- Stim ca in incursiunile dumneavoastra prin tara ati luat contacte deseori cu tineretul. Am dori, in cateva cuvinte, sa caracterizati tineretul roman al zilelor noastre. - Draga, mi-e foarte greu sa caracterizez tineretul, pentru ca eu, de fapt, nu-i cunosc foarte bine pe tineri; ii stiu pe cei care ma cheama, ii stiu pe cei cu care vin in legatura, dar nu as putea sa caracterizez tineretul zilelor noastre. Ceea ce il deosebeste, poate, de tineretul dinainte este ca are mai multe preocupari pentru viata spirituala, este mai deschis pentru niste lucruri pe care in trecut cei mai multi tineri le neglijau, daca nu chiar le negau. Dar asta nas putea sa spun ca este caracteristica tineretului din zilele noastre; nu stim cum s-ar fi prezentat tinerii dinainte daca ar fi avut conditiile pe care le au tinerii din zilele noastre. - Care ar trebui sa fie relatiile dintre un tanar si o tanara in perioada adolescentei? - Intre un tanar si o tanara se pot realiza mai multe feluri de relatii: relatii de colegialitate, relatii de prietenie, relatii de membrii ai unei societati, relatii obisnuite intre tineri, ma rog, poate si alte relatii. Important este ca tinerii, mai ales cand sunt in pregatire pentru viata, ca prieteni, sa se mentina in marginile prieteniei, adica sa nu cuprinda prietenia lor apropieri care nu sunt admise intre prieteni; Biserica considera prietenia ca buna, numai in masura in care nu are implicatii de casatorie si daca se face in vederea casatoriei. Nu se poate zice ca nu exista si posibilitatea de a fi apropiati ca prieteni cu iubire si respect reciproc, chiar daca nu au neaparat in vedere casatoria, dar, in orice caz, sa nu aiba implicatiile casatoriei. - Cum priviti sarutul intre doi adolescenti? - Sarutul intre doi adolescenti e o manifestare, o revarsare de suflet, poate fi o revarsare de suflet si se poate realiza patimas si nepatimas. In cazul cand e nepatimas - e admis; totusi e bine sa se gaseasca alta modalitate de apropiere, pentru ca, de multe ori, manifestarile acestea au si implicatii care nu tin de prietenie; in componenta sarutului pot intra - si intra adeseori - implicatii sexuale. - Stim ca anul acesta a fost declarat "anul international al tolerantei". Nu considerati ca aceasta propovaduire a unei tolerante lipsite de principiul iubirii crestine e periculoasa, deoarece indiferenta si pasivitatea sunt si ele tolerante, dar sunt nocive. - Draga, depinde ce tolerezi! Daca tolerezi raul nui bine! De exemplu, Psalmul 100 vorbeste despre niste masuri radicale; adica zice ca "pe cel rau nu voiesc sa-l cunosc. Pe cel ce cleveteste in ascuns pe vecinul sau, pe acela il voi pierde. Pe cel ce are ochi mandru si inima semeata, pe acela nu-l voi suferi. In dimineti am ucis pe toti pacatosii pamantului, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti cei ce fac faradelegi". Raul nu trebuie tolerat! Trebuie sa avem intelegere fata de neputinta omeneasca, insa raul trebuie smuls din radacina. Cand e vorba de toleranta, poti sa tolerezi niste neputinte, sa ingadui niste situatii care nu pot fi schimbate, dar cat priveste raul in sine, trebuie smuls din radacina, nu trebuie tolerat! - Este crestinismul in adancul lui, egocentric? - Nu e egocentric, e hristocentric! Mantuirea vine prin Hristos, mantuirea inseamna eliberare de pacate, de patimi, de tot ce este negativ in sufletul omului. Mantuirea inseamna realizarea unor stari pozitive care fac cu putinta inlaturarea si schimbarea tuturor relelor spre bine; e vorba de virtuti care sunt potrivnice patimilor; bineinteles ca nu poate fi vorba de un egocentrism, cata vreme apartenenta noastra este la Domnul Hristos, numai ca nu se poate nega nici persoana, pentru ca persoana se mantuieste. Noi, fiecare, ca om ne mantuim, si atunci nu putem face abstractie de noi insine. Domnul Hristos a avut in vedere intotdeauna pe om in ceea ce este el. De pilda, iubirea fata de aproapele a legato de iubirea fata de tine insuti: "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti", e porunca data de Domnul Hristos si Sfantul Apostol Pavel spune clar, si are dreptate: "Nimeni nu si-a urat vreodata trupul sau" (Efeseni V, 29) si zice ca "Sotul sa-si iubeasca sotia cum se iubeste pe sine insusi" (Efeseni V, 28), sa se ingrijeasca de ea cum se ingrijeste de sine insusi. Nimeni nu si-a urat vreodata trupul sau, ci-l incalzeste si-l hraneste; asa trebuie sa iubim si pe cei din jurul nostru. E, de fapt, cred eu, o mare greseala sa socotesti ca nu trebuie sa ai in vedere urmarirea binelui personal; important este sa urmaresti binele personal, fara sa stingheresti pe cineva din apropierea ta, adica sa nu cauti mai mult binele tau decat binele altuia, dar, in orice caz, sa urmezi si binele tau. Vasile Militaru are o zicere, o vorba cu talc, care are urmatorul cuprins: "Barba fratelui vreodata, de saprinde, sari si-l scapa,/ Insa mai intai de toate, barba ta so uzi cu apa" - adica nu poti sa faci abstractie de tine insuti, chiar daca se pune si problema, in anumite imprejurari, a lepadarii de sine ca sa poti implini binele pentru altul sau ca sa poti implini porunca lui Dumnezeu. - "Ignoranta este un mare dusman al mintii" - din cartea Razboiul nevazut a Sfantului Nicodim Aghioritul. De ce si cum se manifesta ea in viata crestinului? - Ignoranta in sensul ca daca nu cunosti - nu implinesti. Domnul Hristos a venit si a propovaduit. De ce a propovaduit? Ca sa se stie ce avem de facut Ignoranta e condamnabila in masura in care poti sa cunosti si nu cunosti, pentru ca, necunoscand, nu implinesti. Sfantul Apostol Pavel spune ca trebuie sa invatam ca Domnul Hristos ne-a trimis la propovaduire si ca numai prin propovaduire poate cineva sa cunoasca adevarul Evangheliei. De aceea zice el despre sine, ca trimis al Mantuitorului la propovaduire: "Vai mie de nu voi propovadui, de nu voi binevesti" (Epistola Ia catre Corinteni, Capitolul al IX-lea). Sfantul Marcu Ascetul spune ca inaintea tuturor pacatelor merg trei uriasi: nestiinta, uitarea si nepasarea, asa incat ignoranta este vinovata atunci cand nu vrei sa cunosti, cand nu cauti sa cunosti ceea ce ai putea sa cunosti. - La Capitolul al XV-lea, versetul 13 din Evanghelia lui Ioan, Mantuitorul zice: "Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai". Calugarii, mai mult ca oricine, acced spre inaltare spirituala, adica spre cat mai multa dragoste. In acest context, cum se situeaza monahul fata de porunca iubirii aproapelui? Nu in sens social, adica daca monahul are datoria sa-si iubeasca fratii de manastire? - Are datoria, cum sa nu! Un calugar trebuie sa aiba virtutile pe care le au toti credinciosii, poate mai mult decat ceilalti, daca se poate, insa calugarul, fiind un om singuratic si neavand raporturi destul de precise si destul de reale in viata sociala, nu totdeauna poate avea virtuti sociale. E lipsit de virtuti sociale. Ceilalti, din societate, care au familie, sunt mai proprii pentru virtutile sociale. - Alesii lui Dumnezeu sunt alesi de Dumnezeu dinainte de nastere? - Asta nu stim! Sfantul Apostol Pavel, de exemplu, spune despre sine ca a fost ales dinainte de nastere, a fost ales din pantecele maicii lui (Galateni I, 15). Sfantul Prooroc Ieremia spune la fel, dar nu stim daca fiecare ar putea sau ar trebui sa spuna la fel. Sunt si niste taine ale vietii, noi nu avem pretentia ca tot ce gandim ca ar trebui sa stim, stim de fapt si putem sti de fapt. Pot fi diferite opinii in aceeasi chestiune. Important este ca eu personal sa stiu ca sunt ales de Dumnezeu sau ca Lam ales pe Dumnezeu. Adica eu trebuie sa am o incredintare in privinta asta, dar nu trebuie neaparat sa spun ca am fost ales din vesnicie, cam fost ales dinainte dea ma naste, cam fost ales din pantecele maicii mele. Acestea sunt deja lucruri, cred eu, spuse cu afirmare prea exagerata. Important este sa stiu ca asta mie calea si pe asta merg, ca Dumnezeu asa ma vrea, ca si eu asa vreau. Nu trebuie neaparat sa ma gandesc ca asa trebuia sa fie. - Sfantul Apostol Pavel, la Capitolul al VII-lea, in Epistola I catre Corinteni, pledeaza pentru monahism, sustinand superioritatea acestuia in fata casatoriei. De aici, desavarsirea sau sfintenia se poate atinge prin casatorie? - Se poate, se poate si prin casatorie foarte bine. Au fost atatia sfinti, mai ales martiri, care au avut viata de familie si au fost in randul sfintilor si proprii pentru sfintenie. Sfantul Apostol Pavel are in vedere un fel de libertate mai mare, un fel de actiune sau un fel de desprindere de viata aceasta, insa nu se poate zice ca unul care are familie, are copii si ii creste in frica de Dumnezeu si ii formeaza pentru o societate binecuvantata de Dumnezeu, nu are parte de bine si de sfintenie. - Care va fi starea de dupa moarte a doi soti care sau iubit foarte mult si care amandoi sau mantuit? - Noi nu credem ca in viata de dincolo relatiile sunt aceleasi care au fost in viata de familie, sa zicem, ci vor fi relatii mai presus de lumea aceasta. - Cum comentati fericirea: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia cerului"? - Fericiti sunt cei neindestulati cu ei insisi, cei smeriti, cei ce doresc mai mult si tot mai mult binele, aceia vor fi proprii pentru Imparatia cerului. - Sfantul Ioan Scararul ne vorbeste despre darul lacrimilor ca fiind mai mare decat botezul, deoarece curata pacatele savarsite dupa acesta. In cazul dobandirii lacrimilor, ce rol joaca Sfanta Taina a Spovedaniei? - Draga, Sfantul Ioan Scararul a putut avea o parere a lui. A avut si el un punct de vedere, pe care noi putem sa-l primim sau sa nu-l primim, sau putem sa gandim altceva. Spovedania are rostul de a-i da omului posibilitatea sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu si inaintea duhovnicului si de a putea primi o indrumare, de a putea fi verificata constiinta lui cu o constiinta superioara. Nu-i vorba numai de pocainta, de spalare, ci e vorba si de indrumare, de iertarea pe care o da Dumnezeu prin mijlocire preoteasca. - In Evanghelia dupa Luca, Capitolul al XXII-lea, versetul 36, Mantuitorul Iisus Hristos isi sfatuieste discipolii sa se inarmeze cu sabii. Cum talcuiti aceasta? - Draga, e o realitate pe care noi o stim, chiar daca n-o putem talcui. Domnul Hristos, in clipa aceea, El, care a zis "as putea sa cer de la Tatal saduca mai multe legiuni de ingeri in apararea mea", ia indemnat pe ucenicii Sai, nu atat ca sai invete, ci intr-o situatie speciala fiind, El care a zis "cel ce scoate sabia de sabie va muri", a intrebat: "aveti aici sabii?" si au zis: "da, avem doua", si Domnul Hristos a zis: "e destul"; aceasta, oamenii incearca s-o talcuiasca intrun fel sau altul, dar adevarul este ca lucrurile se inteleg literar, in primul rand. De ce a gandit Domnul Hristos asa, de ce s-a pus problema aceasta sau de ce Sfantul Evanghelist Luca a avut in vedere si latura aceasta, navem de unde sa stim; duhovniceste se talcuieste asa, ca zice Domnul Hristos: "Cel ce n-are sabie, sa-si vanda haina, sa-si cumpere sabie", in intelesul ca acela care are odihna trupeasca sa renunte la ea si sa se inarmeze impotriva raului. - Credeti ca in acest sfarsit de veac e posibila o renastere a monahismului romanesc, care sa se ridice la gradul de induhovnicire al monahilor si al credinciosilor, datorit isihasmului paisian care sa practicat la noi in secolul al XVIII-lea? - Preocupari de isihasm sunt si acum, insa Dumnezeu stie in ce masura se va putea realiza ceea ce gandesc unii sau altii despre monahism. Monahismul este o societate a Bisericii si are rol si rost de avangarda cand e vorba de inaintarea in virtute, in sfintenie, in desavarsire. Eu constat o mare scadere a monahismului. Sunt putini dintre aceia care se angajeaza in monahism care sa se angajeze si in isihasm, se lucreaza cu foarte multi improvizati, se promoveaza oameni neverificati, se accepta compromisuri. Sunt foarte multi dintre calugari, intr-un fel, am zice chiar ratati, pentru ca nefiind verificati, nefiind hotarati destul, nu pot sa duca o viata de exceptie; intervine compromisul, intervine superficialitatea, nedesavarsirea, intervin lucruri care mentin monahismul, dar nu la cotele trebuitoare si nu la cotele dorite. - Trebuie crestinul sa aiba constiinta evolutiei sale in plan religios? - Sigur ca da, de ce sa n-o aiba? - Te ispiteste la mandrie. - Chiar daca-l ispiteste la mandrie trebuie sa aiba o intuitie reala a ceea ce este. E exact asa cum e vorba de boala si de sanatate; daca esti bolnav, te simti bolnav, nu poti sa zici ca esti sanatos. Daca esti sanatos, nu poti sa zici ca esti bolnav. Noi nu trebuie sa uzam de niste artificialitati ca sa najungem la mandrie. Daca am realiza ceva, am realiza cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune: "Am lucrat mai mult decat ei toti (decat ceilalti Apostoli), insa nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este in mine". Nu trebuie sa ajungem la niste artificialitati, ca numai in felul acesta dobandim smerenia. Smerenia este o realitate care se dobandeste la masurile la care se gaseste omul. Daca crezi ca Dumnezeu te-a chemat sa faci un lucru bun si lai facut, nu inseamna sa-l negi sau sa zici ca tu, de fapt, esti cel mai rau si esti dedesubtul tuturor.. Acestea sunt niste artificialitati si eu nu cred ca trebuie sa facem uz de artificialitati, ca sa dobandim niste calitati. - Ii este bine crestinului sa aiba incredere in sine, in capacitatile sale? - Da, sigur! Vai de omul care nare incredere in capacitatile sale, ca atunci nu se angajeaza la nimic! Daca zici: "Eu nu pot nimic, eu sunt cel mai rau, eu nam realizat nimic", atunci inseamna ca ajungi la un fel de nelucrare tocmai pentru ca nu ai incredere in tine insuti. Increderea asta pe care o ai in tine trebuie verificata din anumite puncte de vedere si cu oameni mai buni decat tine, oameni mai virtuosi. E o calitate faptul dea avea incredere in tine, in propriile tale forte. - Raiul in care vor merge cei mantuiti in Hristos este identic cu raiul lui Adam si al Evei? - Nu stiu, n-am de unde sa stiu. Cred ca e mai presus de raiul lui Adam si al Evei, pentru ca e vorba de o prezenta a lui Dumnezeu, o prezenta simtita. Raiul in care au fost Adam si Eva poate ca a fost mai mult un loc de multumire, un loc de desfatare, insa in care prezenta lui Dumnezeu n-a fost asa de reala cum gandim noi ca va fi in raiul nostru, in sensul ca Adam si Eva au putut vorbi cu sarpele fara sa tina seama de prezenta lui Dumnezeu. Sau atunci cand li sa reprosat faptul ca au mancat din pomul oprit, Dumnezeu ia chemat, a intrebat de ei, ia strigat, ceea ce inseamna ca nu era intr-o comuniune reala si totala cu ei. - In fata unor expuneri ateiste sustinute de unii profesori avand ca suport texte din diferite manuale, care trebuie sa fie atitudinea tinerilor crestini ortodocsi: pasivitate sau lupta pentru afirmarea dreptei credinte a adevarului? - Draga, daca e vorba de studiu, nu se pune problema luptei pentru adevar. Se studiaza ceea ce s-a spus in lectiile respective si, apoi, cat priveste ce credem noi, asta-i altceva. Dar nu se poate invata, de exemplu, darwinismul, fara sa se stie ce-i darwinismul. Care e parerea noastra in raport cu darwinismul, asta-i alta chestiune. De exemplu, darwinismul sustine ca evolutia a adus viata pe pamant, respectiv sa dezvoltat viata pe pamant, sau dezvoltat speciile. Pentru noi, asta nu-i o chestiune care ne-ar deranja, daca s-ar accepta pe langa sustinerea evolutionismului si faptul ca lucrurile nu s-au petrecut de la sine, ci cu interventia lui Dumnezeu; adica, de fiecare data cand a aparut o noua specie, aceasta a aparut nu datorita antecedentelor, ci datorita faptului ca Dumnezeu, din ceea ce a fost, a facut ceea ce este. Dar nu trebuie neaparat, cand se sustine un lucru, sa ne spunem noi punctul nostru de vedere. Il spunem numai atunci cand ni se cere sau cand credem noi de cuviinta. Insa studiul trebuie facut dupa programa care este la scoala. Daca se studiaza materialismul, noi studiem materialismul si dupa aceea spunem "da, dar eu nu sunt materialist, ci sunt idealist".
|
Cand nu poti sa te rogi, n-ai cum sa te rogi! Dar cand nu esti dispus sa te rogi, cand te simti cumva impiedicat, atunci sa te silesti sa faci lucrul acesta. Nu poti sa te rogi mai bine altadata, daca intrelasi rugaciunea astazi. Nu te vei ruga mai bine maine, daca astazi vei neglija rugaciunea. Si atunci, te rogi cum poti; chiar este un cuvant care zice asa: Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie. Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune. Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata, trebuie sa-ti faci randuiala in minte, iar daca nu-ti faci randuiala in minte, nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte. In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara: asa cum moara macina ce bagi pe moara, tot asa si mintea - macina ce bagi pe minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti: daca ai ganduri conforme cu voia lui Dumnezeu - deci daca ai ganduri bune -, esti om bun; daca ai ganduri rele, esti om rau. Cu credinta e cam cum e cu cultura: daca te tii de ea, o ai, iar daca nu te tii, o pierzi. Daca-ti vin ganduri de mandrie, sigur nu esti smerit. Daca nu faci niste eforturi sa te depasesti pe tine, sigur nu-ti iei crucea. Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin, de la cat suntem.
