Category:
POEZIE
Intr-o joi de dimineatã,
Zi scurtãrii lui din viatã
Brâncoveanu se sculã
Fata-i blândã îsi spãlã
Barba-i albã isi piptãna
La icoane se-nchina
Pe ferestre-apoi cãta
Si amar se spãimânta:
"Dragii mei coconi iubiti,
Lãsati somnul, vã treziti
Armele vi le gãtit
i Cã pe noi ne-a-nconjurat
Pasa cel neîmpãcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".
Bine vorba nu sfârseau
Turcii-n casã nevãleau
Pe toti patru mi-i prindea
Si-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-naltã lângã mare,
Unde zac fete domnesti
Si soli mari împãrãtesti.
Mult acolo nu zãcea
Cã sultanu-i aducea
Lângã foisorul lui,
Pe malul Bosforului.
"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Adevãru-i c-ai chitit
Pân' a nu fi mazilit
Sã desparti a ta domnie
De a noastrã-mpãrãtie,
Cã, de mult ce esti avut,
Bani de aur ai bãtut
Fãr' a sti de mine teamã,
Fãr' a vrea ca sã-mi dai seamã ?"
"De-am fost bun, rãu la domnie
Dumnezeu singur o stie.
De-am fost mare pe pãmânt
Cat-acum de vezi ce sunt !"
"Constantine Brâncovene,
Nu-mi grãi vorbe viclene,
De ti-e milã de copii
Si de vrei ca sã mai fii
Lasã legea crestineascã
Si te dã-n legea turceascã !"
"Facã Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tãia
Nu mã las de legea mea !
Facã Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati tãia
Nu mã las de legea mea !"
Sultanul din foisor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealati veneau curând
Sãbiile fluturând
Si spre robi dacã mergeau
Din coconi îsi alegeau
Pe cel mare si frumos
Si-l puneau pe scaun jos
Si pala-i repezea Capul iatã-l reteza,
Brâncoveanu greu ofta
Si din gurã cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Gealatii iarãsi mergeau
Si din doi îsi alegeau
Pe cel gingas, mijlociu
Cu pãr neted si gãlbiu
Pe scaun îl punea
Si capul îi reteza.
Brâncoveanu greu oft
a Si din gurã cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Sultanul se minuna
Si cu milã se-ngâna:
"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn crestin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ti-a rãmas
Cu zile de vrei sã-l las
Lasã legea crestineascã
Si te dã-n legea turceascã !"
"Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am nãscut eu
Crestin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am nãscut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drãgutã, nu mai plânge
Cã-n piept inima-mi se frânge
Taci si mori în legea ta
Cã tu ceru-i cãpãta !"
Imbrohorul se-ncrunta
Gealatii se-nainta
Si spre blândul copilas
Dragul tatii fecioras
La pãmânt îl arunca
Si zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Si cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi sãruta
Si turbând, apoi striga:
"Alelei, tâlhari pãgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-ati pierdut !
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Sã fie pe gândul meu,
Sã vã stergeti pe pãmânt
Cum se sterg norii de vânt.
Sã n-aveti loc de-ngropat
Nici copii de sãrutat !"
Turcii crunt se oteleau
Si pe dânsul tãbãrau:
"Câini turbati, turci, liftã rea
De-ati mânca si carnea mea
Sã stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin !
Sã stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin
