Cum se face trecerea in randul sfintilorActul prin care Biserica recunoaste, declara si aseaza pe credinciosii trecuti la cele vesnice, in randul sfintilor, poarta denumirea de canonizare. In primele secole, canonizarile erau facute de catre fiecare Biserica locala, care avea in fruntea ei un episcop. Proclamarea unui sfant era realizata atunci cand Dumnezeu isi descoperea lucrarea Sa prin aceste persoane care urmau a fi canonizate. Astfel, Biserica proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate. Ca cineva sa ajunga sa fie trecut in randul sfintilor, nu e nevoie de un anumit numar de ani de la moartea sa si nici de un anumit numar de minuni. Pentru a fi feriti de necredinta, autoritatea bisericeasca a fixat cateva criterii dupa care cineva poate fi trecut in Sinaxar. Din conditiile de fond amintim: 1. Ortodoxia neindoielnica a credintei celui ce urmeaza a fi canonizat, ortodoxie pastrata pana la moarte. 2. Proslavirea lui de catre Dumnezeu, manifestata prin moarte martirica pentru credinta, prin puterea de a savarsi minuni si puterea de a apara eroic Biserica Ortodoxa. 3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan acordat de poporul credincios. Pentru a se afirma unitatea Bisericii in privinta actelor de canonizare, s-au intocmit anumite randuieli care constau in acte formale de savarsit cu ocazia canonizarii solemne. Acestea sunt: instituirea unei comisii pentru cercetarea vietii persoanei ce urmeaza a fi trecuta in randul sfintilor, intocmirea unui raport in care se aduc argumentele pentru canonizare, aprobarea de catre Sfantul Sinod a raportului, pregatirea textelor liturgice (slujba Vecerniei, Utreniei, Acatistul) si icoana sfantului, intocmirea unui act sinodal de catre Sfantul Sinod (care cuprinde motivarea canonizarii, hotararea Sfantului Sinod de a trece persoana respectiva in randul sfintilor, instituirea cultului public bisericesc, general sau local, fixarea zilei de sarbatoare a sfantului, trecerea lui in calendarul bisericesc si a slujbei lui in cartile de ritual, si oranduirea ca anumite biserici sa aiba hramul sfantului respectiv). Ceremonia de proclamare a sfintilor In cazul descoperirii moastelor sfantului respectiv, acestea sunt unse cu Sfantul Mir si asezate intr-o racla. Cu o zi inainte de a fi proclamat sfant, se savarseste ultimul parastas pentru el, se canta acatistul si se face priveghere toata noaptea. Dupa oficierea Sfintei Liturghii din ziua proclamarii canonizarii, se citeste tomosul sinodal. Dupa citire, actul este semnat de toti membrii Sfantului Sinod. Se citeste viata sfantului canonizat si se poarta in procesiune moastele (acolo unde sunt) si icoana sfantului, in jurul bisericii. Dupa procesiune, racla, sau in lipsa, numai icoana sfantului, este asezata in biserica, la locul cuvenit. Dupa proclamarea canonizarii, este pubilicat actul sinodal de canonizare si este trimis catre toate Bisericile Ortodoxe Autocefale. Se tipareste viata sfantului, se inscrie sarbatoarea in calendar si in cartile de cult, si se raspandeste icoana sfantului in popor. Duminica Sfintilor Romani Duminica Sfintilor Romani este sarbatorita la o saptamana dupa Duminica Tuturor Sfintilor. Aceasta hotarare, ca dupa Duminica Tuturor Sfintilor sa avem o duminica inchinata Sfintilor Romani, a fost luata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992. Sfintii romani canonizati de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Ianuarie †) 10 ianuarieSfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti 13 ianuarie Sfintii Mucenici Ermil si Stratonic † 25 ianuarie Sfantul Bretanion, Episcopul Tomisului Februarie † 28 februarie Cuviosii Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea (în anii bisecti sunt serbati pe 29 februarie) Martie 26 martie Sfintii Mucenici Montanus, preotul, si sotia sa, Maxima Aprilie 6 aprilie Sfantul Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium †) 11 aprilie Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica †) 12 aprilie Sfantul Mucenic Sava de la Buzau † 14 aprilie Sfantul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului †) 20 aprilie Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului †) 24 aprilie Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest si Sava, Mitropolitii Transilvaniei; Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures; Sfintii Muceniti Pasicrat si Valentin din Durostorum †) 25 aprilie Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului 26 aprilie Sfintii Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu si Tasie 28 aprilie Sfintii Mucenici: Maxim, Dada si Cvintilian din Ozovia Mai † 12 mai Sfantul Mucenic Ioan Valahul 27 mai Sfantul Mucenic Iuliu Veteranul Iunie †) 2 iunie Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava †) 4 iunie Sfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel 8 iunie Sfintii Marturisitori Nicandru si Marcian 15 iunie Sfantul Mucenic Isihie †) 22 iunie Sfantul Ierarh Grigorie Dascalu, Mitropolitul Tarii Romanesti †) 24 iunie Sfantul Niceta de Remesiana; Aducerea moastelor Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava †) 30 iunie Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet Iulie †) 1 iulie Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti †) 2 iulie Sfantul Voievod Stefan cel Mare 8 iulie Sfintii Mucenici Epictet si Astion †) 18 iulie Sfantul Mucenic Emilian de la Durostor † 21 iulie Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia August †) 5 august Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt †) 7 august Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla †) 11 august Sfantul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului †) 16 august Sfintii Martiri Brancoveni, Constantin Voda cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache; Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec 21 august Sfintii Mucenici: Donat, diaconul; Romul, preotul; Silvan, diaconul, si Vetust †) 23 august Sfantul Mucenic Lup †) 30 august Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei; † Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu Septembrie † 1 septembrie Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul † 7 septembrie Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati † 9 septembrie Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona si Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau † 13 septembrie Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop †) 15 septembrie Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos † 22 septembrie Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi † 26 septembrie Sfantul Voievod Neagoe Basarab †) 27 septembrie Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul Octombrie † 1 octombrie Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani †) 14 octombrie Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi †) 21 octombrie Sfintii Cuviosi Marturisitori: Visarion, Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea; Sfintii Preoti Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel †) 27 octombrie Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, ale carui moaste sunt la Patriarhia Romana † 28 octombrie Sfantul Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti Noiembrie 9 noiembrie Sfantii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat; †) 12 noiembrie Sfintii Martiri si Marturisitori nasaudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu †) 15 noiembrie Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt †) 20 noiembrie Sfantul Grigorie Decapolitul; Sfantul Mucenic Dasie †) 23 noiembrie Sfantul Cuvios Antonie de la Iezerul-Valcea Decembrie †) 3 decembrie Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica †) 7 decembrie Sfanta Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges †) 13 decembrie Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei †) 18 decembrie Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul †) 22 decembrie Sfantul Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului †) 26 decembrie Sfantul Cuvios Nicodim de la Tismana 31 decembrie Sfantul Mucenic Hermes.
|
Fotografii la Dunăre, noaptea în Galaţi Aseară plimbându-mă pe faleză cu Iulia şi Sofia, mi-a trecut prin cap că ar fi frumos să fac câteva poze. Era noapte, lună plină, culori frumoase, un amestec de albastru cu un roşu incandescent de la iluminatul stradal, Dunărea liniştită, nu bătea vântul, nu era frig. Ne-am întors acasă. Pe la 10 pm am plecat cu un prieten să facem câteva poze, am luat trepiedul, aparatul foto şi maşina. Am coborât pe faleză. La fiecare poză aparatul stătea 30 de secunde în long-time exposure ca să poată acapara cât mai multă lumină. Îmi plac foarte mult şedinţele foto noaptea. E linişte, nu mă grăbeşte nimeni şi folosind trepiedul poţi obţine poze superbe. Fotografia e o artă, e un mod de a te exprima, e un fel de a te asemăna cu Dumnezeu scoţând un cadru frumos din orice împrejurare. Eu nu sunt un artist, ci dimpotrivă. Dar mi-e dragă fotografia! (Claudiu) 
|
Luxul de softwareDin pacatele subtile ale secolului XXI: Luxul de software! “Asta-i buna! Acum sa nu-mi spui ca e pacat sa folosesc si softurile! “ Nu, nu spun asta, dar spun ca goana dupa cele mai noi softuri poate fi un pacat, si inca unul care ne-a cuprins destul de mult.  Unde nu exista cumpatare, exista lacomie, si cum din lacomie ajungem sa dam in alte pacate mai mari cum ar fi curvia si badarania, asa si din lacomia de software ajungem sa facem alte pacate: piratarea de software, si pierderea subtila a vietii launtrice, datorita petrecerii necumpatate in fata calculatorului, amagiti de frumusetea, designul si capacitatile softurilor din ce in ce mai fermecatoare.
Cum oare aceasta? Putini sunt cei care si-au dat seama ca industria software se aseamana din ce in ce mai mult cu industria auto. In industria auto, producatorii is fac an de an reclama masiva peste tot, la televizor, la reprezentante, in marile centre comerciale, si participa la targuri internationale de profil, expunandu-si cu mult fast cele mai noi modele de autoturisme pe care le-au conceput sau imbunatatit. An de an ni se prezinta cu surle si trambite noile jante de aluminiu, noul volan si schimbator de viteza din clasa sport, noul portbagaj mai generos din gama “family”, noile scaune ergonomice din gama bussiness, si tot asa. Defapt toate masinile sunt facute ca sa ne deplasam in siguranta, dar pentru a fi vandute, trebuie mereu imbunatatite cu lucruri care adesea, pentru o viata de crestin, sunt mofturi. Moft nu este sa-mi cumpar o masina pentru a-mi scurta timpul de deplasare la servici sau pentru alte activitati necesre traiului decent, insa moft este sa-mi cumpar masina cu incalzire a scaunelor, cu eleroane, cu geamuri fumurii, moft este sa-mi cumpar un jeep cand defapt nu am nevoie de asa ceva in oras, si lista de mofturi si luxuri din industria auto poate continua cu multe altele. La fel se intampla si in industria de software. Multe softuri lansate cu surle si trambite sunt defapt mofturi si luxuri, de care ne putem scuti usor: Windows Vista cu optiunea Aero Glass, cu ferestre mai fistichii si mai atractive si cu alte animatii mai atractive a componentelor vizuale: butoane rotunjite mai fin, progressbar-uri puternic animate, meniuri mai frumos colorate etc. De aceea spun ca nu ne dam seama cat de amagiti devenim lasandu-ne prada entuziasmului de a dori sa avem noul “Windows”, noul “NeroBurn”, noul “Photoshop” , asa cum un impatimit auto vrea sa-si achizitioneze noul BMW, noul Megane, sau noul Ford Focus. Si din pricina ca nu suntem infranati in viata de zi cu zi, nu suntem infranati nici cand vine vorba de utilizarea de software, si din aceasta cauza incepem sa piratam softurile, impartasindu-ne nedrept din munca altcuiva, si incepem sa petrecem din ce in ce mai mult in fata calculatorului, in detrimentul vietii duhovnicesti. Piratam Window 7, pentru ca nu mai suntem multumiti de “vechiul” XP, piratam cine stie ce alt program nou aparut, pentru ca prietenul cel mai bun il are si este peste poate de incantat, pentru ca toata lumea vorbeste despre acel soft si “trebuie” sa-l am si eu. Insa tin sa va spun ca sunt destui oameni cumpatati ce folosesc cu brio Windows 98 si in clipa de fata, cu Office ‘97 instalat, sau cu o varianta de NeroBurn, care pentru cei mai multi dintre tineri, pare demult depasita. Cu toate acestea, aparitia de softuri noi nu este ceva rau in sine, problema insa este scopul pentru care dorim sa avem acel soft de ultima generatie. Sa fim sinceri si sa ne intrebam daca dorinta de a avea un anumit soft este din necesitate sau este doar un moft! Constiinta va raspunde fiecaruia negresit. Luxul si lacomia de software ne face sa ne lipim cu inima de cele materiale, ne face sa fim robi unor bucurii trecatoare. Asa cum un lacom de mancare petrece mult timp cu mancatul si isi ocupa mintea cu gandul la mancaruri alese, uitand de suflet, asa si lacomul de software se gandeste adesea la cele mai noi tehnologii software, uitand de rugaciune, si racindu-se fata de semeni. Deasemenea pot spune ca baietii sunt mult mai atrasi si mai ispititi de acest pacat decat fetele. De multe ori m-am simtit robit dupa ce am dat frau entuziasmului de a avea un nou Windows sau un nou program, desi nu era nevoie cu adevarat. Am pierdut ore intregi ca sa instalez si descopar cine stie ce nimicuri noi, uitand de rugaciune, uitand de Dumnezeu si de cercetarea de sine. Am fost mai incantat atunci cand am instalat cine stie ce soft proaspat lansat, decat am fost atunci cand m-am dus duminica la slujba si din aceasta se vede ca sunt un om patimas, si ca iubesc putin pe Domnul, inima mea fiind atrasa mai mult de desertaciunile lumii. De aceea mi-as dori sa fiu si eu un pic mai infranat din punctul acesta de vedere, chiar daca pentru multi tineri, aceasta pare doar o gluma. Patimile nu se sting decât cu cumpatarea. (…) Cel cumpatat stie ca prin cumpatare vine întelepciunea si cu ajutorul ei vine smerenia. (Avva Dorotei)
|
Piratarea softwareDin pacatele subtile ale secolului XXI: Piratarea software  Iata ca dupa atata amar de timp, problema indelung dezbatuta a piratarii software, ramane cu multe semne de intrebare. Multi tineri inca nu au primit raspunsuri la unele situatii concrete de viata: e pacat sa copiezi un program software daca detii mai multe calculatoare personale? E pacat sa imprumut un software achizitionat, unui prieten, asa cum imprumut o carte sau un cd audio?
In cele ce urmeaza incercam pe cat posibil sa aducem o imagine cat mai completa a fenomenului de piratare, distribuire (i)legala, si utilizare a softurilor, fara insa a avea pretentia ca am epuizat subiectul, sau ca este cel mai fidel realitatii. In ciuda aparentelor, un program software nu este un produs clasic cu care am fost si suntem obisnuiti. Desi primim softul in mana ca pe ceva palpabil, adica un cd, dvd, sau alt mediu de stocare, totusi nu partea materiala este substanta propriuzisa a softului ci partea memorata, partea la care s-a muncit, s-a creeat si s-a dezvoltat, ce este stocata sub forma de date. Un program software este defapt un proces de inteligenta pe care noi, utilizatorii, il folosim ca unealta de lucru in mod repetat pentru ceea ce stie sa faca acel proces de inteligenta. Este bine de stiut ca nici achizitionarea unui software nu este o achizitionare clasica, de tipul cumpar painea, dau banii, iar painea devine a mea cu drepturi depline si apoi fac ce vreau cu ea, adica pot sa o mananc, pot sa o impart la saraci, sau unui caine maidanez de pe strada, sau orice altceva. Defapt programele software (cu bani) sunt, din punct de vedere juridic, asemenea unui contract de inchiriere pe toata durata de folosita a softului. Aceasta se constata din termenii de licenta ai softului pe care sunt obligat sa ii accept, inainte de a putea incepe instalarea propriu-zisa. Si oare de cate ori nu ne-am dat acceptul fara a citi macar 3 randuri din termenii de licenta, ca mai apoi sa instalam softul incalcand termenii de licenta (termenii de contract) pe care nici macar nu i-am luat in seama?! Si cate sute, poate mii de “accepturi” nu am dat la instalare, care echivaleaza cu cuvantul nostru dat, si care au fost angajamente in van, precum si in viata de zi cu zi, cand multe zicem si putine facem din ceea ce zicem?! Prin urmare, chiar daca eu achizitionez un soft, defapt nu mi se permite sa fiu posesor cu drepturi depline, ci sunt obligat sa respect niste termeni de licenta fata de autorul softului, pe toata durata de utilizare. Poate pare nedrept lucrul acesta, dar haideti sa vedem cum stau lucrurile si de cealalta parte a baricadei. Imaginati-va ca sunteti un programator de software. Un software este conceput cu multa truda, si in urma acestei trude vreti sa vindeti efortul de luni de zile de munca. Acest efort il impartiti in unitati de produs, pentru ca softul in sine este o singura entitate, pe care eu, ca autor, vreau sa o multiplic pentru a-mi asigura un venit in urma muncii prestate. Insa din cauza naturii softului usor multiplicabile, sunt nevoit sa impun anumite drepturi de autor prin termenii de licenta, drepturi care sunt obligatii pentru utilizator, si in special obligatia de a nu multiplica softul pe care l-am dezvoltat, pentru ca dreptul la renumeratie, a muncii mele de programator, sa nu fie “diluat” sau sustras odata cu copierea la care nu-mi dau acordul. Acum vine partea mai dificila. Cat este de moral ca eu sa imprumut unui prieten un CD cu Windows, MS Office, sau alta suita de programe, atata timp cat eu am achizitional softul cu licenta? Teoretic nu ar trebui sa fie ceva imoral, atata timp cat eu am platit acel soft, numai ca softul, dupa cum spuneam mai devreme, nu este un produs obisnuit, ci un contract de angajament pe care mi-l asum la instalare, deci inainte de utilizarea propriuzisa. Si adesea suntem obligati prin termenii de licenta, sa nu distribuim unei terte persoane softul pe care l-am achizitionat. Deci prin acesti termeni de licenta, cu care am fost de acord (altfel nu aveam softul instalat), suntem constransi moral de a nu putea face o fapta crestineasca. Insa marea problema a utilizarii de softuri licentiate nu sunt termenii de licenta greu de respectat, ci faptul ca licentele de utilizare sunt greu accesibile ca pret. Daca preturile ar fi mai accesibile, atunci si fenomenul de piratare ar fi mai mic. Cu toate acestea, pretul destul de ridicat al unor categorii de softuri, nu este un motiv de indreptatire pentru a pirata softurile. Totusi, cand vine vorba de piratarea softului, trebuie sa dam timpul in urma pentru a observa ca acest lucru este defapt si o rasfrangere a abuzului din partea producatorilor de softuri, prin licentele ridicate ca pret, si inaccesibile multor utilizatori de PC, din tarile in curs de dezvoltare, sau slab dezvoltate. Aceasta pentru ca industria de soft este inca tanara, in plina expansiune, si inca nu a gasit un echilibru echitabil de ambele parti, al pretului de licenta. Insa, ca o alternativa a abuzurilor de monopol pe piata software (Microsoft cu sistemul de operare Windows, Oracle cu bazele de date, Autodesk cu Autocad, si multe altele), au aparut softurile freeware si open source. Oameni binevoitori, care au dorit sa daruiasca munca si cunostintele lor celorlalti oameni, dezvolta softuri care le pot inlocui cu succes pe cele contra cost. Acest fenomen a luat o ampoare considerabila in ultimii ani, devenind acum o posibilitate atractiva si morala de utilizare. Un freeware poti sa-l distribui unde vrei, cat vrei, si cu cine vrei tu, fara sa te traga cineva la raspundere pentru aceasta. Astfel au aparut solutii software care nu costa nici un ban in aproape toate subdomeniile informaticii. Astazi gasim ca alternativa a MS Office, suita de programe Open Office a celor de la Sun, ce concureaza cu brio gigantul Microsoft. Google si-a lansat gratuit propriul browser de internet care a detronat in performanta Internet Explorerul. Sisteme de operare a bazelor de date gen Oracle, SQL Server, care se achizitioneaza pe bani grei, sunt astazi concurate de sisteme Firebird si MySQL, toate acestea la pretul de achizitie zero. Au aparut softuri gratuite cu care putem sa construim site-uri profesionale furnizate de Wordpress, Joomla si multi alti provideri, a aparut chiar si sistemul de operare Ubuntu de la Linux care incepe sa puna usor, usor Windows-ul la colt, dupa multi ani de monopol, iar lista de exemple a programelor gratuite este in continua crestere, deci alternative morale pentru utilizarea de software exista, numai sa vrem sa facem acest pas. Utilizarea programelor freeware si open source pe termen lung are si un alt beneficiu considerabil. Furnizorii de solutii shareware sunt nevoiti sa reduca considerabil preturile achizitionarii de licente, din cauza concurentei facute de programele freeware si open source. Aceasta inseamna ca preturile de achizitie pot fi din ce in ce mai accesibile, iar astfel este mai usor sa respectam intru totul drepturile de autor a programelor shareware, daca programele freeware nu ne satisfac toate cerintele de utilizare. Ca o concluzie, cand vine vorba de a respecta drepturile pe care le impune o companie producatoare de soft, avem pilda aceasta: “Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.” (Ev. Luca 20 : 22-25)
|
Parintele Cleopa si INIMA DE MAMAPostat de admin pe 03 Dec 2009 la 10:59 am | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului - cuvinte tari, texte esentiale, Parintele Cleopa Print 
Care-i cel dintai si cel mai de folos gand al omului in viata asta si ce-i trebuie omului ca sa se mantuiasca? Pe langa credinta dreapta ii trebuie aceste trei lucruri, dupa invatatura Sfintilor Parinti: sa aiba catre Dumnezeu inima de fiu, catre sine minte de judecator, iar catre aproapele sa aiba inima de mama. Iata, asa trebuie sa fim noi, fiii lui Dumnezeu dupa dar! Noi avem darul punerii de fii prin dumnezeiescul Botez. Biserica este mama noastra duhovniceasca, care ne-a nascut pe toti prin apa si prin Duh. Prin dumnezeiescul botez avem punerea de fii, darul infierii, fii dupa dar ai lui Dumnezeu, nu dupa fiinta, ca dupa fiinta numai unul este, Hristos. Dar daca suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar si daca zicem lui Dumnezeu: “Tatal nostru, Care esti in ceruri”, apoi cum este un fiu adevarat al unui parinte pe pamant? Un copil adevarat, care intr-adevar iubeste pe tatal sau si nu cu viclenie, ci cu toata inima, el se teme tare sa nu-l mahneasca pe tatal sau, nu de frica, ci ca nu cumva sa-l supere pe cel care i-a dat fiinta si l-a nascut si l-a crescut. Indata ce a gresit acest copil, alearga la tata si isi cere iertare. “Iarta-ma, tata, ca am gresit!” Si-i foarte bucuros cand tata il iarta si-i spune: “Dragul tatei, fii atent, sa nu mai gresesti!” Asa trebuie sa avem si noi grija fata de Tatal nostru cel din ceruri. Noi suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar, fiii Tatalui Ceresc. Avem un Parinte acolo Care priveste spre toate popoarele lumii, cum zice psalmul: Ochii Lui spre neamuri privesc. Genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor (Psalm 10, 4 ). Iar Mantuitorul ne invata: Voi tata sa nu numiti pe pamant! De ce ? Unul este Tatal vostru, cel din ceruri (Matei 23, 9). Ai auzit ca Tatal are toata zidirea cea de sub cer si cea din cer; Tatal, Care a facut toate din cer si de pe pamant. Deci cand il suparam, macar atat respect sa avem, cum are un copil cuminte catre tatal sau, ca, indata ce-a gresit, isi cere iertare. Aceasta ne trebuie si noua ca o conditie a mantuirii. Sa avem catre noi minte de judecator. Cum? Sa ne judecam pe noi totdeauna: “Ce gandim noi, ii place lui Dumnezeu? Ce vorbim noi, ii place lui Dumnezeu? Ce facem noi acum, ii place lui Dumnezeu? Ce intentionam noi, oare ii place lui Dumnezeu?” Si daca constiinta, care este oglinda sufletului, ne spune ca nu, atunci sa incetam de a gandi aceste lucruri, de a le vorbi si de a le pune in plan sa le facem. Aceasta inseamna sa se judece omul pe sine, ca auzi ce spune dumnezeiasca Scriptura: De se va judeca omul pe sine, nu mai cade in judecata lui Dumnezeu (1Corinteni 11, 31). Si daca iti spune constiinta ca da, atunci este bine, caci avem marturia constiintei noastre bune. Apoi sa avem stiinta gandului curata despre ceea ce gandim sau vorbim sau facem. Al treilea plan spre mantuire si datorie prea mare si sfanta este sa avem catre aproapele inima de mama. Asa se cere, sa iubim pe toti oamenii din lumea asta, precum o mama isi iubeste pe toti copiii la fel. O mama buna, care-i adevarata mama, daca ar avea si zece copii, ea tine la toti deopotriva. O mama buna este ca o closca, care, ati vazut, chiar daca are 30 de pui, si numai unul daca i-l iei, iti sare in cap. De ce? Este tot al ei. Asa face si o mama buna! Ea cand pune mana pe varga si loveste copilul, mai tare o doare pe dansa decat pe copil. Ea il loveste cu atata mila! Si, ca sa nu se faca rau, il bate cu varguta. Si nu-l bate din ura, ci din dragoste il bate, ca sa se faca bun. Este un proverb crestinesc: “Unde da mama, creste!” Ea din dragoste cearta pe copii si foarte mult ii iubeste. Uneori se manie, se face ca-i ocaraste, pune mana pe varga, in tot chipul, ca sa-i faca buni. Cearta si pe cei buni si pe cei rai, dar in vreme de primejdie uita toate. Care este adevarata mama, isi pune sufletul pentru toti. Si daca ar avea unul betiv, rau, injurator si n-o asculta, Doamne fereste, daca l-ar vedea ca a intrat in apa si se ineaca, sau in foc, sare dupa dansul! Moare odata cu dansul ca sa-l scoata. Nu mai tine minte ca l-a suparat. Uita toate, uita ca a necajit-o. Moare pentru dansul. Cand striga: “Mama, nu ma lasa”, ea uita totul. Pentru ce ? Ca-i mama adevarata, iar copilul este rupt din inima ei si nu poate sa-l lase, cand il vede in necaz. Iata asa trebuie sa facem si noi. Tot omul din lume este aproapele nostru. Cum face o mama buna, care isi pune sufletul pentru copii, asa trebuie sa iubim si noi pe toti deopotriva si sa ne punem sufletul pentru ei. Sa fim exact ca o mama buna cu toti, si cu cei buni si eu cei rai; sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine. In aceasta privinta o sa va spun o istorioara cu inima de mama, ca sa vedeti pana unde merge inima de mama. 
Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca. A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul. Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei. Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei. Dar, o, rautatea lumii! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii: “Maica Domnului, pazeste-l!” Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea: - Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate. Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva: - Mama, lasa-ma in pace! Ce ma pazesti ca pe copii? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume! Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea. – Vai de mine, dragul mamei! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta? Eu te iubesc! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu! Sa vedeti ce s-a intamplat. In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic. - Unde te duci tu? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta! El, in loc sa asculte, a zis : - Lasa-ma, mama! Ce ma pazesti? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum! Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus: – Ia asculta, mai! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice: – Pe tine te iubesc mai mult! – Eu nu cred! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine! Faci asa sau nu? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis: – Si aceasta o fac! Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui! Ce contrast era aici? Ce faradelege nemaipomenita? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima. Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale: – Dragul mamei, dar acum se vine? Vai, multa grija am avut de tine! El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima. Biata mama s-a dus! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el! Ce-a facut? Auzi pana unde l-a dus satana! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult. Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui. Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba: “Puiul mamei, te doare rau?” Atunci de abia s-a trezit el! “Vai, mama, cum am ajuns pana aici? Unde sunt eu? Unde ma duc? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu?” Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : “Puiul mamei, te doare rau?” A venit acasa – mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii. – Ce-i, mai Ioane? – A murit mama! – Dar cum se poate? – Mama mea a murit! Mama mea a murit! A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei: “Puiul mamei, de ce m-ai omorat?” Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el! Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila: “Puiul mamei, de ce m-ai omorat?” Ce s-a intamplat? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima: – Mai Ioane, mama ta a fost junghiata! El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea: ” Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !” Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea: “Dragul mamei, de ce m-ai omorat?” Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa: “Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur”. Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca: “Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci Ma duc eu!” A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant : – Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis: – Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine! - Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice: “Puiul mamei, de ce m-ai omorat?” Si a zis duhovnicul : – Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo! - Cum sa ma pocaiesc, parinte? – Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani! - Ma duc! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu! - Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu! – Ma duc, parinte! A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta. - Ce doresti, frate? - Am venit sa-mi plang pacatele! Oare ma primeste parintele staret aici? - Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos! Manastirea ii vindeca pe toti! L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama. Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus: – Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta! Ea tot mama a ramas! – Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede? – Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi. – Fac, parinte! Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon. Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui: “Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !” La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus : – Frate Ioane, cum mai stai? Mama te mai cerceteaza? – Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul : - Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine. Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura. – Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica. – Dar ce sa fac, parinte? – Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul. El s-a dus in chilie – nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !” Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat. Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : “Puiul mamei, te-am iertat!” Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas. Iubiti credinciosi, v-am spus aceasta ca sa va fie mila unul de altul. Acestea sa le tineti: Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi, minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama! Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea. Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin. Sursa: sfaturiortodoxe – Parintele Cleopa 
11 Comentarii »
|
Sfantul Cuvios Gheorghe de la CernicaSfantul Gheorghe - Cuvios Staret al Manastirilor Cernica si Caldarusani Viata parintelui nostru staret Gheorghe, si cum din a lui Dumnezeu pronie a venit aici si a sadit cu parintii viata de obste in ostrovul Cernica, unde se praznuieste hramul Sfantului Nicolae. Sfintia sa inca de tanar fiind mirean multa dorinta avand ca sa mearga la Sfantul Munte si dupa intamplare a venit din Tarigrad (Constantinopol) un mitropolit anume Rosca, grec, avandu-si treburile sale aici in Bucuresti si ispravand iarasi sa se intoarca in Tarigrad. Si parintele staretul dupa ravna ce avea tot cerca prin Bucuresti ca doar va gasi pe cineva ca sa mearga prin Tarigrad, si gasind pe acest mitropolit, Rosca, s-a dat la Prea Sfintia Sa sub ascultare, si in putina vreme ispravandu-si sfintia sa treburile, au plecat la Tarigrad. 
Si sezand in Tarigrad vreo trei ani, i-a venit ravna Prea Sfintiei Sale ca sa se duca la Sfantul Munte, sa se prosteasca (sa traiasca in simplitate), ca ramasita vietii sale sa si-o petreaca in liniste. Si asa a plecat dimpreuna cu staretul nostru tot mirean fiind si s-au asezat in Manastirea Vatopedu. Si acolo l-a facut mitropolitul Rosca calugar rasofor si diacon (1757) si nu mult traind acest calugar fiind batran, s-a dus catre Domnul. In vremurile acelea (din 1752) se afla si Parintele Staretul Paisie in Sfantul Munte la "Proorocul Ilie" cu cativa ucenici sloveni si romani. Iar parintele staretul Gheorghe neimpacandu-se cu grecii, a iesit din Vatopedu si s-a dus la Staretul Paisie si s-a dat ucenic sfintiei sale si l-a facut calugar in mantie si preot. Si strangandu-se ca la saizeci si patru de parinti, nu ii incapea locul si stramtorea despre chili si lipsa despre hrana vietii, neputand birui cu lucrul mainilor a-si scoate hrana vietii si cererile turcilor. A socotit cuviosul Paisie sa iasa din Sfantul Munte si sa vie intr-aceste pamanturi blagocestive (binecredinciose), si acest scop a fost o pronie a lui Dumnezeu, ca si intr-aceste tari prin soboare de parinti cuviosi cu vieti de obste a se proslavi numele Domnului si al Prea Curatei Maicii Sale, si spre folosul si mantuirea a multe suflete. Si asa cu toti ucenicii sfintiei sale fiind intr-o unire (in 1763) s-a gatit si a plecat la Tarigrad, si de acolo la Galati. Si iesind la uscat a tras la Schitul Varzaresti, in judetul Focsanilor cu 64 de ucenici. Si indemnat fiind staretul Paisie de oarecare parinti de-ai locului ca sa vie la Bucuresti, la parintele mitropolitul ca sa ceara vreo manastire, s-a plecat dupa acel sfat al acelor parinti, si asa a venit in Bucuresti cu trei parinti, dintre care era si parintele staretul Gheorghe. 
Dar nedobandindu-si cererea dupa scopul sfintiei sale, s-a intors inapoi. Dupa aceea s-a dus la Iasi, lasand soborul tot aici in Varzaresti. Si mergand la parintele mitropolit chir Gavriil, i-a aratat cererea Prea Sfintiei Sale, si cu tot sufletul a prins bucuros. Si Prea Sfintia Sa a facut sfat cu boierii, si i-a dat manastirea Dragomirna, si trimitand a adus parintii de la Varzaresti, si au intrat in manastire la anul 1763. Iar la anul 1769 a venit un turc mare de la Tarigrad cu porunca imparateasca ca sa hotarasca pamantul Valahiei si al Moldovei de catre pamantul tarii nemtesti. Si hotarandu-se pamantul Moldaviei, a ramas Manastirea Dragomirna in partea nemteasca. Atunci s-a sculat staretul Paisie si a venit la Iasi la Maria Sa Domnul Grigorie Voda Ghica, rugandu-se ca sa-i dea alta manastire ca nu pooate a ramanea sub stapanire de alta lege. Si asa cu sfatul divanului i-au dat manastirea Secu. Si ridicandu-se staretul Paisie cu tot soborul a venit la Secu la anul 1775, si sezand in aceasta manastire patru ani, dar cu mare stramtorare, una despre chilii, iar alta despre loc, fiind cu greutate a aduce cele trebuincioase. Si inmultindu-se soborul silit a fost staretul Paisie de a mers la Iasi la Maria Sa Domnul Constantin Moruzi Voievod, jeluindu-se despre stramtorarea locului. Si iarasi facand sfat cu boierii, i-au dat manastirea Neamtul, fiind cu chilii mai multe si bogate, si asa ridicand soborul, lasand in Secu parinti dupa cat putea sa cuprinda, au intrat in Manastirea Neamtul la anul 1779, mai sezand si in Manastirea Neamtul parintele nostru staret Gheorghe vreo doi ani, iarasi i-a venit o ravna de neimpacare in suflet, ca sa se intoarca iarasi in Sfantul Munte. Si luand voie si blagoslovenie de la staretul sau, cuviosul Paisie, a venit in Bucuresti la Sfanta Mitropolie avand cunoscut pe dascalul Macarie arhimandritul, ucenic tot al staretului Paisie, avand sederea in mitropolie. Si spunand scopul l-a facut aratat Prea Sfintiei sale Parintelui Mitropolit chir Grigorie. Si chemandu-l Prea Sfintia Sa pe staretul nostru, n-a vorbit mult, fiindca ii spusese dascalul Macarie, si nici vreme avand de a lungi vorba, ci numai i-a zis sa ramana aici vreo saptamana doua de zile. Si a ramas la dascalul Macarie indeplinind porunca; una, ca sa se mai odihneasca, al doilea ca sa-si castige ceva de cheltuiala pentru drumul ce ii sta inainte. Si trecand cateva zile, l-a chemat Prea Sfintia Sa parintele mitropolit si lungind vorba multa. Si vazandu-i Prea Sfintia Sa chipul cel cu dar impodobit, si vorbele cele dulci, si cu blandete, care tragea ca un magnet spre inimile multora, si cu gandul cunoscandu-l ca este vas ales de Dumnezeu, si ca printr-insul multe suflete va aduce la mantuire, i-a zis ca sa ramana aici intr-aceasta tara, si orice manastire ii va placea cu indemanare a face obste cu adunare de parinti cuviosi, dupa cum a facut si Cuviosul Paisie la Moldova, sa-i dea. Iar staretul Gheorghe s-a aparat cu totul nevrednic numindu-se pe sinesi a se apuca de un lucru mare ca acesta, si mult silindu-l Prea Sfintia Sa, si vazand ca nu se pleaca, i-a hotarat ca nici la Sfantul Munte nu-l lasa sa se duca. Iar parintele staret Gheorghe vazandu-se stramtorat intru aceasta hotarare a Mitropolitului, foarte tare s-a mahnit, si si-a cerut voie de doua trei zile ca sa se socoteasca, si iesind s-a dus la chilie unde ii era sederea la dascalul Macarie. Si vazand dascalul Macarie pe staretul foarte mahnit, si spunandu-i toate cu amanuntul despre o parte il mangaia, iar despre alta il indemna ca sa ramana aici. Si induplecandu-se, a cerut sfat ca ce manastire sa ceara, fiindca nici o manastire de aici ii era stiuta sfintiei sale. Si spunandu-i dascalul Macarie pe toate manastirile tarii, la nici una nu s-a impacat, socotind sfintia sa ca de va cere o manastire mare, are multe impiedicari politicesti si suparari mirenesti. Si a spus dascalului Macarie ca la cele mari manastiri nu se impaca, iar de stie undeva vreo manastire saraca si la loc linistit, sau vreun schit sarac si deosebit de mireni, poate s-ar impaca. Si socotind dascalul Macarie ca poate spre partea muntelui s-ar gasi, dar dascalul Macarie nu vrea ca sa-l departeze prin munti, ci si-a adus aminte de acest schit Cernica. Si spunand staretului Gheorghe de acest schit si invoindu-se au venit amandoi pe jos ca sa-l vada. Si intrand in ostrov pe poteca care mergea la Biserica, si vazandu-l plin de padure si de maracini, caci din poteca in laturi nu puteai a te abate, iepuri, caprioare, porci salbatici, cu turmele era, serpi multime. Si intrand in biserica, pardoseala era stricata, numai gauri, era si zugravita, dar de abia se cunostea. Biserica era mica, zidire veche, hramul Sfantului Ierarh Nicolae, si uitandu-se la icoana hramului, i s-a umplut ochii de lacrimi ca de o icoana facatoare de minuni, precum si este, si atat i s-a aprins sufletul cu o dragoste nespusa pentru acest ostrovas vazandu-l impodobit cu padure de jur imprejur, si loc pustnicesc si linistit, dupa cum poftea si sfintia sa, si impacandu-s cu acest schit au iesit din ostrov. Dar ostrovul cel de dincolo unde se numeste acum la Sfantul Gheorghe, inca ii era nestiut ca nu se vedea din padure. Si aci, unde sunt grajdurile acum, era vreo douazeci de case de romani, la care au mers si s-au odihnit putintel si au ospatat ceva, si s-au intors inapoi la Bucuresti. Si mergand la parintele mitropolit a cerut sa-i dea Schitul Cernica, ca intr-alta manastire nu se impaca. Iar Prea Sfintia Sa auzind ca nu cere vreo manastire bogata, ci Cernica, stiindu-o saraca si pustie din vremi trecut, l-a cuprins o mare mirare, insa i l-a fagaduit, vazandu-i cererea cu atata pofta. Insa despre o parte ii parea bine ca s-a induplecat a ramane din scopul ce-l avea al Sfantul Munte. Iar despre alta era la mare indoiala ca nu va putea a sedea la Cernica, nici a strange sobor de parinti si a face obste dupa scopul Prea Sfintiei Sale, din multa pustietate si saracie a Schitului si va fugi. Deci parintele staret Gheorghe mai intai a rugat pe Prea Sfintia Sa ca sa scoata satul de acolo si sa-l departeze la Sfantul Pantelimon, care peste putine zile a si fost departat. Apoi asa a intrat in Cernica cu doi parinti batrani, anume Athanasie si Gherasim monahii, la anul 1781, aprilie. Ca Dumnezeu pe placutii sai nu-i lasa ca sa fie numai pentru sinesi, ci ca printr-insii si pe altii sa-i aduca la mantuire; si lumina fiind sa nu fie ascunsa sub obroc, ci la vedere (Mt 5,15), ca cei intunecati cu ceata grijilor lumii acesteia sa se lumineze la ochii sufletului spre desteptare, ca sa vie intru pocainta; nici pamantul Valahiei sa nu fie mai de jos decat al Moldovei. Caci Prea Curata Fecioara, Maica Domnului, a iconomisit, si din sfanta gradina Sa a scos pe acesti doi luminatori, si i-a rasadit ca doi pomi langa izvoarele apelor, ca la vremea sa sa-si dea roadele (Ps 1,3); pe cuviosul staret Paisie, zic, in Moldova, si pe staretul Gheorghe in Valahia, si ca niste slugi credincioase ce au fost, ca numai cate cinci talanti au luat si i-au facut zece, ci cate zece si i-au insutit (Mt 25, 15). Sa venim iarasi la cuvantarea ce ne sta inainte. Si intrand staretul Gheorghe in Cernica, si-a facut un toporas si a inceput intai a curati maracini si a largi cararea de la vad pana la biserica. Chilii nu erau, numai langa biserica unde erau casele vornicului Cernica daramate pana in fata pamantului; numai pivnita si un beci fiind boltite stau nedaramate. Iar dascalul Macarie arhimandritul fiindca era oranduit de parintele mitropolit a face predica in toate duminicile pe la biserici, spunea si pentru Cernica, ca sunt trei pustnici saraci si cine cu ce se va milostivi sa se duca, fiind locul cu apropiere. Si asa ducandu-se vestea prin toti Bucurestii, si prostimii de mirare le era auzirea de pustnici, pentru aceea a inceput Sfantul Ierarh Nicolae a-si arata minunile sale, mai intai din partea negutatoreasca, calfe de pe la pravalii indemnandu-se a veni pe jos cu painisoara, cu urciorus, cu untdelemn, cu lumanari. Si vazand staretul cu chip incuviintat si dulce la cuvant, si plin de toata dragostea si catre cel mai mare si catre cel mai mic, dupa cum il impodobise Dumnezeu, toti se umilea cu inimile, si intorcandu-se inapoi umpleau toate auzurile oamenilor de cele vazut si auzite. Si au inceput in toate duminicile si sarbatorile a veni tot mai multi, si le facea staretul cuvant duhovnicesc, si ei ascultau cu multa dragoste, si se duceau toti cu mult folos sufletesc, dintre care unii aprinzandu-se cu multa ravna dumnezeiasca au inceput a ramane sub ascultarea si povata sfintiei sale, pe care cu dragoste primindu-i, urma povatuirii sfintiei sale. Si pana la un an si jumatate s-au strans saisprezece frati, toti aveau cate un toporas, si toata ziua taiau la maracini, si noapte le dau foc, si se culcau prinprejurul focului, ca nimeni nu-si avea patul sau, asternutul sau la un loc, ci unde apuca acolo se culca si vara. Iar iarna in beciul ce s-a zis mai sus puneau paie multe si acolo in paie dormeau noaptea fara soba si fara foc, si ziua taiau din balta anin de faceau chereastea pentru arhondarie si pentru chilii, ca vara nu se putea sa intre in balta prin apa si sa taie. Si le scoteau cu spinarea afara, ca boi nu aveau, fara numai un bou negru care venise cu un batran, si se daduse si el la obste. Aveau si o cotiga cu doua roate; ci si boul acela nu sta, ca batranul acela umbla cu cotiga prin sate de capata milostenie, faina, malai, branza, lapte, oua, cine ce se indura de da. Iar cand se ducea in Bucuresti toti il cunostea boul cel negru cu cotiga de la Cernica, si fiestecare arunca cate o paine doua in cotiga pana o umplea, si din aceasta milostenie se hraneau fratii. Iar Dumnezeu vazand rabdarea si dragostea ce aveau fratii catre parintele sau si unul pentru altul, cat unul era toti si toti unul, si din zi in zi inmultindu-se fratii si Sfantul Ierarh Nicolae neincetand minunile, a deschis inima Dumnealui banului Nicolae Dudescu si a dumneaei cocoanii batranii Goleasca, ca dumnealui Banul ne-a facut tain de faina si de malai de la morile dumnealui la Frujinesti, si dumneaei cocoana Goleasca ne trimetea burdusi cu branza, bute cu vin si altele. Si asa s-au apucat a face intai arhondaria. Mesterul cel mare era staretul si fratii dupa sfintia sa. Au inceput si doua randuri de chilii impreunate si prin mijloc despartite, si cand s-au implinit trei ani de la intrarea staretului Gheorghe, s-au ispravit si arhondaria si chiliile invelite cu sovar (sindrila), si pana atunci se stransesera treizeci si trei de frati. Iar slujba Bisericii umbla numai cu cele Sapte Laude, fara Sfanta Liturghie, numai la praznice imparatesti slujea Sfanta Liturghie Parintele Staretul. Iar cand nu putea din prea multa osteneala, aducea cate un preot de la Sfantul Pantelimon si facea Sfanta Liturghie. La anul 1784, Sfantul Ierarh Nicolae vrand ca sa-si infrumuseteze sfantul locasul sau cu podoaba de parinti calugari, in Saptamana cea Mare a Sfantului Marelui Post, a indemnat de a venit dumneaei cocoana Goleasca, de care ne-a fost cuvantul mai sus, si cu dumneaei cocoana Dudeasca ca sa vada pe Parintele Staretul Gheorghe, ca pana atunci, din persoanele cele mari nu mai auzea, dar nici unii nu-l vazuse. Si iesind cu toti fratii la vad, le-au intampinat, si ducandu-le in Biserica dupa obicei le-au cantat Axionul. Si sarutand icoanele dupa cum era zugraveala proasta, au iesit afara, si ducandu-le la arhondarie, isi adunase cele trebuincioase, dulceata, cafea inca si bucatari si cele de trebuinta ale mancarii. Si luand dulceata si cafea, au statut de vorba cu parintele staretul. Iar sfintia sa cu darul ce-l avea intru sinesi, a inceput a scoate cuvinte cu smerenie si folositoare de suflet, si atat le-a umilit cu inima, incat au inceput a lacrima. Si vazandu-le intru atata umilinta staretul, a inceput a intinde cuvant pentru saracie, ca ar calugari pe acesti treizeci si trei de frati, dar nu au cele trebuincioase ale calugariei. Iar dumneaei cocoana Goleasca a cerut in scris sa-i dea de cele ce are de trebuinta, si i-a facut foaie de toate cu amanuntul. Si puind masa au mancat si dupa masa s-au plimbat prin ostrov, ca in ziua aceea era foarte zi buna si cald, si plecand s-au dus. Iar la Duminica Floriilor au trimis 33 camasi, izmene asemenea, dulami, curele, rase, potcapice, camilafce, ciorapi, iminei, paramanuri facute pe hartie groasa si o mantie, si in saptamana aceea pana la Pasti pe toti i-a calugarit. Si trecand Saptamina cea Luminata a trimis pe doi parinti la Prea Sfintia Sa parintele mitropolit de a facut un preot si un diacon si de aci inainte a inceput slujba bisericii necurmata. Si parintele staretul a oranduit pravila bisericii dupa oranduiala obstii Sfantului Munte, si dupa tipicul Rusiei, insusi fiind tipic, si invata pe fiecare cum sa isi inceapa canonul pe la chilii, ziua si noaptea, spre toti cu mare ingrijire fiind, si neincetat sfatuindu-i si intarindu-i ca pe niste copii si cruzi de curand iesiti din lume, si spunandu-le pilde de ale Sfintilor Parinti, cum trebuie a urma de a se face un calugar bun cu viata dupa Dumnezeu: "Calugarul, zice, trebuie sa fie smerit, bland, tacut, putin la vorba, mintea avandu-si stransa, destept in privegheri, rabdator in postiri, ascultator si peste toate acestea, dragoste deopotriva catre cel mare si catre cel mic a avea, si a nu se imputina cu sufletul de catre mila lui Dumnezeu ci a fi rabdator pana la sfarsit." Si cu duh proorocesc mai inainte au proorocit staretul Gheorghe zicand ca: "Dupa lipsa si saracia ce avem va trimite Dumnezeu milele Sale cu prea indestulare, si Sfantul Ierarh Nicolae isi va largi ograda sa intemeindu-o si cu zidiri de piatra, si cu toate impodobindu-o"... si nu va temeti, turma mica, numai dragoste sa aveti!" Si au inceput parintii pe unde se taia padurea si maracinii de padure si a pune vie si pomi. Insusi staretul inainte, si parintii dupa sfintia sa. Ca dupa cum era ravnitor la cele sufletesti, asa era si la ostenelile trupului cele din afara. Si s-a implinit parimia ce zice ca "in locul scaiului se va inalta chiparos si in locul urzicii va creste marsina (si celelalte)" (Isaia 55, 13). Parintele staretul nostru Gheorghe era obisnuit in saptamana cea dintai a Sfantului Post, de luni toata saptamana pana duminica nu manca nimic, nici paine, nici bea apa. Asemenea si in Saptamana cea Mare, de la Duminica Floriilor pana Joi nu gusta nimica, iar Joi manca ceva, si de Joi pana in ziua Invierii. Care la aceasta fapta buna multi din parinti ravnitori se obisnuise, si inca se intindea si la alte nevointe mai mari, din care unii s-au si smintit la minte, si ii tinea legati si in fiare, pana isi veneau in simtiri cu rugaciunile staretului Gheorghe. Si de cate ori se aratatu naluciri diavolesti prin ostrov, care toti parintii vedeau, care si eu am vazut si sunt martor la toate acestea. Apoi staretul nostru Gheorghe, vazand pe ispititorul vrajmas ca supara soborasul, s-a intins la mai multa osteneala, nedandu-si odihna ziua si noaptea, intarindu-i cu invataturi parintesti si priveghind, cercetandu-i pe la chilii sa vada cum se odihnesc si ce fac. Odata vrand sa arate o postire deosebita in luna lui iulie, patruzeci de zile nu a mancat paine nici alta mancare ce trece prin foc, fara numai la noua ceasuri din zi gusta cate o felie doua de pepene, si niscareva din poame, si bea putina apa. Iarasi sa venim la cuvantare ce ne sta inainte. Apoi au inceput a se inmultii fratii si parintii straini, dar tot in lipsa era soborul pana in zilele Mariei Sale Domnului Mavrogheni; iar pana atunci se inmultise soborul de o suta si trei parinti. Si iarasi Dumnezeu si Prea Curata Maica Sa si Sfantul Ierarh Nicolae aratand minuni, au indemnat pe Maria Sa Mavrogheni a veni la Cernica, de cu seara trimitand instiintare, ca dimineata va sa vie, si sa fie la Liturghie; intru o Duminica era. Si facandu-se utrenia la vremea sa s-a oprit Liturghia pana a venit Maria Sa. Si intrand in biserica, dupa obicei psaltii domnesti s-au pus in strane sa cante, iar Maria Sa i-a scos sfara zicand sa cante parintii dupa obiceiul lor. Si sezand in Biserica pana la otpustul Liturghiei, si iesind au intrat in arhondari cu toti boierii care venise cu Maria Sa si a poruncit ca toti parintii sa vie inaintea Mariei Sale, si pana a nu lua nici dulceata nici cafea, s-a sculat Maria Sa in picioare si a zis staretului sa zica: "Blagoslovit (binecuvantat) este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor". Si Maria Sa a zis: "Amin". Si singur a inceput a citi Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie, Prea Sfanta Troita (Treime), Tatal nostru. Staretul a zis: Ca a ta este imparatia. Si iar Maria Sa a zis: Miluieste-ne pe noi Doamne, miluieste-ne pe noi. Si: Doamne miluieste-ne pe noi. Si: Usa milostiviri; si Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila ta, si: Cred intr-unul Dumnezeu. Si a zis staretului: "Iata acum sa stii ca ne-am facut frati de cruce"; si a scos Maria Sa o legatura cu galbeni 103, si a dat staretului si au sarutat mana unul altuia, si a cerut si Maria Sa la staretul sa-i dea ceva pentru fratie, si a zis staretul: "Eu sunt sarac; ce sa dau Mariei Tale?" Iar Maria Sa a zis: "Nimic, nimic nu ai?" Staretul a zis: "Ce este pe mine, atata este bogatia mea". Maria Sa a zis: "Dar in mina ce ai?" Si i-a aratat metaniile ce le avea in mana cum era proaste. Iar Maria Sa a zis: "Acelea da-mi-le", si i le-a dat. Si a poruncit sa aduca dulceata si cafea, si band Maria Sa si staretul si toti boierii, apoi au iesit boierii afara si toti parintii. Si a ramas Maria Sa cu staretul vorba, si tot la staretul cautand si vazandu-i fata cea cu darul dragostei impodobita, si cuvintele ce-i ieseau din gura, plina de toata smerenia si de suflet folositoare, atat i-a umilit inima, cat a inceput a si lacrima. Si a iesit a se plimba prin ostrov si l-au dus si in ostrovul cel de dincolo, si vazandu-l mai inalt foarte, i-a placut Mariei Sale, si numai decat a cerut o coala de hartie si calimari si singur a facut un resmu (adica izvod splant) de biserica si a dat Filipescului fiind logofat mare, si i-a zis ca singur sa fie ingrijitor sa apuce ca sa faca biserica dupa acel resmu, si gatindu-se de plecare, i-a zis staretul: "Am o rugaciune sa fac Mariei Tale". Si i-a zis: "Spune-mi." Si a zis staretul: "Nevoie mare avem de o moara, vad avem, dar nu avem cu ce o face". Si Maria Sa a zis ca sa trimita un parinte la Bucuresti la Maria Sa. Si a doua zi trimitand, i-a dat bani de a facut moara care este acum, si le-a facut si tain ca pe toata ziua sa i-a cate 103 paini de la cuptoarele din Bucuresti, si au inceput a trimite saci cu fasole, saci cu bob, saci cu linte, burdusi cu untdelemn, putini cu masline, putini cu capere, putini cu unt, saci cu orez, abale negre, blani, cojoace, carti bisericesti. Dar nenorocirea le-a stat impotriva, ca dupa putina vreme s-a pornit razmerita cu nemtii, si au umplut toata tara de ostiri turcesti pana la hotar, si li s-a taiat mila, numai painea tot o luau de la cuptoarele ce faceau pentru tainul turcilor. Atunci Parintele Partenie arhimandritul, igumenul Minastirii Curtii de Arges, a fugit la Sibiu. Iar Maria Sa Mavrogheni le-a dat manastirea parintilor. Si trimitind parintele staretul vreo douazeci de parinti la Curtea de Arges nu putea sa sada in manastire fiind plina de turci, ci sedea la Robaia si strangea venitul manastirii si-l trimetea la Cernica. Si tinand razboiul doi ani si mai bine, si pornindu-se nemtii au intrat in Tara Romaneasca pana la Dunare. Si a venit si parintele arhimandritul Partenie la manastirea sa, iar parintii s-au intors la Cernica, si trecand vreme la mijloc pana in zilele Mariei Sale Domnul Alexandru Moruzi Voda. Iar parintele proin (fost) mitropolitul Filaret avand Manastirea Caldarusani data cu hrisov mai dinainte Prea Sfintiei Sale a o stapani pana la moarte, Dumnezeu Cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca (I Tim 2,4), si placutului sau, Staretul Gheorghe, vrand ca mai multe suflete sa-i incredinteze si sa le aduca la mantuire, a deschis prin Duhul Sfant inima Prea Sfintiei Sale ca sa dea manastirea Caldarusani staretului Gheorghe, fiind manastire mare, si avand loc indestulat de a se face sobor de parinti cat de mare, sa unit cu Maria Sa si cu toti boierii la scopul Prea Sfintiei Sale, si i-au dat Caldarusanii. Iar parintele staretul a ridicat o parte de parinti din Cernica si au intrat in Caldarusani la anul 1794, aprilie 1, lasand in Cernica pe parintele Timotei, purtator de grija parintilor, si asezand in manastire parinti, pe unii la treburile din afara, iar pe altii la slujba bisericii dupa oranduiala tot a Cernicai. Iar staretului placandu-i locul din Cocioc, s-a mutat acolo apucandu-se iarasi a taia padure si a presadi pomi, lasand in manastire pe parintele Dorotei a fi ingrjitoriu de parinti si adesea ori mergand la Cernica si din Cernica la Caldarusani cercetand, invatand si povatuind amandoua soboarele. Si fiind in Caldarusani s-a imbolnavit putintel, si cunoscandu-si mai inainte sfarsitul sau, a aenit din Cocioc in manastire si a poruncit sa se traga clopotul cel mare ca sa se stranga toti parintii, si cei dupa afara, si strangandu-se, a intrat in biserica, a luat mantia si epitrahilul si le-au citit molifte de iertaciune, si a inceput a le face cuvant de invatatura si de despartire, zicand: "De acum nu va mai calca piciorul meu in Caldarusani fiindca mi s-a apropiat sfarsitul". Si a asezat pe parintele Dorotei a le fi povatuitoriu, si a umplut pe toti parintii de jale si de lacrimi. Si a plecat la Cernica ca sa-si de sfarsitul intru ostenelile sfintiei sale cele dintai, si ducandu-se s-a imbolnavit mai greu. Si la anul 1806 decembrie 3, duminica la 7 ceasuri din noapte si-a dat fericitul sfarsit, si multa intristare si plangere a lasat tuturor parintilor. Vesnica pomenire, vesnica pomenire, vesnica pomenire! Multe am lasat nescrise pentru ingreunare, cate in viata fiind cu Duhul cunoscandu-le le poruncea; unele adica implinite, iar altele dupa raposarea sfintiei sale le vaz implinindu-se. Ca desi a iesit din viata, dar cu duhul nedepartat este de sobor, dupa cum vedem ca nu spre scadere merge soborul, ci tot mai spre adaugire, din care cunoscut este ca au castigat indraznire catre Dumnezeu. Acestea le-am scris, ca pana cand n-am intrat in Cernica, din spunerea sfintieie sale le-am scris. Iar de cand am intrat in Cernica, si eu fiind ucenic al sfintiei sale din inceput, le-am scris cele ce eu le-am vazut, cel mai jos iscalit. Roaga-te si pentru mine, cinstitul meu parinte si taica, ca cu rugaciunile sfintiei tale sa castig si eu putina indrazneala catre milostivul Dumnezeu. Amin!
|
Cuvântare la molitvă „E ultimul cuvânt pe care vi-l spun. Nu te simţi mai aproape de Dumnezeu şi de oameni ca de pe Cruce (dupa ce ai trecut prin calvarul „crucii”). Dar nouă nu ne-a fost rînduită, pentru că nu suntem vrednici.