La Dumnezeu toate sunt cu putinta. El stie daca-ti foloseste ceea ce-ti doresti. Iar daca iti foloseste, iti daruieste. Iar daca nu primesti ceea ce-ti doresti, trebuie sa-ti schimbi gandurilesi sa te multumesti cu ceea ce primesti. Nu suntem numai noi la lucru cand e vorba de lupta duhovniceasca, ci e Dumnezeu cu noi. Undeva in Scriptura chiar se spune ca Dumnezeu lupta pentru noi (Deuteronom 20, 1). Si atunci, grija noastra trebuie sa fie aceea sa fim in legatura cu Dumnezeu, ca Dumnezeu sa biruiasca sau sa biruim impreuna cu Cel ce a biruit lumea.
Viata duhovniceasca, traita asa cum stim noi ca este traita in general, e de asa fel incat sunt foarte putini aceia care pot zice ca au un duhovnic. Cineva care se spovedeste o data pe an si in mare graba, nu se poate spune care are un duhovnic, ci se poate spune ca s-a spovedit la un duhovnic. Duhovnic ai atunci cand il consulti, cand te raportezi la el, cand vrei sa urmezi cuvantul lui, cand ii cauti cuvantul, cand te intereseaza opinia lui, cand opinia lui o iei ca un indreptar de viata. Atunci ai duhovnic si atunci esti ucenic. Or, daca nu-i asa, atunci n-ai duhovnic si nu esti ucenic.
Pacatul trebuie neaparat sa fie la trecut. Daca e la prezent si la viitor, adica daca faci ceva care se continua, nu esti in sfera pocaintei.
Datoria de a te ridica din pacat e permanenta, dar si datoria de a evita pacatul trebuie sa fie permanenta.
Cauta doctor inainte de boala si roaga-te inainte de ispita. Daca te lasi numai pe ce da clipa, nu stiu cum poti sa le inlaturi. Dar daca esti pregatit, atunci cand iti vine o astfel de situatie nu te impotrivesti ca unul care nu stie de Dumnezeu. Cel mai bine este sa ne intemeiem pe ceea ce stim sigur si sa nu cautam lucruri mai presus de ceea ce suntem noi vrednici. Asa cum in trup sunt doi ochi si o singura vedere, doua urechi si un singur auz, doua nari si un singur miros, doua picioare si un singur mers, tot asa si intre sot si sotie trebuie sa fie o legatura perfecta. Fiindca in viata de familie nimic nu este particular, totul este al tuturor.
De obicei, cand te intalnesti cu cineva cu care ramai in legatura, ai impresia ca cel cu care esti in legatura nu-i numai acolo unde-l stii tu ca este. De exemplu, am un prieten in America; stiu ca este in America, dar mai stiu ceva: mai stiu ca el este si in sufletul meu. Si ma gandesc, de multe ori, ca prietenii mei, cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei: se intalnesc cu ei, cei din sufletul meu. Pentru ca e legatura aceasta, pe care nu ti-o poate nimici nimeni si nimic. Cand ai castigat o legatura de felul acesta, o legatura prieteneasca, esti constient ca aceasta legatura nu ti-o poate nimici nimeni si nimic. N-am venit din cer pe pamant. M-am pomenit pe pamant, cu gandul la cer. De fapt, e ceea ce fiecare trebuie sa aiba in vedere: sa ajunga de pe pamant in cer. Va trebui sa ma opresc, ca sa nu fiu si eu ca acela din intamplarea cu copilul care era cu tatal lui in biserica si a adormit cand predica preotul. Si, cand s-a trezit, copilul zice catre tata-sau: "N-o mai gatat odata? – Ba da, o gatat, dar nu se poate opri!” Asa si eu: am gatat, dar nu ma pot opri.
|
 Doamne, astazi dupa multa vreme iti scriu din nou cu sufletul incetosat.Te-am cautat de cateva zile in inima mea si nu te-am mai gasit.Am cautat sa ma rog Tie cu credinta, sa-mi cer iertare ca te supar in fiecare zi, dar nu Te-am aflat. Inima mea bate astazi greu, cu o povara ce numai eu o simt in suflet. Am vazut ca m-ai ajutat enorm in ultima vreme. Parintilor, care o duceau greu cu banii le-ai intins o mana de ajutor si ne-ai salvat de la datorii. Pe mine m-ai ajutat la scoala sa fiu atent, dar totusi. Nu te mai gasesc in rugaciune asa cum eram odata. Nu mai am acea putere sa ma rog Tie ca acum cateva saptamani. As vrea sa ma asculti. As vrea sa pot varsa lacrimi pentru Tine, dar nu stiu cum sa gasesc putina smerenie.
Vreau sa fii aproape de mine din nou, vreau sa nu mai gresesc Tie, vreau.. Dar cate as vrea si nu merit nimic pentru ca sunt pacatos mereu, si doar dupa ce gresesc imi dau seama ca Te-am suparat. Nadejdea mea, unde Te-ai ascuns? In ce loc al inimii mele esti si nu imi pot da seama? De ce nu ma mai pot ruga Tie ca in zilele de demult? Vino in ajutorul meu.Vino si scoate-ma din starea in care sunt. Lumineaza-ma si povatuieste-ma. Dojeneste-ma si pedepseste-ma dar nu pleca de la mine. Nu ma lasa singur in lumea asta atat de rea. Ma gandeam in dimineata asta la viata. Si mi-am adus aminte cat de scurta este si in acelasi timp ma gandeam la nasica, care acum este la Tine. Cat de greu este fara ea.
Te rog, sa ai grija de ea acolo in ceruri si sa fie cu Tine, acolo sus. Caci si noi stim ca a trecut mult timp. Si va mai trece inca pe atat..
|
 Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ti-ai primit răsplata ; dar daca iubesti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu in locul aceluia. Dar în afara de aceasta : Când te iubeşte cineva nu trebue să-ti dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci deci pricină de trândăvie pricina dragostei! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav !”
Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceiace s-a răcit. Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic; dar când iubim pe cineva cu caldura si sinceritate chiar dacă cel iubit este mic si neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne inconjoara cu cea mai mare slavă. Dacă nu ştii să te porţi bine cu fratele tău, cum vei putea să te porţi bine cu un străin ? Dacă nu ştii să-ţi cârmuieşti bine mădularul tău propriu, cum vei putea să atragi spre tine pe unul din afara ta şi să te uneşti cu el? Vrei ca sa nu auzi vorbindu-se de rău de tine? Nu vorbi nici tu de rău pe alţii ! Doreşti sa fii lăudat? Laudă şi tu! Vrei să fii miluit? Milueşte şi tu! Vrei să fii iertat ? Iartă şi tu ! Vrei să nu ţi se ia bunurile tale? Nu răpi nici tu pe ale altora! Aşa să ne purtam cu cei din jurul nostru, cum dorim sa se poarte şi ei cu noi ! După cum sufletul fără trup şi trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste faţă de Dumnezeu dacă nu este însoţită de dragostea faţă de aproapele.Vrei să ajuţi pe cineva? Nu te împiedec! Fă-o însă fără să păgubeşti sau să superi pe altul! Ne-au fost daţi învăţători nu ca sa ne războim unii cu alţii, ci ca să ne unim unii cu alţii. Pentru ce eşti singur? Pentru ce nu-ţi faci mulţi prieteni? Pentru ce nu te faci creatorul dragostei? Pentru ce nu te faci izvoditorul prieteniei, cea mai mare laudă a virtuţii? Dupa cum cei cari sunt rai, printr-o tacita intelegere supără mai mult pe Dumnezeu, tot astfel cei cari trăesc în unire si prietenie sunt buni si bucura mai mult pe Dumnezeu. Nu te uni cu cei mulţi la rău! Inainte de a-ţi construi case, înainte de a-ţi procura alte lucruri, fă-ţi prieteni ! Dacă făcătorul de pace este fiu al lui Dumnezeu, cu cât mai mult este fiu al lui Dumnezeu cel care face prieteni ! Dacă se chiamă fiu al lui Dumnezeu cel care împacă numai pe alţii, de ce numire nu este vrednic cel care face prieteni pe cei împăcaţi? Căci dacă diavolul ne porunceşte tuturor ca să ajungem vrăjmaşi unii altora, Dumnezeu dimpotrivă ne porunceşte să ne iubim şi să fim prieteni. Diavolul, lipindu-ne inima de lut şi de construcţii de cărămidă, adică de bogăţie, nu ne lasă să răsuflăm puţin nici noaptea. Dumnezeu, însă, ne izbăveşte de această grija zadarnică şi inutilă şi ne porunceşte să ne adunăm comori în ceruri
|
Gravitatea extrema ultimelor evenimente de pe “frontul” psihozei pandemice A H1 N1 (dar si a vaccinarii anti-HPV) declansate in mod sistematic si cu potential criminal de catre elite in toata lumea, inclusiv la noi – si care au ajuns pana la anuntarea unor masuri care amintesc bine de tot de fascism, mergand (in America) pana la lasarea in voia mortii a pacientilor cu boli cronice si pana la blocarea accesului la anumite siteuri pe Internet – ne face sa mutam aceasta postare de pe pagina de stiri pe pagina principala, pentru ca ea ne priveste in cel mai inalt grad pe toti… Lucrurile pe care le-am tot anuntat si pe care multi au dorit sa le ignore, chiar luandu-le in ras, incep, iata, sa se intample (a se vedea si: Totalitarism al supravegherii, blasfemii si primele semne de “rascoala” (Stiri 27-28 octombrie 2009) ). Sa incepem, fara panica, dar cu nadejde, pocainta si trezvie, sa ne pregatim pentru ceea ce este mai rau si sa luam in serios si ultimul mesaj al parintelui Justin de la Petru Voda:
REALITATEA.NET – Streinu-Cercel: Elevele vor fi vaccinate împotriva HPV fără aviz din partea părinţilor. Cum comentaţi?
Tara noastra a intrat in valul doi de raspandire a virusului A/H1N1. Adrian Streinu Cercel: Nu vreau sa alarmez, dar nu este de joaca cu gripa porcina! Secretarul de stat in Ministerul Sanatatii, Adrian Streinu-Cercel, director al Institutului “Matei Bals” din Capitala, a facut un apel, miercuri, la populatie, ca, in cazul in care prezinta simptome de viroza, sa se izoleze imediat la domiciliu. El a subliniat ca, pentru a limita efectele raspandirii cazurilor de infectare cu virus A/H1N1, “lumea trebuie sa dea concursul specialistilor“. “Daca faceti viroza, stati acasa! Avem 441 de cazuri de infectare cu virusul AH1N1, confirmate”, a spus Streinu Cercel, in cadrul unei conferinte de presa. “Simptomele sunt cele ale unei raceli obisnuite, in sensul ca are temperatura 37,5, 38 de grade. Incepe sa ii curga nasul, sa tuseasca si are o stare generala proasta de la inceput, care se accentueaza. In decurs de doua trei zile, starea generala proasta se accentueaza”, a explicat doctorul. In ceea ce priveste prevenirea bolii, Streinu Cercel avertizeaza ca vaccinarea este obligatorie. “In primul rand, cei care sunt bolnavi, sa stea acasa si sa nu iasa pe strada. Daca ei inteleg sa stea acasa, se diminueaza raspandirea virusului extrem de mult”, a precizat acesta. Potrivit secretarului de stat, Romania a intrat intr-o noua faza a pandemiei de gripa porcina, mult mai periculoasa, in conditiile in care tanara invatatoare din Bucuresti, care a ajuns miercuri in stare grava la spital, era sanatoasa inainte de a contacta virusul si nu parasise tara recent. Streinu-Cercel a mai spus ca in prezent Romania se confrunta cu doua cazuri grave, unul la Cluj si altul in Bucuresti, care au determinat schimbarea strategiei de combatere a pandemiei de gripa porcina in Romania. “Ne axam mai mult pe cazurile locale, nu pe cele de import, ca sa putem tine sub control diseminarea in randul populatiei. Vorbim de municipii mari, Iasi si Bucuresti, unde s-a decis suspendarea cursurilor in doua scoli si supravegherea contactilor. Este extraordinar de greu, vorbim de sute de copii care trebuie sa stea acasa si mai trebuie sa iasa si la joaca”, a precizat Streinu Cercel. Secretarul de stat a subliniat ca “nu e de joaca cu acest virus pandemic” iar pandemia a intrat in “valul doi” de raspandire. Este un discurs alarmist si vedetist prin care populatia este indemnata sa se lase total la mana “expertilor” guvernamentali. Practic, se incurajeaza isteria si se santajeaza emotional populatia, indemnandu-se la apeluri in masa la medicii de familie (care sunt obligati sa raporteze “mai sus”) pentru primele semnale ale racelii obisnuite, pentru ca, apoi, firesc, sa se raporteze mii de cazuri pentru a forja si mai tare isterizarea. Incredibil de cinica (de un cinism cu iz fascist) si spalarea pe maini a politrucului sanitar pe subiectul medicamentelor compensate, foarte grav, pasand problema la CAS. Practic, bolnavii cronic si grav (cancer, boli psihice, diabet etc.) se confrunta cu lipsa acestor medicamente datorita lipsei de bani acute a farmaciilor, statul fiind dator. Sa intelegem ca pentru stat acesti bolnavi au devenit o povara prea costisitoare si se cauta sa se scape de ei?! Ca lucrurile sunt foarte grave, dar nu legat de gripa porcina ci de medicamentele compensate o confirma tot o stire de astazi, pe marginea careia, evident, NIMENI DE LA GUVERN NU A FACUT O CONFERINTA DE PRESA!: - Mediafax: Circa jumătate din farmaciile din România riscă să ajungă în incapacitate de plată
Nu putem sa nu facem legatura si cu situatia din SUA, unde strategiile guvernamentale stipuleaza clar ca, in caz de pandemie grava, primii la care sistemul sanitar va renunta sunt batranii, handicapatii si, in general, cei “neviabili” societal. Or, aceste atitudini sunt de sorginte tipic nazista, numai in regimurile totalitare de acest gen practicandu-se eugenia, adica “eradicarea” societatii de “elementele neproductive”, handicapati, bolnavi si batrani, si care constituiau, in plus, si o povara economica a statului… Iata o stire care confirma din plin comportamentul sfidator si cinic al secretarului de stat, comportament care a provocat programarea, deja, al unui miting al bolnavilor cronici: Bolnavii cronici din România vor ieşi în stradă Bolnavii cronici din România vor ieşi în stradă pe 9 noiembrie, în faţa sediului Guvernului României, pentru a protesta faţă de situaţia precară din sistemul sanitar, a anunţat, miercuri, Coaliţia organizaţiilor pacienţilor cu afecţiuni cronice. Coaliţia organizaţiilor pacienţilor cu afecţiuni cronice (COPAC), din care fac parte opt federaţii, cea a bolnavilor de cancer, de diabet, HIV/SIDA, a celor care suferă de boli rare, de hemofilie, hepatită, scleroză multiplă şi diabet, a decis mişcarea de protest, după ce reprezentanţii ei s-au întâlnit cu secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Adrian Streinu Cercel. În urma întâlnirii, Streinu Cercel nu le-a dat nicio speranţă bolnavilor că situaţia se va îmbunătăţi până la sfârşitul anului. Printre problemele semnalate de Coaliţia organizaţiilor pacienţilor cu afecţiuni cronice se numără lipsa medicamentelor în farmacii, dar şi faptul că analizele nu mai pot fi decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. În România, peste trei milioane de persoane suferă de afecţiuni cronice. Învăţătoarea internată cu gripă porcină are o formă severă de bronhopneumonie Învăţătoarea de la şcoala 147 din Bucureşti, internată cu gripă A/H1N1 la spitalul de Boli Infecţioase Matei Balş din Capitală, are o formă severă de bronhopneumonie şi pune probleme din punct de vedere respirator, a precizat pentru NewsIn dr. Adrian Streinu Cercel. “Starea generală este proastă. În momentul de faţă nu are complicaţii, ci o formă foarte severă de bronhopneumonie şi sperăm să nu mai facă şi alte complicaţii. Este un caz cu transmitere comunitară”, a explicat Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Asadar, celebrul caz al bolnavei de gripa porcina este, de fapt, dupa chiar spusele lui Cercel, un caz de bronhopneumonie… Acelasi Streinu Cercel anunta o campanie abuziva in materie de vaccin “anti-HPV”, afirmand chiar ca nu vor mai cere acordul parintilor!
