Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

   
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? 
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
 Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
 Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
 El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba: - Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI. Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
 El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
 Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul.
 Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: 
SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

Daca 
eu sunt cauza problemelor meleatunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
 El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu pe acest drum?

Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
 In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat. - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

               Printul  zari  in  departare  cea  de-a  doua  poarta,  pe  spatele careia  scria 
ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba: - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum? Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt. - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
 Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
 Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna. 
 
Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

body { overflow: auto; width: 100%; height: 100%; margin: 0px; padding: 0px; }#cg_msg_content { margin: 0px 10px 10px; }#inline_attachments { margin: 0px 10px 10px; }.headerSubjectLine, .headerSender, .headerRss { display: inline-block; margin-right: 2px; }.headerSubjectLine { margin-top: 0px; margin-bottom: 2px; line-height: 20px; }.headerSender { cursor: pointer; float: left; }.messageHeaderDiv { position: relative; top: 0px; left: 0px; cursor: text; margin: 0px; padding: 10px 10px 0px; }.msgHeaderContainer td { vertical-align: top; }.headerSubjectLine span.cgSelectable-over { text-decoration: underline; }.headerSender span.cgSelectable { vertical-align: top; }.headerSender span.cgSelectable-over { text-decoration: underline; }.msgHeaderLink { cursor: pointer; margin-left: 10px; margin-right: 20px; -moz-user-select: none; }.headerControl { cursor: pointer; }.headerRecipientLabel, .headerCCLabel { float: right; margin-left: 15px; padding-right: 5px; }.messageHeaderDivider { color: transparent; background-color: transparent; height: 1px; clear: both; margin: 10px 0px; border-bottom-style: none ! important; border-left-style: none ! important; border-right-style: none ! important; }.certMailBanner { background-color: rgb(215, 239, 253); border-bottom: 1px solid rgb(107, 152, 178); }.certMailBannerIcon { width: 25px; height: 18px; overflow: hidden; margin-left: 1px; background-position: -411px 0pt; background-repeat: no-repeat; }.offlineIcon { overflow: hidden; background-position: -1048px 0pt; }.onlineIcon { overflow: hidden; background-position: -1026px 0pt; }.busyIcon { overflow: hidden; background-position: -1070px 0pt; }.headerControlsImg { padding-left: 15px; padding-right: 10px; margin-left: 5px; font-weight: normal; position: absolute; top: 0px; width: 90px; white-space: nowrap; }.connImg, .connImgTab { position: relative; float: right; width: 48px; height: 48px; padding: 0pt 0pt 12px; z-index: 9; }.connImg { top: -22px; margin-bottom: -22px; }.msgSubjText { overflow: hidden; position: relative; }.headerControls { float: right; position: relative; z-index: 5; font-weight: normal; }.msgHeaderIcon { background-image: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png"); }.messageFlagIcon { height: 17px; width: 17px; cursor: pointer; margin-right: 3px; background: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png") repeat scroll -860px 0pt transparent; }.noflaggedIcon { background-position: -654px 5px; }.messageFlagIcon-over { background-position: -617px 0pt; }.flaggedIcon { background-position: -637px 0px; }#domainKeyIcon { height: 17px; width: 17px; cursor: pointer; margin-right: 3px; background: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png") repeat scroll -860px 0pt transparent; }.posRel { position: relative; }div.ellip { position: relative; display: inline-block; }div.ellip .ellip_text { width: 100%; overflow: hidden; }div.ellip span.dots { position: absolute; top: 0px; right: 0px; display: none; }.msgDisplayWidget { position: relative; display: block; width: 100%; padding: 0px; cursor: default; }.certMailBannerIcon { background-image: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png"); }.textLink-over { text-decoration: underline; cursor: pointer; }.textLink:hover { text-decoration: underline; cursor: pointer; }.offlineIcon { background-image: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png"); }.onlineIcon { background-image: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png"); }.busyIcon { background-image: url("http://l.yimg.com/a/i/us/pim/dclient/cg555/img/md5/89934005fc5afde6f790f427fd74c3b5_1.png"); }.textLink { color: rgb(84, 84, 84); }.colorC4 { background-color: rgb(255, 248, 224); }.thumbnailsTable { width: 625px; border: 1px solid black; border-spacing: 1px 10px; -moz-border-radius: 8px 8px 8px 8px; -moz-box-shadow: 1px 2px 5px rgba(0, 0, 0, 0.5); }.thumbnailsTitle { color: rgb(128, 128, 128); }.thumbnailContainer { padding: 15px 1px 1px; width: 205px; text-align: center; vertical-align: bottom; }.thumbnailBox { display: inline-block; padding: 5px; border: 2px solid rgb(255, 255, 255); font-weight: bold; -moz-border-radius: 8px 8px 8px 8px; }.thumbnailLink { padding: 1px; font-family: tahoma,helvetica,arial,sans-serif; font-size: 12px; width: 205px; text-align: center; vertical-align: top; }.thumbnailImg { -moz-border-radius: 8px 8px 8px 8px; }.fontT1 { font-family: arial,sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px; }.fontT2 { font-family: arial,sans-serif; font-size: 11px; line-height: 13px; }.fontT3 { font-family: arial,sans-serif; font-size: 10px; line-height: 12px; }.fontH1 { font-family: arial,sans-serif; font-size: 16px; line-height: 18px; }.fontBold { font-weight: bold; }.fontMedGray { color: rgb(119, 119, 119); }.fontDarkGray { color: rgb(34, 34, 34); }.colorK2 { border-top: 2px dotted rgb(216, 216, 216) ! important; }.colorK3 { border-color: rgb(225, 225, 224) ! important; }.colorWhite { background-color: rgb(255, 255, 255); }.fontT0 { font-family: arial,sans-serif; font-size: 13px; line-height: 17px; }.fontLink { color: rgb(0, 129, 194); }.textLink { cursor: pointer; }


...
         
   
• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fatã de Dumnezeu.
• Cât asculti de Dumnezeu, atât ascultã si Dumnezeu de tine.
• Dumnezeu nu uitã de om cum uitã omul de Dumnezeu.
• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e sã ne dãruim Lui pe noi însine, pe viatã.
• Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.
• Cred ca cea mai deformatã fiintã in capul oamenilor este Dumnezeu.
• Grija omului de Dumnezeu simplificã grija omului de om.
• Mãrturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul învierii oamenilor întru sfinti.
• Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
• Dumnezeu coboarã între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
• De cârma mintii atârnã încotro pornim si unde ajungem.
• Bobul care nu vrea sã moarã, fie chiar si de grâu, nu mai aduce nici o roadã.
• Mântuirea se lucreazã numai pe ruinele egoismului.
• Cine nu se va lepãda de sine nu va fi liber.
• Iubirea trupeascã de sine si plinã de trufie numai dragostea aprinsã a lui Dumnezeu o poate scoate si desãvârsit s-o facã scrum, prin umilintele cu care o arde.
• Cea mai primejdioasã este mândria suântului, de aceea sfintii adevãrati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s pãcãtosi.
• Pocãinta trebuie sã fie o înseninare din ce in ce mai mare a sufletului si a sãnãtãtii întregi.
• Fratilor, ascultati de Bisericã, fiindcã cei ce ascultã de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu ascultã.
• Toatã lumea este a ta când ai renuntat la ea. Atunci esti mai tare ca ea si te ascultã.
• Dacã tot trebuie sã suferim, mãcar sã nu suferim zadarnic.
• Toate darurile închise in destinul nostru sunt ingrãd suferinte, si numai la atâtea daruri ajungem prin câtã suferintã putem rãzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere? putem aduce între oameni, câtã amãrãciune putem bea în local celor ce vrem sã-i mângâiem. Atât de puternicã e mila si adevãrul in noi, câtã vãpaie de urã înfruntãrn bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni.
• Suferinta acceptatã, smeritã, face din Lazãrii acestei lumi un Lazãr din sânul lui Avraam încã din lumea aceasta.
• Sã nu uitãm ca una e lupta si suferinta omului mãrturisit si alta e saferinta omului nemãrturisit.
• Suferinta si iubirea se cresc in progresie una pe alta.
• Cunostinta cea din pãtanie sau învãtãturile din durere singura Cale care poate învãta ceva pe oameni.
• Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu cãtre oameni mai grei sau mai vicleni la minte.
• Nu uita ca Iisus a fericit pe sãraci, pe Lazãri si pe smeriti.
• Sunt multe chipuri de a intra in Împãrãtia lui Dumnezeu. dar numai o singurã usã: Iisus.
• Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da de înteles ca in jurul unui om linistit (din cauza rãdãcinilor lui in cer) se face liniste pe pãmânt.
• Pãcãtosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti cã esti pãcãtos, te-ai schimbat din vrãjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.
• E bine ca povãtuitorii sã grãiascã totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blânzi întru dojanã si smeriti întru mustrare.
• Dacã Domnul e ascuns in poruncile Sale, fireste cã este si in strãdania pentru dobândirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virtutii.
• Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã.
• Aceasta este ratiunea ascunsã a Providentei: toatã lumea este ispititã sã se ciocneascã de Iisus.
• In legãturã cu sexualitatea in famîlîe. Pãrintele Arsenie zicea. Nici abuzul, nici refuzul.
• Oxigen, glicogen, somn, sã-ti pãstrezi hormon conceptie de viatã crestinã.
• Nasteti-vã sfinti!
• Tinerii sã se mute de la bãtrânii care le stricã casa.
• Copiii nefãcuti stricã pe cei fãcuti.
• Pãcatele se înregistreazã in codul genetic al fiecãruia.
• Cei care opresc copiii de la credintã sunt osânditi mai rãu ca sinucigasii.
• Dacã nu poti vorbi cu copiii tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.
• Cine face carte nu face carte.
• Nu te rãspândi cu mute cãrti.
• Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!
• In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare luptã pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sã apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împãrati, precum ca sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capãt rãutãtii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astãzi iarãsi li se gãseste vinã. Atunci li se zicea ca-s o închinare gresitã lui Dumnezeu. Azi vina lor e cã amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoanã in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, in fiecare, cãci de la Botez fiecare suntem destinati sã fim o icoanã a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus in noi se dã azi o luptã mai vrãjmasã ca odinioarã împotriva sfintelor icoane. Se dã o luptã împotriva icoanei omului! Unde-i sunt apãrãtorii!?
• Vecinul tãu bate crâsmele? Verisoara ta a fugit necununatã? Feciorul tãu fuge de bisericã? Copiii tai umblã la joc seara si scuipã dupã preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând sã te aduci pe tine!
• Nu sunteti si voi cãutând pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pânã nu-L gãsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gãsesti nici sensul tãu, nici sensul lumii.
• Sã ai întelegere fatã de neputinta omeneascã.
• Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.
• Mustrarea învinge, dar nu convinge.
• În mintea strâmbã si lucrul drept se strâmbã.
• Sfârsitul betivului e sau in sant sau in casa de nebuni; iar sufletul îi este in iad încã de aici. Urmasii lui, nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o milã preventivã, pentru viitor, care mã face sã scriu.
• Nu-l judeca pe cersetor cã fumeazã.
• Mai bine o rugãciune pentru cel care înjurã decât observatie.
• Nu da cu bâta in viespile sectare.
• Asa-i firesc omului pãcãtos, cînd îi lovesti dracii, zice cã tu esti drac.
• Iertând, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecatã.
• Nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mântuiesc.
• Unii dintre cãlugãri nu sunt cãlugãri, ci cuiere de haine cãlugãresti.
• De vrei sã te faci cãlugãr, fã-te ca focul!
• Cãlugãria slãbeste in suflete slabe si se întãreste in suflete mari.
• Lepãdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sã n-o ai in mijlocul pustiei petrecând.
• Mirenii mai vin la mãnãstire pentru rugãciune, cãlugãrii nu se mai duc in lume sã se odihneascã. Toate profesiunile au vacantã sau concediu, numai cãlugãria nu. Asa ceva ar însemna încetarea cãlugãriei.
• Un cãlugãr trist este un cãlugãr cu luminile stinse.
• Dintre cele trei fãgãduinte monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru ca are de biruit mai mult patimile mintii care "discutã" cu Dumnezeu, in loc sã asculte fãrã discutie.
• Adevãrul este fiintã vie.
• Cel mai greu pãcat, vesnic fãrã iertare, este starea omului împotriva adevãrului.
• Focul iubirii divine, de dragul Adevãrului, între potrivnici se aprinde si se mentine.
• Asa sunt gândurile de hula: rãbufniri de pãcurã în raza de soare.
• Credinciosul in Dumnezeu depãseste limitele omului.
• Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentalã a naturii umane.
• Necredinciosii, spre rusinea noastrã, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastrã.
• Religia nu face stiintã, ci constiintã.
• Iisus a tãmãduit orbirea ochilor, dar n-a putut tãmãdui orbia rãutãtii. Orbia rãutãtii nu are leac, dar are pedeapsã.
• Nimic mai greu, mai periculos decât sã te lupti cu îngustimea si cu formalismul.
• Din cauza avorturilor românilor ne vor stãpâni tiganii.
• Nu suntem din maimutã, dar mergem cu pasi repezi spre ea.
• Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpãnã cu slava noastrã viitoare.
• Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de douã mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este fãcut destinul care ne atrage Acasã.
• Sã ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfârsit.
• Relele de pe pãmânt asa de mult vor strânge oamenii, încât nu mai rãmâne istoriei altã solutie decât sfârsitul ei.
• Doar Sfânta Liturghie mai tine lumea.
• Chinurile cele de pe urmã, cele de la Antihrist, in care va lucra toatã puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întetit asupra crestinilor, de la început pânã in zilele acelea.
•În zilele noastre se vãd multi cãlãtori la iad cu Scriptura in mânã.
• Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
• Gândurile omului nu sunt ca si gândurile Domnului.
• Râvna fãrã întrebare si pãrerea sar mãsura.
• Dreapta socotealã-i mai mare ca postul.
• Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.
• Crestinismul reînvie in raport invers proportional cu încercãrile de a-l stinge.
• Crestinismul nu e numai o afacere de Duminicã, ci e o strãdanie de toate zilele.
• Însusirile copilului atârnã de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitãtii la femeie.
• Mare este acela care numai de mãrimea lui nu se ocupã.
• Neghinele vrãjmasuluivor sãlbãtici oile împotriva pãstorilor.
• Când ti-a gãsit Dumnezeu vreo treabã pentru Împãrãtia Sa între oameni, ai isprãvit toate obligatiile lumii.
div { margin: 0px; }

Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

   
 


A exista inseamna a trai constinet contradictia tragica dintre lumea dinlauntrul tau si lumea din jurul tau.lumea din noi nu se afla doar in pericolul de a se scufunda in mlastina conventionalului.e in in pericol de a fi ucisa,despartita de viata si de adevar.de a ajunge o schema un plan.efortul,oboseala este rodul intensitatii si al sensibilitatii.nu doar urateniile vietii atarna in balanta inimii si ne obosesc.sunt si frumusetile,sunt si celelalte calitatii ale vietii,dincolo de ceea ce e frumos si urat,dincolo de ceea ce este trist sau imbucurator.este viata insasi,plina de evenimente,ca prezenta a oamenilor,ca amintire si ca perspectiva,ca satisfactie si ca sete,cea care ingreuneaza inima intr-un mod neindurerat.oboseala este cea mai grea povara in viata.dak ar fi fost sa aleg intre oboseala si tristete,as fi ales tristetea si nu oboseala .tristetea e un adversar,e si o lupta.in vreme ce obioseala este destramarea completa a fortei,este istovirea care picura in fiecare colt al existentei o neputinta de neinvins...cel mai frecvent prilej de oboseala este nepotrivirea dintre lumea pe care o ascundem in noi si lumea vietii noastre de zi cu zi careai suntem nevoiti sa ne supunem.evenimentele si oamenii,amintirile si perrspectivele,satisfactia si setea,cantarite toate,acestea cu intensitatea si cu sensibilitatea inimii,creaza o lume aparte,atat de indepartata si atat de straina pentru conventiile vieti cotidiene.este o lume a ta proprie,cladita din cea mai pretioasa avere a sufletului tau,o lume kr iti apartine .totusi tu nu apartii lumi tale,tu apartii lumii cotidianului si conventiilor.orice lucru mare care se zbate si palpita inlauntrul tau,trebuie sa-l vezi realizandu-se in stereotipurile ieftine si ordinare ale consacratului si ale conventionalului.in lumea ta dragostea si creatia si prietenul-prietena- si iubirea si o mie de alte aspecte ale vietii au o calitate pe care in zadar o cauti in jurul tau in lumea vietii cotidiene.nu pot face insa nimik pentru omul de langa mine,care si-a zidit inlauntrul sau o lume frumoasa si ideal plasmuita si care acum isi pleaca grumazul in fata barbarilor,pentru k a crezut k nu se poate altfel,pentru k a crezut ca viata adevarata nu poate exista si ca lumea dinlauntrul lui este un vis si utopie.in cate piepturi omenesti nu s-a scufundat cate o Atlantida ,lumea de vis a marilor aspiratii care a fost mai adevarata decat cea mai palpabila realitate.abia e tarasc deasupra cetatii pierdute apele murdare ale conventionalitatii si ale derizoriului.niciodata n-am auzit vreun planset mai adanc si mai tanguitor pentru cetatea pierduta decat cuvintele unui om care a vazut intrega zidire a lumii sale launtrice ca pe o mica revolutie esuata impotriva consacratului si a conventionalului care predomina in societatea oamenilor.viata mea a spus el,este o mica revolutie esuata.exista un drum printre drumurile vietii care nu are colturi,care nu are cotituri,care e neted si mereu acelasi pe toata lungimea sa nesfarsita.este drumul fugii.este un drum care deschide in fata naostra la fiecare cotitura,la giecare intoarcere a mersului nostru cotidian.e o incercare si lupta insotita de oboseala insuportabile care ne apasa.fuga este drumul care ne scapa de contradictia tragica din lumea din noi si cea din jurul nostru.toti cei kr nu traiesc aceasta contradictie ca pe un efort zilnik,tragic,plin de agonie si de lupta.au pornit-o deja pe drumul neted.e un drum usor,dar atat de monoton,fara cotituri,fara colturi,drept si mereu acelasi pe toata lungimea sa nesfarsita.fuga inseamna a te predea cu totul uneia dintre cele doua lumi care te sindeaza si te invrajbesc.ignori una dintre ele si mergi mult mai usor.rupi lumea inimii tale de viata si de cotidian,o creezi in afara realitatii si utopica si te predai reveriei,devenind un evadat fericital realitatii pamantesti.sau incei atlantida de vis in mlastinile celui mai vulgarpragmatism,in cerintele interesului,ale instinctelor,ale conformismului socilasi lasi sa se implineaska ciclul tau biologic ca un numar patetik in succesiunea generatiilor.acestea sunt cele 2 directii principale ale fugii care il elibereaza pe om de conflictul tragic si conventional.directiile acestea se realizeaza in viata intr-o mie de forme si etape.la fiecare cotitura,la fiecare intorsatura a mersului nostr zilnic,pandeste drumul cel nesfarsit al fugii.poate cea mai tragica,dar su cea mai nobila etapa a fugii este dorinta de moarte.oboseala face viata atat de grea,incat moartea seamana doar cu o lunga odihna.sufletul inseteaza dupa moarte pana in cel mai indepartat coltisor al sau.pentru ca istovirea i-a picurat inlauntru,in fiecare coltisor,acest preaplin chinuitor al vietii de care am amintit mai inainte.moartea e o schimbare,pragul unei schimbari profunde,predarea in mainile unei mari Iubiri.toate acestea sunt o cucerire si nu o stare.moartea este capatul luptei si nu iesirea sa scaparea prin fuga.certitudinea vietii traieste in noi numai intr-o perpetua stare de urgenta.contradictia tragica dintre cele doua lumi,dintre cea launtrica si cea din jurul nostru,este premisa pentru a o trai pe cea dintai,si prin urmare,este conditia indispensabila k noi sa existam ca oameni.fiecare solutie care desfiinteaza contradictia,scindarea,tragismul ciocnirile neintrerupte cu barbarii,este o solutie a fugii.si in spatele fiecarei solutii a fugii exista o moarte,o atlantida moarta,o lume pierduta.e grea oboseala,istovirea,nostalgia mortii... 