Am vrut să ţin „ieri” acest cuvânt, dar am vrut să aleg oamenii care vin pentru mîntuirea sufletului, pentru ca să nu-l spun în vânt. Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni şi post, ci vă îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtăşanie le ştiţi – dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult. Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările vă veţi bucura. O veţi face? Unii cred că rugăciunea însemnează a sta în genunghi sau a rosti din gură sau gînd „ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar rugăciunea cea adevărată este a te simţi mulţumit şi a-ţi deschide sufletul să te simţi aproape de Dumnezeu. Iar care o fac pe aceea, Dumnezeu să le ajute. Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om-dar care veşnicie? Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: „Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit”( I Tesaloniceni 5, 16-18). Viaţa aceasta nu este numai pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat. Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru suferinţele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înţeleşi în familie, dar puţini sunt aceia care vin pentru mântuirea sufletului. Amin”
|
Paraclisul Maicii Domnului Am simtit nevoia sa va mai scriu. Este 1 decembrie si la televizor sunt multe programe de vizionat. Am zis ca in aceasta seara o ora sa ma rup de tv si sa citesc mai multe rugaciuni. Am citit mai intai rugaciunile de seara si apoi ” Paraclisul Maicii Domnului ” care este extrem de frumos. La Paraclis ma simt foarte bine. Eram obisnuit sa il citesc in fiecare joi seara, deoarece asa vazusem intr-un documentar ortodox ca se face in manastiri, si astazi l-am citit, incalcand asa zisa “regula” a mea.
Azi ma simt mai departe de Domnul si stiu si cauza, insa nu stiu ce sa fac sa imi revin. In ultima vreme, chiar post fiind, am inceput sa vorbesc si mai urat, sa nu mai tin asa, cu religiozitate limbajul vulgar ascuns. E vorba de anturaj, liceul, si cand toti vorbesc urat, sunt tentat a ma lua dupa ei. Dar haideti sa va zic despre paraclis. De vreo 3 luni, il rostesc in fiecare joi. Imi place mult sa il citesc, dar si sa il cant. Se deschide mai ales cu psalmul deosebit pentru mine si anume Psalmul 102, urmand cantarea “Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua, bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului”. Intrarea in rugaciunea profunda se face insa odata cu Psalmul 50 ce da dovada de o sfintenie nemarginita. In cartea mea de rugaciuni, sunt cateva pasaje mai evidente pe font italic si de obicei eu le cant pentru ca imi plac foarte mult. Rugaciuni deosebite in paraclis sunt si “Umple, Preacurata de veselie viata mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata…” sau “Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu…” Rugaciunile din “Paraclisul Maicii Domnului” unduiesc si improspateaza sufletele noastre. Ne ofera armonie si nadejde. Ne invata sa fim mai buni. Ultima rugaciune este catre Maicuta, in care ii cerem ajutorul, e deosebita! De asemenea si acestea: Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boli fiind cuprins , Fecioară, tu-mi ajută. Că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca la un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu. Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpînă, vino degrab şi ne mîntuieşte pe noi de nevoi, ceea ce eşti grabnică folositoare. Sfarsitul rugaciunii poate fi inceputul pocaintei noastre.
|
De ai şti… De ai sti…
Ah…de ai sti… De ai sti ce ascunde inima mea… De ai sti cat de mult imi pasa…! Nu stii..Nu iti dai seama.. Pastrez in taina aceasta durere sperand…ca vei crede ca e bucurie. Vreau bucurie… Vreau sa iti ofer bucuria din rugaciunea mea… Insa nu pot. Ma opresc aici si il las pe El sa lucreze in inimile noastre. Tu stai retras. Inchisul sentiment face sa ma apropii… Inchisa iubire vrea sa mi te vada. Ah…de ai sti… Dar e pacat sa afli. Ca un cuvant distruge Si-o lacrima tarzie. Ai dreptul la iubire. Ai dreptul sa te bucuri… Ai dreptul sa te ascunzi Ducand pe valuri ganduri . Voi putea oare sa iti colorez inima? Sa iti ating sufletul? Sa te vad razand… de mana sa alergam? Oh, suflet de copil… eu tot nu te-am uitat Ce mult as vrea sa stii… Ce mult…dar e pacat.
|
Intalnire intre Parintele CLEOPA si Cuviosul PAISIE AGHIORITULPostat de admin pe 02 Dec 2009 la 01:42 pm | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Monahismul, Parintele Cleopa Print 
la 11 ani de la trecerea intru odihna sfintilor a Parinelui Cleopa Ilie Eram la Careia, în capitala Sfântului Munte. De acolo am mers la măn. Kutlumuş, marea lavră românească făcută de Radu cel Mare şi reînnoită de Mihai Viteazu. Acolo am dormit noaptea. Un părinte, mare scriitor de la kinovită (conducerea comunităţii athonite), ne-a spus: „Asta e mănăstire românească”, că era ctitorită de domnitorii români. Dar unde nu suntem noi ctitori? Ne-am simţit bine că era o mănăstire făcută de ai noştri. Apoi ne-a zis: „În programul nostru avem să vizităm şi măn. Stavronikita – acolo era arhimandtritul Vasile, un prieten de-al nostru -, apoi măn. Filotheu şi măn. Caracalu, făcută de Petru Şchiopu. Şi mergând spre măn. Stavronikita, o să vizităm un mare pustnic, venit din Sinai. Acesta a postit de două ori câte 40 de zile”. El nu spunea, dar un ucenic de-al lui care era acolo ne-a zis: „măi, asta e mare pustnic. Numai 54 de ani are. Paisie îl cheamă. Simplu monah. Nu-i cleric.” Şi noi am plecat dintr-un loc de la Burazeri – un schit. Acolo, la Burazeri, sunt 34 de călugări, care fac slujbă zi şi noapte, cu stareţul lor, slujbă neadormită. În fiecare ceas intră alt călugăr. Slujba nu se mai termină. Cele şapte laude şi psaltirea. Şi am înrebat cum să ieşim la pustnicul Paisie. [...] Şi i-au spus ăştia: „o luaţi cam la dreapta, daţi de cărări de cerbi, de căpriori, de porci sălbatici, care sunt foarte mulţi, şi apoi daţi de o cărare mai pronunţată. El s-a ascuns acolo că a venit de la Sinai din cauza lumii, că acolo ziceau: mamă, acela e făcător de minuni, e înainte văzător. Şi s-a ascuns săracul acolo de lume, dar tot l-au găsit. Şi a fugit din Sinai că acolo vin mai mulţi turişti. Şi el a zis: las că în Sfântul Munte Athos numai vine nimeni, nici femei. Aici o să am mai mare linişte.” Am mers noi şi tare greu mai mergeam. Era o pădure cu spini. Şi spini mari. Erau şi copaci mari, dar pe unde mergeam noi, erau ca şi porumbarii, dacă aţi văzut, un fel de spini care trăiesc la noi. Şi noi, ca să nu ne agăţăm, am pus dulamele in brâu şi spinii ne înţepau pantalonii acum. Mergeam printre ei, ce să facem? (…) Şi mergeam prin pădurea aceea spinoasă. Şi ne-am rătăcit, nu mai puteam de sete, nu găseam apă. Şi iată cum mila lui Dumnezeu, sau poate cu rugăciunile pustnicului, găsim deodată un gărduţ, un gard vechi de lemne şi o portiţă veche şi înăuntru o grădinuţă, câţiva smochini cu smochine crude. Iar de la portiţă de aici era legată o sârmă dintr-acelea albe, care se folosesc la telefoane. Mergea pe gard sârma şi apoi cobora într-o prăpastie drept în jos. Şi ne-a spus acesta: „ Noi să nu ne coborâm fără blagoslovenie, că aici stă, în prăpastia asta. Tragem de sârma asta, că ea are legat un clopot jos în prăpastie unde stă el şi când sună clopotul iese el la noi”(…).  Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol:
„Oriste, oriste!”. Adică, pe greceşte, „Poftiţi, poftiţi!” A luat-o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într-o stâncă era peştera lui, un pârâu cu apă rece. Şi când ne-a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el? Ne-a dus într-un pridvoraş aşa, cam de doi metri, unde era o măsuţă şi un scaun. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă. Dar noi, cum ne era sete, ce era pentru noi apa rece? Zice Evanghelia: Nici pentru un pahar de apă rece nu-ţi vei pierde plata. Apoi atunci vezi cât costă un pahar cu apă rece, când mori de sete, că noi veniserăm aproape 20 km. pe jos de la Careia. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă rece, câte două smochine şi dulceaţă de cireşe. - Oriste, oriste! L-am întrebat: - Mai ai apă? Nimic nu ne mai trebuia!(…) După aceea, el ne-a spus pe nume la toţi: - Părintele stareţ Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine aţi venit! Ne-a zis pe nume la fiecare, deşi nu ne-a mai văzut şi nici noi nu l-am mai văzut, dar nici n-o să-l mai vedem, decât pe lumea cealaltă! - Ce zice? - V-a zis pe nume la toţi, cum vă cheamă. Şi pe urmă a început a se smeri el: - Tare-i rău pentru un călugăr când îi prisoseşte numele mai mult decât faptele lui, că Mântuitorul cu vaiul i-a ameninţat pe aceia: Vai vouă când vor prisosi numele voastre mai mult decât faptele voastre. Am fugit din Sinai aici, ca să cap de lume, şi aici a ieşit iar veste de pustnic. Eu nu sunt pustnic, eu sunt un om păcătos. Dacă aţi venit să întrebaţi ceva, întrebaţi, că vorbesc… Şi eu am întrebat, că aveam translator: - Părinte Paisie, unde se mântuieşte omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, şi de cealaltă parte de pârâu şi dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viaţa cea de obşte, sau în cele cu viaţa de sine? Sau în oraş, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii? Ah, ce înţelepţeşte a răspuns! Zice: - Dragii mei, cine are trei lucruri: credinţă dreaptă în Dumnezeu, smerenie şi fapte bune, se mântuieşte oriunde. Cine n-are acestea, nicăieri nu se mântuieşte. Aşa ne-a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie – ca să nu socoţi că ai făcut ceva bun în faţa lui Dumnezeu… Ne-am minunat. Şi pe urmă a întrebat Ioanichie: - Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici? M-a pârât pe mine, că eu le-am spus că rămân acolo, nu mă mai duc, că am doi moşi acolo, unu-i moşu Varlaam Vântu, care a trăit 100 de ani, am fost la mormântul lui. Şi i-am zis: - Ioanichie, cine te-a pus să întrebi asta? Că el tot stătea împotrivă să nu rămân eu acolo, să vin la ţară. Şi a răspuns pustnicul: - Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El ştia tot). Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuieşte ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo şi o să aibă multă răbdare, se mântuieşte ca un apostol. Asta i-a spus lui Ioanichie, că el a întrebat de soarta mea. Şi i-a mai zis: - Dumneata ai venit ca să faci însemnări ca să scrii o carte, dar să şi faci câte ceva din ceea ce scrii. Iar părintelui Vartolomeu i-a spus: - Părinte, ai venit să vezi picturile Sfântului Munte? Că el de aceea a şi venit. Acolo sunt frumoase picturi. (…) Zice: - Bine este a-i picta pe sfinţi, dar mai bine este a ne face sfinţi. Stareţul a întrebat: - Părinte, eu ce să fac? - Dumneata eşti stareţul. Să conduci mănăstirea cu blândeţe şi îndelungă răbdare dacă vrei să câştigi mai mult. Aşa ne-a spus Paisie. Mi-aduc aminte la fiecare. Şi puţin ce-a vorbit. Şi a zis: - Dumneavoastră aţi venit la noi şi v-aţi rătăcit. Şi v-aţi ostenit. Dar osteneala voastră e scrisă în ceruri, pentru că aţi făcut-o pentru cuvântul Domnului. Să nu vă temeţi. Noi eram osteniţi. Câtă apă am băut! (…) Şi a luat el un băţişor, cu capul gol şi desculţ, şi ne-a dus peste un pârâu, de-a dreptul. Nu ştiu dacă am mers o jumătate de ceas şi am ajuns drept în poarta mănăstirii. Ne-am luat rămas bun. A făcut metanie până la pământ şi s-a dus în treaba lui. Din vol. Ne vorbeste Parintele Cleopa – 15, Ed. Man. Sihastria 
Blogul lui Calin Dragan: 2 Dec. – Se împlinesc 11 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa Pr. Ilie Cleopa – Treptele rugăciunii Pe site la noi, articolele de la categoria:
Parintele Cleopa 1 Comentariu »
|
Manastirea Sihastria
Manastirea Sihastria
Manastirea Sihastria - scurt istoric Manastirea Sihastria este asezata in partea de nord a judetului Neamt, la 22 km departare de orasul Targu Neamt, pe soseaua ce duce spre Vatra Dornei. Lasand in dreapta drumul Manastirii Neamt, si inaintand spre celelalte manastiri nemtene, mai se parcurg 15 kilometri. Aici, drumul paraseste soseaua principala, trece peste Ozana si patrunde spre apus, pe valea paraului Secu. 
Trecand pe langa Manastirea Secu, drumul se indreapta spre sud, valea devenind tot mai ingusta si mai singuratica. Dupa inca 3 km de drum se descopere in toata frumusetea ei, Manastirea Sihastria. De aici pornesc, prin munti, mai multe poteci. Dintre ele, cea mai frecventata este poteca ce urca la sud, spre schitul Sihla, cale de peste un ceas, de unde se poate ajunge la Manastirea Agapia, cat si la manastirile Varatec si Horaita prin poiana Ciungi. 
Desi nu in proportia marilor ctitorii voievodale, care au avut un rol insemnat in trecutul Moldovei medievale, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta, evoca totusi cateva momente istorice de seama. In arhitectura manastirea continua cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, in ciuda atator innoiri si adaugiri, se mentine pana intr-o epoca asa de tarzie. In marile manastiri Neamt, Secu si Agapia se gaseau destui calugari dornici sa continue traditia Cuviosului Daniil Sihastrul si a altor pustnici renumiti. Codrii nestrabatuti din partea locului ofereau cele mai bune conditii; astfel, la inceputul secolului al XVII-lea traiau in imprejurimi numerosi sihastri. 
In aceste conditii, infiintarea unei "sihastrii" mai la indemana devenea in chip firesc o necesitate. Faptul fiind cunoscut de episcopul Ghedeon de Husi, ca ucenic al venerabilului mitropolit Varlaam Motoc, acesta intemeiaza in 1655 - fiind deja mitropolit al Moldovei - prima biserica a schitului Sihastria, pe care o inzestreaza apoi cu chilii si cele de trebuinta. Locul ales a fost "poiana lui Atanasie", care oferea conditii prilenice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori, asa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt retrasi mult mai inainte prin partile locului. 
Vremurile vitrege care au urmat si mai ales desele incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea au facut ca schitul Sihastria sa ajunga intr-o stare aproape de ruina. Indemnat de exemplul inaintasului sau, ca si de frumusetea locului, Episcopul Ghedeon de Roman construieste in anul 1734 o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care o inchina Manastirii Secu din apropiere, dupa obiceiul vremii. In anul 1821 cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti, urmarite de turci, se retrag in partile Moldovei, ajungand pana la Manastirea Secu. Lupta sangeroasa care a urmat s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din imprejurimi de catre turci, printre care si Sihastria. Schitul nu a ars in intregime. Tezaurul Sihastriei, dupa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, a fost ascuns in acele zile la Poiana Crucii "sub un fag", intr-un cazan de arama. Cu timpul taina obiectelor de cult s-a pierdut. 
Lucrarile de refacere au inceput abia in anul 1824, cu sprijinul efectiv al mitropolitului Veniamin Costachi si au durat aproape doi ani. S-au refacut atunci biserica de piatra, turnul clopotnita, un corp de chilie in partea de sud, turnul portii si zidul de incinta. Renumitul "calfa pietrar" Nicolae Cerneschi din Botosani a condus lucrarile, contribuind atat cu priceperea sa cat si cu insemnate sume de bani, devenind astfel al treilea ctitor principal al manastirii. Vechile obiecte de cult fiind pierdute, se lucreaza in acelasi an noi obiecte bisericesti, in atelierele Manastirii Neamt: vase liturgice, candele si cadelnite de argint, doua clopote etc. Astfel, Sihastria isi incepe din nou firul existentei sale, intrerupt timp de patru ani. 
In anul 1837 se construieste din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana si, in continuare, alte doua corpuri de chilii, in partea de est si de nord. In anul 1842, "o cismea cu doua tevi precum se vede" aducea in incinta "apa racoritoare si de viata datatoare". In vara anului 1941 un incendiu necrutator a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor Sihastriei, din care cauza multi calugari au plecat la alte manastiri. Parintele staret Ioanichie fiind batran si bolnav, in anul 1942 este ales, in postul de loctiitor de staret, Parintele Cleopa. 
Prima grija a noului staret a fost refacerea incintei si a chiliilor arse. Cu ajutorul manastirii Neamt, pana in 1944 s-au construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Invingand dificultatile aduse de razboi si seceta, obstea condusa de Parintele Cleopa se intareste duhovniceste, creste numeric si, cu mari eforturi, reuseste sa construiasca in anul 1946 un nou paraclis. Pe 16 octombrie 1988 a avut loc resfintirea solemna a bisericii centrale, pictata de protos. Bartolomeu Florea. Slujba de resfintire si Sfanta Liturghie arhiereasca au fost savarsite de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu Prea Sfintitul Eftimie, Episcopul Romanului si Husilor, inconjurati de un sobor de peste 15 preoti si diaconi in mijlocul a mii de credinciosi. Manastirea Sihastria - Biserica centrala "Nasterea Maicii Domnului" Din ansamblul constructiilor, biserica centrala prezinta un interes deosebit, datorita faptului ca mesterul a reluat stilul clasic al bisericilor moldovenesti. Echilibrul proportiilor, zveltetea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului si simplitatea decoratiei exterioare sunt cateva din caracteristicile ei. 
Biserica este construita in plan triconc, de dimensiuni reduse, cu o singura turla asezata pe naos. Este impartita in pridvor, pronaos, naos si altar, avand lungimea in exterior de 21,50 metri, latimea la abside de 11 metri si inaltimea pe axul turlei de 20 metri. Peretii grosi de peste 1,25 metri sunt lucrati din piatra de rau, cu putina caramida in partea superioara si var hidraulic. Intrarea se face prin partea de vest. Initial biserica n-a avut pridvor, cel actual fiind adaugat probabil in anul 1837, cand s-au efectuat si alte constructii la Sihastria. Mesterul, dorind sa realizeze un pridvor deschis, inspirat poate dupa cel de la Galata sau chiar Moldovita, l-a prevazut cu sase deschideri largi in ziduri, pentru a avea cat mai multa lumina.   In anul 1988, cele doua deschideri din partea de apus ale pridvorului s-au acoperit, pictandu-se doua icoane mari in fresca: Acoperamantul Maicii Domnului si Nasterea Maicii Domnului, hramul manastirii. Din pridvor, o usa masiva de stejar, ferecata in fier forjat, duce in pronaos. Pronaosul este sectionat de un arc transversal suspendat, care ar vrea sa aminteasca vechea incapere destinata mormintelor. In prima parte, bolta este impartita de un arc longitudinal in doua calote sferice paralele, ceea ce constituie un detaliu rar in Moldova, in ceea ce priveste pronaosul. Ambele calote sunt sustinute de cate patru arcuri obisnuite. 
Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc proeminent. Constructorul renunta intentionat la obisnuitul perete despartitor pentru a nu micsora spatiul, si asa destul de restrans al interiorului. Turla, in forma cilindrica, strapunsa de patru ferestre inguste, este sustinuta de acelasi sistem de arcuri moldovenesti, suprapuse piezis, care preiau descarcarile tamburului si se sprijina pe cei patru pandantivi. Ajuns in forma desavarsita la bisericile Sfantului Stefan cel Mare, acest sistem clasic de boltire este reluat intocmai si la Sihastria, pentru ca putin mai tarziu sa fie parasit pentru totodeauna. 
Absida altarului este prevazuta cu doua nise laterale, adanc sapate in grosimea zidului, care tin loc de proscomidiar si diaconicon. Atat interiorul, cat si exteriorul bisericii sunt lipsite de bogata ornamentatie intalnita la marile ctitorii voievodale. Singurele ornamente interioare, cu semnificatie liturgica, sunt strugurii executati din ipsos, fixati la fiecare unghi si varf de arc. 
Turla, de forma cilindrica in exterior, ca si in interior, se sprijina pe o baza octogonala, renuntandu-se la baza stelata mai greu de executat. Ca ornamentatie, turla prezinta in partea inferioara un brau de ocnite adanci, dispuse oblic, iar pe verticala douasprezece coloane cu capiteluri si cornisa, care dau armonie si invioreaza albul zidului. Coloanele simbolizeaza pe cei doisprezece apostoli. In ce priveste pardoseala bisericii, este probabil ca initial sa fi fost lespezi de gresie. Cele cateva morminte de sub pardoseala sunt inca neidentificate. 
Pictura tamplei, de o varsta cu sculptura, este executata in ulei cu deosebit gust artistic, "cu cheltuiala sfintiilor sale ieromonahul Calinic si a schimonahilor Fevronia si Elisabeta Cuza, la anul 1827, luna iunie 15". Pe langa icoanele imparatesti ale lui Iisus Hristos si Maicii Domnului cu Pruncul la piept, se remarca "Cina cea de taina", unde apostolii sunt asezati la o obisnuita masa rotunda, asemanatoare cu cele din casele taranesti. 
Vechea pictura in tempera degradandu-se in urma incendiului din 1941, biserica a fost pictata integral in interior in fresca, intre anii 1986-1988, de pictorul bisericesc protosinghelul Vartolomeu Florea din obstea acestei manastiri. In cea mai mare parte erminia veche a fost respectata, realizandu-se in decurs de peste doi ani o pictura armonioasa. Se cuvine amintita aici si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa la Manastirea Sihastria la inceputul secolului al XX-lea. 
Manastirea Sihastria - Paraclisul "Sfintii Parinti Ioachim si Ana" In coltul de sud-est al incintei, pe o temelie inalta de piatra, se afla paraclisul Sfintii Parinti Ioachim si Ana, in care se oficiaza serviciul religios in lunile de iarna. Acesta a fost construit in anul 1946, in locul vechiului paraclis mistuit de foc. Paraclisul respecta planul triconc, cu o singura turla octogonala pe naos. Are lungimea in interior de 9 metri, latimea la abside de 8 metri, si este impartit in pridvor, pronaos, naos si altar. Doua incaperi mici, anexate la absida centrala, servesc drept proscomidiar si diaconicon. Interiorul este luminat de sapte ferestre, dintre care patru in pronaos si trei in axul absidelor. Lumina mai patrunde in interior prin cele patru ferestre mici ale turlei. 
Redus ca dimensiuni, paraclisul contine un mare volum de pictura si sculptura in lemn, de o reala valoare artistica. Catapeteasma, sculptura masiva in stejar, lucrata in anul 1947. Privita in ansamblu, catapeteasma se impune prin amploare si stil, ca cea mai reprezentativa sculptura din paraclis. Indeosebi usile imparatesti sunt o adevarata broderie in lemn. 
Strana Maicii Domnului, cu scene ca "Nasterea Domnului", "Sfintii Evanghelisti", "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", si broderia sculptata, reprezentand prooroci din Vechiul Testament care proorocesc despre Preasfanta Fecioara, ce incadreaza icoana Maicii Domnului, toate fiind sculptate in lemn de par, ca si iconostasul cu "Invierea Domnului", in lemn de chiparos, si "Cei doisprezece Apostoli" - medalioane aplicate din lemn de tisa - sunt lucrari de inalta realizare artistica. 
Mai pot fi amintite: Crucea, cu admirabilul ei suport sculptat in lemn de tei; analogul cu Sfantul Gheorghe in medalion, din lemn de stejar; stranile pentru cantareti si scaunul arhieresc. Ceea ce ridica si mai mult valoarea artistica a paraclisului este, fara indoiala, pictura in ulei din interior, opera calugarului Irineu Protcenco. Pictura paraclisului se caracterizeaza, in general, printr-un puternic realism portretistic, o mare finete si precizie a liniilor si o admirabila nuantare a culorilor, care dovedesc bogata paleta de expresie a pictorului. Manastirea Sihastria - Catedrala "Sfanta Teodora de la Sihla" Dupa anul 1947, Sihastria, dintr-un mic schit pustnicesc, a devenit o manastire misionara, cautata de multi pelerini. Insa mai ales dupa anul 1989, cand obstea a sporit mult numeric, ajungand in anul 1994 la aproape 140 de parinti si frati, iar credinciosii insetati dupa cuvantul lui Dumnezeu vin in numar foarte mare la manastire, s-a simtit mai mult nevoia construirii unei biserici mai mari. 
Astfel a prins viata o dorinta mai veche a parintelui staret, arhim. Victorin Oanele, ce astepta doar vremuri mai prielnice pentru realizarea unei biserici mari, incapatoare. Constructia a inaintat foarte repede, caci obstea s-a jertfit pe cat ii statea in putinta, sutele si miile de credinciosi veniti in pelerinaj la manastire au daruit fiecare ce si cat putea si nu putini oameni inimosi, cu posibilitati financiare, au contribuit cu materiale si bani. 
Ca ocrotitoare a noii biserici a fost aleasa Sfanta Teodora de la Sihla, mai intai pentru faptul ca sfanta, fiind nou canonizata, in anul 1992, nu avea o biserica inchinata ei, iar apoi din dorinta de a aduce aici sfintele sale moaste care se afla acum la Kiev - Ucraina. In anul 1999 s-a finalizat constructia bisericii, iar in anul 2004 s-a terminat pictura interioara, in fresca, ramanand de pictat numai firidele dimprejurul bisericii. Pictorii fac parte din obstea Manastirii Sihastria, fiind condusi de P.C. arhim. Vartolomeu Florea, pictor bisericesc, ucenic al arhim. Sofian Boghiu, cel ce a realizat si devizul iconografic al bisericii. 
Biserica este construita in plan triconc, cu o turla pe naos si incadrata in partea dinspre apus de doua turnuri laterale. Este impartita in nartex, pridvor, pronaos, naos si altar, avand lungimea in exterior de 42 metri, latimea la abside de 22 metri si inaltimea pe axul turlei de 36 metri. Constructia este realizata din caramida pe cadre de beton armat, avand si un mare demisol, de dimensiunile bisericii. Intrarea in biserica se face prin partea de vest, in nartex, pe a carui fatada sunt sapte firide pictate in mozaic. Accesul in pridvorul bisericii se face printr-o usa masiva metalica, cu ornamente de bronz incastrate. Pridvorul este incadrat de doua turnuri, deasupra lui fiind cafasul sub care se gasesc doua usi: una spre sud, care duce la scara spre cafas, si una spre nord, spre pangarul bisericii. 