- Rafael Udriste: STRĂINU CERCEL VREA SĂ VACCINEZE ELEVELE FĂRĂ CONSIMŢĂMÂNTUL PĂRINŢILOR
Streinu-Cercel: Elevele vor fi vaccinate impotriva cancerului de col uterin fara aviz din partea parintilor Elevele de 13 ani vor fi vaccinate impotriva HPV fara aviz din partea parintilor a anuntat marti Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, scrie, miercuri, realitatea.net. “Nu se va mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare scolara. Se anunta cu o zi inainte, iar cine este bolnav anunta ca nu se prezinta la scoala. Luam in discutie sa dam posibilitatea si celor care nu au participat anul trecut la campanie sa se vaccineze acum’‘, a spus secretarul de stat. Romania are o problema foarte grava cu cancerul de col uterin. ”Ministerul Sanatatii cheltuieste anual 60 de milioane de euro pentru a mentine viata niste femei care mor de cancer de col uterin inclusiv la varste de 25-30 de ani”, a spus Adrian Streinu-Cercel. Vaccinul impotriva cancerului de col uterin le face pe fete mai frivole Una din sapte adolescente din Marea Britanie a declarat ca odata ce se vor vaccina impotriva cancerului de col uterin ar putea deveni mai usuratice, pentru ca s-ar simti mai protejate, scrie, marti, telegraph.co.uk. De asemenea, aproximativ 20% dintre tinere au declarat ca nu vor deschide discutia asupra vaccinului cu partenerii pentru ca este un subiect stanjenitor, din moment ce este vorba de stoparea transmiterii unor boli sexuale. La cercetare au participat peste 500 de adolescente, cu varsta cuprinsa intre 12 si 13 ani. Una din zece fete care au fost deja vaccinate a declarat ca nu au vrut sa fie imunizate, dar au convins-o parintii sau alte persoane. Totodata, patru din cinci adolescente au vorbit cu parintii despre vaccinul de col uterin, peste 40% dintre ele dorindu-si sa fie vaccinate, chiar daca parintii aveau unele indoieli. Studiul a fost facut chiar de una din firmele care distribuie vaccinurile impotriva cancerului de col uterin si a fost condus de Dr. Loretta Brabin, de la Universitatea din Manchester. In luna august a acestui an, aproape 90% dintre fetitele de 12-13 ani din Marea Britanie au primit prima doza a vaccinului impotriva HPV si aproape 80% au primit toate cele trei doze. In tara noastra, campania de vaccinare a fetitelor impotriva virusului uman Papilloma (HPV), care poate provoca cancerul de col uterin a fost un adevarat esec. Campania ar putea fi reluata in luna decembrie, daca cel putin jumatate dintre parintii fetitelor care ar trebui sa fie imunizate vor fi de acord cu administrarea vaccinului. Alerta la Iasi: Cinci noi cazuri de gripa porcina transmisa local Trei elevi de clasa a cincea si doua studente din Iasi au ajuns la spital, diagnosticati cu virusul AH1N1. Autoritatile medicale iesene sunt in alerta, pentru ca nici unul dintre cei cinci pacienti nu a fost in strainatate si nici nu a intrat in contact cu persoane care au calatorit in afara tarii. In acest caz este clar vorba despre o transmitere locala a bolii. Medicii epidemiologi nu stiu cum sa stopeze extinderea viruslui AH1N1. De la o zi la alta apar noi cazuri de imbolnaviri. Gripa porcina ar putea infecta sapte milioane de romani Alerta in Bulgaria: Cinci scoli au fost inchise din cauza gripei H1N1 - Jurnalul: Învăţătoare din Bucureşti, infectată cu virusul A H1N1
- Romania libera: Peste 80 la suta dintre francezi refuza sa se vaccineze impotriva gripei A H1N1
Bucureşti: Discriminaţi din cauză că în şcoala lor este un caz de gripă porcină Fotbalul s-a îmbolnăvit de gripă porcină! Rusia: Două femei au decedat din cauza gripei porcine - Hotnews: Primul deces provocat de AH1N1 in Turcia. “Sarutul si stransul mainii sunt de evitat”, recomanda autoritatile
*** 
- Saccsiv: S-ar putea ca GRIPA PORCINA sa mai „rezolve” o problema de pe agenda SISTEMULUI: INTERNETUL
- Ziua: Statele Unite: Gripa porcina ar putea duce la supraaglomerarea retelelor de internet
Comentariu saccsiv: Eu nu cred in coincidente. De luni de zile sunt alarmate masele cu gripa porcina, apoi se instaureaza starea de urgenta, apoi sunt sfatuiti oamenii sa stea mai mult pe acasa la primele simptome. Gripa asta rezolva multe din agenda de lucru a ELITELOR, de la vaccinare in masa si pana la o probabila lege martiala si chiar cipuri. Si cum sunt baieti destepti, vor rezolva si internetul, ca tot le statea pe creieri… Pandemia Sclavilor: „Sf” Vaccin conduce cu 5/3 Pandemia Sclavilor: “Sfantul” Vaccin si contractele secrete CINE poate obliga un stat independent sa cumpere un vaccin / medicament si sa-l distribuie populatiei?… CUM de o companie farmaceutica are atata putere incat sa se joace un pic cu guvernele unor tari precum Suedia si Elvetia? Probabil la fel este si in celelalte tari; intrebarea ramane valabila. ***
Ce se ascunde în spatele stării de urgenţă legate de gripă, de tip „false flag” (sub steag străin)? - Sursa: LewRockwell.com: What’s Behind the False Flag Flu Emergency?
de Bill Sardi Vineri mă aflam în faţa unui public din Phoenix, Arizona, şi am încercat să şochez oamenii cu ceva asemănător adaptării radiofonice realizate de Orson Welles a Războiului lumilor, un anunţ radiofonic dintr-o noapte de Halloween din 1938 care, într-o serie de buletine de ştiri, spunea că marţienii au aterizat pe pământ. Ascultătorii au fost cuprinşi de frică, chiar şi atunci când Welles a anunţat că este vorba doar de o dramatizare radiofonică, care nu este reală. Criza pe care am născocit-o a fost că preşedintele Statelor Unite tocmai declarase o stare de urgenţă naţională din cauza unui număr masiv de decese atribuite unei tulpini cu răspândire rapidă a virusului gripal, combinată cu o formă letală a virusului gripal. Mâna îmi tremura în timp ce citeam anunţul. Oamenii din public au crezut că totul e adevărat. Ascultătorii au început să se agite, întrebându-se înainte de a-mi termina eu melodrama, cum să se întoarcă acasă fără a se supune vaccinării forţate de la aeroport. Toţi au răsuflat uşuraţi când le-am spus că este vorba despre o ficţiune. Am adăugat că e probabil ca anunţul unei astfel de crize inventate să fi fost deja programat în prompterul preşedintelui. Nici nu bănuiam cât de mult se vor adeveri acele vorbe. Spre surprinderea mea, în după-amiaza următoare (sâmbătă), preşedintele Statelor Unite a declarat într-adevăr stare naţională de urgenţă din cauza celor 1000 de decese raportate, 100 dintre ele fiind în rândul copiilor. Aceste decese au avut loc în ultimele opt luni. Dar chiar şi aceste 1000 de decese sunt cu mult sub cifrele mortalităţii difuzate de Centrul pentru controlul şi prevenirea bolilor – estimate la 36.000 decese anuale datorate gripei [sezoniere]. Autorităţile federale de sănătate cumulează decesele cauzate de pneumonie în rândul persoanelor în vârstă, cu decesele provocate de gripă, pentru a umfla în mod fals cifrele mortalităţii. Bănuiala mea este ca doar circa 6000 de decese legate de gripă au loc în fiecare an, dar chiar şi folosind această cifră pentru comparaţie, focarul de gripă din acest an pare slab. Se estimează că aproximativ 20.000 spitalizări au fost raportate de la apariţia acestei tulpini de gripă pandemică în martie 2009, care se ridică la doar aproximativ 625 spitalizări pe săptămână în cadrul a peste 5 mii de spitale. La începutul săptămânii, CBS News a relatat că la cinci luni după ce această tulpină unică de gripă a început să se răspândească în Mexic în martie 2009, tulpina de gripă pandemică H1N1 a cuprins doar 1-2% din virusurile gripale în circulaţie până în iulie. Cu toate acestea, s-au făcut pregătiri masive pentru o pandemie majoră de gripă, fără o justificare suficientă. Azi Centrul pentru controlul şi prevenirea bolilor susţine că tulpina de gripă pandemică H1N1 reprezintă 99% din cazurile de gripă care sunt confirmate de laborator. Acum se pune problema care exact din aceste cifre sunt corecte. Potrivit CBS News, s-au administrat doar 11 milioane de doze împotriva gripei, cu alte câteva milioane care trebuie să sosească mai târziu, undeva la mijlocul lunii noiembrie. Time Magazine raportează aproximativ 30 milioane de doze disponibile, ceea ce ar însemna că până la două treimi din vaccinul disponibil în prezent sunt nefolosite. O criză în rambursare, nu în sănătateUn raport de monitorizare, publicat în ediţia de duminică din San Francisco Chronicle, arată că declararea stării de urgenţă emisă de Casa Albă are mai mult de-a face cu reglementările Medicare şi Medicaid referitoare la spitale. Odată cu starea de urgenţă, spitalele au o mai mare flexibilitate în a stabili zone de tratament izolate sau chiar în aer liber. Urgenţa pare să aibă mai mult de-a face cu spitalele şi capacitatea acestora de a obţine plăţi din partea autorităţilor federale de sănătate. Un articol din New York Times confirmă că legile federale nu permit spitalelor să stabilească zone de tratament la distanţă mai mare de 230 metri de sălile de urgenţă. „Corturile se află la distanţă de 275 metri sau mai departe, dolarii federali obişnuiţi nu vor fi buni pentru plata tratamentului”. Deci, urgenţa pare să fie financiară – asigurându-se că spitalele îndeplinesc cerinţele federale astfel încât să poată fi plătite de Medicaid sau Medicare, mai degrabă decât o criză adevărată de sănătate. Articolul din San Francisco Chronicle a arătat că „oficialii de la Casa Albă s-au grăbit să remarce că declararea stării de urgenţă nu înseamnă o creştere a gravităţii focarului naţional de gripă H1N1”. Dar articolul făcea referire la toate decesele, când de fapt se pare că există mai puţine cazuri letale de gripă în ultimele 8 luni decât în sezoanele gripale anterioare. Ziariştii şi oficialii din domeniul sănătăţii par mai duplicitari când încearcă să explice necesitatea declarării stării de urgenţă. Iată cum a descris acest lucru San Francisco Chronicle: „Art Reingold, şeful secţiei de epidemiologie de la UC Berkeley, a precizat că declaraţia nu înseamnă că focarul naţional este mai rău decât a fost ieri sau săptămâna trecută”. „Este greu să se transmită oamenilor mesajul corect”, a spus Reingold. „Este important să avem un echilibru în chestiunea gripei, iar oamenii trebuie să fie vaccinaţi, dar nu dorim reacţii exagerate”. Dar, din nou, potrivit oficialilor federali, există puţine vaccinuri disponibile, sau chiar deloc. Libertăţile civile ameninţate?Un articol din Christian Science Monitor (ASM) este mai preocupat de faptul că o astfel de urgenţă inventată ar putea fi un mod voalat de a îngrădi libertăţile civile. Articolul din ASM îl cita pe Harold Relyea, un specialist în administraţia naţională pentru Serviciul de Cercetare al Congresului, care a spus: „Când preşedintele declară în mod oficial o stare naţională de urgenţă, acesta poate să confişte proprietatea, să organizeze şi să controleze mijloacele de producţie, să confişte produsele de primă necesitate, să trimită forţe militare în străinătate, să instituie legea marţială, să pună stăpânire şi să controleze toate mijloacele de transport şi de comunicare, să reglementeze funcţionarea întreprinderilor private, să restricţioneze călătoriile şi, în diverse moduri, să controleze vieţile cetăţenilor din Statele Unite”. Puţine surse de ştiri au criticat declararea stării de urgenţă, dar ne aşteptăm ca mai mulţi reporteri să îşi exprime scepticismul asupra necesităţii sale şi să îi conteste intenţia. Un articol din New Hampshire Union Leader a relatat: „Dar modul în care guvernul SUA a gestionat noua tulpină de gripă, tehnic numită H1N1, nu a fost deloc liniştitor”. Ce-i de făcut acum?Proasta îndrumare, reacţiile exagerate şi lipsa de pregătire din partea oficialilor de sănătate publică reprezintă un indiciu clar pentru oameni că nu se pot baza în totalitate pe vaccinuri dubioase sau medicamente anti-virale pentru a se apăra împotriva gripei. O abordare ignorată în controlul bolilor infecţioase este întărirea sistemului imunitar al populaţiei. Lumea trebuie să folosească suplimente imunitare „bona fide”, cum ar fi vitamina D şi vitamina C şi să ia substanţe nutritive recunoscute pentru reducerea duratei şi gravităţii bolii, care includ vitamina E, urme de minerale ca seleniul, compusul sulfului NAC şi fructe de soc. În 2005, cercetătorii din Roma, Italia s-au întrebat ce tratament de rezervă s-ar putea folosi în cazul în care vaccinurile sunt indisponibile sau ineficiente împotriva unui virus gripal cu mutaţii rapide care a dezvoltat rezistenţă la vaccinurile sau medicamentele anti-virale precum Tamiflu sau Relenza Viruşii gripali au nevoie de o celulă gazdă pentru a se reproduce. Cercetătorii italieni raportează că resveratrol, cunoscut ca o moleculă de vin roşu, blochează complet intrarea viruşilor gripali în nucleul celulelor la animale, cu echivalentul unei doze pentru oameni de ~ 70 miligrame. [Revista de Boli Infecţioase, 15 mai 2005; 191(10):1719-29] Deci, virusul intră în plămâni, se generează în continuare anticorpi pentru a produce imunitate pe termen lung, dar virusul nu se poate reproduce în milioane de virioni fiică, aşa cum face în mod normal. Resveratrol acţionează închizând intrarea în celule, în loc să distrugă virusul în sine. Prin urmare, este o abordare cu totul netoxică a controlului viruşilor gripali. În plus, resveratrol nu provoacă rezistenţă virală. Dimpotrivă, medicamentele anti-virale precum oseltamivir (Tamiflu) le permit viruşilor să intre în aparatul celular, producând copii ale virusului gripal, după care le inhibă ieşirea din celulă prin inhibarea neuraminidazelor. Astfel încât, celulele gazdă sunt inundate cu copii ale virusului. Această abordare nu este ideală, deoarece poate duce la efecte adverse induse de medicamente, care au fost raportate la scară largă. 27 octombrie 2009 
Vaccinul impotriva cancerului de col uterin le face pe fete mai frivole 7 Comentarii »
|
I Binecuvantat fie Dumnezeu! Si femeile isi bat joc de moarte, si copilele isi rad de moarte, si fecioare cu totul tinere si neispitite de nunta sar chiar in boldurile iadului si nu sufera defel! Toate aceste bunatati ne-au fost date noua din pricina lui Hristos nascut din Fecioara. Dupa fericita Lui nastere, dupa nasterea cea mai presus de fire, s-a dus taria mortii, s-a surpat puterea diavolului! Asa ca moartea a ajuns usor de dispretuit nu numai de barbati, ci si de femei; si nu numai de femei, ci si de copile. Dupa cum un pastor curajos prinzand un leu care ii speria oile si-i vatama intreaga turma, il face usor de dispretuit si de batjocura si-l da copiilor si fetelor ciobanilor sa se joace cu el, dupa ce-i scoate dintii, ii taie ghearele si-i tunde coama, tot astfel si Hristos, prinzand moartea, care era infricosatoare firii noastre si speria tot neamul nostru, i-a dat drumul dupa ce a pus capat fricii de ea, incat si fecioarele isi bat joc de ea. De aceea si fericita Pelaghia a alergat cu atat de mare placere la moarte, ca nici n-a asteptat mainile calailor, nici nu s-a dat la scaunul de judecata, ci prin marea sa ravna a luat-o inaintea cruzimii acelora. Era pregatita si pentru munci, si pentru chinuri, si pentru toate felurile de osanda: dar se temea sa nu piarda cununa fecioriei. Si ca sa cunosti ca fericita Pelaghia se temea numai de desfranarea necredinciosilor, le-a luat-o inainte si le-a rapit mai dinainte prilejul de rusinoasa ocara. Nici un barbat n-a incercat vreodata aceasta: ci toti s-au lasat dusi inaintea judecatii, si acolo si-au aratat barbatia. Dar femeile, din pricina usurintei de vatamare a firii lor, au nascocit pentru ele acest chip de sfarsit. De ar fi fost cu putinta sa-si pastreze si fecioria, si sa dobandeasca si cununile muceniciei, nu s-ar fi dat in laturi de a se infatisa inaintea judecatii; dar pentru ca nu se p utea altfel si negresit trebuia sa piarda una din doua, a socotit ca ar fi cea mai mare nebunie sa plece de pe lumea asta neincununata, cand ii era cu putinta sa castige si o biruinta, si alta. De asta n-a vrut sa se duca inaintea judecatii, nici sa fie priveliste pentru ochii neinfranati, nici sa dea prilej privirilor desfranate sa se desfateze cu vederea chipului ei, si sa aduca ocara acelui sfant trup. Nu! Ci din iatac si din cuibul ei de fecioara a mers intr-un alt iatac, cerul, intr-adevar, este un lucru grozav sa vezi calaii alaturi de tine sfasiindu-ti coastele; dar nici chipul mortii fericitei Pelaghia nu e mai prejos de acela. Celor supusi la chinuri, pentru ca simtirea le este secatuita din pricina muncilor de tot felul, moartea nu li se mai pare infricosatoare, ci odihna si eliberare de grozaviile ce-i coplesisera. Dar o fecioara, care nu fusese supusa nici unei munci, care avea trupul intreg si nevatamat, care nu simtise nici o durere, avea nevoie de un suflet mare si plin de curaj, daca voia sa iasa din viata aceasta prin o moarte silnica. Deci, daca te minunezi de aceia pentru statornicia lor, minuneaza-te si de aceasta pentru barbatia ei! Daca te miri de aceia pentru rabdarea lor, mira-te si de sufletul ei curajos, ca a indraznit sa aiba un astfel de sfarsit! Sa nu treci cu usurinta peste cele intamplate! Gandeste-te ce s-a petrecut atunci in sufletul acelei fragede copile, care nu cunostea decat iatacul ei de fecioara, cand au navalit dintr-o data ostasi si s-au asezat la usa, cand au chemat-o la judecata, cand avea sa fie tarata prin piata pentru niste lucruri ca acestea! In casa nu era nici un tata, nici mama, nici doica, nici sluga, nici vecin, nici prietena, ci era singura intre calaii aceia. Nu se cuvine oare sa ne miram si sa ne inspaimantam ca a mai putut sa le deschida usa si sa le raspunda calailor acelora de ostasi, ca a mai putut deschide gura, ca a mai fiutut slobozi glas, ca a mai putut sa vada, sa stea in picioare si sa rasufle? Dar toate acestea nu s-au datorat firii omenesti; cea mai mare parte le-a savarsit voia lui Dumnezeu. Dar nici fericita Pelaghia n-a stat atunci degeaba; a adus si ea tot ce i-a stat in putere: ravna, gandul, curajul, vointa, hotararea, graba, zborul. Ducerea la bun sfarsit a tuturor se datoreste ajutorului lui Dumnezeu si bunavointei celei de sus. Incat se cuvine sa ne minunam de ea si sa o fericim. Sa o fericim ca a avut impreuna-luptator pe Dumnezeu si sa ne minunam de ea ca a avut o ravna ca aceasta, nu s-ar fi inspaimantat, pe buna dreptate, auzind ca intr-o clipa a si zamislit un astfel de plan, l-a si insusit si l-a adus la indeplinire? Stiti doar cu totii ca parasim toate planurile chibzuite indelunga vreme, inspaimantati dintr-o data de neliniste, daca se iveste vreo imprejurare ce ne cere iscusinta sau daca pune stapanire pe sufletul nostru o cat de mica frica. Copila aceasta, insa, intr-o clipita a si putut zamisli un plan asa de cutremurator si de infricosator, a si putut sa si-l insuseasca si a si putut sa-l duca la indeplinire. N-a tulburat-o pe fericita aceea nici spaima de ostasii ce stateau la usa, nici scurtimea timpului, nici singuratatea in care se gasea ea, cea atacata, nici ca era numai ea in casa, nimic din acestea; ci, ca si cum s-ar fi gasit intre prieteni si cunoscuti, asa le facea pe toate, fara temere. Si pe buna dreptate. Ca nu era singura inlauntru, ci avea sfatuitor pe Iisus; Acela era alaturi de ea, Acela Se atingea de inima ei, Acela ii intarea sufletul, numai Acela ii alunga frica. Dar pe acestea Iisus nu le facea fara pricina, ci pentru ca mucenica se facuse mai intai pe sine vrednica de ajutorul Aceluia.