   
Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]


  Suntem tineri si ne dorim adesea sa cunoastem din tainele iubirii, sa iubim si sa fim iubiti deopotriva. Ne gandim mult la asta, defapt ne gandim mai tot timpul la asta. Iar unul din gandurile care ne ocupa mintea destul de des in aceasta privinta…este sarutul. Sarutul cu persoana iubita.

Pacat insa ca nu ne dam seama de mediul deplorabil in care suntem invatati sa intelegem sarutul, mediu in care am fost crescut si eu, bine-nteles, mediu in care cresc din ce in ce mai multi tineri: Sarutul de la televizor.

Am vazut multe saruturi la viata noastra mai ales la televizor, unele in filme de duzina, altele in filme cu povesti sclipitoare. Dar toate sarutarile pe care le-am vazut daruite cu atata gratuitate, oricat de frumoasa si de ziditoare ar fi fost povestea de dragoste in interiorul carora au luat nastere, raman un pacat.

Si este un pacat pentru ca nu este consfintit de taina casatoriei, si mai mult decat atat, este unul adulterin caci multi actori si actrite care joaca in astfel de roluri sunt casatoriti(e) legitim in viata de zi cu zi cu alte persoana. Oricat de "profesional" ar fi sarutul, pacatul tot este infaptuit, dar mai rau…ca are recul in inimile noastre. Si ne-am impartasit de pacatul lor, uitandu-ne, de tare multe ori.

Asa am fost invatati sa cautam sarutul cu orice pret, de la o varsta cat mai frageda, sa-l daruim fara sa ne gadim cata incarcatura sufleteasca si cata insemnatate are, ajungand sa slutim unul din cele mai intime si curate gesturi de dragoste, in ceva grosolan, patimas si banal.

Abia dupa ce m-am casatorit, am invatat ca sarutul nu este un gest de afectiune fata de sot, sotie ci o impartasire a dragostei, in taina lui Dumnezeu. Ca ma vatam atunci cand caut sarutul cu dezinvoltura, caci sarutul este ceva intim si profund, iar nu superficial si in vazul lumii. Ca pentru sarut, trebuie sa-mi curatesc buzele cu rugaciuni si lacrimi, ca sarutul nu este doar al buzelor, ci o unire a inimilor…ca sarutul se adreseaza doar familiei, a sfintelor moaste si icoane. Ca el nu se adreseaza si nu se va adresa in veci prietenului (prietenei) de doua saptamani sau doua luni…ci doar sotului (sotiei).

Abia atunci cand privirea inocenta a copilului tau se aproprie de buzele tale, abia atunci cand curatia lui te pune fata in fata cu necuratia ta, ca intr-o oglinda,…abia atunci realizezi ca esti ca un betiv notoriu in fata unui sfant.

Cand saruti fruntea nevinovata si inocenta a copilului tau, cum sa nu te cutremuri si sa nu te gandesti ca iti manjesti propriul copil de necuratia buzelor tale care s-au spurcat de-a lungul vremii cu atatea injurii, minciuni, betii, care au sarutat patimas alte buze decat cele ale mamei copilului tau… si cate si mai cate?!?

Cum sa nu te mustre constiinta care striga in tine arzator: "Sfanta sarutare…unde esti?"