Pronaosul are trei nave, una centrala si doua laterale, mai inguste, inscrise de opt coloane, din care doua sunt angajate in zid. La demisolul bisericii se afla un paraclis avand hramul "Sfantul Mucenic Victorin" si "Toti Sfintii Romani" care s-a sfintit in dimineata zilei de 7 august 2001 de catre I.P.S. Mitropolit Daniel si P.S. Casian, Episcopul Dunarii de Jos. In partea stanga a demisolului se afla o racla de lemn sculptat, unde se gasesc particele din Sfintele moaste ale mai multor sfinti: o particica din lemnul Sfintei Cruci, ale Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Ierarh Spiridon, Sfantul Mucenic Haralambie, Sfantul Ignatie Teoforul, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mucenic Lavrentie, Sfantul Varnava, Sfantul Mucenic Ioan Rusul, Sfantul Procopie, Sfantul Mucenic Marina, Sfantul Elefterie, Sfantul Andrei, Sfanta Mucenita Paraschevi, Sfinti Parinti din Lavra Sfantul Sava, Sfintii Cuviosi Mucenici din Muntele Sinai, Sfantul Cuvios Arsenie, Sfantul Mucenic Panaghiot, Sfantul Cuvios Daniil, Sfantul Martin de Tours, Sfintii Cuviosi Paisie, Natan si Sila, Sfantul Cuvios Mucenic Daniel, sfinti de la Pecerska - Sfintii Damian, Ioan si Nicolae, Sfintii Prunci ucisi de Irod, de la cuviosii din Lavra Sfantul Teodosie, unul din Sfintii Mucenic Prov, Tarah si Andronic si particele de la diferiti sfinti necunoscuti. In paraclisul de la demisol se savarseste slujba Sfantul Maslu in fiecare joi noapte spre vineri. Manastirea Sihastria - Turnul-clopotnita Situat in coltul de nord-est al incintei, face parte din ansamblul constructiilor ridicate in anul 1825. Este o cladire aflata in imediata apropiere a chiliilor, prevazuta cu doua nivele, cu ganguri de acces si patru metereze, fapt ce ne aminteste de vechile turnuri de aparare. 
Peretii, grosi de peste doi metri, au la baza latura de 7 metri si sunt lucrati din bolovani de rau si var hidraulic. Acoperisul este incheiat in obisnuitul bulb moldovenesc. Lucrarile de restaurare din anii 1983-1984, consolidarea zidurilor, fresca interioara si exterioara si acoperirea cu tabla de cupru, dau clopotnitei durata si frumusete.   Manastirea Sihastria - Cimitirul Cimitirul manastirii este asezat in locul actual de catre Parintele Cleopa, in anii 1944-1945, sfintia sa mutand aici ramasitele pamantesti ale calugarilor din cele trei cimitire existente pana atunci, unul dintre ele fiind asezat in jurul bisericii centrale. 
In cimitir, devenit deja loc de pelerinaj, se afla mormantul Parintelui Cleopa. Fiii duhovnicesti, din evlavie, i-au pus in locul crucii modeste, de lemn, dorita de parintele, o frumoasa cruce de marmura. La mormantul sfintiei sale vin zeci de credinciosi, care aprind o lumanare, se roaga pentru odihna sufletului sau, amintindu-si cu drag de neuitatele sale cuvinte si mai ales de nesfarsita dragoste a parintelui. 
Langa mormantul Parintelui Cleopa se afla mormantul Parintelui Paisie Olaru, un mare duhovnic al Moldovei, de asemenea vizitat de foarte multi pelerini.   Bineinteles ca in cimitir sunt ingropati multi nevoitori de taina, ale caror osteneli si nevointe numai Bunul Dumnezeu le stie. Despre unii dintre acestia citim in filele Patericului romanesc al Parintelui Ioanichie Balan: Ieroschimonahul Onufrie Frunza, un parinte al tacerii, al lacrimilor si al meditatiilor duhovnicesti. 
Monahul Marcu, un parinte ce a patimit pentru convingerile lui religioase 18 ani de inchisoare si s-a invrednicit de multe cercetari si mangaieri dumnezeiesti, fratii Parintelui Cleopa, Parintii Gherasim si Vasile, primul facand mii de metanii si dormind intr-un sicriu pentru a avea pururea cugetarea la moarte, iar al doilea invrednicindu-se sa fie chemat la cele ceresti de insasi Maica Domnului. 
Apoi Protosinghelul Ioanichie Moroi, un parinte mult postitor si nevoitor, binecuvantat de Dumnezeu cu mari daruri, Parintele Paisie Nichitenco, un calugar simplu, invrednicit de Dumnezeu cu darul rugaciunii celei de foc a inimii, Parintele Irineu Protcenco, un om al rugaciunii interioare, al pacii si al tacerii, mare iconar din Ucraina, care si-a gasit linistea la Manastirea Sihastria, unde a atins apogeul creatiei sale, impodobind cu icoane minunate paraclisul manastirii si multi alti parinti care ne indeamna sa le urmam credinta, sa nu uitam ca suntem trecatori pe acest pamant. 
Cine are urechile sufletului deschise, aude ca ei, desi tac, totusi vorbesc, de multe ori zicandu-ne: "Ceea ce am fost noi ieri, sunteti voi azi, iar ce suntem noi azi, veti fi voi maine!" Manastirea Sihastria - Biserica cimitirului "Invierea Domnului" Biserica cimitirului a fost ridicata din initiativa Parintelui staret Victorin Oanele. La Inceput, in anul 1987, s-a stramutat la Sihastria o biserica cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", din satul Hlapesti, comuna Dragomiresti, judetul Neamt. 
Biserica fiind de lemn si foarte deteriorata, parintele staret a hotarat sa construiasca o biserica noua, pastrand insa neschimbat planul vechii biserici. La ridicarea bisericii s-a lucrat intre anii 1987-1999. Catapeteasma este pictata de Arhim. Vartolomeu Florea, iar icoanele care impodobesc biserica sunt cele ale bisericii vechi. 
Biserica s-a sfintit in ziua de 7 august 1999, de catre I.P.S. Mitropolit Daniel si P.S. Casian, dandu-i-se hramul "Invierea Domnului" si "Sfantul Ioan Evanghelistul". In biserica se slujeste sambata, de primavara pana toamna tarziu, in special pentru parintii adormiti din cimitir. Manastirea Sihastria - date de contact si donatii Manastirea Sihastria, Comuna Vanatori, Judetul Neamt, Cod 617500
Tel: (+4)0233/ 251896, (+4)0233/ 251897
Fax: (+4)0233/ 251978 Donatiile si sponsorizarile se pot face in contul:
Cod IBAN RO28RNCB0199005311250001 - cont in Lei
Cod IBAN RO98RNCB0199005311250002 - cont Euro
Deschis la Banca Comerciala Romana - Sucursala Targu Neamt. slava domnului....amin
|
Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. In aceasta opera se mentioneaza ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in Orient (sec.IV), in a 50-a dupa Pasti, deci, odata cu Rusaliile. Incepand cu secolul al V lea, sarbatoarea Inaltarii lui Hristos s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile). In secolul al VI lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Inaltarii. Slujba zilei se caracterizeaza prin legatura cu Invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie, se canta Invierea lui Hristos vazand..., iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii. In aceasta zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului. Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea lui au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv. Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh. Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca. Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi. In ziua acestui praznic, abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor puteau ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas (Inaltarea Domnului) se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi. Conform unei legende populare, la nasterea lui Hristos, in grajdurile lui Craciun, boii au fost blanzi si linistiti, in schimb caii nu. Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decat in ziua de Ispas sau de Inaltare, careia i s-a spus si "Pastele Cailor". In timp, expresia "la Pastele Cailor" a capatat semnificatia de "nicicand" (echivalenta cu "la Sfantu' Asteapta").
|
Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. In aceasta opera se mentioneaza ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in Orient (sec.IV), in a 50-a dupa Pasti, deci, odata cu Rusaliile. Incepand cu secolul al V lea, sarbatoarea Inaltarii lui Hristos s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile). In secolul al VI lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Inaltarii. Slujba zilei se caracterizeaza prin legatura cu Invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie, se canta Invierea lui Hristos vazand..., iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii. In aceasta zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului. Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea lui au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv. Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh. Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca. Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi. In ziua acestui praznic, abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor puteau ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas (Inaltarea Domnului) se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi. Conform unei legende populare, la nasterea lui Hristos, in grajdurile lui Craciun, boii au fost blanzi si linistiti, in schimb caii nu. Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decat in ziua de Ispas sau de Inaltare, careia i s-a spus si "Pastele Cailor". In timp, expresia "la Pastele Cailor" a capatat semnificatia de "nicicand" (echivalenta cu "la Sfantu' Asteapta").
|
Dreapta raportare a crestinilor fata de medicina Arta medicala, un dar daruit omului de catre Dumnezeu. Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului si arhitectura (zidaria) la fel, si tot astfel si arta medicala. Deoarece corpul nostru, din cauza slabiciunii lui, este supus la diferite influente pagubitoare, parte venind din afara, parte nascute-dinauntru, prin mancaruri, si sufera, cand din cauza abundentei, cand din lipsa, de aceea ni s-a dat de catre Dumnezeu, conducatorul vietii noastre intregi, arta medicala, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea sa se taie ceea ce este de prisos si sa se adauge ceea ce este de nevoie. Caci, precum n-am fi avut nevoie de inventarea si munca agriculturii, daca am fi ramas in paradisul desfatarii, la fel n-am avea, nevoie de nici un ajutor medical pentru inlaturarea durerilor, daca am fi ramas liberi de orice durere, asa cum ne era dat dupa creare, inainte de cadere. Dar, asa cum, dupa ce am fost izgoniti in acest loc, si am auzit cuvintele: "In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta", dupa lunga experienta si osteneala in lucrarea pamantului, am deprins arta agriculturii spre micsorarea suferintelor (rezultate) din acest blestem, fiindca Dumnezeu ne-a dat cunoasterea si priceperea acestei arte, la fel, fiindca am primit porunca intoarcerii iarasi in pamant, din care am fost luati, si fiindca am fost uniti cu carnea cea patimitoare, care din cauza pacatului a fost condamnata la pieire si pentru aceasta este supusa acestor boli, de aceea ni s-a dat si ajutorul artei medicale, care ajuta, atat cat se poate, pe bolnavi. Plantele sunt randuite ca leacuri de insusi Dumnezeu. Caci ierburile care sunt potrivite pentru fiecare boala n-au rasarit din pamant asa la intamplare, ci s-au produs in mod cert prin vointa Creatorului, ca sa ne fie noua de folos. De aceea puterile naturale ce se afla in radacini si flori, sau in frunze sau in fructe sau in sucuri,, si toate cate din metale si din mare s-au gasit priincioase pentru folosul corpului, toate sunt asemenea acelora pe care le-am descoperit, ca sa mancam si sa bem. Insa ceea ce s-a inventat pe deasupra, fara sa fie nevoie si este rod al curiozitatii si pretinde multa ocupatie si ne tine indreptata spre grija carnii aproape toata viata, de asa ceva crestinii trebuie sa se fereasca; iar de arta medicala, daca ar fi candva necesara, trebuie sa se ingrijeasca s-o foloseasca in asa fel incat sa nu-i atribuie ei atat cauza sanatatii cat si a bolii, ci sa primeasca folosirea binefacerilor ei ca randuita spre marirea lui Dumnezeu si ca un model al ingrijirii sufletelor. In ce priveste ajutoarele artei medicale, sa nu ne punem toata nadejdea pentru usurarea durerilor numai in aceasta arta, ci sa stim ca Domnul sau nu va lasa sa fim incercati mai muli decat putem suporta, sau, ca atunci cand cateodata pregatea tina si ungea pe bolnavi si le poruncea sa se spele in Siloam, sau ca altadata cand se marginea la simpla vointa Lui, spunand: "Voiesc, fii curatit", iar pe unii ii lasa sa lupte cu suferintele, spre a-i face mai probati prin ispitire; la fel se intampla si cu noi: cateodata ne ajuta in mod nevazut si in ascuns, cand socoteste ca aceasta este in folosul sufletelor noastre, iar altadata socoteste de cuviinta sa intrebuinteze si mijloace materiale pentru bolile noastre, (astfel) ca prin amanarea vindecarii sa ne faca mai puternica si mai constanta amintirea binefacerii sau, inca, precum am spus, sa ne dea un model de imitat pentru ingrijirea sufletului. Caci precum in privinta corpului este necesara fie indepartarea a ceea ce este strain, fie adaugarea a ceea ce este nevoie, la fel si in privinta sufletului nostru, este necesar sa indepartam ceea ce este strain si sa primim ceea ce este potrivit cu natura noastra. Pentru ca Dumnezeu l-a facut pe om drept si pe noi ne-a creat spre fapte bune, ca intru ele sa umblam. Ingrijirea trupului sa ne fie model de ingrijire a sufletului. Si, desigur, asa cum in cazul artei medicale, pentru vindecarea trupului, suportam operatii, cauterizari si bem medicamente amare, la fel si pentru vindecarea sufletului trebuie sa suportam taietura cuvintelor de mustrare si medicamentele cele amare ale epitimiilor. Aceasta o spune si cuvantul profetic celor care nu s-au indreptat, mustrandu-i: "Oare nu mai exista balsam in Galaad? Ori nu mai este nici un medic acolo? De ce nu se ridica vindecare pentru fiica poporului Meu?" Si faptul ca vindecarea bolilor invechite se obtine prin tratamente diferite si dureroase aplicate timp indelungat, aceasta constituie un indiciu ca si pacatele sufletului trebuie sa le indreptam prin rugaciune staruitoare, prin cainta indelungata si printr-o disciplina aspra, pe care si Scriptura ne-o arata ca suficienta pentru insanatosire. Asadar, pentru faptul ca unii nu intrebuinteaza in mod cinstit arta medicala, nu se cade sa fugim de orice folos pe care ea ni-l poate aduce. Caci daca cativa neinfranati in placeri se folosesc de arta fiertului, a coptului sau a tesutului pentru iscodirea deliciilor, trecand peste limitele necesitatii, nu inseamna ca trebuie sa condamnam toate artele la un loc, ci, dimpotriva, prin intrebuintarea dreapta a lor, sa mustram ceea ce s-a corupt de catre aceia. Tot asa si in privinta artei medicale, nu este drept ca din cauza unei rele intrebuintari, sa denigram darul lui Dumnezeu. Caci daca pe de o parte este lucru nesocotit sa-si puna cineva toata nadejdea de insanatosire a lui numai in mainile doctorilor, cum vedem ca fac unii dintre nefericitii suferinzi, care nu se dau in laturi sa-i numeasca pe doctori chiar mantuitori, pe de alta parte este incapatanare sa fugi complet de orice folos din cele pe care le poate aduce medicina. Dar precum Iezechia n-a socotit sirul de smochine (pus pe ranile lui) drept cauza principala a insanatosirii lui si nici n-a atribuit acestuia vindecarea corpului sau, ci spre preamarirea lui Dumnezeu a adaugat si multumire pentru crearea smochinilor, la fel si noi, cand primim plagi de la Dumnezeu, Cel care conduce cu dreptate si intelepciune viata noastra, il rugam intai sa ne faca sa cunoastem cauza pentru care ne loveste cu incercari, si apoi sa ne scape de suferinte si sa ne dea rabdare, in asa fel incat odata cu incercarea (la care suntem supusi) sa ne dea si puterea ca s-o putem suporta. Nu toata boala are nevoie de arta medicala. Darul vindecarii care ni se da fie prin vin si untdelemn, ca in cazul celui cazut intre talhari, fie prin smochine, ca in cazul lui Iezechia, il primim cu recunostinta. Si nu vom face nici o deosebire, fie ca purtarea de grija a lui Dumnezeu se face in mod nevazut, fie ca se face printr-unul din mijloacele materiale, care adesea ne conduc mai eficace la cunoasterea harului ce vine de la Domnul. Dar fiindca adesea ne imbolnavim pentru pedepsirea noastra, suntem condamnati sa suportam o vindecare dureroasa si grea ca parte a pedepsei. Asadar, ratiunea sanatoasa ne invata sa nu fugim nici de operatii, nici de cauterizari, nici de suferintele pe care le provoaca medicamentele tari si durerosse, nici de postiri, nici de regim aspru, nici de abtineri de la lucruri vatamatoare; si toate acestea, o repet, ca sa se salveze scopul folosului sufletesc, asa incit, avandu-l pe acesta ca model sa se invete grija de sine insusi. Exista insa pericolul de a cadea in conceptia ratacita ca pentru orice boala este nevoie de ajutoarele medicinii. Caci nu toete bolile ne vin de la natura sau de la o dieta gresita sau din alte cauze corporale, pentru care vedem ca medicina este cateodata de folos, fiindca adesea bolile sunt pedepse pentru pacatele noastre, venite asupra noastra pentru intoarcere. Caci Scriptura spune: "Pe cine iubeste Domnul, pe acela il cearta" si: "Pentru aceasta multi sunt slabi si bolnavi intre voi si multi mor; caci daca ne-am judeca pe noi insine, atunci n-am mai fi judecati. Fiind insa judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea." Asadar, cei de felul acesta, cand vor cunoaste greselile lor, fiind linistiti si uitand de ajutoarele medicale, trebuie sa indure cele trimise asupra lor, dupa exemplul celui care a zis: "Indura-voi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui", si sa dea dovada de indreptare, prin aceea ca fac roade vrednice de cainta si sa-si aduca aminte de Domnul, Care spune: "Iata ca te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau." Dar bolile mai provin cateodata si la cererea celui rau, cand Stapanul cel iubitor de oameni pune la lupta ca un impotrivitor al acestuia pe un mare luptator si darama trufia lui prin rabdarea la cea mai inalta treapta a servilor Sai, ceea ce stim ea s-a intamplat in cazul lui Iov. Sau ca exemplu pentru cei nerabdatori se aduc, de catre Dumnezeu, (unii) care pot sa suporte pana la moarte, ca in cazul lui Lazar care, acoperit de astfel de bube, asa cum se arata in Scriptura, niciodata n-a cerut ceva de la cel bogat si nici nu s-a aratat nemultumit din cauza starii lui; de aceea a si obtinut odihna in sanurile lui Avraam, ca unul ce primise cele rele in viata lui. Dar mai aflam si alta cauza pentru care se intampla bolile la sfinti, ca in cazul Apostolului. Caci, ca sa nu se para ca trece peste limitele naturii omenesti si ca sa nu creada cineva ca el ar fi inzestrat de la natura cu ceva in plus (lucru pe care l-au facut unii licaonieni, care i-au adus cununi si lauri), era bolnav necontenit, ca sa arate ca natura lui era cu adevarat omeneasca. Sa ne folosim de arta medicala cu multumire si cu dreapta masura. Asadar, ce castig pot sa aiba de la medicina oamenii de acest fel? Nu este mai degraba un pericol pentru ei, ca unii care s-au abatut de la invatatura cea dreapta ca sa se ingrijeasca de corp? Insa aceia care s-au imbolnavit dintr-o dieta rea, trebuie sa se foloseasca de vindecarea corpului ca de un model si exemplu pentru ingrijirea sufletului, precum s-a spus mai inainte. Caci abtinerea de la cele pagubitoare, ceruta de ratiunea medicala, ne este si noua folositoare, ca si alegerea celor folositoare si pazirea poruncilor ei. Chiar si trecerea corpului de la boala la sanatate sa ne fie o mangaiere (incurajare), ca sa nu ne deceptionam in privinta sufletului, ca si cum nu s-ar mai putea intoarce prin cainta de la pacate la integritatea sa proprie. Asadar, nici nu trebuie sa fugim cu totul de aceasta arta, nici nu trebuie sa ne punem toata nadejdea in ea. Ci precum folosim agricultura, dar roadele le cerem de la Dumnezeu, si precum carma o incredintam conducatorului, dar pentru salvarea din mare ne rugam lui Dumnezeu, la fel si cand chemam pe medic, daca ar fi nevoie, sa nu parasim nadejdea in Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca aceasta arta contribuie mult si la infranare. Caci eu vad ca ea suprima desfatarile, dispretuieste saturarea (peste masura) si inlatura ca nepriitoare varietatea bucatelor dietei si abundenta netrebuitoare a condimentelor si in general ea numeste sobrietatea ca maica a sanatatii, incat si in aceasta privinta indrumarile ei ne sunt folositoare. Asadar, fie ca ne-am folosi candva de recomandarile medicinei, fie ca le-am respinge pentru vreunul din motivele aratate mai inainte, sa se pastreze totdeauna scopul de a placea lui Dumnezeu, sa se poarte grija de folosul sufletului si sa se implineasca porunca Apostolului, care spune: "Deci, ori de mmcati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre marirea lui Dumnezeu sa le faceti." Sfantul Vasile cel Mare
|
Viata celui intre Sfinti Parintelui nostru Iosif Marturisitorul
Dupa cum in multe parti si la multe popoare, care au primit lumina evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, multi barbati si femei, multi tineri si copii, prin harul lui Dumnezeu s-au curatit de orice umbra, s-au luminat, s-au sfintit si s-au indumnezeit, tot asa si in tara noastra si in poporul roman cel numit cu numele lui Dumnezeu, multi sunt aceia care s-au aprins cu dumnezeiescul har si au ars cu putere, ridicandu-se in randul celor ce stau de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa Fiului, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant, pentru ca in viata fiind, trupul lor a fost cu adevarat locas al Duhului Sfant (I Cor. 6, 19).
Despre acestia zice Domnul: „Slava pe care mi-a dat-o Mie Tatal, le-am dat-o lor" (In. 17, 22); „Pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut prietenii Mei" (In. 15, 14).
Credinta noastra ne spune ca numarul sfintilor ce s-au nascut din sanul poporului este foarte mare pentr u ca acest popor n-a fost niciodata pagan sau eretic ci acest popor a fost intotdeauna drept, credincios, acest popor a fost bland si smerit cu duhul, a fost intotdeauna milostiv si iubitor de straini, rabdator si iubitor de Dumnezeu. Acest popor a avut intotdeauna multa evlavie la Maica Domnului, la sfinti, maritii si luminatii Arhangheli Mihail si Gavriil si fata de toti sfintii si slujitorii lui Dumnezeu.
Pamantul, tara, spatiul in care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman este un pamant sfant, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfinti, pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara pot fi numite toate „Izvorul Tamaduirii" pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar datator de viata si de sanatate trupeasca si sufleteasca. Cimitirele de martiri, de cuviosi, de eroi, de sfinti ale caror nume n-au fost scrise inca in istorie, au fost scrise de Dumnezeu cu litere de foc in Cartea Vietii. De aceea, cu smerenie si duhovniceasca bucurie, ne gandim ca avem multi credinciosi si slujitori ai Bisericii din neamul nostru care se afla in ceata dreptilor si a sfintilor. Preoti si monahi, tarani si muncitori, oameni simpli precum si oameni invatati, oameni din toate paturile sociale de toate varstele ale caror trupuri odihnesc sub glia acestui pamant binecuvantat; alesi pe care Iisus Hristos i-a imbratisat si i-a asezat de-a dreapta Sa zicand: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii" (Mt. 25, 34-36).
Pentru toate acestea acum avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne descoperim sfintii, martirii, cuviosii, preotii, monahii si credinciosii, care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu „Cununa Vietii", sa-i cautam nu pentru ca sa ne mandrim, ci sa ne indeplinim porunca data de Duhul Sfant, prin Sfantul si Marele Apostol Pavel, care adresandu-se neamului sau zicea: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta" (Evr. 13, 7). Cuvantul acesta este o porunca azi si pentru noi, de aceea sfantul de Dumnezeu luminatul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe avand deplinatatea harului, cu intelepciune a randuit ca pe toti cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu si au primit cununa nemuririi, ramanand vii in amintirea urmasilor, sa fie si aici pe pamant, dupa cum sunt sus in cer, trecuti in calendar. Unul din cei ce Dumnezeu i-a binecuvantat cu darul sfinteniei este si luminatul ierarh IOSIF STOICA, care a fost „pravoslavnic" episcop maramuresean si ierarh al stavropighiei patriarhicesti a Tarigradului precum si „administrator al Mitropoliei Balgradului, Ardealului si altele", dupa cum scrie pe Antimisul sau din 1693 (cf. N. Iorga membru al Academiei Romane, Ceva despre episcopul maramuresean Iosif Stoica, sedinta de la 6 septembrie 1913- Analele Academiei Romane, tom. XXXVI. Memoriile Sect. Istorice). Numele sfantului Iosif Stoica a razbatut prin negura timpurilor pe care le-a trait, care se foloseau in mod diabolic, de toate mijloacele, ca sa inmormanteze odata cu trupul si numele si pomenirea celor ce nu se lasau cuceriti de puterile nedrepte ale acelor timpuri. Aceste puteri ucideau trupul schingiuindu-l asa cum a fost schingiuit marele mucenic si voievod Constantin Brancoveanu, asa cum a fost schingiuit marele ierarh, marturisitor si mucenic Sava Brancovici, asa cum au fost chinuiti, ucisi si batjocoriti calugarii din manastirile ortodoxe din Transilvania, care in multe locuri in secolul XVIII, au fost inchisi in biserica manastirilor lor de slugile satanei si li s-a dat foc, asa cum a fost chinuit si a patimit si ierarhul Iosif Stoica, care a fost prins si aruncat in temnita de la Hust, pentru ca si-a aparat Biserica si turma de lupii care incercau sa o rapeasca. Aceiasi slujitori ai intunericului cu deosebita grija se luptau sa ucida si numele sfintilor nostri patandu-le memoria cu calomnii, asa cum au facut si cu Domnul nostru Iisus Hristos. Sfantul ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie Sava Brancovici, a fost si el calomniat de vrajmasii adevarului, care au incercat ca si numele Sfantului Iosif Marturisitorul, sa fie ucis prin invinuiri nedrepte care faceau parte din aceleasi lovituri dureroase pe care le-a primit si Sava Brancovici. La acestea marele vizionar si istoric Nicolae Iorga a raspuns: „in ce priveste invinuirile, ce i s-au adus, ele corespund acelor sub povara carora au cazut si Mitropolitii Ardealului Iorest si Sava Brancovici, prigoniti de fapt pentru motive politice si confesionale, iar, pe urma lor, atatia in alte parti..." (N. Iorga, op. cit. p. 156). In mod perfid deci, potrivnicii adevarului s-au luptat sa stearga din amintirea maramuresenilor si urmele omului lui Dumnezeu, a ierarhului Iosif Stoica, precum si a tuturor celorlalti oameni alesi, ai lui Hristos voievozi, ierarhi, preoti si dreptcredinciosi din Maramures. Stapanitorii straini au luptat sa stearga din memoria poporului roman din Maramures, pentru ca acest popor sa nu-si mai aminteasca ca sunt urmasii lui Bogdan Voda, care pentru credinta ortodoxa a fost alungat din tara Maramuresului, sa nu-si mai aminteasca ca toate bisericile din Maramures au fost ortodoxe, au dorit sa nu-si mai aminteasca maramuresenii, nici satmarenii si nici ardelenii ca in toate cimitirele si mormintele din satele de aici din aceste tinuturi romanesti se gasesc oase de crestini ortodocsi, dintre care multi au fost drepti si sfinti. Dusmanii adevarului au grija sa lucreze cu „mainile curate" cum se spune, adica sa nu lase urme, sa nu le ramana amprentele pe locurile unde au savarsit crime si faradelegi. Asa au fost si cei ce in trecut ne-au rapit bisericile, ne-au ucis preotii si calugarii, au dat foc manastirilor ortodoxe din aceasta parte de tara si peste vetrele noastre stravechi si-au asezat corturile lor. Peste altarele noastre sfinte au zidit bisericile lor cu chip strain, peste istoria noastra adevarata au incercat sa arunce o istorie falsa, iar peste numele sfintilor nostri ierarhi, preoti si monahi, peste numele oamenilor minunati, pe care i-a avut poporul roman si in aceste parti au incercat sa rastoarne lespedea grea a nepasarii si uitarii. Asa s-a incercat si impotriva ierarhului Iosif Stoica Marturisitorul si aparatorul unitatii noastre sufletesti, aparatorul libertatii bisericesti a maramuresenilor, a romanilor din nord-vestul pamantului romanesc. Vladica cu suflet mare, Sfantul Iosif Marturisitorul a avut de luptat impotriva a doua puteri care au incercat sa-l cucereasca, sa-l amageasca, sa-l dezbrace de haina ortodoxa romaneasca si sa-l imbrace in haina care au purtat-o intotdeauna cei ce au dispretuit si au asuprit poporul roman. Dar, Iosif Stoica nu s-a lasat intimidat si nici cumparat de guvernatorul Rebutin de la Sibiu, care cauta sa faca din acest episcop ortodox o unealta a Bisericii lui si nici de Camilis. Astfel starnind impotriva sa mania si ura catolicului Camilis si a guvernatorului calvin Rebutin, in luna martie 1705, fara sa fie judecat, sfantul Iosif Marturisitorul a fost aruncat in temnita de la Hust, pentru ca adversarii lui „nu au suportat activitatea sa pur ortodoxa" cum ne spune istoria. Poporul roman din Maramures, impreuna cu preotii dupa cum se spune intr-un document, i-au luat apararea. Preotii de lege rasariteana din toate comunele, protesteaza impotriva nedreptatii ce i s-a facut sfantului Iosif si cer ca „domnul Iosif Stoica sa functioneze din nou in functia sa episcopala de mai inainte". (Protocolul Congregatiei Comitatense X, p. 21). Dupa atata suferinta sfantul ierarh Iosif se stinge din viata „ca un adevarat marturisitor si luptator pentru ortodoxia si libertatea romanilor" (Pr. Prof. Ioan Chirila, Episcopul Iosif Stoica stalp al ortodoxiei romanesti din Maramures - indrumatorul Bisericesc Misionar si Patriotic al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului 1989, p. 163). Avand in vedere viata sfantului ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures fara nici o abatere de la invatatura ortodoxa si lupta lui pentru luminarea slujitorilor sfintelor altare si a poporului dreptcredincios prin Sfanta Evanghelie, avand in vedere statornicia sa in scaunul de ierarh in timpurile foarte grele si suferinta pentru credinta cea adevarata, avand in vedere activitatea sa pe plan misionar si pastoral, intelepciunea lui dumnezeiasca de care s-au minunat si dusmanii lui, care au spus: „niciodata n-as fi crezut ca din capul unui roman din Maramures sa iasa asa ceva" (St. Metes - Istoria Bisericii Romane din Transilvania, Sibiu 1935); avand in vedere ca datorita Sf. ierarh Iosif Marturisitorul, nici un preot roman din Maramures n-a luat parte la actul de dezbinare a poporului roman de la Balgrad din 1700; Avand in vedere ca sfantul Iosif prin toate s-a dovedit a fi un adevarat marturisitor cu fapta si cu cuvantul a lui Hristos, chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, credem ca Duhul lui Dumnezeu a hotarat ca de acum inainte parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu. Praznuirea sa se faca in ziua de 24 aprilie impreuna cu sfintii ierarhi si marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici. Viata acestui marturisitor a lui Iisus Hristos este bogata in fapte bune. El pe preotii ii apara de urgia celor ce incercau sa-i asupreasca si sa-i batjocoreasca. El pe saraci si pe vaduve ii miluia, iar pe orfani si pe bolnavi niciodata nu-i uita. El pe monahi ii iubea si ii indemna sa traiasca dupa randuiala lor de la Sfintii Parinti. Sfantul Iosif s-a nascut dintr-o familie aleasa, care a trait in partile Nasaudului si a Bistritei, unde se aflau multi romani luminati si curati la suflet, care si-au dat viata pentru credinta ortodoxa. Invatatura si-a castigat-o si de la preotii de prin sate, care erau foarte evlaviosi si dreptcredinciosi, dar si de la monahii si sihastri care traiau in manastiri si in schiturile ce se aflau in Ardeal si Maramures si in Moldova. Hirotonirea, darul arhieriei mai ales, l-a primit de la marele ierarh Dosoftei, care odata cu marele dar al arhieriei i-a dat si sarcina sa lupte si sa apere dreapta credinta din Maramures si Ardeal, care era batjocorita si asuprita foarte mult de catre cei ce dispretuiau poporul roman, pe preoti si Biserica Ortodoxa. Sfantul Iosif a fost parintele cel mai bun al tuturor maramuresenilor, pentru ca el era de un neam si de o credinta cu ei, dar sfantul Iosif era si de o fire cu maramuresenii: darz, drept, harnic, credincios. De aceea era neadormit. Alerga dintr-o margine la alta a Maramuresului si a Ardealului. Dadea invataturi si indrumari. indemna pe preoti sa se cultive si sa lupte ca sa cunoasca bine invatatura Bisericii Ortodoxe si sa o apere de invataturile eretice. Sfantul Iosif Marturisitorul, atunci, in vremurile acelea, foarte grele pentru poporul roman, a tinut „soboara" cu protopopii si preotii si chiar cu diecii, care de la strana, ca niste ostasi, vesteau si ei credinta ortodoxa, in dulcea limba romaneasca, pe care o iubea asa de mult poporul roman din aceste parti ale pamantului romanesc. Pentru intelepciunea lui, pentru evlavia si credinta lui, pentru dragostea si mila pe care o avea el de cei oropsiti, poporul l-a iubit si Dumnezeu l-a asezat alaturi de Sfantul Nicolae si de toti sfintii aparatori si marturisitorii adevarului, in ceata sfintilor. De la Dumnezeu, Sfantul Iosif Marturisitorul a primit putere si har ca sa se roage pentru noi toti cei ce-i vom cinsti numele si ii vom urma viata, aparand credinta si sfintind cu fapta Biserica noastra romaneasca.
Justinian Chira Episcopul Maramuresului si Satmarului
TOMOS SINODAL al Bisericii Ortodoxe Autocefale Romane privind canonizarea Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Prea iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane, har, mila si pace de la Dumnezeu, Parintele nostru cel din ceruri, iar de la Noi, parintesti binecuvantari! Multi sunt cei care s-au aprins si s-au mistuit cu putere pentru adevarul credintei din randurile pastorilor si pastoritilor fiind ridicati de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa cu Fiul, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant. Despre acestia zice Domnul: „Slava pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan 17, 22), pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut „prietenii Mei” (Ioan 15, 14). Pamantul pe care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman, este un spatiu sacru, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfintiti pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara poarta numele de „Izvorul Tamaduirii”, pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar de vindecare a trupului si a sufletului. Pamantul pe care-l calcam este sfintit cu moaste de martiri, de cuviosi, de eroi, ale caror nume nu a fost scrise in nici o istorie, dar pe care le-a scris Dumnezeu in „Cartea Vietii". Pentru aceasta, avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne cinstim sfintii martiri, ierarhi, cuviosi, preoti si credinciosi care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu „Cununa Vietii, implinind astfel cuvantul marelui Apostol Pavel care, adresandu-se neamului sau zice: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta'' (Evrei 13, 7). Urmatori acestei porunci, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a randuit ca cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu propovaduind si aparand dreapta credinta, sa fie cinstiti in randul sfintilor. Unul dintre cei pe care Dumnezeu i-a ales sa fie marturisitor si mucenic al Sau este si luminatul ierarh Iosif, episcopul Maramuresului. Parintele nostru Ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie, Sava Brancovici, a avut mult de patimit aparand credinta ortodoxa. Dupa suferintele indurate, Parintele Ierarh Iosif se stinge din viata ca un adevarat marturisitor si luptator pentru Ortodoxie. Avand in vedere viata pilduitoare a Sfantului Ierarh Iosif din Maramures, marturisirea sfintelor altare si a poporului dreptcredincios, precum si suferintele indurate ca marturisitor al Ortodoxiei, urmand obiceiul Sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, Celui inchinat si preamarit,
Hotaram:
Ca, de acum inainte, Parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu si sa se cinsteasca in tot cuprinsul Mitropoliei Ardealului si al Bisericii Ortodoxe Romane cu numele Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures.
Praznuirea sa, randuim sa se faca in ziua de 24 aprilie, impreuna cu inaintasii sai, Sfinti Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropolitii Ardealului.
In bisericile care se vor ridica de acum inainte, se va zugravi icoana acestui sfant si mare ierarh, iar pentru ca evlavia binecredinciosului popor roman sa sporeasca fata de Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul, randuim ca unele dintre bisericile care de acum inainte se vor zidi sa-si poata lua hramul Sfantului Ierarh Iosif Martursitorul.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am oranduit in chip sinodal si canonic, intarim cu semnaturile noastre actul de fata ca Tomos de canonizare, adica de asezare in randul sfintilor a celui pomenit mai sus. Dat in Bucuresti, anul mantuirii 1992, luna iunie ziua a douazecea.
Presedintele Sfantului Sinod TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si membrii Sfantului Sinod
Troparul
Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Parinte, Ierarhe Iosif, cu cantari te cinstim si pomenim numele tau. Caci marturisind pe Hristos in Maramures, dreapta credinta aparand, ocrotitor te-ai facut turmei tale. Pentru aceasta, roaga pe Hristos, Dumnezeu, sa mantuiasca sufletele noastre.
Condacul
Indreptator al credintei si invatator prea bland te-ai aratat pastoritilor tai si cu smerenie slujind, pe Hristos ai marturisit. Drept aceea, cu neincetata cantare te laudam zicand: Bucura-te Sfinte Parinte Ierarhe Iosif, ocrotitor al dreptcredinciosilor maramureseni.
|
Fapte si cuvinte de invatatura ale parintelui Cleopa
Fapte si cuvinte de invatatura ale parintelui Cleopa
1. Parintele Cleopa avea mare evlavie la Maica Domnului, ''Imparateasa Heruvimilor si a Serafimilor si Stapana noastra?''. De aceea nu era zi in care sa-i fi ramas necitit Acatistul Bunei Vestiri si cateva canoane din Bogorodicina. 2. Spunea Parintele Cleopa: ''Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este Imparateasa Heruvimilor, Imparateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu-Cuvantul, usa luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Ea este usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat in lume. Ea este poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel''. 3. Mai spunea: ''Maica Domnului este scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat potopul pacatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit incetarea potopului. Este cadelnita dumnezeiasca, caci a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului si Biserica Duhului Sfant''. 4. Spunea iarasi: ''Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo? Cerul si pamantul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului. Iar Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este din semintie imparateasca si arhiereasca''. 5. Zicea batranul: ''Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute''. 6. Iarasi spunea: ''Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti''. 7. Aproape in fiecare predica Parintele Cleopa ii intreba pe crestini: ''Aveti voi icoana Maicii Domnului in casa?'', ''Dar candeluta la icoana Maicii Domnului aveti?'' Si ii sfatuia: ''Sa luati ocrotitoare si ajutatoare pe Maica Domnului, Mama noastra din cer si de pe pamant! Imparateasa cerului si a pamantului! Daca o veti lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineata un acatist cu candeluta aprinsa si seara un paraclis, veti avea ajutor si in timpul vietii si in clipa mortii si in ziua Judecatii... Stiti voi cat poate Maica Domnului inaintea Tronului Preasfintei Treimi? Daca nu era ea, cred ca lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!'' 8. Celor care dadeau slujbe la biserica, le zicea: ''Aici am pus slujbe mari, dar daca omul acasa nu face nimic, se implineste ceea ce zice in Sfanta Scriptura: Cand unul se roaga si celalalt nu se roaga, unul zideste si celalalt strica! Atat va dau: dupa rugaciunile de dimineata sa cititi Acatistul Bunei Vestiri cu candeluta aprinsa. O sa vedeti ca Maica Domnului este grabnic ajutatoare!'' 9. Spunea ucenicul sau: ''Cand am venit la Parintele Cleopa, i-am spus ca vreau sa raman la manastire. Atunci sfintia sa mi-a zis: ''Daca esti hotarat sa rabzi trei batai pe zi si o data mancare la trei zile, atunci ramai in manastire!'' Aceste cuvinte m-au intarit si m-au facut mai hotarat. Am inteles ca trebuie sa pun mai multa vointa si Dumnezeu imi va ajuta''. 10. De multe ori Parintele Cleopa zicea: ''Ce suntem noi? O mana de pamant in fundul unui mormant! Din pamant bun am fost facuti, dar l-am spurcat si mergem in pamant si spurcam pamantul! Ce suntem noi? Intinaciune si mancarea viermilor''. 11. Parintele Cleopa repeta mereu: ''Maine, poimaine ma duc la Hristos! Maine pleaca Mosul Putregai!'', ''Maine nu veti mai vedea decat o cruce in cimitir!'', ''Maine, poimaine, vesnica pomenire Mosului Putregai!'', ''Ia, un harb legat cu sarma!'', ''Maine ma duc la fratii mei. Ei striga la mine: ''Hai, mai frate! Lasa vorba cu oamenii!'' 12. De multe ori cand cineva ii canta ''Multi ani traiasca!'', sfintia sa il oprea si zicea: ''Nu asa, ci: ''Vesnica pomenire, vesnica pomenire, vesnica lui pomenire!'''' Sau zicea: ''La multi ani, Mosul Putregai!'' 13. Celor care spuneau ca ii munceste patima desfranarii, deseori le zicea batranul: ''Moartea, moartea, moartea! Sicriul, lopata, harletul, tarnacopul? Sfantul Vasile cel Mare spune: ''Cand vei vedea cea mai frumoasa femeie din lume, du-te cu mintea in mormantul ei la cateva zile dupa ce a murit. Atata miros greu si curgere puturoasa iese din trupul ei, incat toate closetele din lume nu miros mai rau''. Iata ce pofteai!'' 14. Cand voia cineva sa-l fotografieze, Parintele Cleopa ii zicea: ''Cauta un magar, fa-i poza si scrie pe ea ''Cleopa''!'' 15. Parintele Cleopa zicea: ''Sfantul Vasile cel Mare spunea ca cea mai mare intelepciune, care il pazeste pe om de tot pacatul si il duce in Rai, la fericirea vesnica, este moartea. Moartea si cugetarea la moarte. Iar in minte si in inima sa avem rugaciunea ''Doamne Iisuse''!'' 16. Alta data spunea: ''Trupul acesta ne trage la pamant, asa cum zice Sfantul Ioan Damaschin: ''Pamantul la pamant trage!'' Dar noi nu trebuie sa-l lasam, nu trebuie sa ne luam dupa hoitul asta''. 17. Pe femeile care spuneau ca au soti rai, Parintele Cleopa le sfatuia sa nu divorteze, ci mai degraba sa se roage pentru ei: ''Nu-ti zic eu, ci Sfantul Apostol Pavel: De unde stii, femeie, ca nu iti vei mantui barbatul? Nu stii tu ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si invers?'' Si pe barbati asemenea ii sfatuia, si multi se bucurau vazand minuni in casele lor. 18. Multi crestini astazi se tem de farmece si de vraji. Pe acestia Parintele Cleopa ii sfatuia: ''Nu va temeti de vraji! Sa aveti frica de Dumnezeu si grija sa nu-L suparati cu pacatele. Si farmecele nu vor avea nici o putere! Spovediti-va de pacate, postiti si faceti Sfantul Maslu''. 19. Celor bolnavi care veneau la el, le facea pomelnic si le spunea: ''Cea mai mare slujba pentru cei bolnavi este Sfantul Maslu. Dar nu foloseste, daca omul nu este spovedit. Deci mai intai spovediti-va de toate pacatele si apoi faceti Sfantul Maslu cu cel putin trei preoti''. 20. Tinerilor care voiau sa se casatoreasca, le dadea sfaturi, ii binecuvanta, le facea pomelnic pentru sfintele slujbe si le spunea: ''Rugati-va la Maica Domnului cu post si metanii si cititi Acatistul Bunei Vestiri!'' 21. Spunea adeseori si acest cuvant la crestini: ''Cand vedeti ca s-a imbolnavit cineva la voi in casa: ori tata, ori mama, ori fiu, ori fiica, oricine ar fi, nu chemati mai intai doctorul, ci preotul ca sa-l spovedeasca. Caci, Doamne fereste, sa-l apuce moartea nespovedit si cu pacate grele. Nu mai are iertare si slujbele atunci nu ii folosesc la nimic''. 22. Cand cineva se ingrijora pentru vremurile de acum si il intreba: ''Ce o sa fie, parinte?'', sfintia sa raspundea: ''Anii si vremile le-a pus Tatal intru a Sa stapanire. Cum vrea Tatal, asa face!'' Iar daca cineva zicea: ''Afara este vreme rea'', parintele raspundea: ''Tot ce da Domnul este bun!'' 23. Calugarilor si fratilor care voiau sa plece in pustie, le spunea: ''Ai 20 de ani in manastire la ascultarile cele mai de jos? Numai atunci poti sa pleci la pustie! Cine vrea sa mearga la pustie, zice Sfantul Vasile cel Mare, sa mai ia unul sau doi impreuna cu el si sa aiba experienta de ascultare si taierea voii in manastire''. 24. Iarasi zicea: ''Duhovnicul la maici sa aiba varsta de cel putin 50 de ani si 20 de ani de ascultare intr-o manastire''. 25. Chiar si cand bea apa, Parintele Cleopa cerea binecuvantare de la ucenicul sau de chilie sau de la un frate, ca sa ne dea noua pilda de smerenie. 26. Uneori cand se intampla sa intre in chilie si nu putea face rugaciune ca veneau crestinii in urma sfintiei sale, zicea: ''Am intrat in chilie si nu am facut rugaciune. Am intrat ca un hot si ca un talhar!'' Si se scula si facea cel putin trei inchinaciuni pana la pamant, zicand: ''Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava Tie!'' Apoi facea o inchinaciune si la Maica Domnului. 27. Acelasi ucenic spunea: ''Cand ceream binecuvantare sa mananc, imi zicea Parintele Cleopa cuvantul acesta: ''Mananca, bea, dormi!'' Si il intrebam: ''Cum vine cuvantul acesta?'' Iar el zicea: ''Mananca cand ti-e foame, bea cand ti-e sete si dormi cand ti-e somn!'' 28. Sfintia sa vorbea de multe ori de neputintele si bolile sale, zicand despre el insusi: ''Mosul Putregai, 86 de ani, sase operatii, o mana rupta, coastele rupte?'' Oricine venea la sfintia sa, punea pe ucenicul sau sa le spuna acest cuvant. Unii spuneau ucenicului: ''Ce ne spui tu aceasta? Noi venim la Parintele Cleopa ca la un sfant! Ce ne insiri atatea boli si neputinte?'' 29. A intrebat odata ucenicul pe Parintele Cleopa daca poate merge in afara manastirii fara rasa. Iar el a zis: ''In ziua in care mergi intr-un loc si iesi din manastire fara rasa, sa faci 1000 de metanii! Chiar daca n-o porti pe tine, s-o ai cu tine''. 30. Ucenicul sau mai spunea: ''Pe sfintia sa nu l-am vazut niciodata stand fara centura sau dezbracat de dulama. Ba inca mereu avea peste dulama o vesta sau o bundita''. 31. De multe ori spunea: ''Biserica este mama noastra! Nu lasati Biserica, caci aici ne unim cu Hristos. Aici se impaca Marta cu Maria. Tineti randuiala slujbelor si a mesei dupa tipic. Biserica ne tine pe toti!'' 32. Zicea iarasi ucenicul: ''Cat timp am fost ucenic la Parintele Cleopa, el facea de obicei aceasta pravila: Rugaciunile diminetii, Acatistul Mantuitorului cu canonul si Acatistul Maicii Domnului, mai ales al Bunei Vestiri. Iar daca in ziua aceea era vreun sfant care avea acatist, citea si acatistul sfantului. Apoi citea si la Psaltire si trei-patru canoane din Bogorodicina (Canoanele Maicii Domnului). Apoi vorbea cu credinciosii care veneau la sfintia sa. Pe la orele 15-16 incepea pravila de seara si anume: completa glasul din Bogorodicina (din Bogorodicina citea un glas pe zi, adica 7 canoane), Canonul de pocainta, Canonul catre ingerul pazitor, Canonul catre toti sfintii si din Psaltire. Dupa ce vorbea credinciosilor si statea la masa, facea rugaciunea de seara. O data pe saptamana citea acatistul Sfantului Nicolae (in cursul zilei de joi) si a Sfantului Spiridon. La miezul noptii se scula si citea Miezonoptica. Alteori citea la Psaltire si zicea ''Doamne Iisuse?''. Mereu puteai sa-l vezi cu mana pe metanie , incat unghia de la degetul cu care dadea fiecare bob de metanie se rupea. Mai citea din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti''. 33. Cand era intrebat de crestini daca este bine sa citeasca la Psaltire, Parintele Cleopa raspundea: ''Sfantul Vasile cel Mare spune ca ''este mai bine sa stea soarele din calatoria sa, decat sa ramana Psaltirea necitita in casele crestinilor. Si precum soarele este mai mare intre ceilalti luminatori, asa este Psaltirea intre celelalte carti insuflate de Duhul Sfant''. Sa aveti Psaltirea ca pe un cozonac bun. Cand ti-e foame, mai tai o felie, mai mananci, mai faci treaba, apoi mai citesti o catisma, doua, trei, cat poti''. 34. In fiecare seara iesea afara, mai ales dupa miezul noptii. Chiar si iarna statea cel putin o ora. Zicea ''Doamne Iisuse?'', asculta pasarile de noapte, privea cerul instelat si se bucura de liniste. Cauta sa iasa la aer dupa ce se termina slujba de miezul noptii, cand toti dormeau, ca sa nu fie deranjat. Insa de multe ori il deranjau fie fratii, fie oamenii. Atunci, vazand ca nu scapa, dupa ce le tot zicea sa se duca, le vorbea putin sau fugea in chilie. Alteori, fiind foarte obosit, se scula pe orele trei-patru si isi facea toata pravila. Atunci avea mai multa liniste si nu-l deranja nimeni. 34. Uneori, cand isi facea pravila, parintele era cautat insistent de credinciosi. Atunci el iesea si le vorbea un timp, apoi spunea: ''Dumnezeu o sa-mi spuna: ''Mai, calugare, ai prasit pe ogorul altora? Dar pe ogorul tau au crescut spini, palamizi, buruieni''. Prasiti voi pe ogorul meu? De aceea trebuie sa prasesc si pe ogorul meu''. Si apoi mergea la chilie si isi continua pravila. 35. Zicea uneori si aceste cuvinte: ''Ce ma fac ca Sfintii Parinti spun ''Fugi de lume! Fugi de lume!''? La fel zice si Mantuitorul: Vai voua cand va vor lauda pe voi oamenii sau cand va prisosi lauda voastra mai mult decat faptele voastre! (Luca 6, 26)''. 36. Pe toti calugarii care veneau pentru cuvant de folos, batranul ii intreba din ce manastire sunt, daca manastirea este retrasa in padure si daca are viata de obste, adica o punga, o masa si o biserica. Apoi ii intreba daca se mananca carne in acea manastire. Daca spuneau ca se mananca carne, Parintele Cleopa se mahnea si zicea: ''Ei, de as fi eu acolo! Iata, il vedeti pe Sfantul Calinic? Se uita la noi!'' Si arata cu degetul catre icoana sfantului. ''Sfantul Calinic a facut testament in care scrie: ''Cand calugarul sau calugarita va manca carne in manastire sau in lume pe la neamuri, atunci sa se adune tot soborul manastirii, sa-l blesteme pe cel care a mancat carne si sa-i dea 39 de garbace la spate!'' Da-i, da-i, da-i! Si sa-l dea afara din manastire''. 37. In timpul prigoanei comuniste, Parintele Cleopa a stat mai multi ani la pustie, dar nevointele si ispitele pe care le-a indurat au ramas nestiute. Totusi cateva s-au aflat. Cand parintele era in viata, ne spunea ca vom afla dupa moartea sa si pe celelalte. 38. - Parinte Cleopa, a zis un ucenic, spuneti-ne cum a fost in cei zece ani de pustie. Ce fel de ispite ati avut? Am auzit ca v-ati luptat cu vrajmasul! Cum si cu ce va ispitea? - Daca vrei sa stii cum este la pustie, du-te si stai si tu un an acolo si o sa vezi! 39. Un frate l-a intrebat pe Parintele Cleopa: - Ce sa fac, Preacuvioase, sa ma mantuiesc? - Sa ai in dreapta frica de Dumnezeu, in stanga cugetarea la moarte, iar in minte si in inima rugaciunea ''Doamne Iisuse Hristoase'', si te faci sfant, mai frate! 40. Alt frate ii spunea batranului: - Parinte, roaga-te si pentru mine, pacatosul, si daca te duci la Domnul, sa nu ma uiti. - Da! Fratia ta mananca si dormi pana te saturi, si eu am sa ma rog pentru tine! 41. Un parinte l-a intrebat cum sa se roage. Iar batranul i-a zis: - Roaga-te intai cu gura, ca de la gura rugaciunea trece la minte si apoi la inima. Dar pentru aceasta ne trebuie multa osteneala, multe lacrimi si harul Duhului Sfant! 42. - Parinte Cleopa, dati-mi un cuvant de folos! i-a zis un parinte. - Nu uita de moarte. Moartea, moartea, moartea! Frica de moarte ne pazeste de tot pacatul! 43. Unui frate i-a zis: ''Sa te pregatesti sa rabzi, sa iei bataie, sa flamanzesti si sa insetosezi. Iar daca te alunga de aici, sa nu pleci! Sa stai la poarta manastirii si daca te ia politia sa vii inapoi sa mori in manastire!'' 44. Un frate l-a intrebat: - Cum trebuie sa ma pregatesc pentru manastire? - Cand vii la manastire asa trebuie sa vii: Sa fii hotarat sa rabzi moartea de la toti! 45. Un frate i-a zis batranului: - Parinte, nu ma pot ruga indeajuns! Ce sa fac? - Nu auzi ce zice Apostolul? Rugati-va neincetat! Deci roaga-te cat mai mult ziua si noaptea si vei simti harul Duhului Sfant in inima ta! 46. Un crestin l-a intrebat pe Parintele Cleopa: - Parinte, sotia mea s-a sinucis, fiind singura in camera. Am gasit-o moarta. Pot s-o pomenesc la morti, la biserica si acasa? Atunci batranul a spus categoric: - Nu! N-avem voie sa pomenim pe nimeni din cei ce s-au sinucis, chiar daca ne sunt rude apropiate. Ramane totul la mila lui Dumnezeu! Pot fi pomeniti la slujbe numai cei care au fost bolnavi psihic. 47. Un alt frate a zis batranului: - Parinte, daca o sa fim in inchisoare pentru credinta si daca ni se schimba gandirea prin hipnoza, avem vreo vina? - Nu te poate schimba nimeni daca ai in inima ta pe ''Doamne Iisuse?'' Dar trebuie sa ai o treapta a rugaciunii. Cand zici ''Doamne Iisuse?'' se cutremura tot iadul, numai sa zici din inima! 48. - Cate haine trebuie sa aiba calugarul? l-a intrebat cineva. - Doua randuri de haine! Ce? Vrei sa te faci pustnic cu o caruta de haine? Iar cand se rup, mai pui un petec galben, unul rosu, unul verde...! 49. Catre cei mai lenesi zicea parintele: ''Pune hoitul, adica trupul, la treaba si mintea la picioarele Domnului, adica la rugaciune?'' 50. Odata a venit un frate la Parintele Cleopa, dupa ce il ascultase de mai multe ori, si l-a intrebat: ''Parinte, ce sa fac sa ma mantuiesc?'' Iar parintele, care ii stia inima, i-a dat un raspuns pe masura, zicand: ''Fa ce stii, si te mantuiesti!'' Atunci el, cercetandu-se pe sine, si-a dat seama ca nu cunostinta ii lipseste, ci trairea duhovniceasca. 51. Iarasi zicea batranul unuia din ucenicii sai: ''Cand vei sta noua ani in manastire si vei lua sapte batai pe zi si mancare o data la trei zile, atunci vei fi calugar bun!'' 52. Un frate l-a intrebat pe parintele cum poate sa se mantuiasca. Iar parintele a raspuns: - Rabdare, rabdare, rabdare. Si cand ti se va parea ca ai gatit-o, o iei de la capat: rabdare, rabdare, rabdare. Si nu pana la prasit, ci pana la sfarsit! Iar fratele a intrebat: - Dar ce sa rabd? - Sa rabzi toate ocarile si toate necinstirile pentru dragostea lui Hristos! 53. Un parinte l-a intrebat iarasi: - Cand poti sa te faci nebun pentru Hristos? Iar el a zis: - Dupa 40 de ani de calugarie! 54. Iarasi ziceau fratii: - Parinte Cleopa, fratii sfintiei tale faceau nevointa aspra, dar noi nu putem face asa. - Mai, nu vrei, nu vrei, nu vrei! Ia-o pe Maica Domnului de ajutor! Fa Acatistul Bunei Vestiri dimineata cu candeluta aprinsa si Paraclisul seara si ai s-o poti duce la capat! 55. Cand vreunul dintre frati isi arata dorinta sa sufere pentru Domnul, batranul ii spunea: ''O sa vad ce veti face, cand va vor urca in masini si va vor duce la vale!'' 56. Un crestin i-a zis: - Parinte, eu nu cred ca exista diavoli! Batranul, dupa ce l-a invatat indeajuns din Sfanta Scriptura, i-a zis: - Daca tot nu crezi ca exista diavoli, du-te la pustie, pune-te pe post si pe rugaciune si te scarpina ei pe tine! 57. Un calugar din obstea Manastirii Sihastria i-a zis batranului: - Ce sa fac, Parinte Cleopa, ca sa ma mantuiesc? - Moartea sa o ai totdeauna inaintea ta si ''Doamne 58. Iarasi zicea fratilor: ''Toate sunt trecatoare! Sa aveti grija de suflet, sa va spovediti, sa va impartasiti, sa duceti viata curata, sa faceti milostenie, sa faceti din toate cate puteti si sa traiti in dragoste unii cu altii, ca dragostea nu moare niciodata!'' 59. Altor parinti le zicea: ''Din iad nu te poate scoate nimeni, decat mila lui Dumnezeu si faptele bune''. 60. Spunea si acestea: ''Sa aveti catre Dumnezeu inima de fiu, catre voi minte de judecator si catre aproapele inima de mama''. 61. Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla Sfintei Parascheva de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe cand oamenii asteptau la rand sa se inchine, au venit si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa: - Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat! - Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati! In clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe perna. 62. Un ucenic l-a intrebat: - Ce este rugaciunea curata? - Sa zici cu gura, sa intelegi cu mintea si sa simti cu inima. 63. Altadata zicea: ''In rugaciune nu teologhisi, nu primi ganduri; ci varsa lacrimi. La vama imaginatiei sunt arhiconii iadului, care iti aduc imaginatii si talcuiesc Scriptura, zicand: Muntii salta ca berbecii si dealurile ca mieii oilor. Apoi vin si te intreaba: ''Cine sunt muntii? Care sunt dealurile?'' Si tot ei raspund: ''Muntii sunt oamenii induhovniciti, iar dealurile sunt cei de pe treapta a doua''. 64. Iarasi spunea: ''Ascultarea fara rugaciune este argatie, iar cel ce face ascultare cu rugaciune, liturghie savarseste''. 65. Mai spunea: ''Smerenia se naste din ascultare fara cartire''. 66. Zicea iarasi: ''Rugaciunea nu este conditionata de timp sau de loc. Ea este hrana sufletului''. 67. Un frate din manastire s-a tulburat ca veneau uneori copii si faceau galagie si alergau pe dealuri. Venind la batranul, a intrebat ce sa faca. Iar Parintele Cleopa i-a spus: ''Ia adu-ti aminte; tu nu ai fost copil? Mie imi sunt tare dragi copiii, ca sunt ca ingerii! Si ma tem sa nu cada si sa nu-si rupa vreo mana sau vreun picior careva din ei. Pe acestia ii iubeste si Hristos si zice: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor''. 68. Spunea Parintele Cleopa: ''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie!'' 69. Un frate a intrebat: - Ce sa fac sa ma mantuiesc, Parinte Cleopa? Iar batranul i-a raspuns: - Asculta, frate. Tu stii sa te rogi, tu stii sa mergi la biserica, tu stii sa postesti, tu stii sa faci milostenie, tu stii toate poruncile lui Dumnezeu. Numai sa vrei sa le faci, caci altfel nu te poti mantui! 70. Parintele Cleopa a fost intrebat odata de un parinte din manastire: - Prea Cuvioase Parinte, ce se va intampla cu Manastirea Sihastria, daca va duceti Sfintia Voastra la Domnul? Iar batranul, privind in jos, a zis: - Ziduri, ziduri, ziduri?! 71. Altadata i-a zis un parinte din manastire: - Prea Cuvioase Parinte, spuneti-ne un cuvant despre sfanta rugaciune. Iar Parintele a zis: - Rugaciunea este hrana si viata sufletului. Precum trupul, fara mancare si bautura, moare; tot asa si sufletul, fara rugaciune, moare. 72. A zis un parinte: - De multe ori suntem obositi de la ascultare si nu ne putem ruga. Ce sa facem? - Frate, trupul este Marta, iar sufletul este Maria! Marta se osteneste pentru cele pamantesti, iar Maria, care inchipuieste sufletul, sta la picioarele Domnului si se roaga. De aceea, spune Domnul, ca Maria partea cea buna si-a ales. Suntem datori sa impacam pe Marta cu Maria, adica intai sa ne rugam si apoi sa facem ascultare, cu rugaciunea in minte si in inima. 73. Obisnuia Parintele Cleopa sa repete si acest stih, pe care il spunea adeseori Sfantul Grigorie Teologul: ''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!'' 74. Un parinte mergea adeseori la batranul, se aseza in genunchi si-l ruga sa-l binecuvinteze. Sfintia sa ii punea mana pe cap si-i facea semnul Sfintei Cruci, zicandu-i: ''Dumnezeu sa te binecuvinteze!'' Si marturiseste acest parinte ca pleca de la batranul cu multa pace si liniste, simtind pe capul lui, mai mult de o jumatate de ora, o caldura ca de foc, iar sufletul sau se umplea de umilinta si de lacrimi. 74. Un alt parinte, pe vremea cand traia parintele, zicea: ''Cand ies de la spovedanie de la Parintele Cleopa, ma duc la chilie si numai atat spun: ''Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Parintelui Cleopa, miluieste-ma pe mine pacatosul!'' Si-mi vine o umilinta si niste lacrimi, de nu ma mai pot opri din plans''. 75. Un parinte batran l-a intrebat pe Parintele Cleopa: - Preacuvioase parinte, ce-o sa faceti daca veti fi bolnav si nu veti putea face pravila citita? Veti pune vreun frate sa va citeasca pravila? - Nu. Iau pe ''Doamne Iisuse?''. 76. Odata cand cineva i-a aratat noua biserica din livada manastirii, parintele a zis: ''Mai greu este sa faci un calugar adevarat, decat o catedrala!'' 77. Zicea iarasi batranul: ''Mai baiete, nu sta degeaba si nu pierde timpul. Ia o carte in traista oriunde te duci, cu oile sau cu vacile, sau unde te trimite, si citeste cuvantul lui Dumnezeu!'' 78. Mai spunea: ''Daca citesc o carte de doua sau de trei ori, o stiu aproape pe de rost''. 79. Parintele Cleopa spunea la ucenici cate ceva din necazurile si ispitele care ii veneau de la oameni. Dar despre ispitele care ii veneau de la diavoli, cand era in pustie, nu prea spunea. Intai, pentru ca era ascuns, iar al doilea, fiindca nu avea cine sa-l inteleaga. 80. Uneori ne spunea: ''Ma opresc Sfintii Parinti sa vorbesc mai mult, caci ei zic: ''Nu povesti ale tale''. Dar eu atat va zic: daca ati fi fost voi acolo in pustie legati de un copac si ati fi vazut un diavol, ati fi scos copacul din radacina si ati fi fugit cu el in spinare!'' 81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!'' 83. Mai zicea ca in jurul anului 2000 se vor arata semne dumnezeiesti si il cita pe Sfantul Agatanghel, care a prezis aceasta. 84. Ucenicul parintelui ne spunea: ''Multe scrisori veneau pe adresa parintelui Cleopa cu tot felul de necazuri si probleme, iar sfintia sa imi zicea sa le raspund. Veneau si multi crestini si parintele ma punea sa le vorbesc si sa le scriu pomelnice. Deci fiind foarte ocupat, nu reuseam sa-mi fac toata pravila si canonul calugaresc, si-l intrebam ce sa fac. Iar el imi spunea: ''Fa ascultare, scrie scrisori, vorbeste la oameni si zi ''Doamne Iisuse?'', caci ''Folosul fratelui este roada ta'', zic Sfintii Parinti''. 85. Iarasi zicea ucenicul: ''Cand scriam scrisori la credinciosi si aveam o problema mai grea, il intrebam pe Parintele Cleopa, iar el imi raspundea pe scurt si-mi spunea sa raspund la toti ca el este batran, bolnav, si nu mai scrie. Apoi ma trimitea sa le spun la oameni ca este neputincios, sa nu mai vina la ''Mosul Putregai, ca Mosul Putregai a murit! Nu mai este! S-a dus?!'' 86. In anul 1996, cand a fost adus la Iasi din Grecia capul Sfantului Apostol Andrei, un frate a vrut sa mearga sa se inchine. Un sofer se oferise sa-l duca pana la Iasi. Dar fratele voia sa mearga fara stirea parintelui staret. S-a dus sa ia numai binecuvantarea Parintelui Cleopa, fiindu-i fiu duhovnicesc. Batranul, cand a auzit despre ce este vorba, a zis cu glas tare: ''Mai frate, ai un staret si un Dumnezeu!'' ''Ce sa fac? Sa merg la parintele staret sa-l intreb?'', a zis ucenicul. ''Da! Du-te si cere-i binecuvantare'', a raspuns Parintele Cleopa. 87. Odata l-a intrebat un crestin pe batranul: - Parinte Cleopa, ce sa fac ca nu reusesc sa-mi gasesc un duhovnic? - Tu sa-l gasesti? El sa te gaseasca pe tine, a raspuns parintele. 88. Un frate l-a rugat pe Parintele Cleopa sa-l pomeneasca la rugaciune. Iar batranul i-a spus, aratand cu degetul o dara imaginara, serpuind pe pamant: ''Rugaciunea mea este ca fumul lui Cain! Asa se taraste pe pamant...'' 89. Odata, sezand pe prispa, s-a uitat fix la ucenicul sau si a zis sincer si curat: ''Nu stiu ce cauta atata lume la mine, la un mosneag putred!'' 90. Altadata, dupa ce a fost spovedit de batranul, un frate i-a zis: ''Parinte, nu ma uitati la rugaciune, ca sunt tare pacatos!'' ''Domnul!'' a zis parintele. Apoi a rostit incet, ca pentru sine: ''Eu sunt mai rau decat toti''. 91. Un ucenic spunea ca Parintele Cleopa proceda uneori la spovedanie si astfel: Stiind ca ucenicul sau este iubitor de lauda, el se arata ca este mai pacatos, mai avar si mai rau decat toti, defaimandu-se pe sine, ca sa-l invete pe ucenic lucrarea smereniei. 92. Odata a venit un reporter sa-i ia un interviu parintelui, zicand: - Oamenii vor lumina, vor apa vie? - Da!? Oamenii au lumina de la Sfanta Evanghelie, de la Prooroci, de la Apostoli, de la Sfintii Parinti, de la marii sfinti sihastri si de la milioanele de martiri? Deci au de unde lua lumina! De la mine numai intuneric poate lua cineva. Ca eu sunt fiu al intunericului, nu al luminii. Un om pacatos, plin de rautate, plin de neputinte si somnoros... N-am dragostea lui Dumnezeu, n-am infranare, n-am dreapta socoteala, n-am nimic! Toate, toate le-am pierdut prin lenevirea mea si n-am nimic bun pe lumea asta! Apostolul Pavel spune asa in Epistola catre Evrei: Hristos Iisus a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Daca acela care s-a ridicat pana la al treilea cer, spune ca este cel dintai pacatos, eu ce sa zic? C-am facut ceva bun? Niciodata, in veacul veacului. 93. Cand a avut in pustie o ispita cumplita de desfranare, i s-a aratat dracul curviei si i-a zis: ''Daca ai sa cazi acum in desfranare?'' Iar parintele a zis: ''Oricine poate sa cada, ca ce-i barbatul si femeia? Putregai si putoare sunt''. Altadata, cand a avut o ispita asemanatoare, s-a suit cu picioarele pe jaratec, ca sa alunge demonul desfranarii. 94. Atunci cand veneau oameni tulburati ca antihrist inseala popoarele, ca vor fi razboaie, sau altele asemenea, Parintele Cleopa spunea cu glas puternic: ''Tata-i la carma!'', si cita versetul 10 din Psalmul 32: Domnul risipeste sfaturile neamurilor si leapada sfatul boierilor, iar sfatul Domnului ramane in veac si gandurile inimii Lui, in neam si in neam. Apoi ii imbarbata: ''Nu va tulburati si nu va temeti, ca nu va fi cum vor ei. Ehei, cate vor ei sa faca! Voi nu va temeti. Rugati-va si faceti Sfanta Cruce cu credinta si fug toti dracii!'' 95. Mai zicea Parintele Cleopa: ''Nici un lucru sa nu faci, pana nu te insemnezi cu Sfanta Cruce! Cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi, pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului''. 96. Odata a venit la Parintele Cleopa o femeie cu nepotul ei care era acuzat de crima, nefiind vinovat. Nepotul i-a zis parintelui ca este in proces pentru ucidere, dar nu i-a spus ca este nevinovat. Parintele l-a oprit si i-a zis: ''Nu esti vinovat si nu ai sa faci inchisoare!'' Intr-adevar, tanarul a scapat de aceasta acuzatie nedreapta. 97. Pe cand era retras la stupina manastirii, a venit la sfintia sa un credincios, plangand ca este cautat de securitate. Dupa ce i-a spus parintelui situatia in care se afla si i-a dat un pomelnic ca sa se roage pentru el, Parintele Cleopa i-a spus: ''De acum sa nu-ti mai fie frica!'' Si intr-adevar, de atunci n-a mai fost urmarit. 98. Un frate, care venise la manastire cu gandul sa stea doua-trei luni, a mers la spovedanie la Parintele Cleopa. Dar batranul i-a zis cu glas nevinovat si hotarat: ''Ehei, ai venit la Mos Costache! Nu mai pleci tu de aici!'' Si asa a si fost, caci cu mila Domnului a ramas in manastire. 99. Cu cateva luni inainte de moartea parintelui, a venit un ierarh din Grecia si nu s-a lasat pana ce batranul nu i-a dat metaniile sale. Cu mai multi ani in urma, Parintele Cleopa, inspirat de Duhul Sfant, ii prevestise ca va ajunge ierarh. 100. Un frate incepuse unele nevointe mai presus de puterea lui. Nu dormea pe pat, citea mult la Psaltire si facea multe metanii; dar nu cu scop bun, ci urmarea numai linistirea patimilor trupesti, fara a le taia pe cele sufletesti. De aceea era manios, judeca, osandea si avea ispite. Odata s-a dus la Parintele Cleopa pentru a-i cere o binecuvantare. Iar batranul, numai vazandu-l pe acela apropiindu-se de el, i-a aratat cu mana un text mare pus pe perete, sub icoane, zicandu-i: ''Ia uite ce scrie acolo: ''Binele nu este bine, cand nu se face bine''. Eu am pus sa se scrie asta acolo!'' Atunci fratele, dandu-si seama ca parintele a spus acestea luminat de Duhul Sfant, si-a dat seama ca apucase pe o cale gresita. 101. Un ieromonah s-a dus pentru prima data la Parintele Cleopa sa-i ceara cuvant de folos. ''Binecuvinteaza-ma, Preacuvioase Parinte Cleopa!'' Sfintia sa, privindu-l, a zis: ''Cine este preotul acesta?'' Dupa ce Parintele Cleopa i-a dat cuvant de folos, ieromonahul s-a retras, uimindu-se ca parintele, fara sa-l cunoasca, a stiut ca este preot. 102. Un parinte din manastire povesteste: ''Venind des pe la manastire si ascultandu-l pe Parintele Cleopa, m-am gandit sa iau si eu jugul lui Hristos. Dar nu eram hotarat. Atunci m-am gandit sa-l intreb pe sfintia sa, ca un om ce mi-a pornit ravna pentru Hristos, si mi-am zis: ''Ce-mi va zice el, aceea fac!'' Cand l-am intrebat, Parintele Cleopa, parca cunoscandu-mi inima, mi-a zis: ''Nu veni! Stai in lume si fa misiune!'' Pe atunci eram mai ravnitor si raspandeam si carti sfinte. Dupa vreo doi ani, cand inima mea a inclinat total spre monahism, m-am hotarat sa plec la manastire, dar cu oarecare temere, gandindu-ma la cuvantul batranului. Si rugandu-ma lui Dumnezeu, am venit la el si i-am zis: ''Parinte, vreau sa vin la manastire''. ''Vino!'' a zis Parintele Cleopa, umplandu-ma de bucurie''. 103. Un frate i-a zis batranului: - Parinte, la manastire este multa munca si nu este suficient timp pentru biserica. Ce sa fac? - Frate, cand mana lucreaza, mintea sa se roage, zicand ''Doamne Iisuse'' permanent! 104. Doi tineri s-au casatorit si au nascut copii, insa nu stiau ca sunt rudenii de sange. Duhovnicul i-a sfatuit sa se spovedeasca la un arhiereu si sa urmeze sfatul lui. Intre timp, sotul a fost indemnat sa ceara si sfatul Arhimandritului Cleopa Ilie, pe care inca nu-l cunostea. Mergand la sfintia sa, nu s-a putut apropia, Parintele Cleopa fiind inconjurat de multi credinciosi, ca de obicei. De aceea astepta sa-i vina randul. Deodata, parintele chemandu-l, i-a zis: ''Antonie, vino la mine!'' El a crezut ca striga pe altcineva, si nu s-a dus. Dupa putin timp iarasi il cheama: ''Antonie, vino la mine!'' Dar, nestiind ca il cheama pe el, iarasi nu s-a dus. Atunci parintele, privind fix la el, i-a facut semn cu degetul si i-a zis: ''Tu, cel de acolo, Antonie, vino la mine!'' Cuprins de frica, Antonie si-a zis in sine: ''Cum de ma stie parintele acesta care nu m-a vazut niciodata?'' Apoi, ducandu-se la batranul, acesta l-a sfatuit indelung si l-a slobozit in pace. 105. Doua femei bantuite de diavol au venit la Parintele Cleopa, iar el le-a binecuvantat si le-a zis: ''Dupa trei Sfinte Masluri va veti vindeca''. Si asa a fost, cu voia lui Dumnezeu. 106. Un frate, vazand pe Parintele Cleopa sezand pe cerdac, s-a apropiat de el, sarutandu-i mana si cerandu-i binecuvantare. Dar nu i-a destainuit ca era foarte luptat in inima de ganduri rele. Parintele, uitandu-se la chipul lui, i-a zis: ''Frate, mergi la duhovnicul tau, spovedeste-te curat si sa-i ceri canon ca sa te izbavesti de gandurile cele necurate ce te stapanesc''. 107. Cand vorbea la lume, Parintele Cleopa zicea adeseori: ''Ingerii Domnului v-au adus pe la sfintele manastiri, mama! Voi nu-i vedeti, dar fiecare are langa el ingerul sau pazitor''. Si batranul privea bland la oameni, ca si cum ar fi vazut pe ingerii lor. 108. Odata a venit la parintele un credincios cu o ruda de-a lui, ce fusese atrasa la secta ''Martorii lui Iehova''. Credinciosul incercase prin multe discutii si argumente sa-l aduca inapoi la dreapta credinta. Dar desi sectantul era dovedit din intrebari, el nu-si recunostea ratacirea. Atunci credinciosul l-a convins pe sectant sa mearga la Parintele Cleopa. La chilia Parintelui Cleopa era lume multa, ca de obicei; iar parintele tinea o predica cu tema: ''Cum inseala diavolul pe om''. Asteptand sa termine predica si gasind un moment potrivit, credinciosul a vrut sa-l provoace pe parintele la discutie cu sectantul, pentru a se lamuri dreapta credinta. Dar in acel moment, a vazut ca sectantul era cu totul schimbat la fata. Chipul lui era acum foarte vesel, radiind o bucurie de nedescris. Ascultand predica Parintelui Cleopa, fusese miscat profund in inima lui, incat nu mai avea nimic de intrebat. Cand credinciosul a vrut sa deschida discutia cu parintele, sectantul a spus: ''Nu mai am ce sa-l intreb! Asemenea om n-am vazut in viata mea!'' Acesta este unul din numeroasele cazuri, cand simpla prezenta a Parintelui Cleopa a fost suficienta pentru a schimba inima unui om. 109. Alta data, o femeie credincioasa dintr-o familie de intelectuali din Piatra Neamt a venit la Parintele Cleopa in mai multe randuri, plangandu-se de necredinta sotului ei, profesor de fizica, care se declara ateu convins. La propunerea Parintelui Cleopa, femeia a reusit sa-si convinga sotul pentru a veni la sfintia sa - desi profesorul zicea: ''N-am ce vorbi eu cu un popa! Pe mine nu ma poate convinge nimeni si nimic!'' Cand au ajuns la Sihastria, Parintele Cleopa vorbea oamenilor. Dupa ce a terminat de vorbit cu credinciosii, parintele, obosit dupa o zi intreaga, totusi nu s-a crutat deloc. Si a stat cu profesorul, citandu-i date din astronomie, despre distantele interstelare si altele, din fizica, despre legile naturii, ale creatiei si despre multe altele. La sfarsitul discutiei, care se prelungise pana la miezul noptii, profesorul a scos un carnetel si nota, zicand: ''Parinte, in cate scoli am studiat eu, niciodata n-am auzit asemenea lucruri! De unde stiti atatea?'' ''Dar cine ma opreste sa nu stiu?'' a spus Parintele Cleopa. La urma profesorul a cerut sa se spovedeasca. Dupa un timp, sotia lui a venit bucuroasa la Sihastria, spunand: ''Parinte Cleopa, de cand sotul meu a avut discutia cu sfintia voastra, s-a schimbat complet. Merge la biserica, se roaga si cauta sa convinga si pe altii despre existenta lui Dumnezeu!'' 110. In general, Parintele Cleopa nu era pentru o nevointa exagerata, desi sfintia sa se nevoise mult in pustie. Dar totdeauna sfintii sunt aspri cu ei si plini de dragoste fata de ceilalti. Zicea ca padurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odata si incarca prea tare caruta. Caci stie ca se va strica mai incolo, fiind incarcata prea tare. Padurea se teme de cel ce ia cate un lemn, cate o mica sarcina. De acela se teme padurea, ca stie ca incet, incet, o taie pe toata. 111. Un frate incepator a venit, dupa numai cateva luni de manastire, zicand: ''Parinte, am mare ciuda pe draci. Dati-mi voie sa citesc Molitfele Sfantului Vasile cel Mare!'' Parintele Cleopa i-a zis: ''Tu, mai? Vai de capul tau! Ai ciuda pe diavoli? Sa vezi cata ciuda au ei pe tine! Fugi de-aici, nu cumva sa faci asa ceva? Auzi, a venit deunazi in manastire si vrea sa blesteme pe diavoli si sa citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Mare viteaz!'' 112. Odata a venit un staret de la o mare manastire din Rusia pentru sfat la Parintele Cleopa. Si dupa ce i-a spus ca nu au timp de rugaciune, ca este multa raspandire, l-a intrebat, hotarat sa faca ce-i va spune parintele: ''Ce sa fac, Parinte Cleopa? Sa limitez la maximum lucrarile si munca?'' Parintele i-a raspuns: ''Sa tii calea imparateasca!'' Adica fara exagerari, nici intr-o parte, nici in cealalta. Ci toate sa fie cu dreapta socoteala. 113. Zicea Parintele Cleopa: ''Sa avem convingerea ca in toata clipa Il suparam pe Dumnezeu. Fara aceasta smerenie din inima nu ne putem mantui''. 114. Spunea parintele unui grup de seminaristi: ''Poti sa dai canon la oameni sa faca milostenie. Dar nu la cei care sunt bogati. Ca ei au buzunarele doldora, vin si-ti pun un teanc de bani pe masa si zic: ''Gata! M-am mantuit''. Dar Imparatia lui Dumnezeu nu se cumpara cu bani! Sa le dai sa posteasca, sa faca metanii, sa privegheze? Ca atunci se ostenesc si au plata de la Dumnezeu. Milostenie ii dai sa faca la unul mai sarac. Ca el ca sa faca rost de bani trebuie sa se osteneasca, si asa are plata de la Dumnezeu.'' 115. Parintele Cleopa, cand vorbea si cand dadea sfaturi, amintea mereu de batranii pe care-i cunoscuse, zicand: ''Asa spunea Parintele Ioanichie Moroi?'' , ''Asa spunea Parintele Paisie Olaru?'', ''Asa spunea Parintele Vichentie Malau?'' Caci marea intelepciune duhovniceasca au purtat-o intotdeauna batranii iubitori de Hristos. 