II Iesind, deci, din camera ei, fericita Pelaghia a cerut ostasilor ingaduinta sa intre din nou sa se imbrace cu alte haine. Si intrand s-a imbracat cu nestricaciunea in locul stricaciunii, cu nemurirea in locul mortii, cu viata cea fara de sfarsit in locul acesteia trecatoare. Eu, in afara de cele spuse, ma minunez si de aceea: cum i-au dat ostasii aceasta ingaduinta, cum a inselat femeia pe barbati, cum n-au banuit aceia ce are sa se intample, cum nu si-au dat seama de viclenie. Nu se poate spune doar ca nimeni n-a mai facut asa ceva! Multe femei s-au azvarlit in prapastie, s-au aruncat in mare, si-au strapuns pieptul cu cutitul, si-au pus latul de gat. Timpurile acelea erau pline de astfel de nenorociri. Dar Dumnezeu a orbit inima lor, ca sa nu vada viclenia. De aceea, fericita Pelaghia a zburat din mijlocul laturilor. Si dupa cum o caprioara, care, dupa ce cazuse in mainile vanatorilor, si dupa ce-si gaseste scaparea din mainile lor intr-un varf greu de urcat si neatins de picioarele vanatorilor si nici de bataia sagetilor, se opreste din drum si se uita in toata voia la cei ce o atacau mai inainte, tot astfel si fericita Pelaghia, dupa ce cazuse chiar in mainile vanatorilor si era inchisa intre zidurile iatacului ei ca in niste laturi, a fugit, nu intr-un varf de munte, ci chiar in varful cerului, unde vanatorii ei nu puteau sa se suie. Apoi de acolo, privindu-i cum plecau cu mainile goale, se bucura vazand pe necredinciosi acoperiti de rusine. Gandeste-te cat de mare le era rusinea! Judecatorul stand pe scaunul de judecata, calaii alaturi de el, uneltele de munca pregatite, toata multimea adunata, ostasi in asteptare, beti toti de placere, cu nadejdea de a avea vanatul! Dar iata ca cei trimisi ca sa prinda vanatul se intorc cu privirile la pamant si povestesc nenorocirea intamplata! Se intelege lesne de cata rusine, de cata durere si de cata ocara s-au umplut necredinciosii! Cum sa nu plece rusinati cu privirile plecate la pamant cand au aflat prin fapte ca lupta lor nu era cu oamenii, ci cu Dumnezeu? Iosif, cand a fost viclenit de stapana lui, a iesit din camera gol, lasand femeii barbare haina apucata de mainile ei spurcate. Fericita Pelaghia insa n-a lasat nici ca trupul ei sa fie apucat de mainile cele desfranate, ci, urcandu-se la cer cu sufletul gol si lasand vrajmasilor sfantul ei trup, i-a bagat in mare incurcatura. Ramasitele ei nu le erau de nici un folos. Asa sunt faptele cele mari ale lui Dumnezeu! Pe robii Lui ii scoate la loc larg din necazuri fara de iesire, iar pe potrivnicii si pe dusmanii Lui ii baga in cele mai mari incurcaturi, chiar cand par a fi in mare inlesnire. Putea fi oare o incurcatura mai mare decat aceea in care cazuse atunci copila? Putea fi oare ceva mai usor decat inlesnirea in care se gaseau atunci ostasii? O aveau singura inlauntrul iatacului ei, inchisa in casa ca intr-o inchisoare; cu toate acestea au plecat fara sa prinda vanatul. Copila, la randul ei, era lipsita de aparatori si de ajutatori, nu vedea in nici o parte vreo iesire din greutatile din fata ei; era aproape de gura fiarelor acelora; dar smulgandu-se chiar din gatlejul lor, cum ar spune cineva, a scapat de curse, a biruit pe ostasi, pe judecatori, pe dregatori. Pe cand traia, toti acestia se asteptau sa o biruie; dar cand a murit, au cazut in mai mare incurcatura, afland ca moartea mucenicilor este victoria mucenicilor. S-a intamplat la fel ca si cu o corabie cu mare incarcatura plina de margaritare de mare pret, care scapa chiar la intrarea in port de izbitura unui val, ce era sa o scufunde si sa o duca la adanc, daca n-ar fi fost trimisa cu mai multa iuteala in port si impinsa tocmai de furia apelor. Asa si cu fericita Pelaghia. Iatacul plin de ostasi, frica de chinurile ce o asteptau si primejdia ce o ameninta din partea judecatorului, izbind-o mai puternic decat orice val, au zorit-o sa zboare cu mai multa iuteala la cer. Valul care avea sa scufunde corabia, acela a trimis-o la limanul cel neinvalurat. Trupul ei a intrat in limanul cel neinvalurat mai stralucitor ca fulgerul, orbind privirile diavolului, nu ne temem noi atat de tare cand se sloboade trasnet din cer, cat infricosa trupul mucenitei, mai grozav ca trasnetul, falangele demonilor.
III Si ca sa cunosti ca nu fara ajutorul lui Dumnezeu s-au facut acestea, uita-te la indrazneala hotararii ei, uita-te la aceea ca ostasii nu i-au banuit viclenia, uita-te la aceea ca ostasii i-au ingaduit sa intre in camera si la aceea ca si-a dus la bun sfarsit gandul. Dar nu mai putin decat din cele spuse, poti cunoaste asta si din felul sfarsitului ei. Multi s-au azvarlit de pe acoperis inalt si n-au patit nimic; altii si-au schilodit numai madularele trupului si au mai trait multa vreme dupa cazatura. Dar cu fericita aceea n-a ingaduit Dumnezeu sa se intample aceasta; ci a poruncit ca sufletul sa lase indata trupul, gasind de cuviinta ca a luptat destul si ca si-a facut datoria. Moartea ei nu s-a datorat cazaturii, ci poruncii lui Dumnezeu. Zacea, dar, trupul ei nu pe pat, ci pe pamant. Trupul ei nu era lipsit de cinste pentru ca zacea pe pamant! Dimpotriva, pamantul se cinstise pentru ca primise un trup ce fusese invesmantat cu o slava atat de mare. Si chiar pentru asta, pentru ca zacea la pamant, trupul ei a fost si mai cinstit. Ca ocarile pentru Hristos ne dau noua adaos de cinste. Zacea, dar, la pamant, intr-o ulita ingusta, trupul acela fecioresc mai curat ca aurul, ingerii o inconjurau, arhanghelii toti o cinsteau, si Hristos era de fata . Daca stapanii petrec pana la mormant pe slugile lor vrednice raposate si nu se rusineaza, cu mult mai mult Hristos nu S-a rusinat sa cinsteasca cu venirea Sa pe aceea care si-a dat sufletul pentru El si a infruntat o primejdie atat de mare. Zacea, dar, la pamant, avand mare slujba de prohodire, impodobind mucenicia cu podoaba marturisirii, imbracata cu un vesmant mai de pret decat purpura imparateasca si decat orice porfira scumpa, indoite erau vesmintele ei: fecioria si mucenicia. Cu aceste vesminte de ingropaciune se va infatisa inaintea scaunului de judecata a lui Hristos. Sa ne straduim, dar, si noi ca sa ne imbracam cu astfel de haine si in viata, si la moarte, incredintati fiind ca nu castigam nimic de ne impodobim trupul cu haine de aur, ba, dimpotriva, atragem asupra-ne o multime de barfitori, ca nici la moarte nu ne lasam de slava cea desarta. De ne imbracam insa in virtute, vom avea multi laudatori si dupa moarte. Mormantul acela in care va fi pus trupul cel ce a trait cu virtute si credinta, va fi in ochii tuturor mai stralucit chiar decat curtile imparatesti. Si martori la aceasta sunteti voi, care treceti ca pe langa niste pesteri pe langa sicriele bogatilor, desi au haine de aur, dar alergati la sfanta aceasta cu mult zel, pentru ca mucenita aceasta a plecat de pe lumea aceasta fiind imbracata, in loc de haine de aur, cu mucenicia, cu marturisirea credintei si cu fecioria. Sa-i urmam ei, dupa puterea noastra. A dispretuit aceea viata, sa dispretuim si noi desfatarea, sa dispretuim luxul, sa ne departam de betie, sa fugim de lacomia la mancare. Nu spun aceste cuvinte ca sa fie spuse, ci pentru ca vad cum multi, dupa ce se termina slujba aceasta duhovniceasca, alearga de se imbata, alearga la crasme, la mesele de la hanuri si la alte necuviinte. De aceea ma rog si ma cuceresc sa avem intotdeauna si in suflet pe sfanta aceasta, sa nu necinstim praznuirea, nici sa pierdem indraznirea ce o dobandim de pe urma acestei praznuiri. Nu la intamplare ne laudam, cand vorbim cu elinii, cu multimea de lume ce vine la aceasta sarbatoare, rusinandu-i si spunandu-le ca o fecioara savarsita din aceasta viata atrage la ea un oras intreg si atata popor in fiecare an, si dupa atatia ani, nici un om n-a intrerupt sirul acestei cinstiri. Totusi, daca elinii simt cele ce se petrec cu prilejul acestei praznuiri, pierdem cea mai mare parte din laude. Ca, de vine cu buna randuiala multimea aceasta care a venit acum, ne este noua podoaba; dar de vine cu trandaveala si nepasare, rusine si ocara.
IV Asadar, ca sa scoatem lauda din multimea dragostei voastre, sa mergem acasa cu aceeasi buna randuiala cu care se cuvine sa mearga cei ce au fost in apropierea unei mucenite ca aceasta. Daca nu mergi asa acasa, nu numai ca nu te-ai folosit cu nimic, ci ti-ai atras asupra-ti si foarte mare primejdie. Stiu ca nu aveti aceste boli, dar nu-i de ajuns aceasta pentru apararea voastra. Trebuie sa aduceti in cea mai buna randuiala si pe fratii ce traiesc in pacate si sa-i faceti sa fie cu buna-cuviinta. Ai cinstit pe mucenita cu venirea ta? Cinsteste-o si cu indreptarea fratilor tai! De vezi pe unul ca rade prosteste, pe altul ca umbla pe cai rusinoase, pe altul ca are calcatura spre desfranare, pe altul ca se imbraca necuviincios, apropie-te si uita-te aprig si amenintator la cei ce fac acestea. Vrei sa-mi spui ca vor rade de tine si te vor dispretul mai mult? Ia atunci cu tine doi sau trei frati sau chiar mai multi ca sa ajunga mai cucernici din pricina multimii celor ce-s cu tine. Daca nici asa nu opresti nebunia lor, spune-i preotilor! Dar, mai bine spus, e cu neputinta sa fie atat de nerusinati, incat, mustrati si indemnati fiind, sa nu se plece, sa nu se rusineze si sa nu puna capat jocului lor copilaresc si fara randuiala. De-ai castiga zece frati, trei, doi, unul chiar, vei ajunge acasa cu mult castig. Lung e drumul pana acasa! Sa intrebuintam, dar, lungimea aceasta a drumului pentru repetarea celor spuse la biserica. Sa umplem calea cu miros de tamaie. N-ar parea drumul atat de sfant, daca s-ar pune pe tot lungul lui catui de tamaie ca sa imbalsameze vazduhul, cat de sfant ar parea acum, daca toti cei ce pasesc astazi pe el ar merge povestind unii altora luptele mucenitei, daca fiecare si-ar face gura lui cadelnita. Cand intra imparatul in oras, nu vedeti cu cata randuiala pasesc in sir, de o parte si de alta, ostasii inarmati, cum se indeamna unul pe altul ca sa mearga in liniste si cu multa frica, pentru ca sa fie celor ce se uita la ei vrednici de privit? Sa facem si noi ca ei! Ca si noi mergem inaintea unui imparat! Nu inaintea unui imparat lumesc, nici pamantesc, ci inaintea Stapanului ingerilor. Asa sa ne intoarcem si noi la casele noastre, cu buna randuiala, insemnandu-ne unii pe altii, sa mergem in ordine si cu masura, ca sa uimim pe cei ce ne vad nu numai prin multimea noastra, ci si prin frumusetea noastra sufleteasca. Dar chiar daca nimeni nu ne-ar vedea pe cale, de-am merge singuri pe drum, nici atunci n-ar trebui sa ne purtam cu necuviinta din pricina ochiului Celui neadormit Care este pretutindeni si vede toate. Dar asa, ganditi-va ca sunt multi eretici amestecati printre noi. De ne vor vedea asa, dantuind, razand, tipand, imbatandu-ne, vor pleca osandindu-ne amarnic. Daca sun tem negresit pedepsiti de smintim numai unul pe altul, ganditi-va ce pedeapsa vom primi de smintim pe atatia! Dar sa nu fie ca, dupa cuvintele acestea si dupa sfatul acesta, sa se mai faca cineva vinovat de astfel de fapte! Daca, chiar inainte de a vorbi, erau de neiertat astfel de fapte, apoi, dupa ce am sfatuit si dupa ce am tinut de rau, pedeapsa se face neaparat cu mult mai mare si pentru cei ce le savarsesc, si pentru cei ce privesc cu nepasare la cele savarsite. Deci, ca sa-i scapati si pe ei de osanda si sa va agonisiti si voua mai multa plata, luati-va sarcina de a avea grija de fratii vostri. Faceti-i sa adune in sufletul lor si sa povesteasca cele graite aici, pentru ca, gandindu-va la acestea tot timpul, ca sunteti pe cale, sa aduceti ramasitele acestei mese si celor ce au ramas si au stat acasa si sa faceti si in casele voastre ospat bogat. Asa vom simti mai bine bucuria acestei sarbatori si vom atrage pe mucenita cea sfanta spre mai multa bunavointa, de o cinstim cu cinstirea cea adevarata. Cu mult mai multa bucurie va simti sfanta mucenita daca plecam de aici incarcati de roade duhovnicesti si folositi cu folos duhovnicesc, decat daca venim aici si facem tulburare. Faca Dumnezeu ca, prin rugaciunile acestei sfinte si ale acelora care au luptat la fel ca ea, sa pastrati bine in minte si pe acestea si pe celelalte ce v-au fost graite si sa le aratati pe toate prin fapte, bineplacand in toate lui Dumnezeu, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.
|
Sfantul Andrei Rubliov - scurta biografie Sfantul Andrei Rubliov a fost canonizat in anul 1988 de catre Biserica Ortodoxa Rusa fiind praznuit la data de 4 iulie. Despre viata sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. Nu stim locul unde s-a nascut, iar data nasterii a fost stabilita, cu aproximatie, intre 1360 si 1370. Se stie ca a fost calugar la manastirea Sfantul Andronic din Moscova. Debutul activitatii sale este legat, in primul rand, de Manastirea Sfintei Treimi, infiintata de Sfantul Serghie de Radonej. Fara indoiala, si-a facut ucenicia intr-un atelier de icoane din cadrul acestei manastiri, deoarece el este numit “iconograful Radonejului”. O cronica a vremii mentioneaza, in acest sens: “Sfantul parinte Andrei de la Radonej, iconarul supranumit Rubliov, a pictat un mare numar de icoane, toate facatoare de minuni…” Rubliov a trait intr-o epoca tulbure a istoriei Rusiei. In mod paradoxal, este vremea in care viata monahala, in toate formele sale, cunoaste o importanta renastere, cand cultura si arta infloresc pe langa manastiri.  
Un document de la anul 1408 aminteste pentru prima data numele lui Rubliov, cand a fost pictata Catedrala Buna Vestire din Moscova. Rubliov a facut parte din echipa de pictori, condusa de cunoscutul Teofan Grecul. Insa, in ciuda influentei imense a celui din urma, asupra artei ruse a epocii, Rubliov nu a urmat indeaproape stilul iconografic al acestuia, ci si-a creat propriul sau stil. In anul 1408, Andrei Rubliov a pictat impreuna cu Daniel, Catedrala Inaltarii Domnului din Vladimir. Aproape de anul 1422, ucenicul Sfantului Serghie, egumenul Nikon, l-a invitat la Manastirea Sfintei Treimi - Sfantul Serghie, pentru a picta noua biserica. Sfantul Andrei Rubliov si-a petrecut insa cea mai mare parte a vietii la manastirea Sfantul Andronic, infiintata de catre Mitropolitulk Moscovei S. Alexis. In anii 20 ai secolului al XV-lea, a participat la ridicarea bisericii Schimbarea la Fata. A murit la 9 ianuarie 1430. Nu se cunoaste locul unde a fost inmormantat. Piatra mortuara exista inca in secolul al XVIII-lea, insa a disparut. Sfantul Andrei Rubliov este descris ca foarte smerit, “plin de bucurie si lumina”. De fapt, intreaga sa opera este o expresie a acestei smerenii, fiind una cu un continut foarte profund, dar, care degaja bucurie si lumina. Sfantul Andrei Rubliov - icoana Sfintei Treimi In occident, Rubliov este cunoscut, in special, pentru celebra sa icoana a "Sfintei Treimi". Aceasta icoana a fost pictata in jurul anului 1411 pentru manastirea Sfanta Treime din Zargorsk. Icoana “Sfintei Treimi’ numita si “Icoana celor trei ingeri” este una dintre reprezentarile cele mai cunoscute din toate timpurile. Ea se inscrie in tipul iconografic numit “ospitalitatea lui Avraam”. Inca din primele secole ale crestinismului, pericopa biblica a vizitei celor trei straini facute lui Avraam si Sarei la stejarul din Mamvri (Facere 18,1-22), a fost interpretata ca o teofanie a Sfintei Treimi. 
Deja in secolul a IV-lea, istoricul bisericesc Eusebiu de Cezarea afirma ca exista inca din timpul Vechiului Testament o imagine a Sfintei Treimi, sub chipul celor trei ingeri care s-au aratat lui Avraam. Parintii Bisericii au interpretat, de asemenea, acest eveniment ca pe o teofanie a Sfintei Treimi. Geniul lui Rubliov a constat in utilizarea acestei teme a ospitalitatii lui Avraam pentra a face o icoana de o mare frumusete si calitate artistica care evoca taina Sfintei Treimi, si de asemenea pe cea a Intruparii Fiului lui Dumnezeu si a Rascumpararii. 