Inca mai sunt astazi fete care vor sa-si sarute doar sotul. Inca mai sunt oameni care stiu ca sarutul nu este doar o banala atingere a buzelor, ci este un act liturgic, este o apropiere tainica a doua inimi.

Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
   
 
 
 
 


Daca doi oameni care au fost straini unul fata de altul asa cum sintem de regula noi toti,lasa brusc zidul dintre ei sa cada si se simt apropiati se simt una este o traire dintre cele mai ametitoare dintre cele mai pasionale momente ale vietii.si este cu totul iesita din comun,de-a dreptul miraculos,tocmai pentru persoanele ce sunt pe drumul catre cautarea iubirii.acest miracol al apropierii bruste este inlesnit daca are in conponenta sa sau daca are ca punct de plecare atractia si consumarea...actului....Totusi aceasta iubire nu poate fi de durata.Cele 2 persoane ajung sa se cunoasca ,iar relatia lor intima isi pierde mai tot farmecul ,pana cand conflictele....dezamagirile...plictiseala ..ucid in intregime bucuria initiala.Desigur,la inceput cei doi nu isi dau seama de toate acestea dimpotriva ,ei iau intensitatea orbirii lor <nebunia lor>drept o dovada a puterii dragostei ce i-a cuprins ,cand aceasta nu dovedeste de fapt decat gradul insingurarii lor interioare.Trebuie sa invatam sa putem vedea cauzele acestor esecuri si de a invata ce inseamna iubirea...Trebuie sa constinentizam ca iubirea e o arta ....Daca vrem sa aflam cum sa iubim...trebuie procedat la fel cum ne dedicam pentru a invata acea arta:muzica,pictura,etc....Care sunt pasii necesari in invatarea unei arte?Putem inparti aceste lucruri in doua parti:insusirea teoriei si apoi insusirea practicii.....Dar nu pot fi sau nu ma pot numi cunoscator pe acea arta deoarece am nevoie de exercitiu pana cand voi ajunge la intuitia mea si esenta stapaniri a unei arte.Dar pe linga teorie si practica mai este nevoie de un al 3 factor pentru ca cineva sa devina maestru....Stapanirea acestei arte nu trebuie sa aiba o inportanta maxima...nimic nu trebuie sa fie mai preus de cel de al 3 factor...Ne pierdem energia pentru succese,prestigiu,,banii,putere....si nu mai avem suficienta energie pentru iubire...Omul poate progresa doar dezvoltandu-si ratiunea gasind o noua armonie ,,,,o armonie umana in locul armoniei preumane irevocabil pierdute.....O enigma nerezolvata dupa uni este ca omul se naste fara voia lui si moare inpotriva voi lui.....Omul din toate epocile si toate culturile este mereu in aceasi lupta cum sa-si depaseasca izolarea....fie egiptean,japonez,negustor,fenician,aduca jerfa,sacrifica animale...il cauta pe Dumnezeu...fiecare cauta solutii...totul depinde de gradul de invidualizare la care ajunge omul....La copilul mic eu-l sa dezvoltat dar nu foarte mult e dependent de mama sa ,de pielea ei catifelata,de zambetul ei si atunci cand dispare se simte izolat si e nevoie sa depaseasca izolarea pe alte cai ....Omul se regaseste in natura ....in copilaria sa se simte una cu natura....dar pe masura ce se emancipeaza omul vrea noi cai....Uni s-au ascuns intrun eu necunoscut....Actul sexual nu umple golul dintre 2 oameni decat pentru moment ....Majoritatea oamenilor nici nu sunt constienti macar de nevoia lor pentru el si pentru cei de linga el...Traim cu iluzia ca urmam propiile idei si inclinati..Oricine salveaza o singura viata e ca si cum ar fi salvat intreaga lume.....oricine distruge o viata e ca si cum ar fi distrus lumea intreaga...Toti oameni sunt egali doar atata timp cat se incearca ceva fara interes fara a primi ceva ceva ..deci trebuie sa incercam sa intelegem ca oameni nu trebuie sa foloseasca mijloace unul in dobandirea scopului sau ...iar altul in a astepta sa primeasca ceva...cum poate avea grija un om in aceasta retea de rutina sa nu uite ca este om,un individ unic,caruia ia fost data doar aceasta unica sansa de a trai,cu speranta,dezamagiri,cu tristete si frica ....spre atingerea a putea darui speranta celor din jur....Iubirea matura inseamna uniune cu conditia pastrari propiei integritatii a propiei individualitati....iubirea este o putere activa in om....o putere care sparge zidul ce separa omul de semenul sau care il uneste cu altii........iubirea il ajuta pe om sa depaseasca sentimentul izolarii si separarii ,permintandu-i totusi sa ramana el insusi...in iubire apare paradoxul ca doua fiinte devin una si totusi raman doua .....iubirea este o activitate nu un efect pasiv {a iubi este altceva decat a fi indragostit}La modul cel mai general sau vorbind mai pe scurt a iubi in primul rand a da si nu a primi..Ce inseamna a da?ori cat de simplu am vedea noi raspunsul ...el este plin de ambiguitati si complicati.....Cea mai raspandita eroare este ca a da ceva inseamna a <renunta la ceva"Dar sfera cea mai inportanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor materiale si aceeea ce tine de domeniul specific uman....Ce ofera o persoana alteia....?se ofera pe sine ,ofera ce are mai pretios ,isi ofera viata....Dar asta nu inseamna ca isi sacrifica viata viata pentru celalat,si ca daruieste cea ce este viu in el....oferind astfel din viata lui,il imbogateste pe celalalt,il face sa simta mai intens ca traieste si totodata simte el insusi mai intens ca traieste...el nu da ca sa primeasca ;a da este in sine o bucurie extraordinara bucurie....daruind nu poata sa nu aduca la viata ceva in celalalt,iar acest ceva se reflecta asupra lui insusi...daruind cu adevarat el nu poate sa nu primeasca ceva...a darui inplica sa-l faci pe celalalt sa daruiasca de asemenea si cei doi se inpartasesc astfel bucuria a ceea ce au adus la viata inpreuna....<dar este greu sa faci astfel de lucruri suntem invatati sa mergem pe un drum banal fara prea multa cunoastere si raman in necunoastere>candva se nasc intrebari si spunem de ce?pentru ce?toate astea pentru ca nicodata nu a fost cum ar fi trebuiet sa fie....uni supravietuiesc in cea ce nu cunosc iar alti sufera neinteligind nimic....In particular,in cazul iubirii ,asta inseamna ca iubirea este o putere ce produce iubire....pe cand impotenta sau o credibilitate ca totul este un roz al tau este incapacitatea de a produce iubire....marx afirma....<Sa privim>spunea el <omul ca un om ,iar relatia sa cu lumea ca pe o relatie umana si atunci nu poti schimba iubirea decat pe iubire,increderea pe incredere....si asa mai departe......oricare dintre relatile tale cu omul sau cu natura trebuie sa fie o expresie definita a adevaratei tale vieti individuale corespunzatoare dorintei tale.....daca iubesti fara sa generezi iubire ,adica daca iubirea ta ca atare nu produce iubire....poate fi doar o daruire neinteleasa o daruire a necunostintei a persoanei de linga tine ce nu stie ce isi doreste cu adevarat ....dar nu numai in iubire a da inseamna a primi...profesorul invata de la elev...actorul este stimulat de spectatori,pshihanalistul este insanatosit de pacient atata timp cat ei nu se trateaza unii pe altii ca pe niste obiecte si sant intr- relatie adevarata si productiva....cred ca nu mai este necesar sa subliniem faptul ca facultatea de a iubi ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a caracterului nostru...Acest lucru presupune realizarea unei orientari predominant productive...cu o astfel de orintare omul nu isi mai exploateza semeni ,trebuie sa tinem cont de 3 lucruri:grija ,responsabilitatea,respectul si cunoasterea....Daca cineva spune ca iubeste florile si vedem ca uita sa le ude nu putem crede in <dragostea>sa pentru flori.iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit..esanta iubiri este sa trudesti pentru ceva si sa faci acel ceva sa creasca ...iubirea si truda sunt inseparabile.....iubesti lucrul pentru care trudesti si trudesti pentru cea ce iubesti.....trebuie si responsabilitate si totusi responsabilitatea ar putea degenera usor capatand un caracter posesiv de dominatie dar intervine o alta componeta a iubirii:respectul....respectul nu este frica si veneratie...si inseamna conform radacini cuvantului respicere...a privi la ....a vedea o persoana asa cum este ....respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte pentru propiul ei bine si nu pentru a ma servi pe mine....daca iubesc acea persoana ma simt una cu el dar asa cum este nu asa cum as vrea eu sa fie pentru a putea sa o folosesc .....chiar daca am sti de o mie de ori mai mult despre noi insine nu am ajunge la un capat...tot am ramane o enigma pentru noi insine iar semenul nostru ne-ar ramane deopotriva o enigma....singura cale spre cunoastere este actul iubiri ...acest act transcede gandirea...traduce cuvintele...nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singura mina fara cealalta mina ....in ochi inteleptului cineva spunea:cerul este barbatul...iar pamantul este femeia...pamantul are grija sa faca sa creasca tot ce lasa cerul sa cada...cand pamantului i lipseste caldura ...cerul i-o trimite;cand isi pierde prospetimea si umezeala cerul i le reda....cerul sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poarta de grija nevestei sale....iar pamantul se ocupa mereu de ale casei....naste si hraneste tot cea ce poarta.....priveste pamantul si cerul ca avand inteligenta caci fac ceea ce fintele inteligente fac.....daca ei doi nu ar avea placere unul de celalalt de ce ar mai sta inbratisati ca doi indragostiti?fara pamant cum ar putea inflori florile si pomii?si ce ar mai produce atunci apa si caldura cerului?asa cum Dumnezeu a pus dorinta intre barbat si femeie pentru ca lumea sa fie perpetuata prin unirea lor...tot asa a inplantat in fiecare parte a existentei sale nazuinta catre o alta parte....si ei sa fie una si viata lor sa fie daruire pentru cei din jur....

