care stateau de fata, fiind prieteni Sfantului, plangand cu amar, au inceput a zice catre dansul: "O! preaiubitul nostru prieten, te rugam asculta-ne pe noi, fa voia imparatului, ca sa nu mori in grele chinuri. Si sa nu ai mihnire pentru degetele tale, caci sunt doctori iscusiti, care pot sa te vindece, numai cruta-te, ca sa nu te lipsesti de aceasta lume dulce; pentru ca ai multa avere si poti sa fii intru mare odihna. Ca de-ai fi fost sarac, ai fi putut zice: ce nadejde imi este mie si ce folos am de viata mea, nemaiputand de acum a lucra cu mainile si a ma hrani? Dar tu esti bogat si ai aur destul si numai singur de vei voi, poti sa traiesti cat se poate de bine in dulcetile acestei lumi si sa te inveselesti impreuna cu sotia si cu maica ta si cu iubitii tai prieteni. Pentru ce voiesti sa-ti pierzi sufletul in desert, spune noua macar un cuvant, prin care sa te pleci voii imparatului si indata vei fi slobod de munci".

Iar fericitul, privind spre dansii, a zis: "Nimeni nu poate sluji la doi domni, si nimeni, punand mana pe plug, cautand inapoi, este indreptat intru imparatia lui Dumnezeu. Caci Domnul meu a zis: Cine iubeste pe tata sau pe mama, pe femeie, sau pe copii, mai mult decat pe Mine, nu-Mi este Mie vrednic; cel ce nu-si ia crucea sa si sa vina dupa Mine, nu este vrednic de Mine. Deci nu voi asculta sfatul vostru, pentru ca nefolositoare imi sunt cuvintele voastre; ci mai mult va rog, sa nu ma crutati pe mine. Ci precum va este voua poruncit pentru mine, asa faceti".

Atunci maniindu-se gealatul, s-a apropiat si i-a taiat degetul cel mare al piciorului drept. Iar Sfantul Iacov a zis: "Slava Tie, Hristoase, Caruia nu numai mainile, ci si picioarele au fost strapunse, si sangele Ti-a curs. Invredniceste-ma, ca piciorul drept care a patimit taierea degetului dintai sa stea cu cei mai de pe urma de-a dreapta Ta".

Si i-au taiat al doilea deget al aceluiasi picior. Iar el a zis: "Indoitu-s-a spre mine stapanirea si mila Ta Doamne, in aceasta zi, in care patimind taierea si acestui deget al doilea, voi veni catre Tine, Dumnezeul meu Cel tare si viu, care ma izbavesti pe mine de moartea vesnica".

Si i-a taiat si al treilea deget si l-a aruncat dinaintea lui, iar fericitul cautand spre dansul a zimbit si a zis: "Mergi in numele Treimii si tu al treilea deget catre sotii tai, ca si grauntele de griu care cade in pamant, si murind pentru Hristos, Cel ce a inviat a treia zi, mult rod de cinste vei avea impreuna cu prietenii tai in ziua invierii celei de obste".

I-a taiat si al patrulea deget si a zis fericitul: "Pentru ce esti mihnit sufletul meu si pentru ce te tulburi? Nadajduieste catre Dumnezeu, Care te mantuieste cu puterea crucii celei in patru cornuri, ca ma voi marturisi Celui ce m-a zidit pe mine din patru stihii".

Si i-a taiat lui si al cincilea deget, iar Sfantul a zis: "Acum voi incepe a grai catre Tine, Doamne, Cel ce ai rabdat pe cruce cinci rani mai mari, preamarind ajutorul Tau, pentru ca ma faci vrednic partii credinciosilor robilor Tai, celor ce au patimit pentru Tine, cei care au inmultit cei cinci talanti".

Apropiindu-se gealatul de piciorul lui cel stang, i-a taiat degetul cel mic si a zis Sfantul Iacob: "Imbarbateaza-te, micule deget al saselea, prin Dumnezeul cel mare, Cel ce ma intareste pe mine cu mila, care in a sasea zi te-a facut pe tine cel mic cu cele mari si, deopotriva, cel mic ca si cel mare va invia. Si de vreme ce nici un fir de par din cap nu piere, cu atat mai mult tu, deget mic, nu te vei desparti de sotii tai cei mai mari, ci deopotriva cu dansii te vei preamari, precum si deopotriva patimesti".

Si i-a taiat si al saptelea deget. Iar Sfantul a zis: "Risipiti casa aceasta veche sub care se ascundea sarpele cel cu sapte capete, pentru ca mie mi se gateste de Ziditorul - Cel ce in a saptea zi S-a odihnit de lucrurile Sale -, alta casa nerisipita, nefacuta de mana, vesnica in cer".

Apoi i-a taiat si al optulea deget, iar Sfantul a zis: "Cel ce a mantuit opt suflete din apa in corabia lui Noe, ma va mantui si pe mine, cel caruia imi varsati sangele cu apa. Caci taindu-mi-se si acest deget al optulea, precum nicovala, fiind batuta cu ciocanul nu simte lovitura, ci mai mult se intareste, asa nici eu nu bag seama de durerea madularelor ce mi se taie; pentru ca Insusi Facatorul doctorul cel mai bun, ma intareste pe mine si-mi usureaza durerile si ma va pune cu totul intreg in a opta zi, dupa zilele saptamanii vietii acesteia, in viata cea viitoare preafericita si vesnica".

Si i-a taiat si al noualea deget. Iar Sfantul a zis: "Intareste-ma in rabdare, Dumnezeule adevarat, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu, Cel ce ai intarit cu darul Tau cele noua cete ingeresti, cu care ma invrednicesti a sta inaintea Ta, pe mine care patimesc taierea acestor noua degete ale picioarelor".

Atunci i-au taiat si al zecelea deget, iar el, laudand pe Domnul, a zis: "Iata ca-Ti aduc Tie jertfa, Iisuse Hristoase, Cel ce esti desavarsit Dumnezeu si om desavarsit, douazeci de degete ale mele". Si iarasi a zis: "Judeca mie, Dumnezeule, si alege judecata mea de la neamul necuvios; ca iata, necredinciosii n-au crutat faptura Ta, ci ca niste lupi nemilostivi au taiat madularele mele".

Si statea acolo multime multa de popor, barbati si femei, batrani si tineri, privind la acea priveliste si mirandu-se de rabdarea Sfantului.

Apoi patimitorul lui Hristos, cautand asupra prigonitorilor, a zis: "Ce stati fara de lucru? Taiati copacul ale carui ramuri le-ati taiat!" Si apropiindu-se chinuitorul, i-a taiat piciorul cel drept, iar Sfantul a zis: "Acum aduc in dar Imparatului ceresc starea mea inaintea Lui, pe care iubindu-L, patimesc acestea, ca piciorul meu acesta taiat sa stea drept intru Imparatia Lui, alcatuit la incheietura sa intru dreptate".

I-a taiat apoi si piciorul stang, iar Sfantul, cautand la cer, a zis: "Auzi-ma, Doamne, ca buna este mila Ta. Tu esti Dumnezeul Care faci minuni! Fa cu mine semn spre bine si ma izbaveste de starea cea de-a stanga".

Dupa aceasta i-a taiat mana cea dreapta, iar el a strigat, zicand: "Mila Ta, Doamne, in veci o voi lauda; in neam si in neam voi vesti adevarul Tau, ca implinesti asupra mea cuvantul Tau, care zice: De te sminteste pe tine mana ta cea dreapta, tai-o pe ea si o arunca de la tine".

Si i-a taiat lui si mana cea stanga, iar el a zis: "Nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoara in iad, care se tin de lucrurile cele nedrepte ale stangii; ci noi cei vii, care, lepadand stanga, bine Te cuvantam, Doamne, de acum si pana-n veac".

Apoi i-a taiat umarul cel drept, iar el a zis: "Lauda suflete al meu pe Domnul, lauda-voi pe Domnul in viata mea, canta-voi Domnului pana ce voi fi! Caci Cel ce si-a pus pe umarul Sau oaia cea pierduta, si-a pus-o pe ea de-a dreapta Sa si isi va aduce aminte si de acest umar al meu drept si ca pe cel pierdut il va afla si, asemenea, de-a dreapta Sa il va pune".

Si i-a taiat lui si umarul stang. Iar Sfantul a zis: "Vrajmasii m-au inconjurat, ci ajutorul meu si lauda mea este mie Domnul spre mantuire, a Carui stapanire s-a facut peste umarul Lui. Acela nu ma va lasa pe mine, care patimesc taierea acestui umar stang, ca sa ma abat spre stanga catre stapaniile intunericului".

Deci, a inceput a-i taia pulpele pana la genunchi, iar Sfantul, patimind durere, a strigat: "Doamne, Dumnezeul meu, Care nu in puterea barbatului binevoiesti; ci binevoiesti intru cei ce se tem de Tine si intru cei ce nadajduiesc spre mila Ta, ajuta-mi mie robului Tau, caci m-au cuprins pe mine durerile mortii". Iar chinuitorii au zis catre dansul: "Dar nu ti-am spus tie ca grele chinuri si cumplite dureri te vor cuprinde? Dar tu nu ne-ai crezut pe noi".

Iar viteazul patimitor a raspuns: "Au nu stiti pentru ce ma doare? Pentru ca sa se arate ca sunt trup, caci pana acum, Dumnezeu intarindu-ma, nu am tinut seama de chinuri, ca si cum as fi fost fara trup; iar acum, durandu-ma dupa fire, ma arat ca sunt cu trup, dar ma voi imbraca pe mine in trup nou, pe care nu vor putea sa-l taie sau sa-l zdrobeasca niciodata uneltele voastre cele de chinuri".

Asa s-au ostenit chinuitorii, taind madularele lui de dimineata pana in al noualea ceas, si in toata vremea aceea iesea buna mireasma ca dintr-un chiparos din trupul lui cel taiat. Apoi incetand chinuitorii a-l mai taia, ostasul lui Hristos, biruind cu durerile sale pe diavolul, striga catre Dumnezeu, zicand:

"Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule, Atottiitorule, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Cel ce esti laudat de heruvimi si slavit de serafimi si preamarit de toate cetele ceresti, precum si de toata suflarea, cauta spre mine, Dumnezeule al viilor si al mortilor, si ma auzi pe mine care sunt abia viu. Caci iata ca imi sunt taiate toate madularele si zace trupul meu o parte mort si alta parte inca putin viu. Si nu am picioare cu care sa stau inaintea Ta, Doamne; nu am maini pe care sa le ridic spre rugaciune catre Tine, Stapane. Nu am genunchi pe care, cazand, sa ma inchin Tie, Ziditorului meu; mainile, picioarele, umerii si pulpele mele imi sunt taiate, iar eu sunt aruncat inaintea ta, Atotvazatorule ca o casa cazuta si ca un copac fara de ramuri. Rogu-Te dar pe Tine, iubitorule de oameni, nu ma lasa pana in sfarsit, ci scoate din temnita sufletul meu".

Asa rugandu-se el, unul din cei ce stateau inainte, luand cutitul, i-a taiat sfintitul cap. Si astfel savarsindu-si nevointa patimirii, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit si aruncat, a zacut pe pamant pana in noapte. Apoi dupa ce s-a innoptat au adunat credinciosii madularele lui si le-au ingropat cu cinste, toate impreuna, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh in veci. Amin.