116. Fratele Constantin - viitorul Parinte Cleopa - a facut multi ani ascultare la oile Sihastriei. Iar sora lui, Ecaterina, care se nevoia in obstea Manastirii Agapia, il vizita uneori. Dar, vazandu-l mereu la oi, ii zicea: ''Mai frate, dar tu tot la oi, tot la oi? Mai cere-te si tu cu ascultarea la biserica! Acasa la oi, aici la oi!'' Dar fratele Constantin, ca un ascultator adevarat ce era, ii raspundea: ''Du-te de la mine cu vorbele acestea!'' 117. Inca de pe cand era la oi, Parintele Cleopa a cunoscut multi pustnici si pustnice in padurile din jurul Sihastriei si la multi le ducea cate ceva de mancare de la stana. O maica, Cleomida, fiica de ministru, l-a intrebat odata pe fratele Constantin: ''Ia spune, frate Constantin, ai invatat Psaltirea pe de rost?'' ''Am invatat numai vreo 40 de psalmi'', a raspuns el. ''S-o inveti toata pe de rost, ca asa se cere calugarului!'' 118. Prin anii 1930-1944 traia in comuna Borlesti-Neamt un cantaret bisericesc care se chema Neculai Dumitriu. Era un credincios foarte evlavios si venea adeseori la Manastirea Sihastria. Cand canta el la strana varsa multe lacrimi din ochi, incat toti se foloseau de viata lui. Apoi, imbolnavindu-se, a murit si, pe cand il duceau la cimitir, s-a desteptat din morti si a mai trait inca multi ani. Cand venea pe aici spunea cu lacrimi cum a vazut chinurile iadului si pe cei care ardeau in acel foc. Cand canta el la strana, lumea plangea. Fiind odata intrebat: ''De ce plange lumea cand canti dumneata?'', el a raspuns: ''Cand canti din inima, la inima ajunge!'' Pe cand Parintele Cleopa era tanar, venit abia de vreo cativa ani in manastire, dascalul Nicolae a spus celorlalti frati: ''Radeti voi de el - adica de Parintele Cleopa -, dar sa stiti ca va va fi staret!'' Aceasta profetie s-a implinit in anul 1945. 119. Pe cand era staret Parintele Cleopa la Sihastria, s-a intamplat ca ciobanii au pierdut oile. Le-au cautat ei un timp, dar nu le-au gasit si acum se temeau sa spuna staretului. Pana la urma, n-au avut incotro si au venit la Parintele Cleopa. El i-a ascultat si apoi i-a dus in biserica, unde s-au asezat cu totii in genunchi inaintea icoanei Maicii Domnului si au inceput sa se roage. Dupa ce s-au rugat, parintele le-a zis: ''Haideti sa mergem impreuna catre Sihla si Rapa lui Coroi!'' Pe cale au facut mai multe popasuri, facand rugaciuni sub povatuirea parintelui. In cele din urma, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, au ajuns intr-o mica poiana unde au gasit oile care se odihneau linistite. Atunci Parintele Cleopa a zis: ''Mare bucurie avem ca am gasit oile, dar de mii de ori mai mare ca ne-a calauzit Dumnezeu. Iata ce va spun voua: sa nu incepeti nimic sa faceti in viata voastra fara rugaciuni inaintea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului''. Pornind apoi cu oile spre vale, au facut tot atatea popasuri cate au facut si la dus, multumind Domnului pentru ajutorul aratat. 120. Cand a venit la Slatina ca staret, Parintele Cleopa a inceput prin a vizita manastirea. Prima oara a fost dus la staretie, dar el a cerut sa mearga mai departe. Asa a trecut prin mai multe chilii, pe care le-a binecuvantat, pana a ajuns la o camara mai dosnica unde manastirea tinea sculele si materialele pentru dulgherie si zidarie. Aici parintele s-a oprit bucuros si a zis: ''Aceasta va fi chilia mea!'' Fratii, fericiti si ei ca Dumnezeu le-a trimis un staret spre mantuirea sufletelor lor, s-au hotarat sa faca curatenie in camara, dar parintele i-a oprit, zicand: ''Fratilor, nu imi trebuie ajutor, voi face eu tot ce trebuie cu mana mea!'' si s-a apucat de lucru. Ca mobilier si-a pus un pat cu asternut foarte simplu, pe care isi intindea cojocul lui de la oi. Tot pe pat isi tinea si cartile sale si scrisorile primite din toata tara. 121. Parintele Cleopa a stat mai multi ani in pustie impreuna cu ucenicul sau, Protosinghelul Varsanufie, care venise la manastire prin sfatul si rugaciunea parintelui. Si iata cum l-a cunoscut el pe Parintele Cleopa: Era casatorit si lucra in padure. Intr-o zi, i s-a furat tapina; fiind sarac, nu mai avea alta si nu avea cu ce lucra. Si a venit la Sihastria sa plateasca un pomelnic pentru descoperirea hotului. Atunci Parintele Cleopa i-a spus cateva cuvinte de suflet, care l-au facut sa uite de tapina si sa se gandeasca cum ar putea sa intre si el in viata monahala. Spunandu-i acest lucru Parintelui Cleopa, acesta l-a pus mai intai la incercare, spunandu-i ca sa vina la manastire numai daca va trai un an de zile cu sotia sa in curatie, altfel nu. Si s-au hotarat si Parintele Varsanufie si sotia sa la acest lucru. Dar au avut mari ispite de la diavol sa nu slujeasca lui Hristos, ci sa ramana acasa. Intr-o noapte, a venit vrajmasul la ei, in chip de om urat negru si span, si a racnit de s-a cutremurat casa si au crapat geamurile, zicand: ''Nenorocitilor, ce imi faceti voi mie!'' Apoi demonul a disparut. Dupa un an de zile, au plecat amandoi la manastire, sotul la Sihastria si sotia la Agapia Veche. 122. In anul 1953, Parintele Varsanufie a fost tuns in monahism, iar in anul 1956 a fost hirotonit ierodiacon si preot in Manastirea Sihastria. El a fost unul din cei mai credinciosi ucenici ai Parintelui Cleopa. In 1997, cand a fost vremea sa se duca la Domnul batranul Varsanufie, Parintele Cleopa i-a citit rugaciunile de darea sufletului. Cand a zis: ''?dezleaga pe robul Tau, Protosinghelul Varsanufie, de aceasta durere nesuferita si de aceasta neputinta amara ce-l tine, si-l odihneste pe dansul unde sunt sufletele dreptilor?'', atunci parintele Varsanufie a rasuflat de doua ori si si-a dat sufletul in mainile Domnului. Iar Parintele Cleopa a continuat rugaciunea, zicand: ''?Ca Tu esti odihna sufletelor si a trupurilor noastre si Tie slava inaltam?''. 123. Pasarile il mangaiau mult pe Parintele Cleopa. Vorbea adesea de ''flacaii codrului'', de cucuvaie, de babita, si cate alte pasari, aratandu-ne chiar si cum cantau si care le era glasul, bucurand inimile noastre. Parintele ne povestea: ''Vai, ce bucurie mare am avut cand m-am impartasit prima oara in pustie, ca a venit un stol de pasarele si mi-au cantat, asa frumos?!'' Si parintele, cand putea, hranea cu dragoste pasarile cerului. Iar aceasta dragoste nu s-a intrerupt, caci cu doi ani inainte de sfarsitul vietii lui, dupa ce s-a impartasit la biserica, mergand spre chilie insotit de doi parinti, a venit un stol de pasari mici care ciripeau si i se asezau pe umeri, pe cap, pe maini si il ciuguleau de barba si de rasa, fara insa sa se atinga de ceilalti doi. Apoi au zburat intr-un brad si au inceput sa cante. Atunci parintele, suspinand, a zis: ''Cat as dori sa mai traiesc iarasi cu pasarelele in padure!'' 124. Spunea batranul: ''Odata am fost arestat de securitate la Manastirea Slatina si apoi dus la Falticeni. Aici am fost batut si bagat intr-un beci in care ardeau cateva sute de becuri. Toti care intrau acolo, ieseau aproape nebuni. M-au bagat si pe mine, ca sa-mi pierd mintile. Nu mai vedeam cu ochii si nu mai puteam de caldura. Atunci mi-am coborat mintea in inima cu rugaciunea lui Iisus. Dupa o ora m-au scos si s-au mirat toti ca inca mai vorbeam si mergeam fara sa ma tina nimeni''. 125. Parintele Cleopa adesea amintea pacatele izvorate din iubirea de sine si indemna pe toti la pocainta, zicand: ''Izvorul a toata rautatea si a tot pacatul este iubirea de sine! Iubirea de sine este iubirea nerationala fata de trup si este cea mai grea si mai subtire dintre toate patimile care robesc firea omeneasca. Din iubirea de sine se nasc: mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea de sine, multumirea de sine, trambitarea de sine, lauda de sine, placerea de sine, parerea de sine si toate celelalte pacate stiute sau nestiute''. 126. Ascultandu-l pe Parintele Cleopa nu te mai saturai. Orice ar fi spus era interesant. Povestea din copilaria sfintiei sale, despre viata la manastire, despre cum fusese prigonit, arestat, apoi fugit in padure, mai apoi in slujba poporului, despre calatoriile la Ierusalim, la Sfantul Munte, apoi o multime de istorioare. Deseori plangeau cei ce-l ascultau, cateodata plangea si parintele. Toti erau miscati sufleteste, dar nu numai din pricina a ceea ce spunea, ci in primul rand lucra darul lui Dumnezeu ce era intr-insul; deci simpla lui prezenta - prin lucrarea Harului Sfantului Duh de care era plin Batranul - schimba inimile oamenilor. 127. Cand vorbea parintele, vorbea sub inspiratia Duhului Sfant. Odata, fiind sala plina de credinciosi, parintele a inceput sa zica ceva fara legatura cu ceea ce se discutase pana atunci. Ceva care parca nu interesa lumea. Dar la sfarsit a venit o femeie lacrimand, care statuse in spate, si i-a zis: ''Iarta-ma, parinte, ca sunt pacatoasa!'' Parintele vorbise pentru acea femeie. 128. Povesteste o credincioasa cum s-a vindecat tatal ei cu rugaciunile Parintelui Cleopa: ''Era la sfarsitul anului 1995. Eu mai fusesem de cateva ori la Sihastria si-l mai intalnisem pe Parintele Cleopa. Tatal meu era foarte bolnav si de aproape 40 de ani era chinuit de patima betiei. Dupa multe incercari am ajuns cu el intr-o zi la parintele. Sedea in poiana sub un carpen si mai erau cativa crestini. Ne-am asezat pe banca chiar in fata Parintelui Cleopa, care spunea cuvinte de folos celor de fata. Deodata s-a oprit o clipa, s-a uitat pe deasupra capetelor noastre si a inceput sa vorbeasca despre betie. Tata parca incremenise acolo pe banca. A durat o vreme acest cuvant de folos al parintelui, apoi ne-a slobozit dandu-ne fiecaruia binecuvantare, cum facea de obicei. M-am apropiat cu tatal meu si cand s-a aplecat, parintele i-a prins capul cu amandoua mainile, a facut o cruce mare si i-a spus: ''Asa, dragul mamei, sa va spovediti curat si Maica Domnului o sa va ajute. Sa ne vedem la rai!'' Am plecat linistiti. Ce s-a intamplat atunci, nu stiu. Aproape 30 de ani nu l-am vazut pe tata facandu-si Sfanta Cruce, dar acum cand ne-am intors acasa, a intrat in sufragerie si a facut trei metanii mari. Priveam la mama si ea la mine si ne-am minunat. De atunci tata se spovedeste regulat si s-a izbavit de patima betiei''. 129. Ucenicul sau, monahul Iachint, marturiseste urmatoarele despre Parintele Cleopa: ''Eu cred ca Parintele Cleopa era vazator cu duhul. Caci multe mi-a spus cand traia si eu nu le credeam, dar s-au implinit asa cum zicea sfintia sa. Eu cred ca parintele imi vedea inima si imi spunea ce-mi este de folos. Atunci nu-l intelegeam. Dar ar fi fost mai bine sa fac ascultare mai cu luare aminte si cu credinta. Insa el m-a iubit si mi-a dat ce-mi este de folos spre mantuire. Eu cred ca Parintele Cleopa este sfant! Eu ii simt ajutorul. Simt ca este cu mine! Aducerea aminte de sfintia sa imi da pace, liniste, bucurie si nadejde ca se roaga pentru mine!'' 130. Spunea unul din ucenicii sai: ''Parintele Cleopa tot timpul spunea lucruri care erau spre zidire sufleteasca. Nu se afla cuvant desert in gura lui. A stiut sa inmulteasca acest talant. Ziua, cand nu avea inchinatori, isi lua metaniile si pleca pe munte. De multe ori l-am vazut stand sub copaci, in genunchi sau pe buturugi, scufundat in rugaciune. Trebuia sa strig de mai multe ori pentru a ma auzi. Daca ii aduceam vestea ca a venit vreun grup de oameni, la inceput ii parea rau pentru pierderea linistii, dar, fiind biruit de dragostea si credinta celor ce veneau, ii primea si le vorbea, intarindu-i in credinta si alinandu-le supararile si necazurile. Apoi iarasi se retragea, rugandu-se pentru ei ca Bunul Dumnezeu sa le dea ''un colt de Rai''. Mai spunea: ''Daca as avea o traista mare, v-as baga pe toti in ea si v-as duce pe toti in Rai''. 131. In ultimii ani ai vietii, parintele avea momente de mare oboseala, incat nu mai putea primi pe nimeni. De aceea zicea catre ucenic: ''Inchide usa de doua ori si nici daca vine imparatul Japoniei sa nu ma mai deranjezi!'' Dar daca parintele nu s-ar fi sculat pentru imparatul Japoniei, pentru dragostea Imparatului Hristos si a credinciosilor, el se scula intotdeauna cand era chemat si ii mangaia, invatandu-i si binecuvantandu-i pe toti. 132. Mai povestea Parintele Cleopa: ''Cand am fost la Iasi pentru operatie, trebuia sa-mi faca o urografie la rinichi. Era in Postul Mare. Mi-a facut o analiza si n-a iesit. Apoi a venit la mine o doctorita si mi-a zis: - Parinte, ca sa iasa urografia la rinichi, trebuie sa mananci trei ousoare! - Ia asculta, doamna. Daca imi dai munti de aur de la Nicolina pana la Copou, nu-ti mananc trei oua in Postul Mare! - Iata de aceea veniti la spital si de aceea muriti! - Si daca oi muri, ce? Moare un rege? Moare un putregai de mosneag! Ce? Numai eu mor? Nu moare toata lumea? - Si de ce nu mananci oua? - Eu nu cred in oua! - Dar in ce crezi? - Eu cred in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant! S-a dus si m-a spus la directorul spitalului. - Este acolo un parinte care nu vrea sa manance oua pentru analiza! Dar directorul ma cunostea, si-i zice doctoritei: ''Pai tu stii cine-i parintele asta? Este Parintele Cleopa! El a stat aproape zece ani la pustie cu un cartof pe zi si ceva buruieni?'' Cand a auzit ea asa, a venit la mine in salon, cu mancare de post pregatita de ea, si-a cerut iertare si-apoi am mers din nou la analiza. Si mi-au facut urografia aceea fara oua. Cand au venit cu cliseul, mi-au zis: - Ia uite, parinte, ce frumos a iesit! - Doamna, a iesit fara trei oua? Radeau toti. Rinichiul stang se vedea mai umflat, iar rinichiul drept normal. - Vedeti ca a iesit fara ousoare? - Parinte, ne iertati! Asa ceva n-am vazut de cand suntem noi! La iesire, portarul spitalului mi-a spus: ''Parinte Cleopa, daca mai stateati putin in spital, eu imi terminam casa cu ce primeam de la vizitatorii care veneau la sfintia voastra!'' 133. Povestea Parintele Cleopa despre aceeasi perioada: ''Dupa operatie m-au dus la reanimare. Acolo am adormit pe un scaun pliant si am dormit trei zile si trei nopti. Cand m-am trezit, mi-au zis: - Parinte, mata stii ca ai dormit trei zile si trei nopti si tot timpul ai vorbit? - Nu stiu nimica! Ce-am vorbit? - Parinte, stii cate predici am inregistrat? Ia te uita ce-am inregistrat! Mi-au aratat casete intregi. Erau predici pe care eu le vorbisem cu 30-40 de ani in urma. Insa eu n-am stiut nimic!'' 134. Cat timp a stat parintele la Iasi in spitalul Parhon, a uimit pe toti. Pana si doctorii isi facusera program de sedinta pentru a-l asculta pe Parintele Cleopa. Multi oameni, auzind ca parintele este internat in spital, veneau si-i aduceau tot felul de alimente. Iar el chema asistentele sa duca tot ce primea la bucatarie si la ceilalti bolnavi. La iesirea din spital, doctorii i-au spus: ''Parinte, cat timp ai stat sfintia ta in spital, n-a mai fost nevoie sa facem aprovizionare. Tot ce primeati aici, era suficient pentru intreg spitalul''. 135. Din anul 1996, doi ani de zile a rabdat dureri mari cu rinichiul drept care nu mai functiona. De la inceputul bolii, el nu voia sa mearga la doctori si nici medicamente nu lua. Apoi cu mare greutate s-a dus si la doctori la Iasi, de ascultare, la cuvantul Inalt Preasfintitului Mitropolit Daniel si al parintelui staret. Dar cu greu accepta sa ia pastile sau sa i se faca injectii. 136. Sfintia sa era vazator cu duhul. Din toata multimea de oameni care veneau la el, parintele ii cunostea prin Duhul Sfant pe cei care aveau fapte bune, desi nu spuneau nici un cuvant, si se uita la ei cu deosebita placere si ii binecuvanta. 137. Odata a venit un autocar cu credinciosi. Dupa ce parintele le-a spus cateva vorbe timp de 20-30 de minute, ei au inceput sa puna intrebari privind durerile si necazurile lor. Intre ei erau si cativa bolnavi si au inceput sa-l intrebe: - Parinte, de atatia ani sunt bolnava. Am mers si la doctor, ce sa mai fac? - Du-te la doctor si vezi ce ai. Fa operatie, a zis parintele. - Parinte, am o fiica acasa, bolnava de cativa ani. Am necazuri cu ea. Ce sa fac? Sa merg la doctor cu ea, sau nu? - Du-te la doctor, a raspuns batranul. - Parinte, si eu sunt bolnava. Ce sa fac? - Sa faci Sfantul Maslu! - Si sa nu merg la doctor? - Nu, nu! Sa mergi la Sfantul Maslu! Apoi altcineva i-a zis: - Parinte, si eu sunt bolnava, Ce sa fac? - Mergi la doctor, vezi ce ai? Asa se intampla ori de cate ori cineva ii cerea sfaturi. Pentru fiecare el avea un raspuns special, potrivit cu problemele sale. 138. A venit odata la sfintia un frate nevoitor, zicand: ''Parinte, blagosloviti sa mananc o data in zi dupa apusul soarelui?'' ''Tu, frate? a zis batranul. Nu te uiti la tine cat esti de slab? Sa mananci de doua ori pe zi, manca-te-ar Raiul!'' 139. Alteori Parintele Cleopa spunea: ''Invatati-va sa postiti, ca va veni vremea cand veti manca un cartof intr-o saptamana!'' 140. O credincioasa a venit impreuna cu sotul ei la Parintele Cleopa, disperata din cauza ca trei sefi de la serviciu se pregateau sa o dea afara pe nedrept. Dupa ce i-a spus situatia, parintele a mangaiat-o cu cuvintele: ''Nu te teme, ai sa vii la mine si-ai sa-mi spui: ''Parinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''. Crestina s-a intors linistita acasa, dar situatia s-a agravat. Mai era doar un pas pentru a fi data afara, iar barbatul ei isi pierduse orice rabdare si incredere si nici nu mai voia sa mai mearga la manastire, cand minunea prevestita a avut loc. In decurs de o saptamana, au fost dati afara toti cei trei sefi: luni, cel mai mare in rang, miercuri urmatorul si vineri ultimul. Cand au vizitat din nou chilia parintelui, amandoi sotii au strigat deodata, fara sa vrea: ''Parinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!'' 141. Un credincios care divortase, era continuu atacat de rudele fostei sale sotii, persoane foarte influente. Fusese pus sub urmarire si era amenintat de mai multi ofiteri de militie. Atunci s-a dus impreuna cu sora lui la Parintele Cleopa sa plateasca slujbe. Cand sa plece, s-au intalnit cu un calugar, care le-a cerut sa-l ajute sa-si duca bagajul la Sihla. Pe drum, i-au povestit necazurile pe care le aveau cu ofiterii de militie. Ajunsi la Sihla, dupa ce a auzit cum il cheama pe unul dintre militieni, calugarul s-a dat jos, s-a dus in fata bisericii si a facut trei metanii, zicand: ''Multumesc Tie, Doamne, ca mi-ai adus raspuns la intrebarea: De ce ma rog eu pentru Constantin si el are necazuri; eu ma rog mai tare pentru Constantin si el are si mai mari necazuri?'' Constantin era unul dintre militienii care il prigoneau pe credincios si in ultimul timp sotia i se imbolnavise grav, iar fetita ii fusese accidentata de o masina. Dupa ce calugarul l-a sunat si i-a aratat greseala sa, el a devenit unul din cei mai corecti militieni. Dar prigoana asupra credinciosului a continuat. Rudele fostei sotii au apelat la un colonel care i-a telefonat, spunandu-i: ''In cinci zile vei fi in puscarie! Dosarul este pregatit!'' ''Fara motiv?'' a intrebat crestinul. ''Eu n-am nevoie de motiv, iar din inchisoare vei iesi numai mort, cu picioarele inainte'' a fost raspunsul colonelului. Auzind de aceasta, credinciosul a fugit iarasi impreuna cu sora sa la Parintele Cleopa, chiar in toiul noptii, si i-a spus de amenintare. Batranul i-a primit, dar i-a certat: - Ce putini credinciosi sunteti! Cum sa va temeti voi de oameni? - Da, parinte, dar ne-a dat termen precis: cinci zile! - Lasati-l in pace, ca va fi el in trei zile in puscarie! Intr-adevar, dupa trei zile, au aflat de la un judecator, ca ofiterul fusese arestat. De atunci, credinciosul nu a mai fost amenintat. Cand s-au dus din nou la Parintele Cleopa, el le-a spus: ''Niciodata sa nu va temeti, dar nu de cativa ofiteri, nici de mii de ofiteri, nici de milioane, nici de miliarde. Chiar daca stau cu arma la ochi, cu glontul pe teava si degetul pe tragaci; nici o pusca nu va lua foc, nici un glonte nu va va nimeri, daca sunteti drepti inaintea lui Dumnezeu''. 142. O credincioasa a plecat de acasa cu mama sa, fara voia sotului ei, luand si masina, pentru a merge la parastasul unei rude. Intorcandu-se acasa tarziu, a trecut mai intai pe la Parintele Cleopa, cerandu-i sa se roage pentru ea, ca sa nu aiba probleme cu sotul cand se va intoarce acasa. Cu calm, parintele i-a raspuns: ''Mergeti cu bine si fara teama, caci atunci cand veti ajunge acasa, il veti gasi in genunchi, in fata icoanelor si nu va va spune nimic niciodata''. Intr-adevar, acasa ea si-a gasit sotul exact cum ii prevestise Parintele Cleopa. Odata femeia l-a intrebat pe batranul: ''Parinte, de unde stiati tot ce se va intampla?'' Iar parintele i-a raspuns scurt: ''Rugaciunea te inalta pe treptele stiintei. Cu cat te rogi mai mult, cu atat stii mai mult si mai bine. Si nu te teme niciodata de nimeni si de nimic - doar roaga-te! Dumnezeu si Maica Lui te vad si te aud!'' 143. Un parinte l-a intrebat pe batran ce va fi dupa plecarea sa la Domnul. Iar Parintele Cleopa a raspuns: ''Vor fi friguri puternice si geruri grele''. 144. Cu putin inainte de plecarea Parintelui Cleopa la Domnul, au venit la el doua crestine din comuna Poiana Teiului si au primit binecuvantare. Apoi, cerand cuvant de folos, batranul le-a zis: ''Eu ma duc la Domnul de-acum, dar pe voi va asteapta vremuri grele!'' 145. Parintele Cleopa isi stia dinainte sfarsitul pe care-l astepta si spunea despre el in pilde. Odata a spus: ''Mai, ce cruce mare si frumoasa o sa am la cap''. Chiar in zilele dinaintea mortii Parintelui Cleopa, a fost terminata troita, care se afla in mijlocul cimitirului manastirii. La picioarele ei se gaseste acum mormantul parintelui. Altadata, desi troita nu era inceputa, parintele spunea ce va fi scris pe troita. Dar nimeni nu stia pe atunci despre ce vorbeste. 146. Spunea un ucenic despre Parintele Cleopa: ''Multe sunt de spus despre Preacuviosul Parintele nostru Cleopa. Dar cel mai mare lucru este ca sfintia sa il avea in inima pe Dumnezeu! Traia in Dumnezeu si Dumnezeu in el!'' 147. Inainte de moartea Parintelui Cleopa un frate a gasit in livada manastirii un mar care avea fructe cu un gust deosebit. De aceea el le numea: ''merele din gradina raiului''. Voia sa duca cateva si Parintelui Cleopa, dar ii era rusine. Insa parintele i-a cunoscut gandurile si i-a spus: ''Du-te si ada-mi acum, caci la anul nu-mi vei mai putea aduce''. 148. La 3 noiembrie 1998, Parintele Cleopa spunea ucenicilor sai: - Zilele mele sunt numarate pe degete! In curand o sa-mi faceti vesnica pomenire! Va rog sa ma pomeniti la rugaciuni! 149. Ucenicul Parintelui Cleopa povesteste si acestea: ''Joi noaptea spre vineri si vineri noaptea spre sambata, cu vreo cateva zile inainte de a se duce la Domnul, am dormit la sfintia sa in chilie. Atunci m-am minunat de nevointa lui. Toata noaptea nu a dormit, ci se straduia sa citeasca rugaciuni si nu putea, caci era foarte obosit si neputincios. Cu mintea se ruga si mana ii mergea pe metanie, dar ochii nu putea sa-i tina deschisi ca sa citeasca de pe carte. Se culca putin, apoi iar se scula si asa se nevoia sa se roage!'' 150. Multi crestini ne scriu dupa plecarea la Domnul a Parintelui Cleopa si ne spun ca simt ajutorul rugaciunilor lui. O crestina spunea ca o rudenie de-a ei, fiind foarte bolnava, se deznadajduia. Dar zicand: ''Parinte Cleopa, ajuta-mi ?'' a fost cuprinsa de o asemenea pace si bucurie, incat nu mai dorea nici sanatate, nici nimic altceva, ci isi ducea cu bucurie crucea ei. 151. O crestina din Constanta a venit la Sihastria cu o luna inainte de a pleca la Domnul Parintele Cleopa. Era apropiata sfintiei sale. Ea ne spunea mai tarziu urmatoarele: ''Am venit la chilia Parintelui Cleopa, la 29 octombrie 1998, sa-i cer cuvant de folos si mi-a spus: ''Sora, cand mai vii la Sihastria, sa vii acolo sus la crucea din cimitir si sa-mi spui tot ce ai de spus si, daca ingaduie Dumnezeu, eu te aud si te ajut''. 152. Ucenicul de chilie al batranului marturiseste: ''Multi, aducandu-si aminte de Parintele Cleopa, dobandesc curaj si ravna pentru a merge pe calea Domnului. Pace, bucurie si duh de sfintenie simt multi din cei care intra in chilia sfintiei sale, chiar si mireni. Aceasta se simtea si cand chilia a fost goala, fara nici o icoana si fara nimic. Pana nu demult, parintele impartea cuvinte, iar acum imparte duh in inimile credinciosilor''. 152. O credincioasa apropiata Parintelui Cleopa, a venit de Sfintele Pasti la Sihastria, dar n-a mai trecut pe la chilia parintelui, gandindu-se ca nu mai are rost sa treaca pe acolo, de vreme ce a murit. Dar pe cand se odihnea la arhondaric, inainte de slujba Invierii, a avut un vis. Se afla in fata chiliei Parintelui Cleopa, gandindu-se ca el a murit si deodata parintele a aparut in pragul usii si i-a zis: - Hai inauntru, de ce nu intri? - Dar nu sunteti mort, parinte? a intrebat ea. - Tu nu vezi ca sunt viu? a spus parintele. A doua zi, de Inviere, femeia a mers la chilia Parintelui Cleopa si s-a inchinat la Sfintele Icoane, crezand cu putere ca el este viu si se roaga pentru toti care ii cer ajutorul. Multa lume se inchina in chilia si la mormantul Parintelui Cleopa, si iau pamant si flori de binecuvantare, spunand ca simt ajutor prin rugaciunile sfintiei sale. Gandindu-ne la marturiile cuprinse in aceasta carte si la multe altele care nu s-au mai scris aici, suntem incredintati ca Bunul Dumnezeu l-a asezat in ceata cuviosilor parinti. Pentru aceea, indraznim sa ne rugam si noi la chilia si mormantul sau, zicand: Preacuvioase Parinte Cleopa, de ai castigat har si mila inaintea lui Hristos Dumnezeu, roaga-te si pentru noi, pacatosii fiii tai! Parintele Ioanichie Balan
|
Despre judecatile lui Dumnezeu - Parintele Ilie Cleopa
Despre judecatile lui Dumnezeu
Un pustnic de langa cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Insa el se gandea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, ca vad ca la cei rai le merge bine, iar cei buni au necazuri si scarbe. Cum, Doamne, de ingadui Tu asa cu bunatatea Ta cea fara de margini?" Apoi si-a zis: "Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui". Ca sunt unii oameni care judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu: Cutare este rau, este pacatos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.  Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?