 
   
Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

In viata sunt momente, clipe, cand in inima se aprinde recunostinta, si daca am avea puterea sa o pastram, treptat, zi cu zi, intamplare cu intamplare, aceasta recunostinta ar putea creste intr-o mare, adanca bucurie duhovniceasca. Insa noi nu putem apara recunostinta si bucuria noastra de raceala vietii, de dureri si de lucruri cu mult mai putin importante decat suferinta: de iritare, suparari si, pana la urma, pur si simplu de uitare. Astfel, in memoria noastra ramane multa amaraciune si suferinta, iar bucuria paleste si se stinge…

Cu aceasta stare trebuie sa ne luptam din toate puterile noastre pentru ca rodul vietii, in ultima instanta, este bucuria si recunostinta, dar o recunostinta care, la randul ei, trebuie sa rodeasca. Pentru aceasta trebuie sa ne traim viata cu atentie. Atatea lucruri din viata noastra le consideram firesti: e firesc sa ai sanatate, un corp puternic, e firesc ca viata sa curga si sa aduca bucuriile ei… Insa toate ecestea nu sunt firesti, sunt minuni care se intampla in fiecare clipa. Adevarul acesta il stiu, de exemplu, oamenii care sunt bolnavi mult timp si pentru care unele clipe sunt minuni nemaiintalnite: iata ca a trecut durerea, iata ca nu ma mai chinuie insomnia, dintr-odata miscarile care pareau imposilbile pentru totdeauna au devenit posibile…Si primesti toate acestea ca pe o minune, si multumesti si te smeresti. Si apoi uiti. Si uiti de cele mai multe ori nu pentru ca necazul se intoarce din nou sau durerea si suferinta, ci pentru ca te obisnuiesti cu binele. De aceea Hristos pune ca piatra de incercare pentru intrarea noastra in Imparatia lui Dumnezeu, saracia. Nu saracia materiala; se poate sa fii foarte sarac material si totusi sa nu fii sarac cu duhul. Saracia cu duhul inseamna constientizarea ca nimic din ce avem nu este al nostru. Nimic din ce exista nu am putea sa spunem ca e al nostru. Corpul- de Dumnezeu ne este dat, cu sanatatea lui sau cu boala lui.

Simturile? Cateodata am vrea sa raspundem la bucuria sau durerea aproapelui nostru dar inima sta in piept asemenea unei pietre: nu o poti trezi, nu se va scula. Dar mintea? Am dori sa gasim un gand bun cu care sa alinam necazul unui om si nici un gand din acesta nu apare, e pustiu si frig in mintea noastra… Si tot asa, cu prietenii, cu situatiile de viata. Noi nu avem nimic ce ar depinde doar de noi, ce am putea retine sau refuza sa dam. Lui Dumnezeu Ii vom da sufletul, pamantului – trupul. Imprejurarile vietii ne pot imbogati sau saraci definitiv. Daca viata noastra ar insemna doar aceasta, am avea parte numai de plictiseala, tristete, suparare si neincredere. Insa, chiar daca nimic nu ne apartine cu adevarat, suntem atat de bogati!

Suntem bogati prin viata care ne-a fost data in dar, bogati prin trupul, sufletul, prietenii, rudele noastre, avem atat de multe de care ne putem bucura. Si toate acestea sunt semnul iubirii Dumnezeiesti si omenesti. Daca noi am putea sa ne insusim ceva, sa numim ceva al nostru, in asa fel incat acel ceva sa nu depinda nici de Dumnezeu, nici de oameni, atunci am pasi nu intr-o Imparatie a bucuriei si vietii, ci intr-o ingrozitoare imparatie unde nu a mai ramas iubire. Tot ce imi apartine nu ar mai fi atunci minunea pe care Dumnezeu mi-a dat-o direct sau prin om, prin iubirea Sa de oameni. De aceea saracia cu duhul este prima conditie pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu, in Imparatia Iubirii. Daca numai am constientiza ca nimic din ceea ce numim al nostru nu ne apartine, si in acelasi timp am intelege ca toate ne sunt date de Dumnezeu si de oameni,, in jurul nostru ar incepe sa se cladeasca Imparatia lui Dumnezeu.

Vecinul nostru, aproapele nostru, nu ar fi un strain, ci un vestitor al lui Dumnezeu, el iti poate darui un cuvant bun, un zambet, o bucata de paine, un acoperis, poate sa te tina de mana sau sa te incurajeze. Daca am fi cu adevarat atenti la ce se intampla in viata noastra, din toate am putea culege, asemenea albinei care culege mierea, recunostinta. Recunostinta pentru fiecare miscare, fiecare respiratie, pentru cerul albastru, pentru relatiile cu aproapele. Si viata ar deveni din ce in ce mai bogata, cand aparent ea saraceste din ce in ce mai mult. Pentru ca atunci cand omului nu-i mai ramane nimic si el intelege ca cele importante in viata sunt mila si iubirea, atunci a intrat in Imparatia lui Dumnezeu.

Rodul vietii este recunostinta, dar recunostinta trebuie sa aduca si ea roade. In una din scrierile apusene, o cateheza lutherana, prima parte e inchinata lui Dumnezeu, iar a doua parte, care e inchinata omului, are titlul “Despre recunostinta”. Autorul explica de ce: daca am intelege cine este Dumnezeu, cine ne este aproapele, atunci am putea trai hranindu-ne numai cu bucurie si recunostinta. Am putea trai implinit, jertfelnic, crestineste, am putea trai chiar atunci acea viata a invierii care va sa vina.

Recunostinta, numai ea, poate trezi in noi actul iubirii fata de Dumnezeu si fata de oameni. Simtul datoriei, responsabilitatii, poate sa nu gaseasca in noi puterea de a ne face capabili de inalta jertfa a iubirii. Dar recunostinta va gasi.(mitropolit antonie de suroj)