Deciu si Valerian, paganii imparati ai Romei, chemand pe toti domnii si boierii lor, s-au sfatuit pentru intinderea si inmultirea cinstirii zeilor lor si pentru pierzarea si risipirea sfintei credinte crestinesti. Si toti, cu un gand, s-au invoit la acel sfat faradelege si au dat o porunca in capitala Romei, care era scrisa astfel:

"Imparatii Romei, biruitorii cei nebiruiti, pururea cinstiti, marii credinciosi Deciu si Valerian, impreuna cu toti boierii, dau in stire ca de vreme ce facerile de bine si darurile zeilor nostri le-am cunoscut si ne-am indulcit si de biruintele ce ne sunt date noua de la dansii asupra vrajmasilor nostri; apoi, ca tot felul de roade primim de la dansii cu indestul are, prin buna prefacere a vazduhurilor si i-am cunoscut pe ei a fi noua mari facatori de bine si de obste randuitori pentru cele de folosul nostru.Drept aceea cu un sfat impreuna glasuit cu boierii, poruncim ca toata randuiala poporului, liberi si robi, ostasii si neostasii, sa aduca jertfa zeilor, cazand la dansii si cu rugaciune plecandu-se. Iar daca va indrazni cineva a calca dumnezeiasca noastra porunca ce este intarita de noi cu sfat de obste, pe unul ca acela poruncim ca sa-l arunce legat in temnita, apoi sa se omoare prin felurite munci. Si de se va pocai, plecandu-si genunchii, de mare cinste se va invrednici de la noi. Iar de se va impotrivi, apoi dupa multe munci, sa ia pedeapsa de sabie sau sa fie aruncat in mare sau sa se dea spre mancare pasarilor si cainilor; mai vartos daca se va afla cineva de credinta crestineasca, aceea astfel sa fi, muncit. Iar cei ce se vor supune poruncii noastre, mar, cinste si daruri vor mosteni. Fiti sanatosi cu buna norocire". Astfel de porunca imparateasca fiind data, s-a tulburat toata cetatea Romei, caci se propovaduia acea porunca far de Dumnezeu prin toata cetatea si se trimitea prin toat cetatile si imprejurimile lor. In acea vreme s-au sculat barbarii asupra imparatiei Romei si pregateau imparatii ostile lor ca sa iasa la razboi impotriva barbarilor. Deci a poruncit trupelor de prin toate cetatile sa se adune la Roma. Atunci a venit si trupa in care era ostas Mercurie si s chema trupa aceea Martenses din Armenia cea Mare, sub stapanirea voievodului Satumin.

Deci, iesind imparatul Deciu la razboi, a ramas in Roma Valerian si, facandu-se multa vreme razboi si macel mare intre barbari si romani, s-a aratat lui Mercurie ingerul Domnului in chip de om mare, imbracat in haine albe tinand in mana sa o sabie, si a zis catre dansul: "Nu te teme Mercurie, nici te infricosa, caci sunt trimis spre ajutor tii ca sa te fac biruitor. Deci, primeste aceasta sabie si pomeste asupra barbarilor si, dupa ce-i vei birui, sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau!" Iar el fiind inspaimintat, i se parea ca cel ce i s-a aratat este unul din boierii Romei. Si luand sabia pe care i-o daduse, a pornit cu mare iuteala asupra potrivnicilor, pe care-i taia ca pe niste iarba. Si trecind prin trupele barbarilor, pana la imparatul lor, l-a ucis cu sabia si impreuna cu el multime mare de ostasi viteji, incat i se lipi se mana cu sange de manerul sabiei. Si asa au fost biruiti si izgoniti barbarii de catre romani.

Atunci Deciu, vazand vitejia cea mare a lui Mercurie, l-a chemat la sine si, cinstindu-l cu mari daruri, l-a pus voievod peste toate ostile. Apoi, parindu-i-se lui Deciu caci cu ajutorul zeilor au biruit pe vrajmasi, se veselea foarte si impartind ostilor aur mult, a slobozit pe fiecare intr-ale lor. Iar ei impreuna cu Mercurie mergand la Roma, faceau ospete mari prin cetati.

Intr-o noapte, dormind voievodul Mercurie, a venit la dansul ingerul, in acelasi chip precum i se aratase si mai inainte si, lovindu-l in coasta, l-a desteptat. Iar el vazand cele ce i se aratasera, s-a infricosat si a ramas mut. Apoi ingerul a zis catre dansul: "Mercurie, nu-ti mai aduci aminte de ceea ce ti-am zis in razboi? Vezi, ca sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau, caci ti se cade a patimi pentru El si a lua cununa de biruinta impreuna cu toti sfintii". Ingerul zicand acestea, s-a facut nevazut. Iar el, venindu-si in sine, a inceput a multumi lui Dumnezeu si si-a adus aminte de credinta crestineasca de care auzise de la mosul si de la tatal sau. Caci tatal sau, anume Gordian, care a fost ostas in aceeasi trupa in care si el mai pe urma a fost ostas, adeseori graia: "Fericit este cel ce ostaseste Imparatului ceresc, ca va primi de la El rasplata in imparatia cea cereasca! Caci Acel Imparat a facut toate numai cu cuvantul si are sa judece viii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui".

De aceste cuvinte ale tatalui sau aducandu-si aminte Mercurie si socotind cu mintea aratarea ingerului, s-a umplut de bucurie si a inceput a plange si a se tangui, zicand: "Vai mie, pacatosul, caci fiind ramura de copac verde, m-am uscat, neavand acum radacina cunostintei de Dumnezeu!" Astfel zicind in sine si tanguindu-se, au venit slugile imparatesti sa-l cheme la imparat la un sfat. Iar Mercurie a spus ca este bolnav si a amanat imparatul sfatul pe alta zi; caci nu voia sa se sfatuiasca la nimic fara de Mercurie. Asa de mult il iubea si il cinstea. Iar a doua zi, chemand pe Mercurie cu cinste, s-a sfatuit impreuna cu dansul ceea ce era de folos imparatiei Romei. Iar dupa sfat, a zis imparatul catre Mercurie:"Sa mergem impreuna in capistea Artemidei ca sa-i aducem jertfa". Iar sfantul s-a despartit in taina de imparat si s-a dus la gazda sa. Insa unul din boieri l-a clevetit la imparatul, zicind: "Mare imparate, biruitorule nebiruit, alesule de zei a stapani imparatia, binevoieste cu blandete a ma asculta pe mine. Acesta care este cinstit de dreapta imparatiei voastre si pe care stapania voastra l-a preamarit, nu vine impreuna cu noi in capistea marei zeite ca sa aduca jertfa pentru stapania voastra". Iar imparatul l-a intrebat, zicand: "Si cine este acela care nu vrea sa fie la un gand cu noi, sa aduca jertfa cinstitei Artemida?" Raspuns-a boierul: "Sfetnicul Mercurie, pe care l-a marit bunatatea imparatiei voastre. Acela se leapada si nu vrea sa se inchine zeilor nostri". Iar imparatul a zis: "Oare nu barfiti asupra lui din oarecare zavistie? Deci nu va voi asculta pe voi de nu-l voi ispiti singur si voi cunoaste adevarul cu dinadinsul. De nu va fi asa precum ziceti voi, apoi tare veti fi pedepsiti pentru clevetirea voastra. Iar de se va afla adevarul, veti fi vrednici de cinste de la noi, ca niste credinciosi zeilor si imparatiei noastre".

Acestea zicand imparatul, indata a trimis sa cheme cu cinste pe Mercurie si, venind el, a zis catre ,dansul Deciu:

"Oare nu te-am cinstit eu pe tine, punandu-te voievod peste toti domnii mei? Caci cu ajutorul zeilor ai biruit pe potrivnici! Dar tu pentru ce te arati nemultumitor pentru o facere de bine ca aceasta, pe care ti-am facut-o tie? De ce treci cu vederea stapanirea si porunca mea, nedand zeilor nostri cinstea ce se cuvine, precum am auzit de la oarecare credinciosi de-ai nostri?"

Iar ostasul cel viteaz al lui Hristos, dupa cuvantul Apostolului, dezbracandu-se de omul cel vechi si, prin Sfantul Botez,imbracindu-se in cel nou, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, a raspuns cu indrazneala, zicind: "Cinstea ta sa fie cu tine, caci eu n-am biruit pe vrajmasi cu ajutorul neputinciosilor vostri zei, ci cu puterea lui Hristos, Dumnezeul meu ia de la mine ceea ce mi-ai dat, caci eu gol am iesit din pantecele maicii mele, si gol ma voi duce". Acestea zicand, a descins braulcel ostasesc, a dezbracat haina cea de boierie si le-a aruncat inaintea picioarelor imparatului, zicand cu glas mare: "Auziti toti ca sunt crestin!"

Atunci Deciu a ramas uimit si cauta la sfantul tacand si se mira de cuvantul lui cel cu indrazneala si inca se minuna de frumusetea trupului lui. Caci sfantul era inalt cu statul si rumen la fata, aratand cu chipul barbatia ce era intr­insul. Apoi a poruncit imparatul sa-I puna in temnita, zicand: "Acest om nca priceput cinstea sa. Deci, cand va cunoaste ocara si defaimarea, atunci mi se pare ca se va intoarce la gandul cel bun". Iar sfantul, fiind dus in temnita, multumea si lauda pe Dumnezeu. Dar noaptea iarasi i s-a aratat ingerul Domnului, zicand: "Indrazneste, Mercurie si nu te teme! Crede in Domnul pe Care L-ai marturisit si Acela te va izbavi de tot necazul!" Prin acea aratare a ingerului, iarasi s-a intarit Mercurie.

A doua zi a sezut imparatul Deciu in divan si, punand inaintea sa pe Sfantul Mercurie, a zis catre dansul: "Acest fel de cinste ti se cuvine pentru nebunia ta,ca sa stai ca un osandit la judecata". Sfantul a raspuns: "Cu adevarat, acest fel de cinste mi se cuvine pentru Domnul meu! Tu ai luat de la mine cele ce degraba pier, iar eu voi primi de la El pe ,cele ce raman in veci". Imparatul a zis: "Spune noua neamul tau si patria". Sfantul a raspuns: "Daca vrei sa stii neamul meu si patria, iti voi spune; pe tatal meu l-a chemat Gordian, de neam scit si a ostasit in oastea martionilor; iar patria mea, catre care merg cu sarguinta, este Ierusalimul cel de sus, care este cetatea Imparatului Celui ceresc".

Imparatul a zis: "'Dar pentru ce nu faci voia noastra si nu implinesti porunca ce este data de noi tuturor oamenilor? Pentru ce nu te inchini zeilor, ca sa primesti dregatoria ta cea dintai? Ori voiesti a muri in munci? Raspunde-mi degrab, caci pentru aceasta esti chemat". Sfantul Mercurie a raspuns: "Eu pentru aceasta am venit ca sa te biruiesc pe tine si pe tatal tau diavolul, aflator al tuturor rautatilor si sa primesc cununa de biruinta de la puitorul de nevointe Iisus Hristos, Domnul meu. Deci implineste asupra mea ceea ce gandesti, pentru ca am platosa si pavaza prin care voi birui toate muncile ce le vei pune asupra mea".

Atunci imparatul, umplandu-se de manie, a zis: "De vreme ce zici ca ai pavaza si platosa credintei, poruncesc ca sa te spanzure gol intre patru furci". Si acestea facandu-se, a zis muncitorul: "Unde sunt acum armele razboiului tau?" Iar Sfantul, cautand spre cer, a zis: "Doamne, lisuse Hristoase, ajuta robului Tau!" Apoi imparatul a poruncit sa aduca sabii si cutite ascutite si sa taie trupul sfantului, iar pe pamant sub dansul sa astearna foc, pentru ca, deasupra fiind taiat cu. cutitele si dedesubt ars cu focul, sa patimeasca cumplit. Si acestea facandu-se, curgea sangele din trupul lui ca izvorul incat si focul se stingea de sangele lui; iar sfantul toate acestea le rabda cu vitejie.

Dupa acestea tiranul a poruncit sa-I dezlege ca sa nu moara degraba si sa-l inchida intr-o casa. Luindu-l slujitorii l-au dus, caci el nu putea singur sa mearga, abia fiind viu, si l-au aruncat in acea casa, crezand ca indata va muri. Deci srantul zacea ca un mort, abia sufland din cauza ranilor celor cumplite. Dar facandu-se noapte, a venit ingerul Domnului catre dansul si a zis: "Pace tie, bunule patimitor?" si l-a tamaduit pe el de rani. Iar sfantul simtind in sine putere, s-a sculat sanatos' si a multumit lui Dumnezeu, Celui ce l-a cercetat prin ingerul Sau.

A doua zi, imparatul a poruncit sa aduca pe sfantul inaintea sa. Si mergand ostasii la dansul, l-au aflat sanatos si l-au dus la imparat. Vazindu-l imparatul ca este sanatos, a zis: "Pe cel care l-a dus ieri de la noi ca pe un mort, acum umbla singur de sine ca si cum n-ar fi avut nici o rana!" Deci a poruncit ostasilor sa-i caute ranile. Iar ei, cautand trupul mucenicului, au zis catre imparatul: "Asa sa fie intregimea stapanirii tale, precum are Mercurie trupul sau, cu totul intreg si rara prihana, ca si cum nu s-ar fi atins de dansul nici o munca".

Imparatul a zis: "Acum el va zice ca Hristos l-a vindecat. Oare n-ati adus voi vreun doctor la dansul in straja?" Iar ei au raspuns: "Ne juram pe stapanirea voastra care indrepteaza toata lumea, ca nimeni nu l-a cautat; apoi noua ni s-a parut ca indata va muri, iar cum s-a vindecat si acum sta sanatos, nu stim". Iar imparatul a zis: "Socotiti caci cu farmecele crestinesti cel ce se parea ieri a fi mort, este astazi sanatos?" Si a zis cu manie catre sfantul: "Cine te-a tamaduit? Spune-ne noua adevarul, caci mi se pare ca nu fara vrajitorie te-ai tamaduit".

Sfantul a raspuns: "Chiar fara voia ta ai spus adevarul, caci Domnul nostru Iisus Hristos, doctorul Cel adevarat al sufletelor si al trupurilor, Acela m-a tamaduit pe mine, Care pe toti vrajitorii si fermecatorii impreuna cu cei ce se inchina idolilor, legandu-i cu legaturi nedezlegate, ii va da focului gheenei, pentru ca n-au cunoscut pe adevaratul Dumnezeu, Ziditorul lor". Imparatul a zis: "Iarasi voi umplea trupul tau cu rani si voi vedea de te va vindeca Hristos pe Care il marturisesti".

Sfantul a raspuns: "Cred Domnului meu Iisus Hristos ca nu ma vei birui cu toate muncile tale, oricate vei aduce asupra mea. Caci nu ma tem de dansele deloc, fiind intarit cu cuvintele Stapinului meu, Care a zis: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci sufletul nu pot sa-l ucida. Ca dupa ucidere iarasi ma va invia in ziua cea infricosata a dreptei Sale judecati". Atunci a poruncit imparatulsa-1 munceasca iarasi cu foc si cu batai.

Sfantul fiind batut si ars cu foc, iesea buna mireasma din trupul lui cei ars. Iar mucenicul rabda cu atata vitejie, incat n-a strigat, n-a suspinat, nici n-a oftat, asa ca se mirau toti de rabdarea lui. Apoi imparatul a zis catre2dansui in batjocura: "Unde este acum doctorul tau, ca sa vina aici sa te tamaduiasca? Caci ai zis ca si dupa moarte poate sa te ridice". Sfantul Mercurie a raspuns: "Fa ce voiesti, stapanire ai peste trupul meu, iar peste suflet are Dumnezeu; caci chiar daca-mi vei pierde trupul meu, insa sufletul va ramane nestricat in veci".

Deci imparatul a poruncit sa-I spanzure cu capul in jos si sa-i lege o piatra mare de grumaji, ca fiind sugrumat de greutatea pietrei, sa moara. Iar mucenicut fiind intarit cu darul lui Dumnezeu, a ramas multa vreme viu in acea munca. Apoi, dezlegand piatra, a poruncit sa_1 bata cu bice, care aveau capetele ferecate cu arama. Si indata a fost batut fara crutare, incat si pamantul s-a inrosit de sangele lui. Insa el, ca un diamant tare, rabda cu barbatie, zicand: "Iti multumesc, Doamne, ca m-ai invrednicit a patimi pentru numele Tau!".

Vazand imparatul pe mucenic ca nu se pleaca nicidecum spre voia lui, si acum nemaiavand vreme sa-l munceasca mai mult, pentru ca se sarguia degrab a merge la Roma, a dat asupra lui porunca cea din urma, astfel: "Mercurie, care a socotit drept nimic zeii nostri si a defaimat cinstita porunca a blandetei noastre, porunceste stapanirea noastra sa-I duca in tara Capadochiei si acolo sa-i taie capul spre invatatura multora. Caci cel ce se impotriveste imparatului, dupa multe munci, se pedepseste cu sabie".

Deci ostasii, luand pe sfantul, l-au pus pe un dobitoc si l-au legat, caci era trupul lui foarte slabit de multe munci si l-au dus in Capadochia. Ajungand el in Cezareea, Domnul S-a aratat sfantului si i-a zis: "Mercurie, vino la Mine si te odihneste! Alergarea ai savarsit si credinta ai pazit, deci primeste cununa nevointei tale, caci aici se cade a te sfarsi". Iar Mucenicul, intarindu-se prin acea vedenie a Mantuitorului si dorind ca mai degraba sa se dezlege de trup si sa vietuiasca in Hristos, a zis catre ostasii care erau impreuna cu dansul: "Faceti -ceea ce vi s-a poruncit si nu amanati porunca mai mult; iar Domnul, Care cheama pe toti spre pocainta, sa va dea darul Sau; caci fiind bogat in mila, da darurile Sale cu indestularecelor ce vin la Dansul!"

Zicand acestea, ostasii i-au taiat capul in buna marturisire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in a douazeci si cincea zi a lunii noiembrie. Iar a doua zi dupa taierea sfantului, s-a aflat trupul lui alb ca zapada si iesea dintr-insul buna mireasma de mir de mult pret si tamiie. Pentru o minune ca aceea, multi au crezut in Hristos. Apoi sfantul trup a fost pus cu cinste la loc insemnat care dadea multe tamaduiri celor bolnavi.

Pe acest sfant ostas si Mare Mucenic Mercurie, care acum se bucura cu sufletul in cer, l-a oranduit Doamna, Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, la o minunata slujba ostaseasca precum aceasta: Cand se ruga Sfantul Vasile cel Mare inaintea icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu - langa care era icoana Sfantului Marelui Mucenic Mercurie, cu sulita ca un ostas -, ca raucredinciosul imparat Iulian Paravatul, mare prigonitor si pierzator al dreptcredinciosilor crestini, sa nu se mai intoarca de la razboiul cu persii, spre pierderea credintei crestinesti. Atunci a vazut ca s-a facut nevazuta, dupa putin timp, icoana Sfantului Mercurie, care era langa cea a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu; apoi, dupa aceea, s-a aratat cu sulita sangerata.

Chiar in acelasi timp, in departatul razboi, Iulian a fost insulitat de un ostas necunoscut, care, indata ce l-a insulitat, s-a facut nevazut. Iar ticalosul Iulian, luand sange din rana sa a aruncat in sus catre cer si, graind hule asupra lui Hristos, a zis: "Ai biruit Galileene!"

Aceasta minune s-a adeverit atunci, ca insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunea Sfintului Vasile cel Mare, a trimis pe acest placut al lui Dumnezeu si al ei, pe Sfantul purtatorul de biruinta Marele Mucenic Mercurie, din biserica cea care praznuieste catre biserica cea care avea razboi, spre pedeapsa impotrivitorului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul si spre apararea sfintei credinte si a dreptcredinciosilor crestini.

Cu a carui sfanta folosire si aparare sa ne fie si noua spre ajutor, ca sa fim paziti de vrajmasii cei potrivnici lui Dumnezeu si sa fie biruiti cu ajutorul lui, ca impreuna cu dansul sa slavim pe Dumnezeu si pe Maica Sa in vecii vecilor. Amin.