Si din ziua aceea a inceput sa se roage: "Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec!" Rugandu-se el asa, odata a avut nevoie sa se duca la cetatea Emesei. Si ducandu-se el, i-a iesit inainte un tanar si i-a zis: - Parinte, baga de seama, te duci la Emesa! Dumnezeu are sa-ti arate mari taine, dar sa nu te smintesti! - Unde, fiule? - Cand ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, sa bagi de seama ca in marginea orasului este o gradina mare, inconjurata cu copaci, cu garduri, gradina cu copaci roditori, o livada. Si sa bagi de seama ca intr-un loc s-a rupt oleaca gardul si este un copac cu o scorbura mare. Sa bagi de seama ca acolo alaturi de gradina, unde-i copacul cel cu scorbura, este o fantanita. Si langa fantana este o carare care trece, iar dincolo este drumul mare. Sa te duci in gradina aceea si sa intri in scorbura copacului. Sa stai acolo ascuns si sa te uiti spre fantana. Si ce-i vedea acolo, ai sa te folosesti mult. Pe urma tanarul a disparut. Pustnicul, cand a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fantana, a vazut copacul acela cu scorbura mare in dreptul fantanii, a vazut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bagat in scorbura si se ruga la Dumnezeu. Si, stand el acolo si rugandu-se, vede ca vine un boier calare pe un cal frumos. Boierul avea la dansul un toporas si avea o tascuta frumoasa. A venit la fantana, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal sa pasca. Si el a stat, a baut apa si a scos din tascuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numarat si pe urma s-a culcat si s-a odihnit. Dar el in loc sa-i puna in buzunar, i-a pus alaturea. Cand s-a trezit el, prima grija era calul. Ii daduse drumul sa pasca. Calul se departase mai incolo, dar pastea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a cazut si a ramas la fantana. El n-a observat ca i-au cazut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus inainte. Parintele pandea din scorbura. Dupa ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a facut cruce, a baut apa si a vazut punga aceea. Si cand a vazut ca intr-insa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe carare, si nici pe drum inapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur. In urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un batran sarac cu doi desagi in spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desaga si apa din fantana, si a mancat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urma s-a culcat oleaca. In timpul acesta boierul si-a dat seama ca nu are banii la el, ca i-au cazut la fantana, si s-a intors inapoi. Si gaseste pe batranul asta. - Mosule, n-ai gasit aici o punga cu galbeni? asta nu stia nimic: - N-am gasit nimic. - Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus? - Cucoane, n-am gasit nici un galben! - Ei! Scoate banii ca te omor! - Cucoane, nu stiu nimic! Boierul a crezut ca a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat in cap si l-a omorat. A luat si a scos toate din desagi, a cautat prin hainele lui si n-a gasit banii. Daca a vazut boierul ca l-a omorat pe asta si nici banii nu i-a gasit, s-a suit pe cal si a plecat dandu-si palme si vaitandu-se ca a omorat om nevinovat. Si s-a dus calare batandu-se. Atunci parintele care pandea din scorbura a zis: "Ia uite mai, cata nedreptate s-a facut la fantana asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si pe cine a omorat? Vai de mine, mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierul a omorat pe batranul asta nevinovat si celalalt a luat banii si s-a dus in lumea lui". Si cum se gandea el asa, a venit din nou ingerul Domnului in chip de tanar. - Parinte, parinte, iesi din scorbura asta si hai sa stam de vorba! A iesit parintele si ingerul l-a intrebat: - Ce ai vazut si cum ti s-a parut? - Doamne, dar aici la fantana asta numai nedreptati a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si cine a fost omorat! - Parinte, mata ai vrut sa stii judecatile lui Dumnezeu. Afla ca la fantana asta, numai dreptati a facut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tanar? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alaturea cu cel ce-a gasit banii. Si la acela saracul, intr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier sa-i imprumute niste bani. Boierul de mult voia sa-i ia gradina lui, ca avea o gradina cu pomi roditori, foarte frumoasa, chiar langa gradina boierului. Si a venit saracul la el, zicand: - Cucoane, da-mi niste bani imprumut sa in-grop pe mama si pe sotia, ca ti-oi prasi la vara, ti-oi cosi, voi secera pe lan. Si boierul si-a zis: "Acum ii momentul, ca-i sarac!" - Da-mi livada ta! - Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rasadit si nu pot sa ti-o dau! - Cat sa-ti dau pe livada? Dar acela a spus asa: - Sa-mi dai 300 de galbeni, ca de nevoie o dau, ca n-am cu ce face inmormantarea. Dar boierul, vazandu-l pe acela necajit, ca are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni. - Cucoane, Dumnezeu sa faca dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Gradina mea face 300 de galbeni de aur. Si saracul s-a dus plangand acasa, cu 150 de galbeni, pentru ca de nevoie a dat gradina. Dar a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate". Si acum Dumnezeu a facut dreptate. I-a gasit tocmai acesta care statea langa dansul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunavoie si 150 i-a uitat la fantana. Dumnezeu a facut dreptate la fantana, ca el cand i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate cu banii! Nu mi-ai platit gradina". Si iata Dumnezeu preadrept i-a intors banii acum la fantana. I-a platit gradina. - Bine, la asta i-a facut dreptate. Dar batranul care a fost omorat, cu ce era vinovat? - Ai vazut cum i-a dat cu muchia in cap si l-a omorat? L-a intrebat de bani si batranul nu stia nimic. Batranul acesta - i-a spus ingerul -, cand era tanar de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui rau. Si un om a vrut sa treaca raul acela si, cand era la mijlocul raului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mai, frate, nu ma lasa, ca mor! Ma inec, nu ma lasa!" Si el in loc sa sara sa-l scoata pe acela, a dat un bici in boi si a zis: "Asa iti trebuie, cine te-a bagat acolo". Si acela s-a mai luptat oleaca cu apa si s-a inecat. Saracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pacat, ca n-a sarit sa-l scoata pe acela din apa, se ducea in iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mila si a vrut sa-i plateasca in lumea aceasta, pentru ca a avut greseala aceea din tinerete, cand nu a vrut sa-l scoata pe acela din apa. El l-a omorat pe acela ca nu l-a scos din apa atunci, si acum l-a omorat pe el nevinovat boierul asta. Dumnezeu a facut foarte bine, ca prin moartea asta, il duce la bucurie si la rai in vecii vecilor pe sarac. - Dar boierul? - L-ai vazut pe boier cum se batea cu palma peste cap? Mai incolo l-a mustrat cugetul ca l-a omorat pe batran. A intalnit un om si i-a dat calul de pomana, si a intalnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o manastire sa se faca calugar. Si dupa 40 de ani cat o sa se pocaiasca acolo, o sa-l ierte Dumnezeu ca a omorat un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se marturiseste si face canon si se mantuieste. Si tu ai zis ca la fantana asta s-au facut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a facut trei lucruri drepte si bune. Ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasca. N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecatile Domnului sunt adanc mult? Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici ingerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte! Deci de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale! Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri. Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse. Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.
|
Parintele Cleopa - Sfintele Icoane si Sfanta Cruce
Despre Sfintele Icoane
Poate fi icoana confundata cu idolul ? - Icoana nu poate fi confundata cu idolul pentru ca icoana este reprezentarea unei fiinte existente in mod real, pe cand idolul este o nascocire ( inchipuire ) a mintii omenesti, slabita de pacat. Asa se explica faptul ca idolul, ca si chip cioplit, a fost oprit a se face, prin porunca lui Dumnezeu : " Sa nu-ti faci chip cioplit " ( Iesire 20, 4 ). Dar tot atunci, Dumnezeu a poruncit lui Moise sa faca icoane, spunandu-i : " Sa faci doi heruvimi de aur si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si cum ar rasari din cele doua capete ale capacului " ( Iesire 25, 19 ). Deci, daca admitem ca textul din Iesire 20, 4 vorbeste despre icoane, atunci s-ar contrazice cu cel din Iesire 25, 19. Asadar, primul text vorbeste despre idoli ( sa nu faci ) si al doilea text despre icoane ( sa faci ) si nu mai avem nici o contradictie, ci dimpotriva, o precizare foarte clara : Sa nu-ti faci idoli, dar sa-ti faci icoane. De ce scrie in Isaia 44, 17 ca idolii sunt facuti din lemnele padurii ? - Intr-adevar, se scrie in Isaia ca idolii sunt facuti din lemnele padurii, dar si chipurile de heruvimi poruncite de catre Dumnezeu au fost facute tot din lemnele padurii si din aur, dar nu aceasta este important, ci semnificatia lor, ceea ce reprezinta ei insisi. Chipurile ( icoanele ) de heruvimi reprezentau ceva sfant, unde Dumnezeu se descoperea lui Moise: " Acolo, intre cei doi heruvimi, de deasupra chivotului legii Ma voi descoperi tie si-ei voi grai de toate cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel " ( Iesire 25, 22 ). Dar oare hartia Sfintei Scripturi nu este facuta tot din lemne ? - Bineinteles ca si hartia Sfintei Scripturi este prelucrata tot din lemn. Noi insa nu cinstim materia, ci chipul celui zugravit pe ea, dupa cum nu cinstim hartia Sfintei Scripturi, ci ceea ce este scris in ea, pentru ca cuprinsul ei contine: " Cuvintele vietii celei vesnice " ( Ioan 6, 68 ). Mantuitorul a cinstit icoanele ? - Mantuitorul a cinstit icoanele, pentru ca, mergand la templu, nu a poruncit sa le scoata afara, ci, dimpotriva, a scos afara pe cei ce le necinsteau prin pacatele lacomiei lor, dupa cum scrie ca : "I-a scos pe toti afara din templu si oile si boii si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele" ( Ioan 2, 15 ). Pentru ce sa cinstim si noi icoanele ? - Noi trebuie sa cinstim icoanele pentru ca ele reprezinta pe Dumnezeul nostru Cel intrupat si pe sfintii lui Dumnezeu ca exemple de sfintenie, care ne cuceresc chioar si prin sfintenia privirii lor. Insusi Mantuitorul Iisus Hristos este numit icoana Tatalui : "Fiind stralucirea slavei si chipul fiintei lui Dumnezeu " Evrei 1, 3. Cu ce am mai putea asemana icoana ? - Icoana poate fi asemanata si chiar numita o " Biblie zugravita ". Icoanele reprezinta textul biblic. Spre exemplu : " Cand se lumina de ziua intai a saptamanii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul si iata ca s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului coborand din cer si venind a pravalit piatra si sedea deasupra ei " ( Matei 28, 1-2 ). Ce inteles au idolii dupa Noul Testament ? - Dupa Noul Testament, idolii au si intelesul de patimi sau pacate grele, dupa textele din Coloseni si Efeseni : " Drept aceea, omorati madularele voastre - ale omului pamantesc - : desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli " ( Coloseni 3, 5 ). Si : "Aceasta sa o stiti bine ca nici un desfranat sau necurat sau lacom, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos " ( Efeseni 5, 5 ). Asadar, idolul ca patima ne pagubeste, pe cand icoana ne zideste, inaltandu-ne sufleteste cand o privim, cum ar fi icoana Rastignirii, a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, a Inaltarii si altele. Despre Sfanta Cruce Crucea este un simplu semn ? - Crucea nu este un simplu semn, ci un semn insotit de putere, precum s-a dovedit inca din Vechiul Testament, cand Moise se ruga cu mainile ridicate in semnul Sfintei Cruci. Iar : "Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel, iar cand isi lasa el mainile, biruia Amalec " ( Iesire 17, 11). Sfantul Apostol Pavel zice : " Cuvantul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu " ( I Corinteni 1, 18 ). Crucea este semnul biruintei, care se va arata pe cer la sfarsitul veacurilor. " Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului in putere si slava multa " ( Matei 24, 30 ). Ce semnificatie mai poate avea Sfanta Cruce ? - Sfanta Cruce mai poate avea semnificatia de altar, cel mai sfant altar pe care s-a adus cea mai sfanta jertfa. "Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu " (Psalmul 83, 4) Crucea poate fi vrajmasa lui Hristos, asa cum se spune uneori? - Crucea nu poate fi vrajmasa lui Hristos, ci, dimpotriva, textul Sfintei Scripturi ne spune ca Mantuitorul a veni ca : " Sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin cruce, omorand prin ea vrajmasia " ( Efeseni 2, 16 ). Ce inteles mai poate avea crucea ? - Crucea mai poate avea inteles de suferinta, dupa cuvantul Mantuitorului : " Daca vrea cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie " ( Matei 16, 24 ). Putem sa ne luam noi insine crucea suferintelor de buna voie ? - Noi suntem chiar sfatuiti sa ne luam crucea suferintelor de buna voie, daca vrem sa fim ai lui Hristos, pentru ca :"Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele " ( Galateni 5, 24 ). Ce se intampla daca nu ne luam crucea suferintelor infranarilor de buna voie ? - Daca nu ne luam crucea infranarii de buna voie, vom purta crucea grea a mustrarilor de constiinta pentru pacatele savarsite, prin neinfranare si lipsa de rabdare, ca si bogatul nemilostiv care striga : " Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie " (Luca 16, 24 ). Dar Crucea, pusa de Dumnezeu pe umerii nostri, cum trebuie sa o intelegem ? - Crucea, pusa ca suferinta de Dumnezeu pe umerii nostri trebuie sa o intelegem ca un medicament vindecator al pacatelor, precum i s-a dat chiar si Sfantului Apostol Pavel : " Si pentru ca sa nu ma trufesc cu inaltimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanii, sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc " ( II Corinteni 12, 7 ). Si ca un prilej de intarire in credinta, asemenea crucii pusa pe umerii lui Iov, fapt constatat si de Psalmist, care zice : " De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele, si nu m-au biruit " ( Psalmul 128, 2 ). Daca e grea crucea suferintelor luate de bunavoie, crucea suferintelor ca urmare a faradelegilor e groaznic de chinuitoare.
|
Parintele Cleopa - Sfintele Icoane si Sfanta Cruce
Despre Sfintele Icoane
Poate fi icoana confundata cu idolul ? - Icoana nu poate fi confundata cu idolul pentru ca icoana este reprezentarea unei fiinte existente in mod real, pe cand idolul este o nascocire ( inchipuire ) a mintii omenesti, slabita de pacat. Asa se explica faptul ca idolul, ca si chip cioplit, a fost oprit a se face, prin porunca lui Dumnezeu : " Sa nu-ti faci chip cioplit " ( Iesire 20, 4 ). Dar tot atunci, Dumnezeu a poruncit lui Moise sa faca icoane, spunandu-i : " Sa faci doi heruvimi de aur si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si cum ar rasari din cele doua capete ale capacului " ( Iesire 25, 19 ). Deci, daca admitem ca textul din Iesire 20, 4 vorbeste despre icoane, atunci s-ar contrazice cu cel din Iesire 25, 19. Asadar, primul text vorbeste despre idoli ( sa nu faci ) si al doilea text despre icoane ( sa faci ) si nu mai avem nici o contradictie, ci dimpotriva, o precizare foarte clara : Sa nu-ti faci idoli, dar sa-ti faci icoane. De ce scrie in Isaia 44, 17 ca idolii sunt facuti din lemnele padurii ? - Intr-adevar, se scrie in Isaia ca idolii sunt facuti din lemnele padurii, dar si chipurile de heruvimi poruncite de catre Dumnezeu au fost facute tot din lemnele padurii si din aur, dar nu aceasta este important, ci semnificatia lor, ceea ce reprezinta ei insisi. Chipurile ( icoanele ) de heruvimi reprezentau ceva sfant, unde Dumnezeu se descoperea lui Moise: " Acolo, intre cei doi heruvimi, de deasupra chivotului legii Ma voi descoperi tie si-ei voi grai de toate cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel " ( Iesire 25, 22 ). Dar oare hartia Sfintei Scripturi nu este facuta tot din lemne ? - Bineinteles ca si hartia Sfintei Scripturi este prelucrata tot din lemn. Noi insa nu cinstim materia, ci chipul celui zugravit pe ea, dupa cum nu cinstim hartia Sfintei Scripturi, ci ceea ce este scris in ea, pentru ca cuprinsul ei contine: " Cuvintele vietii celei vesnice " ( Ioan 6, 68 ). Mantuitorul a cinstit icoanele ? - Mantuitorul a cinstit icoanele, pentru ca, mergand la templu, nu a poruncit sa le scoata afara, ci, dimpotriva, a scos afara pe cei ce le necinsteau prin pacatele lacomiei lor, dupa cum scrie ca : "I-a scos pe toti afara din templu si oile si boii si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele" ( Ioan 2, 15 ). Pentru ce sa cinstim si noi icoanele ? - Noi trebuie sa cinstim icoanele pentru ca ele reprezinta pe Dumnezeul nostru Cel intrupat si pe sfintii lui Dumnezeu ca exemple de sfintenie, care ne cuceresc chioar si prin sfintenia privirii lor. Insusi Mantuitorul Iisus Hristos este numit icoana Tatalui : "Fiind stralucirea slavei si chipul fiintei lui Dumnezeu " Evrei 1, 3. Cu ce am mai putea asemana icoana ? - Icoana poate fi asemanata si chiar numita o " Biblie zugravita ". Icoanele reprezinta textul biblic. Spre exemplu : " Cand se lumina de ziua intai a saptamanii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul si iata ca s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului coborand din cer si venind a pravalit piatra si sedea deasupra ei " ( Matei 28, 1-2 ). Ce inteles au idolii dupa Noul Testament ? - Dupa Noul Testament, idolii au si intelesul de patimi sau pacate grele, dupa textele din Coloseni si Efeseni : " Drept aceea, omorati madularele voastre - ale omului pamantesc - : desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli " ( Coloseni 3, 5 ). Si : "Aceasta sa o stiti bine ca nici un desfranat sau necurat sau lacom, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos " ( Efeseni 5, 5 ). Asadar, idolul ca patima ne pagubeste, pe cand icoana ne zideste, inaltandu-ne sufleteste cand o privim, cum ar fi icoana Rastignirii, a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, a Inaltarii si altele. Despre Sfanta Cruce Crucea este un simplu semn ? - Crucea nu este un simplu semn, ci un semn insotit de putere, precum s-a dovedit inca din Vechiul Testament, cand Moise se ruga cu mainile ridicate in semnul Sfintei Cruci. Iar : "Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel, iar cand isi lasa el mainile, biruia Amalec " ( Iesire 17, 11). Sfantul Apostol Pavel zice : " Cuvantul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu " ( I Corinteni 1, 18 ). Crucea este semnul biruintei, care se va arata pe cer la sfarsitul veacurilor. " Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului in putere si slava multa " ( Matei 24, 30 ). Ce semnificatie mai poate avea Sfanta Cruce ? - Sfanta Cruce mai poate avea semnificatia de altar, cel mai sfant altar pe care s-a adus cea mai sfanta jertfa. "Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu " (Psalmul 83, 4) Crucea poate fi vrajmasa lui Hristos, asa cum se spune uneori? - Crucea nu poate fi vrajmasa lui Hristos, ci, dimpotriva, textul Sfintei Scripturi ne spune ca Mantuitorul a veni ca : " Sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin cruce, omorand prin ea vrajmasia " ( Efeseni 2, 16 ). Ce inteles mai poate avea crucea ? - Crucea mai poate avea inteles de suferinta, dupa cuvantul Mantuitorului : " Daca vrea cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie " ( Matei 16, 24 ). Putem sa ne luam noi insine crucea suferintelor de buna voie ? - Noi suntem chiar sfatuiti sa ne luam crucea suferintelor de buna voie, daca vrem sa fim ai lui Hristos, pentru ca :"Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele " ( Galateni 5, 24 ). Ce se intampla daca nu ne luam crucea suferintelor infranarilor de buna voie ? - Daca nu ne luam crucea infranarii de buna voie, vom purta crucea grea a mustrarilor de constiinta pentru pacatele savarsite, prin neinfranare si lipsa de rabdare, ca si bogatul nemilostiv care striga : " Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie " (Luca 16, 24 ). Dar Crucea, pusa de Dumnezeu pe umerii nostri, cum trebuie sa o intelegem ? - Crucea, pusa ca suferinta de Dumnezeu pe umerii nostri trebuie sa o intelegem ca un medicament vindecator al pacatelor, precum i s-a dat chiar si Sfantului Apostol Pavel : " Si pentru ca sa nu ma trufesc cu inaltimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanii, sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc " ( II Corinteni 12, 7 ). Si ca un prilej de intarire in credinta, asemenea crucii pusa pe umerii lui Iov, fapt constatat si de Psalmist, care zice : " De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele, si nu m-au biruit " ( Psalmul 128, 2 ). Daca e grea crucea suferintelor luate de bunavoie, crucea suferintelor ca urmare a faradelegilor e groaznic de chinuitoare.
|
Chilia Parintelui Cleopa Ilie Parintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a nascut pamantul romanesc, a ramas in amintirea crestinilor sub chipul parintelui luminos ce ii intimpina pe toti cei ce calcau pragul manastirii sale. Chilia parintelui se afla in Muntii Neamtului, in Manastirea Sihastria, la poalele muntelui pe care isi inalta rugaciunile calugarii de la Schitul Sihla. .jpg)
In fata chiliei sale, in acel loc de tamaduire sufleteasca, s-au scurs nenumarate clipe ce au schimbat viata multora. Stand pe prispa chiliei sale, sau langa copacul din partea stanga, iar pelerinii pe cele cateva bancute din apropiere, Parintele Cleopa se arata acelora ca un adevarat indrumator in cele ale sufletului, iar ei, ca adevarati ucenici, elevi la scoala vietii duhovnicesti. .jpg)
Parintele Cleopa nu-i mai intampina pe credinciosi cu minunatele sale cuvinte "Manca-v-ar raiul sa va manance!", insa chilia sa, bancile pe care au stat nenumarate suflete in cautare de alinare parinteasca si tot ceea ce se afla imprejur pastreaza inca ecoul acelor cuvinte. Parintele s-a mutat intre fratii sai, in cimitirul odihnitor de suflete, din deal. .jpg)
Cu toate acestea, drumul Manastirii Sihastria nu a fost uitat, iar chilia de pe deal a parintelui nu a devenit pustie. Aceasta camaruta, martora a atator nevointe, aprinde inca multe suflete de dragostea lui Dumnezeu. Credinciosi din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria si mai ales din Romania vin sa viziteze si sa se roage in aceste locuri sfintite prin rugaciune si nevointe, la chilia si la mormantul Parintelui Cleopa Ilie. Chilia Parintelui Cleopa Ilie Chilia Parintelui Cleopa de la Sihastria este unul dintre cele mai cautate locuri din intreaga manastire, alaturi de biserica cea veche si de cimitirul cu oseminte sfinte. Odata ajunsi in fata vechii biserici, trecand pe sub clopotnita de la intrare, un micut indicator ne indruma pasii spre dealul din spatele manastirii, care pastreaza inca "coltul de rugaciune al Parintelui Cleopa Ilie", chilia care i-a tainuit nevointele atatia ani. .jpg)
Trecand pe langa trapeza monahala, o scara cu trepte de piatra ne cheama parca sa ne ridicam sufletele si mintea, odata cu trupurile, in intampinarea Parintelui Cleopa. Ce mare bucurie cuprinde sufletul atunci cand acesta calca pe urmele unui sfant batran, inca rugator pentru mantuirea lumii. .jpg)
Parintele Cleopa Ilie nu a vietuit in aceasta chilia inca de la intrarea sa in Manastirea Sihastria. Merita mentionat, inca de la inceput faptul ca, pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii. Aceasta ispitire canonica, randuita de staretul Ioanichie Moroi, i-a incercat tanarului Constantin rabdarea si dorinta sincere de a locui in manastire. (1).jpg) .jpg)
.jpg) .jpg)
Prima ascultare incredintata la mamastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Aceasta va fi pentru el "o facultate de neegalat", in seninul noptilor si in linistea naturii, el invatand tainele Sfintei Scripturi, deprinzand cuvintele Sfintilor Parinti si practicand o curata viata calugareasca. In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi. .jpg)
Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de "loctiitor de staret". Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii de la Sihastria. .jpg)
Asezandu-se in chilia sa, parintele va purta cu mare responsabilitatea fiecare problema aparuta in manastire, de fiecare data aratandu-se ca un adevarat "Avva" fata de ucenicii sai. Daca s-ar strange toate intamplarile minunate petrecuta in chilia parintelui Cleopa sau in manastirea sa, cu siguranta s-ar intocmi o minunata roada: Patericul de la Sihastria. .jpg)
Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund. .jpg) .jpg)
Intors in manastirea sa iubita, parintele si-a deschis usa chiliei spre tot sufletul incercat si ingreuiat de ispitele acestui veac. Nenumarate suflete si-au gasit alinarea in chilia parintelui sau in fata acesteia, pe bancutete de lemn. Nici un om, dintre cei ce l-au intalnit pe parintele in fata chiliei sale, nu il va uita vreodata, cum, pasind usor si binecuvantand multimea, statea apoi ore in sir sa vorbeasca fiecaruie. .jpg)
Trupul Parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei in cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamantul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Nu este nevoie ca cineva sa-l fi cunoscut pentru a iubi acest loc, ci este nevoie doar sa paseasca lin pe aceste pietre pentru a simti, in inima lui, mangaierea parintelui. .jpg)
Chilia sa a devenit un fel de muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune. Chilia pastreaza toate cele ramase de la parintele: icoane, carti de rugaciune, epitrahilul sau, scaunelul de rugaciune, metaniile, papucii, hainele si multe altele. Toate acestea mangaie sufletele credinciosilor, cunoscut fiind faptul ca obiectele folosite de catre sfinti devin si ele mangaietoare. .jpg)
Preafericitul Daniel l-a numit pe Parintele Cleopa Ilie drept "un misionar statornic in chilie". Prin viata sa, el a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierand lumea, nu batand din usa in usa, precum sectarii, ci deschizand cu dragoste usa chiliei sale si ajutand pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intalni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii. .jpg)
Chilia parintelui Cleopa Ilie a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste, a dragostei sale fata de oameni, pe dealul abrupt al Manastirii Sihastria, spre mangaierea tuturor celor care inca ii calca pragul.
|
|
|
Am amutit. Nu am cuvinte.Dragostea nu se poate masura,nu are limite,nu are margini,este infinita,atotcuprinzatoare,nu mai poti sa rostesti nici un cuvant,te lasa mut.
Iisuse dă-ne’nţelepciune
Iisuse dă-ne’nţelepciune
Şi’nvaţă-ne să preţuim
Tot ce-i curat şi sfânt pe lume
Şi Adevărul să-l iubim.
Justificări să nu ne facem
La cele rele, prin ştiinţă,
Prin instruirea cea lumească
Şi modernismul din credinţă.
Să nu ne afundăm în rele
Bazându-ne pe o dreptate,
Care decurge din ştiinţă,
Şi căi, ce numai par, curate.
Să nu ne mai urâm părinţii
Când se opun la tot ce-i rău,
Atunci când îndrăgim păcatul
Şi viaţa fără Dumnezeu.
Să recunoaştem totdeauna
Răul făcut şi orice vină,
-Care’n plăcere şi-n ruşine,
Ne-a smuls trăirea din lumină-.
Ruşinea ce-a pierdută’n rele,
Şi-n legături destrăbălate,
Ce ne-a zidit în rău lăuntru,
Şi-l credem personalitate,
Care la orice rău găseşte,
Justificare în ştiinţă,
Şi argument lumesc, la modă,
Dar egoist şi-n necredinţă.
Redă-ne dragostea creştină,
Ca Adevărul să-l iubim,
Lumina sfântă, curăţia,
Şi’n vrednicie să trăim.
Să ne vedem pe noi, prin semeni,
Cînd sunt la greu şi-n suferinţă,
Ca-n milă în respect şi-n pace,
Să ne trăim sfânta credinţă.
Fă să vorbească-n noi lăuntru,
Prin rugă şi prin simţământ,
Ca pocăinţa cea curată,
Să ne înalţe’n Duhul Sfânt.
Şi acest post al bucuriei,
Să ne înalţe în trăire,
Din satisfacţia trupească
Şi din lumeasca bucurie,
Să nu trudim pentru ghirlande,
Petru trupesc şi brad frumos,
Ci să simţim trăind lăuntric,
Că s’a născut în noi Hristos.
Si azi am auzit neghiobia secolului…de la un student anul 3 la teologie timisoara!zicea ca pr Cleopa e habotnic pt atitudinea sa anti eretici!Vai,Vai…si inca cate si mai cate despre frumusetea impartasirii cu alte religii!
Ca sa nu mai zic ca la o catedrala ortodoxa strana o dirijeaza un episcop femeie a bisericii secrete!sunt vreo 15 fete si 8 baieti in cor…ii fac metanii si ea le da binecuvantarea preoteasca!
MDA
si eu am amutit…
Parintele Cleopa marita toata atentia si eu sunt fara cuvinte, dar eu zic sa nu uitam si de Cuv Gheorghe de la Cernica a carui zi o praznuim astazi.