   
Postat: 14.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
   
Bucuria puternica e cea mai mare ispta in viata omului.traind in mediocritatea rutinei zilnice,inveti sa te multumesti si sa gusti numai cate putin din viata,inveti sa fi ascultator si sa te supui la ceea ce ti se impune sa faci in fiecare zi.poate ar fi fost bine dak toate ramaneau aici.dar nu raman aici.in viata pandeste ispita bucuriei celei mari.vin ore sau clipe in kr te intalnesti cu ceea ce este deoasebit,cu ceea ce e rar in viata,cu ceea ce e puternic si cu ceea ce este maret.poate fi un eveniment,un om,un adevar sau o iubire.dintr-o data gusti o alta clitate,deosebita,a veitii,gusti dintr-un vin care te imbata chiar dak iti ajunge doar pana la buze.sorbi cu nesat,atat cat poti,dar deplinatate nu ajungi sa simti niciodata.ai reusit sa te trezesti doar dibn letargia autosuficientei tale cotidiene;ai reusit sa realizezi doar cat de ieftine si cat de marunte sunt ocupatiile tale zilnice,atat doar si nimik mai mult.si ramai doar cu gustul bucuriei puternice in inima si cu obligatia neiertatoare de a te reintoarce la rutina.acest gust si aceasta obligatie iti despica inima producandu-ti o sfasiere teribila.compari viata pe care kr esti obligat s-o traiesti cu acea pe care ai dori s-o traiesti intr-una si asta e o suferinta insuportabila.suferinta este fructul cel mai amar al marii bucurii.daca ar lipsi comparatia,,dak ar lipsi odihna,am fi fost linistiti in saracia noastra,odihnindu-ne in mediocritatea noastra....marea bucurie poate fi un eveniment,un om,,un adevar sau o iubire.poate fi si o frumusete,o frumusete aleasa.oricare din acestea ar fi,marea bucurie este intotdeauna o frantura puternica de viata,un izvor de viata care irumpe clocotind arid.e o calitate speciala a vietii.fiind astfe,este si o adevarata revelatie in gustul serband al vietii noastre.vine sa ne imbogateaska cu experientele ei unei realiati care transcede ceea ce este trecator.marea bucurie este o imbogatire pe care o datoram comparatiei,asa cum tot ei ii datoram si durerea.ia gandeste-te,de ce sa crezi ca,din ce in ce mai mult,ceea ce numim viata,nu este altceva decat o inevitabila supunere la ritmul pe care ti-l dicteaza menghina traiului zilnik!nu,viata este o bogatie fara pret,un ospat pentru satiul sufletului infometat.un om este o lume intreaga,o lume frumoasa si neexplorata.un adaevar este un cer nemarginit iar privirea sufletului tau se imbatastrabatandu-l intr-un extaz virginal.o iubire este cea mai pretioasa aventura care-ti ofera bucurai nepretuita de a simti cum singuratatea ta e infranta in privirea ,in glasul,in zambetul unui frate de-al tau om.o mare frumusete este intotdeauna preplinul lumii dinlauntrul nostr,o revarsare a plinitatii,o desfatare autentica.un om sau un adevar sau o iubire sau o frumusete este o bogatie fara pret a vietii,este un ospat pentru nesatiul sufletului infometat.numai k de multe ori foamea este mai mare dkt orice altceva.de aceea soarta inevitabilaa omului pe fata acoperita de tarana a pamantului este foamea si setea.cucat mai tare gusta cineva din bucruiile osebite ale vietii,cu atat mai scump plateste pretul setei sale.comparatia dintre viata cotidiana si momentele de mare bucurie da nastere nostalgiei,iar nostalgia se traduce printr-o nepotolita foame si sete.nostalgia nu e o reamintire romantica si nu e doar o dorinta puternica.e un martiriu,un martiriu al foamei si al setei.e o boala,numai paloare si epuizare,care ti se cuibareste in maruntaie si te face sa te zvarcolesti in agonia insatisfactiei.cel mai adanc dor, care-ti cere cel mai mult,un dor care-ti naruie sanatatea.atunci cand tanjesti in viata dupa un lucru,fara sa-l fi gustat ,te imbeti numai din asteptare.dupa ce,insa ,ai gustat din el,si ii duci dorul,esti nefericit.setea pe care ti-o aduce este atat de nemiloasa,incat te poarta pana la cele din umra limite ale vietii,pa la dorirea mortii.exista momente in care sunt sigur de cauza mortii mele:voi muri de sete.si nu e o infumurare din partea mea,e o condamnare.stiu,ca atunci cand voi muri,oameni vor gasi o boala care sa-mi justifice moarte.si totusi cel mai corect ar fi sa spuna :a murit de sete.sigur voi muri de sete,setea va fi cauza mortii mele.cat despre prilejurile mortii ,pot fi multe.nu intereseaza care va fi ultimul.cea mai mare bucurie si cel mai mare martiriu in viata este sa fi om,fie un adevar,fie o iubire,fie o frumusete.micului print al lui antoine de saint-exepury ii era dor de trandafirul sau si dorul era pentru el o profunda siguranta si o mare sete.seintampla sa ne fie dor si noua de cate flori,nu de orice fel de flori,si cele legate de o bucurie .avem nostalgia unei cine,intr-o seara de iarna,langa un camin unde se juca o flacara luand forme dragi,in linistea unui peisaj de tara.nu orice camin si nu orice forme si nu o liniste oarecare,ci linistea adanca a acelei ore atat de deosebite.avem nostalgia unei dupa -amieze fierbinti de vara,a nisipului arzand,langa marea aruncand reflexe orbitoare care ne oglindesc bucuria.nu orice nisip si nu orice imagine a marii,si doar acea imagine parte nascuta in noiin clipa marii frumuseti.ne e dor de o privire,de o miscare.de un zambet.am facut cateva descrieri numai pentru a le putea observa simplismul.nostalgia nu va putea fi cuprinsa niciodata in cuvinte asezate in randuri.atunci poate fi romantism sau poezie,dar inceteaza de a mai fi ceea ce cu adevarat este:pathos-ul tacut si neimpacat al sufletului.clipele de viata traita puternic,comparatia si nostalgia care le insotesc,sunt o durere profunda,durerea care e necesara ca vesnicia sa rodeasca inlauntrul nostru.ramanand sclavii mizeriei unei vieti obisnuite,ramanem sclavii provizoriului,efemerului si a distrugerii lumi acesteia.intreaga priveliste a vietii o inchidem in intinderile acoperite de praf ale rutinei,iar viata in intregime devine un drum larg de tara pe care-l strabatem tarandu-ne.fiecare trezire ,insa,a unei mari bucurii inlauntrul nostru,fiecare moment in care gustam,imbatandu-ne,ceea ce e special si aparte in viata,este o impartasire a absolutului si,de aceea ,o speranta in vesnicie.aceasta calitatea aparte a vietii nu leaga pamantul nostru.avem clara senzatia ca izvorul ei se afla undeva in alta parte.e de prisos sa se osteneasca moralistii sa fixeze in mintea oamneilor argumente logice pe care le-au pregatit in birourile lor despre viata de dincolo de noi despre viata noastra de zi cu zi.vesnicia traieste in noi in fiecare zi,in fiecare ceas,ca o comparatie si ca o nostalgie.durerea provocata de nedeplina gustare a vietiii traite cu putere,este suferinta dupa ceva pierdut....o suferinta dupa un paradis pierdut.paradisul pierdut traieste inlauntrul nostru in momentele de mare bucurie,la apropierea unui om,a unui adevar,a unei iubiri sau a unei frumuseti.nostalgia absolutului care in noi este nostalgia sfarsitului.in obscuritatea mediocritatii si a mizeriei noastre se reaprinde lumina sperantei dupa implinirea care ne asteapta rabdatoare.sunt clipe in viata,cele care fac ca setea noastra sa devina un martiriu,clipe pe care le simtim limpede ca ar fi suficiente,daca ar dura la nesfarsit,sa ne potoleasca setea pentru o vesnicie..
   


Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni