Dupa credinta crestina, omul consta din trup material si din ceea ce numim suflet, care nu poate fi redus la materie. Trupul omului este luat din pamant. Su­fletul provine de la Dumnezeu prin creatie (Fac, 2, 7 ; I Cor., 15, 45) si nu prin emanatie.

Despre cele doua elemente consti­tutive ale naturii omenesti ne vorbeste Sfanta Scriptura nu numai in descrierea creatiei (Fac, 1 si 2), ci si in alte multe locuri ale sale : "Si tarana sa se intoarca in pamant, cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu care l-a dat" (Ecl., 12, 7). "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida ; temeti-va mai de graba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena" (Matei, 10, 28).

In Sfanta Scriptura, natura spirituala a omului este numita uneori suflet, alteori spirit. Sufletele celor raposati sunt numite deopotriva si spirite sau duhuri, iar despre cei care mor se spune ca iese de la ei spiritul sau sufletul (Matei, 27, 50 ; Fapte, 15, 26). Mantuitorul spune intr-un loc ca isi pune viata (sufletul) pentru oile Sale (loan, 10, 15), iar in altul, ca isi da duhul (Luca, 23, 46). Deci spirit sau duh si suflet sunt numai nume diferite date uneia si aceleiasi realitati din om, anume principiului lui de viata.

Apolinaristii, sprijinindu-se pe filosofia lui Platon si Plotin privind fiinta omului, si incercand sa gaseasca un temei pentru erezia lor, sus­tineau o conceptie trihotomista despre natura omului. Dupa ei, omul s-ar compune din trup, suflet si spirit. Omul ar avea, astfel, un suflet animal si un altul rational, adica principiul imaterial din om ar fi despartit in doua substante : suflet si spirit. Aceasta conceptie este intalnita mai tarziu la unii teologi protestanti care invoca drept baza scripturistica a trihotomiei omului, indeosebi textul din I Tes., 5, 23 si Evr., 4, 12 care par a distinge in fi­inta omului trei elemente componente : trup, suflet si spirit: "insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vos­tru, si sufletul si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos";"Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura dintre suflet si duh". In aceste doua texte, numai aparent se vorbeste despre trei elemente componente ale naturii umane. Prin suflet si duh din aceste doua texte, sfantul apos­tol Pavel numeste unul si acelasi element component al naturii umane, principiul spiritual.

Trebuie observat, in primul rand, ca sfantul apostol Pavel afirma categoric dihotomismul naturii omenesti : "Ci eu, desi de­parte cu trupul, insa de fata cu duhul, am si judecat, ca si cum as fi fost de fata, pe cel ce a facut una ca aceasta" (I Cor,, 5, 3) ; "...si femeia nemaritata si fecioara poarta grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul..." (I Cor., 7, 34).  

O a doua observatie care trebuie facuta este ca in textele citate si in intreaga Sfanta Scriptura, termenii suflet si spirit sau duh se folo­sesc, cum deja am vazut, in mod amestecat, unul pentru altul, denumind acelasi element component al naturii omenesti. Prin urmare, in cele doua texte amintite (I Tes., 5, 23 si Evr., 4, 12), in care se vorbeste despre suflet si duh, nu este vorba de doua principii deosebite, ci nu­mai de doua functii sau puteri ale aceleiasi naturi spirituale a omu­lui, si anume despre puterea vietii organice si puterea vietii spirituale. Prin suflet si duh sau spirit, in cele doua texte, se indica cele doua aspecte ale aceleiasi naturi spirituale : aspectul inferior al vietii vege­tative organice, adica al sufletului, si aspectul superior al cunoasterii si vointei rationale, adica al spiritului. Deci, aceeasi natura spirituala umana se numeste suflet cand se raporteaza la cele ale trupului, indeplinind functiuni organice, si se numeste spirit sau duh, cand se raporteaza la cele strict spirituale, indeplinind functiuni din sfera spiritualului.

Constitutia dihotomica a omului reiese si din implicatiile morale ale cuvintelor suflet si duh sau spirit din textele pauline. Omul legat in mod esential de cele pamantesti nu se poate ridica la o viata spiri­tuala superioara, ramanand om psihic sau trupesc, sau firesc. Despre oa­menii "psihici" sau firesti, sfantul Iuda spune ca nu au Duhul (Iuda, 19). Omul care duce o viata pe plan superior, in duhul lui Hristos, ca unul care are harul dumnezeiesc, este un om duhovnicesc, spiritual. Ca ur­mare, spiritul sau duhul se numeste suflet, intrucat ramane in sfera na­turalului si sufletul se numeste duh sau spirit, intrucat este ridicat in sfera supranaturala a harului dumnezeiesc.

Prin urmare, opozitia paulina si scripturistica in general dintre omul psihic sau trupesc si omul duhovnicesc sau spiritual (I Cor., 2, 14-15;15, 45; Gal., 5, 17) nu este fiintiala, ci morala; ea nu se bazeaza pe existenta unor principii deosebite in componenta spirituala a omului, ci tocmai pe trairea deosebita a aceluiasi principiu de viata, adica a sufletului.

Dupa invatatura crestina, sufletul este o substanta reala, vie, ima­teriala sau spirituala si nemuritoare. El strabate prin trupul material si este legat de el, dar transcende materialitatea trupului. El este "cineva" nu numai "ceva", tocmai datorita sufletului sau. Omul este cineva prin acest sub­strat inzestrat cu constiinta si cu capacitatea de reactii constiente si libere.

Sufletul omului, nu-l putem defini in esenta lui, ci il putem doar descrie in manifestarile lui, ca fapt  esential  care face pe om un subiect constient si voluntar, unic si de neinlocuit.

Ideea nemuririi sufletului este exprimata si in rugaciunile ca Dumnezeu sa ia la Sine sufletele oamenilor (Tob., 3,  6),  caci  ele se intorc la Dumnezeu dupa despartirea lor de trup (Ecl., 12, 7). Dumnezeu1 tine in mana Sa sufletele dreptilor (Int. Sol., 3, 1 ; 2, 22). In Noul Tes­tament nemurirea sufletului este un adevar general cunoscut si martu­risit : "Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri" (II Cor., 5, 1).

Intreruperea vietii pamantesti nu rupe definitiv legatura dintre trup si suflet, caci acestea raman unite pentru vecie (Filip., 3, 21 ; I Cor., 15, 20, 44). Desi in cursul vietii pamantesti trupul se poate impotrivi sufletului (Gal., 5, 17), impiedicandu-l uneori in aspiratiile sale mai inalte si in nazuinta lui spre Dumnezeu (II Cor., 5, 6), totusi, numai in unire cu trupul, sufletul savarseste cele bune si cele rele (II Cor., 5, 10).

Cu acelasi trup, omul se va prezenta la a doua Venire, in fata Fiului Omului, Hristos, venit sa judece lumea, spre fericirea vesnica sau osanda vesnica (Matei, 24, 30, 39; 25, 31-46). Cei adormiti vor invia si se vor prezenta cu aceleasi trupuri, dar nestricacioase (I Cor., 15, 52-53), iar cei vii nu vor mai muri dar se vor schimba, imbracandu-se toti intru nestricaciune (I Cor., 15, 50-51).

Dupa credinta crestina, si trupul, datorita prezentei si lucrarii in el a sufletului, isi are insemnatatea lui deosebita, indicata, prin crearea lui printr-un act special de catre Dumnezeu (Fac, 2, 7), prin rationalitatea plasticizata speciala pe care o cuprinde si prin menirea lui de templu al Duhului Sfant (I Cor., 3, 16).  

1. Opriti-va din a va mai simti ofensati. Obiceiurile altora nu constitue un motiv pentru a fi imobilizati. Ceea ce va ofenseaza nu face decat sa va slabeasca . Daca va uitati dupa ocaziile in care santeti ofensati, le veti gasi la fiecare colt. Asa lucreaza egoul vostru , convingandu-va ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Dar voi puteti deveni un apreciator al vietii si sa va potriviti cu Spiritul universal al Creatiei. Voi nu puteti realiza puterea intentiei , prin aceea ca va simtiti ofensati. Actionati pentru a eradica ororile acestei lumi , care sant emanate dintr-o identificare cu un ego masiv, dar stati in pace. Asa cum ” Cursul in Miracole” ne aminteste :” Pacea este a lui Dumnezeu , voi , care santeti parte din Dumnezeu, nu santeti acasa, cu exceptia pacii Lui. Fiinta apartine lui Dumnezeu , voi , care santeti o parte din Dumnezeu, nu santeti acasa , cu exceptia de a fi in pacea Lui . A fi ofensat, creaza aceeasi energie distructiva , care va ofenseaza in primul rand si conduce la atac, la contraatac si la razboi.

2. Renuntati la nevoia voastra de a castiga. Ego iubeste sa ne divida in castigatori si pierzatori. Scopul castigului este un remediu pentru a evita constient contactul cu intentia. De ce ? Deoarece, in ultima instanta, a castiga tot timpul este imposibil. Cineva acolo va fi intotdeauna mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si va veti simti fara valoare si insignifiant. Voi nu santeti castigurile sau victoriile voastre. Voi va puteti bucura de competitie si sa va amuzati intr-o lume unde castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista pierzatori intr-o lume in care toti impart aceeasi sursa a energiei. Tot ceea ce puteti spune intr-o zi este ca ati atins performanta la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele altora , in acea zi. Dar astazi este o alta zi , cu alti competitori si noi circumstante de luat in considerare. Voi santeti totusi infinita prezenta intr-un corp, care este intr-o alta zi (decada), mai batran. Renuntati la nevoia de a castiga, fara sa fiti de acord ca opusul castigului este pierdere. Aceasta este frica egoului. Daca corpul vostru nu exceleaza intr-un mod castigator in aceasta zi , pur si simplu nu conteaza cand va identificati exclusiv cu egoul vostru. Fiti observatorul, observand si bucurandu-va de tot, fara nevoia de a castiga un trofeu. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si, in mod ironic,de altfel, ati observat ca cele mai multe dintre victorii vor aparea in viata voastra , cu cat le urmariti mai putin.

3. Renuntati la nevoia de a avea dreptate. Egoul este sursa unor multime de conflicte si disensiuni, deoarece el va impinge in directia de a le spune oamenilor ca gresesc. Cand santeti ostili, va deconectati de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bun, iubitor si receptiv ; si liber de manie, resentimente sau amaraciune. Renuntand la nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum ati spune egoului:” Eu nu sant sclavul tau.. Eu doresc sa imbratisez bunatatea si resping nevoia ta de a avea dreptate. Eu doresc sa ofer acestei persoane o sansa de a se simti mai bine , spunandu-i ca ea are dreptate si multumindu-i pentru ca m-a indreptat in directia adevarului. ” Cand voi renuntati la nevoia de a avea dreptate , santeti capabili sa va imputerniciti conectia cu puterea intentiei. Dar tineti minte ca egoul este un combatant hotarat. Eu am vazut oameni si relatii minunate blocati de nevoia lor de a avea dreptate. Eu va indemn sa renuntati la aceasta nevoie de conducere a egoului , oprindu-va in mijlocul unui argument, intrebandu-va :” Vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?” Cand alegeti o dispozitie spirituala plina de fericire, de iubire , conectia voastra cu intentia este intarita. Aceste momente , in final, expandeaza noua voastra conectie cu puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi in crearea vietii pe care ati intentionat sa o traiti.

4. Renuntati la nevoia de a fi superior. Adevarata noblete nu inseamna sa fii mai bun decat altcineva. Este vorba de a fi mai bun decat obisnuiai sa fii. Stati concentrati pe propria crestere, cu o constiinta constanta ca nimeni de pe planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti santem emanati de catre aceeasi forta a vietii creative. Noi toti avem o misiune de a realiza esenta noastra harazita ; tot ceea ce trebuie sa avem pentru a ne implini destinul este disponibil pentru noi. Nimic din toate astea nu sant posibile cand va vedeti superiori fata de altii. Aceasta este o veche zicala, dar nu mai putin adevarata : noi santem toti egali in ochii lui Dumnezeu. Lasati nevoia de a va simti superiori , vazand relevarea lui Dumnezeu in fiecare. Nu-i judecati pe altii dupa aparentele, realizarile, posesiunile si alte indicii ale egoului. Cand proiectati sentimente ale superioritatii , asta veti primi inapoi, conducand la resentimente si in final la sentimente ostile. Aceste sentimente devin vehicole care va duc departe de intentie. Un “Curs in Miracole” , se adreseaza acestei nevoi de a fi superior si special :” A fi special , aceasta face intotdeauna comparatii. Aceasta este vazuta ca o lipsa vazuta in altii si mentinuta prin cautarea tuturor lipsurilor care pot fi percepute. “

5. Renuntati la nevoia de a avea mai mult. Mantra egolului este – mai mult. El nu este niciodata satisfacut. Nu conteaza cat de mult ati realizat sau ati castigat, egoul vostru insista ca nu este destul. Voi va veti gasi intr-o perpetua stare de lupta si de eliminare a posibilitatii de a ajunge vreodata. Totusi, in realitate voi deja ati ajuns si cum alegeti sa folositi acest moment prezent in viata voastra este alegerea voastra. In mod ironic, cand va opriti din nevoia de a avea mai mult , mai mult din ceea ce doriti, pare ca soseste in viata voastra. De cand va detasati de nevoia pentru acele lucruri, gasiti ca este mai usor sa le dati altora , deoarece realizati cat de putin aveti nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este multumita cu ea insasi, expandandu-se constant si creand noua viata, neincercand niciodata sa mentina creatiile pentru ea insasi, in mod egoist. Ea le creaza si le da drumul. Asa cum voi renuntati la nevoia egoului de a avea mai mult, voi va unificati cu Sursa. Voi creati, atrageti catre voi si dati drumul , necerand niciodata, ca mai mult sa vina pe calea voastra. Ca un apreciator al tuturor lucrurilor care vi se arata, voi invatati lectii puternice . St. Francisc de Assisi spunea :” In daruire sta ceea ce primim”. Prin permiterea abundentei de a curge prin voi , voi va potriviti cu Sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.

6. Renuntati la identificarea voastra cu bazele realizarilor voastre. Acesta poate fi un concept dificil , daca credeti ca voi santeti realizarile voastre. Dumnezeu compune toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumenzeu este sursa tuturor realizarilor voastre. Eu pot auzi egoul vostru cum protesteaza cu voce tare. Ramaneti acordati la aceasta idee. Totul emana din Sursa ! Voi si acea Sursa santeti una ! Voi nu santeti acest corp si realizarile sale. Voi santeti observatorul. Observati totul ; si firi recunoscatori pentru abilitatile pe care le-ati acumulat. Dar dati intregul credit puterii intentiei, care v-a adus in existenta si din care santeti o parte materializata. Cu cat mai putin dati credit realizarilor voastre si cu cat stati mai mult conectati cu cele 7 fatete ale intentiei, cu atat santeti mai liberi sa realizati si cu atat mai multe vi se arata. Aceasta se intampla cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, ca voi parasiti pacea si gratitudinea Sursei voastre.

7. Renuntati la reputatia voastra . Reputatia voastra nu sta in voi. Ea sta in mintile altora. De aceea, voi nu aveti control asupra ei deloc. Daca voi vorbiti la 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, asta inseamna sa va ascultati inima si sa va conduceti voi insiva, bazati pe ceea ce va spune acea voce interioara , despre scopul vostru aici. Daca voi santeti preocupati de cum veti fi perceputi de catre ceilalti , atunci va veti deconecta de la intentie si veti permite opiniilor altora sa va ghideze. Acesta este egoul vostru la munca. Aceasta este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu puteti face nimic, decat sa va deconectati de la sursa puterii si sa deveniti convinsi ca scopul vostru este sa dovediti altora cat de stapan si superior santeti si sa va cheltuiti energia asteptand sa castigati o reputatie gigantica alaturi de alte egouri. Faceti ceea ce faceti deoarece vocea voastra interioara este intotdeauna conectata si recunoscatoare Sursei , deci, va directioneaza. Mentineti-va scopul, detasati-va de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce rezida in voi : caracterul vostru. Lasati ca reputatia sa fie dezbatuta de altii: nu are nimic de a face cu voi. Sau, cum ar spune titilul unei carti: “Ceea Ce Crezi Despre Mine Nu Este Treaba Mea !”.