Aceasta icoana trinitara nu este comparabila cu reprezentarile traditionale ale ospitalitatii lui Avraam, pe care le intalnim in iconografia anterioara, spre exemplu intr-o icoana din sec al IV-lea pastrata la Muzeul Banaki din Atena. Artistii au pus in evidenta in special semnul miraculos, copilul promis lui Avraam si Sara. Este clar ca Rubliov a facut o exceptie de la acesta traditie. Elementele istorice ale pasajului biblic sunt reduse la minimum – Avraam si Sara nu apar in icoana lui Rubliov -. Casa lui Avraam, stejarul din Mamvri si stanca, contribuie la aprofundarea sensului icoanei asupra Sfintei Treimii, Intruparii si Rascumpararii. Aceasta reprezentare a Sfintei Treimi permite, in acelasi timp, atat afirmarea unitatii divine, cat si a unicitatii celor trei persoane. Sfantul Andrei Rubliov - alte icoane Multi specialisti considera ca Sfantul Andrei Rubliov a executat frescele Bisericii Adormirii din Zvenigorod, Catedralei Buna Vestire din Moscova (impreuna cu Teofan Grecul si Prohor de la Gorodets), catedralei Adormirii Maicii Domnului din Vladimir (impreuna cu Daniil Cherny), si Catedralei Sfintei Treimi (tot impreuna cu Daniil Cherny ). In afara de aceste fresce numai cateva fragmente au supravietuit in orasele Vladimir si Zvenigorod. Dar, din fericire, ni s-au pastrat mai mute icoane pictate.  
Aceste doua icoane provin din scena Deisis reprezentata in Catedrala Buna Vestire din Moscova. Unii specialisti atribuie aceasta icoana a Maicii Domnului cunoscutului pictor Teofan Grecul, care a lucrat impreuna cu Sfantul Andrei Rubliov in catedrala. 
Icoana Mantuitorului a fost descoperita in anul 1918 intr-un cufar langa un grajd aflat in apropierea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Zvanigorod. Icoana lui Hristos are o dimensiune a campului psihologic rar intalnit in Arta Medievala.  
Ultimele doua icoane provin din Catedrala Sfanta Treime a Manastirii Sfantul Serghie.
|
In credinta populara, anul este impartit in vara si iarna. Daca Sfantul Gheorghe incuie iarna si infrunzeste intreaga natura, Sfantul Dumitru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele. Exista credinta ca in aceasta zi, caldura intra in pamant si gerul incepe a-si arata coltii. In Ajunul sarbatorii Sfantului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a incalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune in gradina, ca aceasta sa primeasca putere de a rodi. Sfantul Dumitru este considerat si patronul pastorilor. Este ziua in care ciobanii afla cum va fi iarna. Acestia isi aseaza cojocul in mijlocul oilor si asteapta sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sa urmaresti mersul oilor in dimineata sarbatorii Sfantului Dumitru. Daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara. Ziua Sfantului Dumitru era si o zi a soroacelor, se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii". De Sfantul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi si se strica stanele. Taranii tund coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos. In anumite zone, taranii il cinstesc pe Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfanta Impartasanie. Alte credinte in ziua Sfantului Dumitru: - daca de Sfantul Dumitru este vreme aspra, iarna va fi buna, iar de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa; - nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi; - daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi aspra, cu zapezi grele; - se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza.
|
1. Slab sunt si sarac si nepriceput in cuvintele cele de invatatura, dar cand vad adunarea voastra, imi uit de slabiciune, nu mai stiu de saracie si nepriceperea nu mi-o mai cunosc! Atat de mare este multimea dragostei ce-mi aratati! Asta e pricina ca eu, va intind masa saraciei mele cu mai multa ravna decat cei inconjurati de multa bogatie. Da, voi sunteti pricina acestei generozitati ! Da, prin ravna cu care-mi ascultati cuvantul, desteptati pe cei ce dorm, ramaneti uimiti de cele ce va spun si stati atarnati de limba celui care va vorbeste. Tot asa si puii de randunica, cand vad ca se apropie mama lor, se pleaca in afara cuibului, isi intind gaturile si asa isi primesc hrana de la ea. Asa si voi cu multa ravna va uitati la cel ce va vorbeste; primiti invatatura pe care v-o aduce limba mea si inainte de a-mi iesi cuvintele din gura voi ati si prins intelesul celor ce va spun. Cine nu va va ferici, si pe voi si pe mine, pentru cele care se petrec, pentru ca, asa cum spune Scriptura, graiesc "la urechile celor ce asculta". Comuna ne este osteneala, comuna si munca; comun ne este rodul muncii, comuna si plata. Pentru asta Hristos a fericit pe ucenici, spunandu-le: "Fericiti va sunt ochii, pentru ca vad si urechile voastre pentru ca aud!". Ingaduiti-mi sa va spun si voua cuvintele acestea, pentru ca si voi aratati aceeasi ravna: "Fericiti sunt ochii vostri pentru ca vad si urechile voastre pentru ca aud". Ca urechile voastre aud, e lamurit; dar ca si ochii vostri vad, dupa cum vedeau atunci ucenicii, aceasta voi incerca s-o dovedesc, ca sa nu va fie pe jumatate fericirea voastra, ci desavarsit intreaga. Ce vedeau atunci ucenicii? Vedeau morti inviati; orbi cu vederea recapatata, leprosi curatiti, demoni alungati, schiopi cu picioarele in stare sa mearga, orice betesug al firii indreptat. Acestea vedeti si voi acum, daca nu cu ochii trupului, cu ochii credintei. Asa sunt ochii credintei! Vad cele ce nu se vad si inteleg cele ce nu sunt inca savarsite. - Dar de unde se vede ca ne este credinta vedere si vadire a celor ce nu se vad?
- Asculta-l pe Pavel, care spune: "Credinta este incredintare despre lucrarile nadajduite, dovedire a lucrurilor nevazute". Si lucru minunat este ca ochii acestia ai trupului vad cele ce se vad, dar nu vad cele ce nu se vad; ochii credintei, insa, cu totul dimpotriva: nu vad cele ce se vad, dar vad cele ce nu se vad. Ca ochii credintei nu vad cele ce se vad, dar vad cele ce nu se vad, a aratat-o Pavel, graind asa: "Ca necazul nostru de acum trecator si usor ne aduce noua mai presus de masura slava vesnica covarsitoare, neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad". - Dar cum poate vedea cineva pe cele ce nu se vad ?
- Cum altfel decat prin ochii credintei! Tot asa spune Pavel si in alta parte: "Prin credinta intelegem ca s-au intocmit veacurile".
- Cum? Ca nu le vedem!
- Pavel spune mai departe: "Ca s-au facut din cele nevazute cele ce se vad". Vreti sa-ti aduc si alta marturie, ca ochii credintei vad pe cele care nu se vad? Pavel, scriindu-le odinioara galatenilor, spunea: "Voua, in ochii carora Iisus Hristos vi s-a zugravit rastignit". - 2. Ce spui, o, fericite Pavele? Galatenii L-au vazut rastignit in Galatia?
- Cu totii marturisim ca nu! Ca in Palestina, in mijlocul Iudeii, au fost patimile Domnului.
- Dar atunci cum L-au vazut rastignit galatenii?
- Cu ochii credintei, nu cu ochii trupului! Ai vazut ca ochii credintei vad cele ce nu se vad? Galatenii L-au vazut pe Hristos rastignit de la atata distanta si dupa atata vreme! Asa vedeti si voi pe morti inviati; asa vedeti si voi astazi pe lepros curatit; asa vedeti pe slabanog ridicandu-se! Si il vedeti mai bine decat iudeii care erau de fata; ca aceia, desi erau de fata, n-au crezut in minune, dar voi, care n-ati fost de fata, credeti. Asa ca pe buna dreptate v-am spus: "Fericiti sunt ochii vostri pentru ca vad".
Vreti sa va dau si o alta dovada ca ochii credintei vad cele ce nu se vad si trec peste cele ce se vad? Ca nici n-am putea vedea altfel pe cele ce nu se vad, daca n-am dispretui pe cele pe care le vedem. Asculta-l pe Pavel care spune de Avraam ca a vazut cu ochii credintei nascut pe fiul sau Isaac si asa a primit fagaduinta.
- Ce spune Pavel?
- "Si neslabind in credinta, nu s-a uitat la trupul sau amortit". Mare este puterea credintei! Dupa cum gandurile oamenilor sunt "pline de frica si neputincioase", tot asa credinta este tare si puternica. "Avraam nu s-a uitat la trupul Sau amortit". Vezi cum a lasat deoparte cele vazute? Ca nu s-a uitat la batranete! Si doar batranetea ii statea inaintea ochilor! Dar nu! Avraam s-a uitat cu ochii credintei, nu cu ochii trupului. De aceea n-a vazut batranetea lui, nici amortirea Sarrei. Nu s-a uitat "la amortirea pantecelui Sarrei" spune Pavel. Prin aceste cuvinte Pavel ne arata starpiciunea Sarrei. Neputinta ei era indoita; si din pricina varstei si din pricina slabiciunii firii. Trupul ii era nefolositor pentru facerea de copii nu numai din pricina ca era batrana, ci si din pricina ca insusi pantecele ei era amortit; inainte de batranete, atelierul firii era nefolositor din pricina starpiciunii. Ai vazut cate piedici? Batranetea barbatului, batranetea femeii; dar starpiciunea femeii mai rea decat batrinetea. Ca mai cu seama starpiciunea este piedica nasterii de copii. Si totusi pe toate acestea Avraam le-a trecut cu vederea, si, prin ochii credintei, s-a inaltat la ceruri, avand temei al celor fagaduite puterea Celui Care a fagaduit. Pentru aceea "intru fagaduinta lui Dumnezeu nu s-a indoit cu necredinta, ci s-a intarit cu credinta". Credinta este toiag tare, port sigur; credinta ne scapa de ratacirea gandurilor si da sufletului multa liniste. "Fericiti sunt ochii vostri, pentru ca vad". Ca trebuie sa ma intorc neaparat la cuvintele acestea ale Domnului. Si doar iudeii vedeau atunci cele facute de Domnul; dar Domnul nu le fericeste vederea aceasta din afara; ca vederea aceasta, ea singura, nu vede minunile; minunea o vede privirea cea dinauntru. Iudeii vedeau pe orb si ziceau: "Acesta este"; "Nu este acesta! Sa chemam pe parintii lui". Ii auzi ca se indoiau de minune? Vezi ca nu este de ajuns vederea ochilor trupului pentru vederea minunii? Cei care erau de fata si vedeau minunea spuneau: "Aceasta este: Nu este aceasta". Dar noi, care n-am fost de fata, nu spunem: "Aceasta este! Nu este aceasta", ci spunem: "Aceasta este !". Ai vazut ca nu suntem vatamati cu nimic daca nu suntem de fata, atunci cand sunt de fata ochii credintei; ca nu ne este de nici un folos vederea minunii, atunci cand nu sunt ochii credintei? Ce-au cistigat iudeii aceia ca au vazut minunea? Nimic! Noi vedem minunea mai lamurit decat aceia! Asadar, pentru ca ochii vostri vad minunea si pentru ca urechile voastre aud rostirea cu care va fericeste Hristos, haide sa pun inaintea voastra margaritarele Scripturii. Si dupa cum Hristos n-a dat raspuns intrebarilor iudeilor, ci dimpotriva le-a marit si mai mult nelamurirea, pentru ca nu erau cu luare aminte la cele ce facea si spunea, tot asa si voua, pentru ca sunteti cu luare aminte, trebuie sa va descopar cele ascunse. Ucenicii s-au apropiat de Hristos si mirati L-au intrebat: "Pentru ce le vorbesti lor in pilde?". Iar Hristos le-a raspuns: "Pentru ca ei vazand, nu vad". Dar pentru ca voi nevazand vedeti, trebuie neaparat sa nu va vorbesc in pilde. Si pentru ca ei "auzind nu aud"; dar pentru ca voi, neauzind atunci, auziti acum mai bine decat au auzit aceia atunci, trebuie neaparat sa nu va lipsesc de masa aceasta. Ca si Hristos nu v-a fericit mai putin pe voi decat pe aceia: "Pentru ca M-ai vazut, ai crezut! Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut". Nu fiti, dar, trandavi fata de binele acesta, ca adica n-ati fost in vremurile acelea, ci sunteti in cele de acum! Daca voiesti, nu vei fi cu nimic pagubit! Ca multi dintre cei care au fost in vremurile acelea nu s-au folosit, pentru ca n-au voit. 3. Care este, dar, textul care v-a fost citit din Scriptura ?
"Si aceasta sa stiti ca in zilele de apoi vor veni vremuri grele". Pavel ii scrie lui Timotei cuvintele acestea in a doua sa epistola. Infricosatoare este amenintarea. Dar sa fim cu luare-aminte! Pavel lasa sa se inteleaga si vremurile acestea si cele de dupa acestea si chiar cele de la sfirsitul lumii. "Aceasta sa stiti ca in zilele de apoi vor veni vremuri grele". Scurt este cuvantul, dar mare ii este puterea! Dupa cum parfumurile isi arata bunul lor miros nu datorita cantitatii lor, ci naturii lor, tot asa si dumnezeiestile Scripturi nu ne ofera intregul lor folos prin multimea cuvintelor, ci prin puterea, cuprinsa in cuvinte. Tamaia la fel este bine mirositoare prin ea insasi; dar daca o pui pe jaratec, atunci isi arata intreaga ei dulceata. Tot asa si dumnezeiasca Scriptura; prin ea insasi este foarte placuta; dar cand patrunde in sufletul nostru, ca si cum ar cadea intr-o catuie, atunci umple toata casa sufletului cu bunul ei miros. "Aceasta sa stiti ca in zilele de apoi vor veni vremuri grele". Vorbeste despre zilele de la sfarsitul lumii.
- Pentru ce-ti spui acestea, o, fericite Pavele, pentru ce le spui lui Timotei, pentru ce le spui celor ce te aud? Ca acestia, nu dupa multa vreme, aveau sa moara, aveau sa fie rapiti si n-aveau sa mai vina peste ei grozaviile acelea si oamenii rai.
- Eu, raspunde Pavel, nu vad numai cele prezente, ci prezic si cele viitoare! Nu ma ingrijesc numai de turma ce o am acum, ci sunt ingrijorat si ma tem si de turma ce va sa fie. Noi cei de acum abia de purtam grija de oamenii care sunt impreuna cu noi; Pavel, insa, era plin de multa ravna si pentru cei care nu se nascusera inca. Pastorul cel bun fereste turma si oile cand lupii sunt departe, nu atunci cand lupii navalesc si ataca. Tot asa si Pavel, ca un pastor foarte bun, stand pe locul inalt al dregatoriei profetice si vazand de sus mai dinainte fiarele care se napustesc asupra turmei, prezice si da mai dinainte marturie de atacul pe care fiarele il vor da la sfarsitul lumii, ca sa-i pregateasca pe cei care nu sunt inca nascuti si sa inconjure, prin profetia sa, cu metereze intreaga turma sa. Ca adeseori si un tata, care-si iubeste neamul sau, cand cladeste pentru copiii lui o casa mare si stralucita, asa o cladeste ca sa fie de folos nu numai acelora, ci si nepotilor si celor dupa acestia. Tot asa si un imparat inconjura cu zid o cetate pe care o iubeste; ii face zidul trainic, solid si dainuitor, ca sa slujeasca nu numai generatiei lui, ci sa le fie de folos si urmasilor; nu-l face sa reziste numai masinatiilor din vremea sa, ci sa faca fata si atacurilor de mai tarziu. Asa a facut si Pavel. Da, epistolele apostolice sunt ziduri ale Bisericilor; ele au intarit nu numai pe cei care au fost atunci, ci intaresc si pe cei de mai tarziu. Pavel a facut zidul acesta atat de puternic si de trainic si a inconjurat cu el intreaga lume, dandu-i deplina siguranta, incat si cei de atunci si cei de dupa aceea si cei de acum si cei care vor fi pana la venirea lui Hristos sa scape de orice atac al dusmanilor. Asa sunt sufletele sfintilor! Isi iubesc fiii, le poarta de grija, iar prin dragostea ce le-o poarta pun in umbra dragostea tatalui si mamei, biruiesc dragostea fireasca si depasesc durerile simtite de mame la nastere. Si asta, pentru ca sunt insufletiti de dragostea pe care le-o da Duhul si harul cel dumnezeiesc. 4. Vreti sa va arat iarasi si in alt chip ca sfintii nu poarta grija de fiii lor asa cum facem noi si nici nu se tem numai de cele prezente ci si de cele ce vor fi mai tarziu? Evanghelia ne spune, ca, fiind Domnul pe munte, s-au apropiat de El ucenicii Lui, oameni in varsta, care aveau sa plece din lumea aceasta nu dupa multa vreme. Si ce Il intreaba? Ce ii nelinisteste? De ce se tem? Despre ce lucruri il intreaba pe Dascal? Despre cele ce se vor petrece in viata lor sau despre cele ce se vor petrece putin mai tarziu? Nicidecum! Dimpotriva, pe toate acelea le lasa deoparte. Si ce ii intreaba? il intreaba: "Care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului?". Ai vazut ca si ucenicii Lui il intreaba despre sfarsitul veacului si ca se ingrijesc de oamenii ce vor fi mai tarziu? Apostolii - si ei cu totii si fiecare in parte - nu se uitau la cele ce-i priveau pe, ei, ci la cele ale altora. Iata, Petru, verhovnicul cetei ucenicilor, gura tuturor apostolilor, capul acelei fratii, ocrotitorul intregii lumi, temelia Bisericii, omul care iubea fierbinte pe Hristos! Pe Petru il intreaba Hristos: "Petre, Ma iubesti mai mult decat acestia?". De asta il laud pe Petru, ca sa cunoasteti ca Petru il iubea cu adevarat pe Hristos. Ca grija ce o ai de slugile cuiva este cea mai mare dovada a dragostei ce o ai pentru stapanul slugilor. Si n-o spun eu asta, ci insusi Stapanul pe Care Petru il iubea, ca ii spune: "Daca Ma iubesti, pastoreste oile Mele!". Sa vedem daca Petru, ca pastor, pazeste cu adevarat oile, daca se ingrijeste cu adevarat de oi, daca le iubeste cu adevarat, daca este cu adevarat cu dragoste pentru turma lui, ca sa cunoastem bine ca iubeste si pe Pastor. Da, Hristos a spus ca aceasta este dovada iubirii. Asadar acesta, Petru, a aruncat tot ce avea: mreaja si tot ce avea in corabie a lasat marea, meseria, casa. Sa nu ne uitam ca toate acestea erau putine, ci ca erau tot ce avea Petru. Sa-i laudam ravna lui! Ca si vaduva, care a pus doi banuti in cutia bisericii, n-a pus multi bani, dar a aratat bogatia bunei sale vointe, ca si Petru; si el, in marea lui saracie, a, aratat bogatia ravnei sale. Da, ce sunt pentru altul mosiile, slugile, casele si aurul, acelea erau pentru Petru mreaja, marea, meseria si corabia. Sa nu ne uitam, dar, daca a lasat putine, ci daca a lasat totul. Aceasta este ceea ce se cauta: nu daca ai pus putin sau mult, ci daca n-ai pus mai putin decat puteai sa pui. Petru a lasat totul: si locul nasterii sale si casa si prietenii si rudele si insasi siguranta vietii sale. Ca pentru aceea s-a pornit poporul iudeu cu dusmanie impotriva lui. Ca "se sfatuisera iudeii ca daca cineva va marturisi ca Domnul este Hristos sa fie dat afara din sinagoga". Tot ce-a facut Petru arata ca el nu s-a temut, ca n-a avut indoieli cu privire la imparatia cerurilor; era puternic convins si de faptele pe care le vedea dar, inainte de fapte, de cuvantul Mantuitorului, ca negresit va mosteni imparatia cerurilor. Cand Petru L-a intrebat: "Noi am lasat toate si am urmat Tie; ce va fi noua?", Hristos i-a raspuns: "Veti sedea pe douasprezece tronuri, judecand pe cele douasprezece semintii ale lui Israel". Toate acestea vi le-am spus, ca sa nu-mi spuneti ca Petru se temea pentru viata lui, atunci cand voi arata ca se nelinistea pentru cei care erau impreuna robi cu el. Cum avea sa se teama, cand insusi Cel ce avea sa-l incununeze i-a vorbit de cununa si rasplati? Asadar acest Petru, care a parasit totul, care era deplin incredintat despre imparatia cerurilor, iata ce spune cand un bogat s-a apropiat de Hristos si l-a intrebat: "Ce sa fac, pentru a mosteni viata de veci?" si Hristos i-a spus: "Daca voiesti sa fii desavarsit, mergi, vinde-ti averile, da-le saracilor si vino de urmeaza Mie"; apoi cand bogatul s-a intristat, Hristos a spus ucenicilor Sai: "Vedeti cat de greu vor intra bogatii in imparatia cerurilor! Amin, amin, zic voua, ca mai usor va intra camila prin urechile acului, decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu", atunci Petru, saracul, cel incredintat deplin cu privire la imparatie, cel care nu se temea de mantuirea lui, care era convins de cinstea ce-i era gatita acolo, Petru, deci, cand a auzit acestea a spus: "Atunci cine poate sa se mantuiasca?".
- Pentru ce te temi, fericite Petre? Pentru ce te nelinistesti? Pentru ce tremuri? Ai aruncat totul, ai lasat totul! Cuvintele spuse de Hristos ii privesc pe bogati; pe ei ii invinuieste Hristos. Tu esti sarac si in saracie traiesti.
- Nu ma uit la mine, raspunde Petru; ci caut folosul celorlalti.
De aceea Petru care era pe deplin incredintat despre el, il intreaba pe Domnul despre altii si zice: "Atunci cine poate sa se mintuiasca?". 5. Ai vazut purtarea de grija a apostolilor? Ai vazut ca sunt un trup? Ai vazut ca Petru se temea si pentru cei din timpul lui si pentru cei ce vor fi in viitor? Tot asa si Pavel. De aceea spunea: "Si aceasta sa stiti ca in zilele de apoi vor veni vremuri grele". Si in alte locuri spune lucrul acesta. Pentru ca Pavel avea sa paraseasca Asia si sa se duca la Roma si de acolo sa plece in cer - ca moartea sfintilor nu este moarte, ci mutare de pe pamant la cer, de la cele mai mici la cele mai bune, de la cei impreuna robi la Stapanul, de la oameni la ingeri - deci, pentru ca avea sa se duca la Dumnezeu, Stapanul universului, a randuit bine pe toate cele ale lui. In timpul cat a fost cu ucenicii lui, i-a invatat cu deosebita luare-aminte, ca le spune: "Curat sunt de sangele tuturor". N-am lasat deoparte nimic, spune Pavel, din ce trebuia sa-i duca la mantuire. Ce dar? Pentru ca s-a intarit pe sine insusi, pentru ca nu avea sa fie invinuit de Stapan pentru cele din timpul vietii sale, oare nu s-a interesat Pavel de sufletele celor de mai tarziu? Nicidecum! Ci, ca si cum ar fi avut de dat socoteala si pentru acelea, asa le spune si acelora cu toata grija cuvintele pe care le-am citit si acelea pe care le voi citi iarasi: "Luati aminte la voi insiva si la toata turma". Ai vazut cat era, de legat de ei prin grija ce le-o purta? Fiecare din noi ne grijim de cele ale noastre, dar el, intaistatatorul turmei, de, toti. De aceea spune despre invatatori: "Care privegheaza pentru sufletele voastre, ca unii care vor da seama de ele". Intr-adevar, infricosatoare raspundere, ca sa dai socoteala de atata multime! "Luati aminte la voi insiva si la toata turma, in care Duhul cel Sfant v-a pus pastori si episcopi".
- Ce s-a intamplat, Pavele? Pentru care pricina dai sfaturi? Prevezi ceva cumplit? Prevezi ceva greu? Vreo primejdie, vreo nenorocire, vreun razboi? Spune! Stai mai sus decat noi. Nu te uiti numai la oile tale, ci le vezi mai dinainte si pe cele ce vor fi. Spune pentru ce vestesti acestea pentru ce dai sfaturi? "Stiu, spune Pavel, ca dupa plecarea mea vor intra lupi rai in turma".
Ai vazut ceea ce spuneam, ca Pavel nu se nelinistea si nu se temea numai pentru cei de pe timpul lui, ci si pentru cei de dupa plecarea lui? "Vor intra lupi" spune el; si nu atat "lupi", ci "lupi rai, care nu vor cruta turma". Indoit este razboiul: absenta lui Pavel si navala lupilor; nici dascalul nu-i de fata, iar cei care strica turma vor da navala. Uita-te la viclenia fiarelor si la cugetul oamenilor rai. Au pandit absenta dascalului si atunci s-au naspustit asupra turmei.
- Ce dar? Ne lasi, Pavele, fara aparare si ne prezici numai greutati, fara sa ne dai vreo mangiiere? Dar daca faci asta, ne maresti si mai mult spaima, ne descurajezi pe noi care te ascultam, ne slabesti nervii si ne paralizezi mainile!
Asta e pricina ca le-a amintit mai intai de Duhul: "in care, Duhul cel Sfant v-a pus pastori si episcopi". Chiar daca pleaca Pavel, dar este de fata Mangaietorul! Ai vazut cum le-a intraripat sufletele, aminitindu-le de Dascalul cel dumnezeiesc, Care ii dadea si lui tarie?
- Dar pentru ce Pavel a bagat in ei frica?
- Ca sa le scoata trandavia din suflet. Cel care sfatuieste trebuie sa faca si una si alta: sa nu-l faca pe cel ce-l sfatuieste sa prinda incredere prea mare, dar nici sa nu-l lase sa se trandaveasca; si iarasi nici sa-l sperie, ca sa-si piarda curajul. Amintind de Duhul Sfant a scos din sufletul lui lipsa de curaj; vorbindu-i de lupi, i-a alungat trandavia. "Lupi rai, care nu vor cruta turma. Luati aminte la voi insiva! Nu m-am silit sa v-o spun, le spune Pavel; ganditi-va la mine". Intr-adevar, e de ajuns sa te gandesti la Pavel ca sa capeti curaj. Si nu le spune atatea doar sa se gandeasca doar la el, ci sa se gandeasca la faptele savarsite de el. Ca nu le spune atata doar ca sa-si aduca aminte de el, ci ca aducandu-si aminte sa-l imite, Pavel a adaugat: "Aduceti-va aminte ca trei ani, noaptea si ziua, n-am incetat a va sfatui, cu lacrimi si cu toate acele plansete, pe fiecare din voi". Nu vreau atata sa va aduceti aminte doar de mine, ci si de timpul cat am stat intre voi, de sfaturile ce vi le-am dat, de ravna mea, de lacrimile mele si de toate acele plansete". Dupa cum cei care ingrijesc pe bolnavi, cand vad ca bolnavii nu vor sa primeasca mancarile si doctoriile, cu toate cuvintele lor multe si indelungate, incep sa lacrimeze, ca sa-i induplece pe bolnavi, tot asa a facut si Pavel cu ucenicii lui: cand a vazut ca este neputincios cuvantul de invatatura, a adus leacul dat de lacrimi. 6. Care om n-ar fi cuprins de durere cand l-ar vedea pe Pavel scotind lacrimi si plangand, chiar de-ar fi el mai nesimtitor ca pietrele? Ai vazut ca si acolo a prezis cele viitoare? Si aici acelasi lucru il face, spunand: "Aceasta sa stiti ca in zilele de apoi vor veni vremuri grele". Pentru ce Pavel spune cuvintele acestea lui Timotei si nu spune: "Sa stie ce vor fi mai tarziu ca vor veni vremuri grele?" Nu! Pavel ii spune lui Timotei: "Sa stii tu", ca sa afli ca si ucenicul trebuie sa se ingrijeasca de cele viitoare ca si dascalul. Ca daca nu s-ar ingriji, nici n-ar arata o grija asemanatoare cu a dascalului. Tot asa face si Hristos. Cand ucenicii s-au apropiat de El si au voit sa afle despre sfarsitul lumii, Hristos le-a spus: "Veti auzi de razboaie", desi n-aveau sa auda ei. Ca unul este trupul credinciosilor. Si dupa cum cei de atunci au auzit de cele ce vor fi mai tarziu, tot asa si noi aflam, de cele ce s-au petrecut atunci. Asa cum am spus; si aceia si noi suntem un singur trup, strans uniti unii cu altii, cu toate ca noi suntem in cea din urma ceata a membrilor Bisericii. Trupul Bisericii nu-i despartit nici de timp, nici de loc; suntem legati unii de altii, nu cu legaturile nervilor, ci prinsi din toate partile cu legaturile dragostei. De aceea Pavel le vorbeste acelora despre noi, iar noi auzim cele spuse acelora. Se cuvine, insa, sa cercetam si aceea pentru ce Scripturile vorbesc pretutindeni de necazurile care se vor aduna la sfarsitul vietii de acum? In alta parte, apostolul spune: "in zilele de apoi se vor departa unii, de credinta", iar in textul nostru: "in zilele de apoi vor veni vremuri grele." Iar Hristos, de acord cu acestea, a prezis, spunand: "La sfirsitul lumii veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie si de foamete si de ciuma". Pentru care pricina, dar, la sfarsitul lumii sunt mari si multe nenorocirile? Unii spun ca si creatia se va imbolnavi si va ajunge neputincioasa; dupa cum trupul, cand imbatraneste, atrage asupra lui multe boale, tot asa si creatia, imbatranind, atrage asupra ei multe nenorociri. Se stie, insa, ca trupul imbatraneste potrivit slabiciunii si legii firii, pe cand ciuma, razboaiele si cutremurele nu vin din pricina imbatranirii firii si nici nu vin peste creatie bolile acestea, pentru ca imbatranesc creaturile creatiei - ca a spus Domnul: "foamete si ciuma si cutremure pe alocuri" - ci pentru ca gandirea oamenilor se va strica; toate aceste nenorociri sunt pedepse pentru pacate, sunt leacuri pentru boalele oamenilor. Ca atunci se vor inmulti boalele omenesti.
- Dar pentru ce se vor inmulti atunci?
- Dupa parerea mea, pentru ca cei vinovati vor ajunge si mai trandaivi, pentru ca judecata intirzie, pentru ca este amanata luarea socotelii, pentru ca inca n-a venit Judecatorul. Ceea ce a spus Hristos si despre sluga cea rea, ca din pricina asta a ajuns mai trandav. "Stapanul meu intarzie" a zis sluga aceea; si a inceput sa bata pe celelalte slugi si a risipit averea stapanului sau. De aceea si Hristos, cand au venit ucenicii Lui si au voit sa cunoasca ziua sfarsitului lumii, nu le-a spus, pentru ca prin necunoasterea celor viitoare sa ne faca sa fim necontenit pregatiti, pentru ca fiecare din noi sa fie mai sarguincios, asteptand, totdeauna sfarsitul, cu nadejdea venirii lui Hristos. De aceea cineva ne indeamna, zicand: "Nu intarzia a te intoarce la Domnul si nu amana din zi in zi, ca nu cumva sa fii zdrobit tot amanand". Necunoscut este sfarsitul; si pentru asta este necunoscut, ca totdeauna sa fii sarguitor. De aceea, ca un fur noaptea, asa vine ziua Domnului. Nu ca sa ne prade, ci ca sa ne faca mai vigilenti. Ca cel care se gandeste ca are sa vina hotul sta treaz, aprinde lumina si vegheaza mereu. Tot asa si noi, aprinzand lumina credintei sl a unei drepte vietuiri, sa tinem aprinse luminile noastre intr-o continua priveghere. Si pentru ca nu stim cand vine Mirele, trebuie sa fim mereu pregatiti, ca atunci cand va veni sa ne gaseasca treji. 7. As fi vrut sa-mi lungesc cuvantul, dar boala trupului, care m-a tinut departe de voi atata timp, abia m-a lasat sa spun atat cate am spus. Lung a fost timpul despartirii, nu dupa numarul zilelor, ci dupa starea sufletului meu. Pentru cei ce iubesc, chiar un timp scurt de despartire, pare nespus de lung. De aceea si Pavel, care a stat despartit putina vreme de tesaloniceni, spunea: "Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi pentru o vreme, cu chipul, nu cu inima, cu atat mai mult ne-am sarguit sa va vedem fata voastra". Daca Pavel, care stia sa filozofeze mai mult decat toti oamenii, n-a putut indura despartirea o bucata de vreme, cum puteam eu sa o indur atatea zile? Pavel n-a putut-o indura deloc; tot asa si eu, cu ramasitele bolii in mine, am alergat la voi, socotind ca cel mai bun leac al bolii mele este intilnirea cu dragostea voastra. Pentru mine a ma bucura de dragostea voastra mi-i mai de folos decat mainile doctorilor si mai trebuincioasa decat ingrijirea pe care mi-o dau ele. Faca Dumnezeu sa ma bucur necontenit de ea, cu rugaciunile si solirile tuturor sfintilor, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care Tatalui slava, cinste si putere, impreuna cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
|
( Omilia a III-a a Sfantului Grigorie cel Mare rostita dinaintea poporului in basilica Sf. Felicitas, martira, in ziua pomenirii sale, 23 noiembrie 590)
Este scurta, frati prea iubiti, lectia Sfintei Evanghelii pe care voim a o citi, dar ea este plina de adancimi. Astfel, Iisus, Creatorul si Izbavitorul nostru, prefacandu-se ca nu-si cunoaste mama, ne invata cine este maica Sa si cine sunt apropiatii Sai, nu prin rudenia data de carne, ci prin unitatea de Duh: „Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei?...Ca oricine va face voia Tatalui Meu Cel din ceruri, acela imi este frate si sora" (Mt 12, 48 si 50). Ce vrea El sa ne spuna prin aceasta daca nu aceea ca voieste a atrage catre Sine pe toti paganii aceia care, in cumintenie, asculta poruncile Sale si ca ignora pe iudeii care sunt neam cu El dupa trup? Tot astfel si cand spune ca „mama Ta este afara" (Mt 12.48), ca si cum n-ar cunoaste-o pe aceasta, semnifica faptul ca Sinagoga nu este recunoscuta de fondatorul sau, pentru ca totul este redus acum la observare Legii si pentru ca ea si-a pierdut intelepciunea spirituala, si s-a fixat afara, pentru a pazi litera.
Ca aceia care fac voia Tatalui sunt numiti sora sau frate de catre Domnul nu este ceva care sa uimeasca, pentru ca atat unul cat si celalalt dintre sexe este chemat la credinta. Este insa uimitor ca El face acest lucru referindu-Se si la Mama Sa. Caci Hristos a socotit demn sa dea numele de frati Ucenicilor care credeau Lui, cand a spus: „Duceti-Va si vestiti fratilor Mei..." (Mt 28, 10). dar ne face sa ne gandim cum acela care a devenit frate Domnului imbratisand credinta poate fi, in mod egal „mama Sa". Ei bine, ascultati: cel care-i este frate si sora lui Hristos prin credinta, devin maica Sa prin vestire, prin predicarea Lui. Caci prin aceasta face, sa zicem asa, sa se nasca Domnul, introducandu-L pe Acesta in inima celui care asculta; si devine astfel maica sa daca poarta sarcina iubirii Domnului, insamantand cu aceasta si inima aproapelui sau.
Prea Fericita Felicitas, pe care noi o praznuim in sarbatoarea de astazi, vine ca sa ne confirme acest adevar. Credinta sa a facut-o slujitoare lui Hristos iar propovaduirea sa (exortatiile ei) au facut-o maica lui Hristos. Cum citim in legenda sa, de altfel foarte exacta, era tot atat de doritoare de a-si lasa copii dupa trup sa supravietuiasca in trup pe cat au toti parintii dorinta de a se vedea precedandu-le copiilor in moarte. Cand incercarea persecutiei s-a abatut asupra ei, ea a intarit prin cuvantarile ei inima fiilor sai in dragostea pentru patria cea cereasca, astfel incat ea ti-a nascut in duh pe aceia pe care, tot ea, ii nascuse dupa trup; prin cuvinte ea a nascut, pentru Dumnezeu, ceea ce prin trup nascuse deja pentru lume. Socotiti si voi, frati preaiubiti, daca nu avea o inima de barbat intr-un trup de femeie. Dinaintea mortii s-a tinut tare, fara teama. S-a temut insa ca-i va face sa-si piarda lumina adevarului pe fii sai de-i va pazi in viata.
Numim pe aceasta femeie martira? Dar ea este mai mult decat o martira. Domnul a spus, El insusi, vorbind despre Ioan: „atunci de ce ati iesit? Sa vedeti un prooroc? Da, va zic voua, si mai mult decat un prooroc" (Mt 11, 9). Şi Ioan, pe cand era intrebat despre aceasta, a raspuns: „Esti tu proorocul? Şi a raspuns: Nu!" (In 1, 21). Desi se stia mai mult decat profet, el nega ca ar fi vreunul. Daca Domnul spune despre Ioan ca este mai mult decat un profet face aceasta pentru aceea ca rolul unui profet este acela de a anunta viitorul, nu de a-l face cunoscut pe acesta. Astfel Ioan este mai mult decat un proroc pentru ca el arata, cu degetul as zice, pe Acela pe Care il anunta prin glasul sau. in ce priveste pe femeia aceasta (pe Felicitas),n-am numit-o astfel doar martira, ci, mai mult decat atat, pentru ca a murit de sapte ori inainte de a-si muri propria moarte, pentru cele sapte gajuri ale dragostei pe care le-a trimis zalog imparatiei Cerului, ea venind prima la supliciu, dar acesta n-a voit-o decat a opta. Mama vede moartea fiilor sai, traind-o cu mare durere, dar fara teama; ea amesteca bucuria nadejdii cu durerea naturala. S-a temut pentru ei in timpul vietii lor, dar s-a veselit pentru ei in momentul mortii lor. Ea s-a bucurat ca n-a mai lasat pe nici unul dintre ei in urma sa de teama de a nu se pazi acestia pentru supravietuire, ratand astfel intovarasirea cu ea in vesnicie.
Cred ca nici unul dintre voi, preaiubiti frati, nu-si inchipuie ca la moartea copiilor sai inima acestei femei n-a vibrat cu tandretea naturala a unei mame. Nu se putea sa vada murind carne din carnea sa si ea sa nu sufere; dar ea avea alaturi de sine o dragoste si mai mare care s-o ajute sa treaca peste o astfel de durere trupeasca. Caci pentru aceasta i-a spus parca Domnul lui Petru atunci cand i-a spus ca va veni o zi in care va suferi: „...cand erai mai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti" (In 21, 18). daca Petru refuza a crede aceasta in constiinta sa, n-ar fi suferit pentru Hristos; dar martirul, care prin slabiciunea trupului nu si-ar fi dorit martiriul, si-l doreste prin forta dragostei si a spiritului. Totul marturiseste in trupul sau viu o frica, o teama vie de a merge la martiraj, dar exulta in duhul sau dorinta de a merge spre slava cereasca, ajungand astfel ca tortura martiriului, care nu-l voieste pe el, sa si-o doreasca pentru sine. Tot astfel si noi, cand cautam a ne recupera bucuria unei sanatati bune, luam o potiune medicinala foarte amara. in aceasta potiune amareala ne displace, bineinteles, dar sanatatea pe care ne-o aduce amarul acesteia ne place, fara indoiala. Felicitas iubea asadar pe copii sai dupa voia celor naturale, dar pentru dragostea ei pentru patria cereasca, ea a voit ca cei pe care-i iubea, sa moara si, chiar mai mult, sa se intample aceasta chiar in prezenta sa. Caci ea este aceea care a resimtit cel mai dureros durerile lor, dar tot ea a sporit in slava pe care o va fi vazut-o cuprinzandu-i pe fii ei, care au precedat-o in imparatie. Da, aceasta femeie isi merita spusa mea ca-i mai mult decat martira caci, in ardoarea ei, ea a murit cu fiecare fiu al sau, facand astfel sa se inmulteasca mucenicia sa, cucerind astfel laurii ce se cuvin celor care au fost mai mult decat martiri.
Laurii acestia, despre care vorbesc, se foloseau in vechime de catre consulii care-si exercitau functia lor pe o anumita perioada de timp, determinata si limitata prin aceasta. Dar daca unul dintre ei era reasezat in onoarea de a fi consul, nu doar prima ci si a doua ba chiar si a treia oara, depaseau in demnitate si glorie pe aceia care nu fusesera decat o data. Astfel si Sfanta Felicitas a depasit martirii, pentru ca ea a dat si iar a dat viata sa pentru Hristos, cu fiecare dintre pruncii ei care au gustat moartea inaintea ei. Daca s-ar fi marginit la propria-i moarte era departe de a suferi in iubirea ei.
Sa luam aminte la aceasta femeie, dragii mei frati, si sa luam aminte la cele pe care le faptuim noi, fata de faptele sale, noi care suntem puternici in trupurile noastre, noi cei pline de viata. Uneori, atunci cand noi ne propunem sa facem un bine, este suficient ca un cuvant, chiar unul insignifiant, aruncat noua chiar de pe buzele vreunui mincinos, pentru ca hotararea noastra, modul nostru de a gandi sa fie ranit si, astfel, sa revenim asupra hotararii luate, tergiversand-o. Iata cum, in multe cazuri, ne oprim a face cele bune din cuvinte proaste, iar pe Felicitas nici torturile n-au putut-o abate de la hotararile sale. Noi, noi ne oprim si din suieratul vreunui cuvant mincinos pe cand ea, ea prin spada s-a aruncat catre imparatia Cerurilor, neglijand, ca nimic, cele ce se opuneau hotararii sale. Noi, noi nu vrem sa ne conformam poruncilor Domnului facand pomana cu parte din bunurile noastre, si avem destule. Ea nu numai ca a inchinat-o lui Dumnezeu castigul sau, ci si-a dat pentru Acesta chiar trupul sau. Noi, noi cand pierdem, prin voia Domnului, pe copiii nostri, plangem fara a mai putea fi consolati; ea, ea i-ar fi putut plange ca morti daca nu i-ar fi dat ea insasi mortii, pentru Domnul.
Atunci cand va veni Atotputernicul si Dreptul Judecator pentru teribilul nostru examen, ce putea-vom spune noi, noi barbatii in raport cu slava acestei femei? in ce mod slabiciunea inimii va ierta pe unii dintre barbati cand lor li se va aduce dinainte aceasta femeie care, uimind lumea, a invins slabiciunea genului sau femeiesc? Sa urmam, asadar, fratilor calea austera si aspra a Izbavitorului: practica vartutilor, aceea pe care atat de des femeile ne-o impun. Lepadati bunurile prezentului; sunt fara valoare, pentru ca pot trece. Fie-va teama sa iubiti ceea ce grabnic se pierde. Sa nu ne mai lasam dominati de lucrurile pamantesti, nici umflati de orgoliile noastre, nici rupti de ura, nici sulemeniti de lux, nici cuprinsi de invidie.
Pentru dragostea catre noi, frati preaiubiti, murit-a Izbavitorul nostru; sa incercam si noi sa ne invingem pe noi insine de dragul dragostei Lui. Daca vom sti sa o facem perfect, nu doar ca vom scapa la turnul de izbavire, ci vom afla si darul slavei celei impreuna cu martirii. Chiar daca nu suntem persecutati, pacea cunoaste si ea genul ei de martiraj: chiar de nu punem sub sabie capul nostru si nici nu ne loveste fierul trupul si oasele noastre, putem sa purtam sabia duhului in sufletul nostru pentru a da mortii, prin ea, patimile trupesti. Fie ca Domnul sa ne ajute la aceasta.
|
Biserica din Rasinari este o mareata biserica ortodoxa, smerita si linistita, asezata la o distanta de doar 8 kilometri de municipiul Sibiu. Aceasta sfanta biserica, cu hramul Sfanta Treime, s-a zidit intre anii 1801-1815, cu staruinta si cheltuiala unui singur rasinarean, Ion Bungarzan. Intrucat ctitorul si-a epuizat intreaga sa avere, terminarea lucrarilor la acoperis si la turn s-a facut prin contributia credinciosilor. 
Biserica Sfanta Treime din Rasinari - scurt istoric Constructia acestui sfant locas este trainica, avand fundatie foarte solida, din piatra, si ziduri groase de 1.80 de metri, tot din piatra. Arcadele celor doua abside, care dau, impreuna cu nava, forma bisericii, si boltile, precum si turla si cupola, sunt facute din caramida de foarte buna calitate. Acoperisul, lucrat din lemn de brad, este o adevarata capodopera de dulgherie, daca il observi de sub tiglele care acopera biserica. 
Turnul este foarte inalt, parca luandu-se la intrecere cu Catedrala sasilor din Sibiu. Dupa cum se poate citi pe frontonul de rasarit, care inchide intr-un arc, Sfantul Altar, maistrul conducator a fost D Sertorius. Se spune ca era vienez de origine. Ca stil si ca forma de arhitectura, sfantul locas din Rasinari imbina stilul bazilicilor romane - nava lunga, cu cel bizantin - cruce data de intersectia navei cu cele doua abside semicirculare, si cu stilul gotic ardelenesc, dat de turnul inalt, zidurile groase si inalte si turnuletul de deasupra cupolei, care dau un loc aparte bisericii din Rasinari, in concertul bisericilor din Transilvania. 
La data de 12 septembrie 1915, biserica s-a sfintit de catre episcopul Vasile Moga. Cand a venit ca episcop al romanilor ortodocsi din Transilvania, invatatul teolog Andrei Saguna (1805-1873), s-a indragostit de aceasta biserica mareata, precum si de comuna Rasinari, ai carei locuitori l-au ajutat cu bani grei, ca sa ajunga la imparatul de la Viena. 
In acest locas, Angrei Saguna a savarsit multe slujbe arhieresti si a prezidat multe intruniri ale fruntasilor ardeleni, intrucat romanii nu aveau in cetatea Sibiului o biserica de o asa marime. Aici au fost hirotoniti sute de preoti ardeleni, de catre marele Saguna, care a si dorit sa fie ingropat sub streasina acestei biserici din Rasinari. Alaturi de sfantul locas, intr-un mausoleu impozant, isi doarme somnul de veci marele mitropolit Andrei Saguna. 
Pictura bisericii s-a executat in tehnica fresca, intre anii 1966-1973, de catre pictorul Nicolae Stoica, care a mai fost ajutat de un grup de ucenici, printre care si doi localnici rasinareni, Viorica Cretu si Vasile Frunzete. Ulterior, pictorita Viorica Cretu a pictat in Rasinari si Biserica cu hramul Sfantul Ilie Tesviteanul. In turla cea mare sunt trei clopote, dintre care ultimul s-a turnat in bronz de buna calitate, in anul 2000, si are peste 900 de kilograme. Dumnezeu sa-I pomeneasca pe toti ctitorii acestei sfinte biserici si sa ii binecuvinteze pe crestinii care ii trec pragul. Preot Nicolae Streza 
|
Manastirea Sfantul Andrei este situata in partea de nord a Macedoniei, in apropierea lacului Matka, la aproximativ 17 km sud-vest de Skopje. Pe inscriptia intalnita pe zidul de vest al bisericii este mentionat faptul ca manastirea a fost ctitorita de catre Andrei, cel de-al doilea fiu al regelui Vukasin, in anul 1389. La ridicarea ei au participat multi calugari, dintre care ni s-a pastrat numele lui Kalist Kiril, staretul manastirii. 
Autorii frescelor au fost: Mitropolitul Ioan Zugravul si Grigorie calugarul, ajutati de catre Kalist Kiril si alti calugari. Pictorul principal a fost Mitropolitul Ioan al carui stil se face remarcat.  
Biserica Sfantul Andrei a fost ridicata in asa numitul “plan treflat”, in varianta “triconcului”, de origine bizantino-sud-dunareana. In mare, bisericile construite in acest plan urmeaza impartirea traditionala a bisericilor de rit bizantin ortodox: pronaos – de regula patrat, - naos, cu doua abside laterale, iar in mijloc se ridica o turla, - si absida altarului, spre rasarit. 
Frescele din interiorul bisericii sunt pozitionate pe trei registre. Artistul nu a respectat intru totul erminia traditionala bizantina. Lipsesc scenele cu Sfintii Cuviosi, minunile Mantuitorului, scenele din viata Maicii Domnului si compozitia ce reprezinta Impartasirea Apostolilor, care este de obicei plasata in absida Sfantului Altar. 
In zona a treia intalnim scene ale Patimilor Mantuitorului. Chipul unuia dintre apostoli in fresca ”Rugaciune de pe Muntele Maslinilor” este desenat liber si arata inca o data talentul si maiestria pictorului Bisericii Sfantul Andrei. Urmatoarele scene: "Spalarea picioarelor”, "Cina cea de taina” si "Coborarea de pe cruce” sunt de asemenea foarte deosebite.
Chipurile pictate de Mitropolitul Ioan sunt viu colorate si foarte expresive. Acesta a imbogatit fundalul imaginilor prin introducerea a mai multor obiecte.  
In anul 1401 Patriarhul Paisie a vizitat manastirea. La jumatatea secolului la XVI-lea, bisericii i-a fost adaugat un pridvor urtmand sa fie pictat in fresca sa aintre anii 1559-1560. Intre anii 1971-1972 au fost realizate mai multe lucrari de conservare – restaurare.
|
Parintele Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, judetul Brasov, a trecut la cele vesnice in aceasta dimineata, joi 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie 1929 in satul Toparcea, din apropierea Sibiului. A primit la botez numele Ioan si a fost fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, in perioada 1935 – 1940. Intre anii 1942 – 1943, isi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara. Cursurile liceale sunt facute tot la Timisoara, intr-un liceu teoretic pentru vazatori.Urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, intre anii 1948 – 1952. La 1 aprilie 1953 intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Este calugarit in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil. Dupa sapte ani de la calugarie este hirotonit diacon de catre Mitropolitul Nicolae Colan. La 13 mai 1983 este hirotonit preot de catre Mitropolitul Antonie Plamadeala. La aceasta data primeste si hirotesirea intru duhovnic. In anul 1986 este hirotesit protesinghel, iar in anul 1988 arhimandrit.
Autobiografie: "Am fost hirotonit preot si hirotesit duhovnic in anul 1983, in ziua de 13 mai, la Izvorul Tamaduirii. In aceasta zi aici, la Manastirea Brancoveanu, este un fel de hram, la care se aduna multi credinciosi si se savarsesc Liturghia arhiereasca, cu un mare sobor de preoti si diaconi. Am fost hirotonit si hirotesit de I.P.S. Antonie, Mitropolitul Ardealului.
Cred ca in legatura cu aceasta intrebare e bine sa spun ceva si despre felul cum s-a ajuns la hirotonia mea ca preot si la hirotesia mea in duhovnic.
Inca din copilarie, imi placeau mult sfintele slujbe si mi-am dorit mult sa fiu preot. In vremea copilariei, ma jucam de-a slujba si imi inchipuiam ca sunt preot. In timpul liceului, m-am hotarat sa studiez teologia, cu gandul de a ajunge preot. In vederea implinirii acestei dorinte, m-am prezentat la Mitropolitul Nicolae Balan, in Sibiu, pentru a obtine aprobarea, in niste imprejurari care nu m-au favorizat la cei optsprezece ani ai mei de atunci, in loc sa-i vorbesc Mitropolitului de dorinta mea de a studia teologia in vederea preotiei, i-am spus - de la bun inceput si fara nici o ezitare - ca vreau sa ma fac preot. Raspunsul Mitropolitului a fost negativ: « Nu, nepoate», cu adaosul:« Sa ai lumina in suflet !». Am retinut indemnul sau urarea, desi nu mi s-a spus nimic despre metoda de a castiga lumina sufleteasca, nici in ce conditii se poate implini pentru mine aceasta urare - daca a fost o urare si nu un indemn. N-am considerat, insa, definitiva afirmatia ca nu pot deveni preot. Mi-am continuat scoala, caci mai aveam de facut doua clase de liceu, pe care le-am absolvit intr-un an, ultima clasa facand-o ca « particular» - cum se zicea pe atunci - adica la «fara frecventa». Intre timp, cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut pe Parintele profesor Teodor Bodogae, care, pe acea vreme, preda Istoria Bisericeasca Universala la Institutul Teologic din Sibiu. I-am spus Parintelui Bodogae de dorinta mea de a studia teologia, ca si de insuccesul meu din vara precedenta. Sfintia Sa a fost foarte binevoitor fata de mine si mi-a promis ca va vorbi cu Mitropolitul in vederea intrarii mele la Teologie, ceea ce a si facut. Avind terenul pregatit, m-am prezentat din nou la Mitropolitul Nicolae Balan caruia, de data aceasta, i-am prezentat doar dorinta mea de a studia Teologia. Mitropolitul a fost de acord, dar a tinut sa-mi spuna, din nou, ca preot nu ma pot face. Am raspuns ca am inteles, pentru ca de fapt am si inteles si am ramas la acest cuvant pana la masura aceea, ca n-am cerut si nici n-as fi cerut vreodata promovarea mea in cler.
In timpul anilor de studii teologice, fiind eu de fata, Episcopul Valerian al Oradiei l-a intrebat pe Mitropolitul Nicolae daca are de gand sa ma hirotoneasca. Mitropolitul a raspuns doar atat:«N-am sa-i dau parohie». Raspunsul acesta imi dadea de gandit ca ar putea veni vremea sa fiu totusi hirotonit, cel putin ca diacon, si aceasta sa o faca chiar Mitropolitul Nicolae.
La 1 aprilie 1953, ca absolvent de Teologie, am intrat ca vietuitor la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, in vederea calugariei. De acum, totul depindea de mai marii mei, fie de cei de la manastire, fie de superiorii lor.
Initiativa hirotoniei mele a avut-o Mitropolitul Nicolae Colan, ajuns in anul 1957 Mitropolit al Ardealului. In anul 1960, cu prilejul hramului manastirii noastre - la 15 august - , m-a hirotonit diacon. Cu cateva zile mai inainte, trecand prin chilia in care locuiesc eu, m-a intrebat:« Vrei sa te fac diacon de Sfanta Maria?». Am raspuns spontan:« Daca ar zice cineva sa cer aceasta, n-as cere-o; dar daca mi se ofera, primesc !». Mitropolitul mi-a spus: « Si cel care este chemat la hirotonie trebuie sa vrea». Drept raspuns, eu am spus:« Fiti sigur ca n-o sa fac, cum se zice in Pateric ca a facut unul, pe care confratii lui voiau sa-l faca preot cu sila si care s-a dus si s-a ascuns. Cei care il cautau, aveau cu ei si un magar pe care l-au pierdut si acum il cautau. Cind au gasit magarul, au dat si de monahul pe care voiau sa-l faca preot, caci amandoi erau ascunsi in aceleasi buruieni. Ei atunci au vrut sa-l lege si sa-l duca cu sila pe confratele lor, ca sa-l faca preot. El insa le-a spus:« Nu ma mai legati, caci merg si nelegat, pentru ca am cunoscut ca este voia lui Dumnezeu sa fiu preot». Mitropolitul a ras si a zis:« Pregateste-te, ca de Sfanta Maria te fac diacon. Dar n-am sa te tin mult diacon, ci te voi hirotoni preot, ca sa fii duhovnic la manastire si coliturghisitor».
Intr-adevar, m-a hirotonit diacon de Sfanta Maria. Imi amintesc si acum ca, in cuvantul pe care l-a rostit cu acest prilej, Mitropolitul Nicolae Colan a spus:« Secerisul e mult si seceratorii sunt putini. Dumnezeu se bucura de orice plivitor . . .». Mitropolitul Nicolae Colan a mai afirmat despre mine ca sunt« om fara lumina - adica nevazator -, dar luminat». O astfel de convingere l-a facut sa ma hirotoneasca diacon si a ramas doar la atat caci, dupa cateva luni, s-a imbolnavit si, dupa ani de suferinta, a plecat la Domnul.
Urmasul sau, Mitropolitul Nicolae Mladin, chiar de la inceput m-a intrebat daca sunt de acord sa ma hirotoneasca preot. I-am raspuns ca as dori sa raman diacon. I-am spus, de fapt, un adevar. Asa s-a facut ca am ramas diacon vreme de 23 de ani.
Preot m-a hirotonit I.P.S. Mitropolit Antonie, in cel de al 30-lea an al vietii mele de manastire.
Acum, dupa ce am ajuns, cu voia lui Dumnezeu, preot si duhovnic, am simtamantul ca aceasta situatie este tot atat de reala si de normala, pe cat de reala si de normala este situatia mea de nevazator. Si pe una si pe cealalta le socotesc ca randuite de Dumnezeu si le primesc spre slava Lui, zicand din adancul inimii: «Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac !». Aceasta, cu atat mai mult cu cat sunt incredintat de adevarul cuprins in cuvintele Sfantului Marcu Ascetul, care spune: « Cand binevoieste Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca. Iar daca nu voieste Dumnezeu, toate se pun impotriva». Eu sunt convins de aceasta si in aceasta perspectiva le vad pe toate cele ce s-au petrecut cu mine".
|
Parintele Teofil Paraian: - Dupa cate stiu, orice pacat are gravitatea lui. Daca ne gandim ca Domnul nostru Iisus Hristos a spus ca nu-i este ingaduit credinciosului nici macar sa-i zica fratelui sau " netrebnicule" sau " nebunule" (Matei 5, 22), nu stiu daca mai e cazul sa incercam a categorisi pacatele si a numi pe unele mari si pe altele mici, cand stim ca si "pentru orice cuvant desert" vom da socoteala inaintea lui Dumnezeu (Matei 12, 36). Eu fac deosebire intre patimi (ca deprinderi pacatoase, cum ar fi patima maniei, a desfranarii, a iubirii de avere etc), intre pacate, ca fapte rele izolate, greseli (cu stiinta sau cu nestiinta), nedesavarsiri, insuficiente. Pe fiecare dintre cele pomenite le tratez la masura pe care o au, raportandu-le la faptuitor, cu consideratie la integritatea mintala, varsta, pregatirea intelectuala, starea de religiozitate a celui ce se marturiseste. Cat priveste pacatele in sine, frecvente sunt mai ales cele in care este implicata placerea (desfranarea, betia), comoditatea (lipsa de angajare in efortul de a implini voia lui Dumnezeu) si chiar dezinteresul pentru aceasta, de unde decurg adulterul, avortul, divortul, nesocotirea postului-toate acestea fiind generate in special de necredinta in Dumnezeu. De altfel, se stie ca Hristos a infierat mai ales trei pacate, si anume: necredinta in Dumnezeu si in Evanghelie, sminteala, adica derutarea de la credinta si fatarnicia. In primele veacuri ale crestinismului s-au socotit ca pacate foarte grave uciderea, desfraul si apostazia. In ultima analiza insa, pacatul cel mai mare este pacatul pe care il ai, cel care te robeste. Mi se pare foarte curios cand cineva la spovedanie, insirand anumite pacate, sfarseste cu afirmatia: "Altele n-am", ca si cand cele spuse n-ar fi destule. La fel, mi se pare curios cand cineva spune: " Am facut toate pacatele" sau "N-am omorat si n-am dat foc, incolo, toate le-am facut !" Bineinteles ca unora ca acestora nu le demonstrez ca nu-i asa, ca asa ceva nici nu se poate, ca nimeni nu poate face toate pacatele, ca, de fapt, nici cel ce declara ca le-a facut pe toate, nu pe toate le-a si facut. S-ar putea spune ca cele mai frecvente pacate sunt cele ce se fac mai usor si care se potrivesc la toate varstele-cum zic unii dintre cei ce se spovedesc, "pacatele cu gura". Si nu numai cele "cu gura", ci si cele " cu ura". Acestea, netinand de o anumita varsta, le intalnim la oameni de toate varstele si de toate categoriile, indiferent de cultura pe care o au si de limba pe care o vorbesc. Se pune intrebarea cum combat pacatele care imi sunt aduse inainte de catre cei ce se spovedesc. Raspunsul e simplu. In general, la spovedanie pacatele sunt marturisite " ca pacate", deci sunt recunoscute ca atare. Daca totusi cei ce se spovedesc justifica unele pacate-cum ar fi desfraul, minciuna, avortul, furtul -, incerc sa formez o opinie pe baza poruncilor lui Dumnezeu, a invataturii Bisericii si a Canoanelor. Cand e cazul, la afirmatiile teoretice vin cu unele exemple practice cunoscute de mine, din care reiese clar ca pacatele ruineaza pe om nu numai in latura sufleteasca, ci si in cea trupeasca, si nu numai religios-moral, ci chiar fizic si social. Bineinteles, sunt totdeauna cu grija, ca cei vizati sa nu poata fi identificati de cei catre care imi este cuvantul. In sfarsit, e momentul aici sa fac constatarea ca adevarata combatere a pacatelor nu se face la spovedanie, ci la pregatirea pentru spovedanie sau, in general, la predici. La spovedanie, credinciosul trebuie sa fie hotarat sa ia atitudine impotriva pacatului, trebuie sa socoteasca faptele pacatoase ca fapte de care sa-i fie rusine (Rom. 6, 21). Fara o astfel de constiinta nu exista spovedanie, ci, cel mult, o convorbire in secret, o insirare de insuficiente, de nedesavarsiri, de greseli justificate sau justificabile. Or, asa ceva nu duce la iertare si la dezlegare, pentru ca in astfel de cazuri pacatele nu sunt numai la trecut, ci pot fi si la viitorul foarte apropiat, pot fi chiar programate. - Ce sfaturi si canoane mai importante dati fiilor sufletesti? - Mai intai, o precizare. Nu am constiinta ca cei ce se spovedesc la mine imi devin fii sufletesti, chiar daca in formula de dezlegare spun: "... sa te ierte pe tine, fiule...". Cei mai multi care se spovedesc la mine se spovedesc si la alti duhovnici; de pilda, la preotul din parohia din care fac parte. Si eu chiar ii indemn pe credinciosi sa aiba legatura reala cu preotii din parohia in care isi duc viata. Sunt apoi multi credinciosi care-dupa starea religios-morala pe care o au-pot sa se spovedeasca la orice preot duhovnic. Am si cativa-dar din acestia sunt foarte putini-pe care ii chivernisesc eu si care tin sa ramana la mine, cel putin pana cand vor ajunge pe fagasul normal. Mai sunt si persoane care s-au spovedit la mine, dar n-au mai venit la mine. Nu stiu in ce masura as putea considera ca astfel de oameni imi sunt fii sufletesti. Inca o precizare. Sunt si credinciosi pe care eu insumi ii indrum sa se spovedeasca la alti duhovnici, credinciosi carora le spun ca daca nu tin seama de indrumarile pe care le dau eu, sa nu mai vina la mine. Astfel, in toate cazurile le spun celor ce se spovedesc la mine ca "n-am incredere in spovedania celor ce se spovedesc o singura data pe an" si ii indrum pe toti sa se spovedeasca cel putin in cele patru posturi, ba chiar si mai des. La acestea adaug totdeauna ca, daca nu fac asa cum le spun, sa nu mai vina la mine. Nu am vreme de pierdut cu oameni care nu fac si nu respecta indrumarile si canonul duhovnicului, cu oameni care traiesc la fel ca si inainte de spovedanie. Cat priveste canoanele de oprire de la Sfanta impartasanie, m-am orientat dupa indrumarea Parintelui Staniloae din cartea sa de Dogmatica, in care spune sa nu dam canoane de oprire pe vreme mai lunga de trei ani. N-am dat si cred ca n-o sa dau canon de oprire de la Sfanta impartasanie pe vreme mai lunga de trei ani. E drept ca sunt cazuri in care nu pot fixa vreo limita. Am avut la spovedanie credinciosi carora le-am spus ca, dupa asezarea sufleteasca pe care o au, dupa lipsa de religiozitate, de cunostinte si de practici religioase, nu le-as putea fixa vreun termen la care ar fi vrednici sa se impartaseasca. Ba chiar le-am precizat ca, cu starea in care se afla, nici chiar la moarte n-ar putea sa se impartaseasca cu vrednicie. Bineinteles, de fiecare data le-am aratat si ce e de facut, pentru a se face vrednici de darul lui Dumnezeu. As vrea sa se retina si faptul ca-avand in vedere sfatul Sfantului Ioan Gura de Aur din comentariul la Epistola a doua catre Corinteni, in care se spune ca nu anii conteaza pentru vrednicia Sfintei impartasanii, ci vindecarea; deci ca nu are rost sa asteptam trecerea anilor, ci vindecarea insasi sa o asteptam-atunci cand simt o schimbare spre bine la credinciosi, nu astept trecerea anilor sau implinirea sorocului, ci dau dezlegare la Sfanta impartasanie inainte de termenul stabilit in prealabil. Celor tineri, si in special intelectualilor, la spovedanie si dupa aceea, le propun un program care consta in cinci puncte, si anume: a) frecventarea bisericii; b) rugaciunea de dimineata si de seara; c) citirea a doua capitole din Noul Testament in fiecare zi; d) repetarea cat mai deasa si cu cat mai mare intensitate a rugaciunii " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", si e) practicarea postului. Propun sa ne oprim putin asupra fiecaruia dintre punctele de program amintite. a) Normal ar fi ca cei ce se spovedesc sa se prezinte pe ei insisi ca pacatosi si sa-si marturiseasca singuri pacatele. Or, asa ceva se intampla rar. Multi dintre cei care vin la spovedanie asteapta sa fie intrebati, iar altii, chiar dupa mai multe spovedanii. Daca n-au marturisit un anumit pacat, motiveaza ca nu l-au marturisit pentru ca n-au fost intrebati despre asa ceva. Eu obisnuiesc sa-l intreb mai intai pe cel ce vine la spovedanie cum il cheama din botez; apoi, varsta, starea sociala, ce familie are, cu ce se ocupa. Apoi intreb cand s-a spovedit ultima oara, daca a avut vreun canon si daca l-a implinit. Prima intrebare speciala este aceasta: " Mergi la biserica?". De raspunsul primit, depinde continuarea spovedaniei. In cazul in care respectivul n-a mai fost la biserica de vreme indelungata, fara motive binecuvantate (boala, servici, neputinta), ii spun vorba hotarita: "Daca vrei sa mai spui ceva, te ascult; insa sa stii ca eu nu dau dezlegare de pacate celor ce nu iau parte la sfintele slujbe ale Bisericii, si mai cu seama la Sfanta Liturghie", in fata acestei situatii, oamenii ajung la concluzia ca fara mergerea la biserica nu poti ajunge la iertarea pacatelor, si aceasta nu pentru cateva luni, ci pentru toata viata, pentru tot timpul cat credinciosul este sanatos si in putere. Tin foarte mult la frecventarea bisericii, deoarece Biserica Ortodoxa este o Biserica a sfintelor slujbe, o Biserica a Liturghiei, o Biserica prea-maritoare de Dumnezeu, cu preotie si cu mijlocire preoteasca. Consider ca cineva nu poate sa fie ortodox, ca nu poate sa faca parte din Biserica Ortodoxa fara sa ia parte la sfintele slujbe, la Sfanta Liturghie, fara sa se raporteze la Dumnezeu prin mijlocire preoteasca-toate acestea fiind esentiale in Ortodoxie si tin de specificul Bisericii Ortodoxe. Credinciosul dreptmaritor, la Sfanta Liturghie ii inchipuie pe heruvimi, aduce intreit sfanta cantarea Prea Sfintei Treimi, canta "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot" impreuna cu ingerii, asculta cuvant dumnezeiesc din Sfanta Evanghelie-Evanghelia fiind "Hristos in mijlocul nostru" -, se impartaseste de binecuvantari ceresti, traieste pe pamant clipe din imparatia lui Dumnezeu, slujeste lui Dumnezeu in cerul sau de pe pamant-care este Sfanta Biserica, locasul de inchinare sfintit anume pentru lucrul lui Dumnezeu, dupa cuvantul care zice: " In biserica maririi Tale stand, in cer ni se pare ca stam, Nascatoare de Dumnezeu...". Credinciosii nostri trebuie sa aiba constiinta ca la sfintele slujbe "toti slujim", fiecare cu slujirea masurii la care se gaseste. Cu alte cuvinte, la sfintele slujbe-deci si la Sfanta Liturghie-nu slujeste preotul singur, ci preotul slujeste cu toti cei ce sunt de fata, si chiar cu fericitele Puteri ceresti. Aceasta, pana la asa masura, incat, nu se poate celebra Sfanta Liturghie in absenta credinciosilor, caci si ei au o anumita lucrare sfintitoare, pana la asa masura incat slujitorul sfintit ii cheama si pe ei la implinirea unei astfel de lucrari cand zice: " Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse inainte, Domnului sa ne rugam"; "Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus si s-au sfintit, Domnului sa ne rugam". Astfel stand lucrurile, credinciosii slabi in credinta care nu iau parte la Sfanta Liturghie lipsesc de la implinirea unei datorii esentiale si nu se pot face vrednici de darul lui Dumnezeu. Exceptie pot face doar cei bolnavi si neputinciosi, cei carora libertatea le este ingradita, neputand dispune de ei insisi. Pentru motive ca acestea cer insistent si irevocabil participarea credinciosilor la sfintele slujbe. Fara aceasta, nu dau dezlegare de pacate. Nu dau dezlegare de pacate nici pentru o simpla angajare formala, ci starui pentru o angajare reala, practica, permanenta, pentru termenul stabilit dupa fiecare caz in parte, bine stiind ca omul nu este o fiinta stas, ca sa se poata lucra dupa sablon cu fiecare. b) Pravila de rugaciune dimineata si seara o consider de absoluta necesitate, deoarece credinta in Dumnezeu trebuie materializata in ceva. Or, cine nu se roaga lui Dumnezeu dupa putere, se poate spune ca nici nu are Dumnezeu. Daca e adevarat ca "nu exista o idee mai felurita in mintea omeneasca decat ideea de Dumnezeu", nu-i mai putin adevarat ca nu exista o lipsa de angajare mai putin luata in seama, mai desconsiderata de oameni decat angajarea fata de Dumnezeu. Mi-au trecut prin fata destul de multi dintre cei care s-au declarat credinciosi pentru simplul fapt ca n-au tagaduit pe Dumnezeu in mod formal, dar care, in viata lor intima, si chiar in cea sociala, nu se raportau intru nimic la Dumnezeu. Pentru astfel de motive e necesara o angajare practica si intima, prin rugaciunea de dimineata si seara si prin cea de la vremea mancarii. c) Lectura din Noul Testament in fiecare zi. Intrucat nu exista posibilitatea sa te raportezi la Dumnezeu fara sa stii ceva anume despre Dumnezeu, cred ca e de mare importanta sa cunosti Noul Testament. De aceea, celor care se lasa indrumati de mine-in masura in care e cu putinta-le fixez ca regula sa citeasca in fiecare zi doua capitole din Noul Testament, incepand cu Evanghelia de la Matei, continuand cu Evanghelia de la Marcu si apoi cu celelalte doua si insist sa fie citite, pentru inceput, de trei ori fiecare. Numai dupa aceea sa se treaca, pe rand, la celelalte carti ale Noului Testament, cu obligatia de a se citi fiecare Carte de cate trei ori, si asa sa se treaca la Cartea urmatoare. Dupa ce credinciosul a citit Noul Testament de trei ori, poate sa citeasca pe rand cate doua capitole, fara sa mai tina evidenta de cate ori sau a cata oara citeste Noul Testament. Lucrul acesta nu se face pentru evidenta sau pentru vreo rasplata, ci se face pentru folos duhovnicesc, pentru a ne putea impodobi mintea si hrani inima cu cuvintele cele vesnice ale Domnului nostru Iisus Hristos si ale alesilor Lui, bine stiind ca "cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Domnului nu vor trece" (Marcu 13, 31). Sunt de acord sa se citeasca si parti din Vechiul Testament, in special Proorocii si Cartile didactice, dar selectiv si dupa indrumare, nu la intamplare si concomitent cu Noul Testament, nu in locul lui, caci Noul Testament ramane pe primul plan pentru mantuirea lumii. d) Rugaciunea de toata vremea. Omul este, prin excelenta, "fiinta ganditoare". Si pentru ca toate ale omului pornesc de la gandul omului, este lucru constatat fara putinta de tagaduire, ca adevarata disciplina a omului se bazeaza pe disciplina de gand. Cum insa nu ne putem mantui singuri, ci numai Hristos ne mantuieste, pe El il chemam permanent in ajutor pentru mantuirea noastra, printr-o rugaciune scurta pe care o repetam mereu in minte si o unim cu simtirea noastra, facand din ea-pe cat cu putinta-rugaciunea de toata vremea. Este vorba de rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul "sau pacatoasa". Aceasta rugaciune se recomanda sa fie lipsita de respiratie si sa se faca in ritmul respiratiei, in felul urmator: Impartim rugaciunea in trei: intre respiratii-deci fara sa inspiram si fara sa expiram-spunem cu mintea cuvantul "Doamne". Apoi, tragand aerul in piept spunem, tot in minte, nu cu cuvantul vorbit: "Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu". Dand aerul afara din piept, tot cu mintea, zicem: "Miluieste-ma pe mine, pacatosul". In felul acesta procedand, cu staruinta si cu deasa repetare, se statorniceste in minte si in campul interior al sufletului un gand de capetenie, un fel de paravan care ne ajuta sa inlaturam gandurile cele rele si sa primim gandurile cele bune, care sunt spre slava lui Dumnezeu. Eu asa am invatat de la Parintele Arsenie si asa am practicat si practic, si am simtit mult folos. De aceea, la randul meu, si eu ii invat pe altii la fel, in nadejdea folosului sufletesc. Parintele Arsenie nu mi-a dat alte indicatii, in afara de cele amintite mai inainte, si nu i-a fost teama ca voi ajunge la inconveniente, la ispite, la devieri. Intemeiat pe experienta pe care o am, eu ii previn pe cei interesati ca angajarea in rugaciunea staruitoare poate dezlantui furtuni interioare, datorita mizeriei pe care o purtam in suflet, cata vreme patimile n-au fost inca dezradacinate din noi. Dar le spun si ca nu trebuie sa se inspaimante nimeni, ci sa staruiasca in lucrarea care aduce pe Dumnezeu in noi si ne ridica pe noi spre Dumnezeu. e) Postul. Al cincilea punct din program este pazirea postului, dupa randuiala Bisericii noastre Ortodoxe. Aceasta se face in vederea aceleiasi discipline a fiintei noastre, disciplina pe care o urmarim si prin rugaciunea de toata vremea. Am convingerea ca postul e cu atat mai necesar, cu cat sfanta noastra Biserica insista pentru el si are un intreg sistem de angajare a credinciosilor in pazirea postului. Ne sunt cunoscute cuvintele Domnului Hristos, care zice: "Cel credincios intru putin, si intru mult este credincios" (Luca 16, 10), de unde concluzia ca nu putem sluji lui Dumnezeu cu jumatati de masura, pe portiuni, ci numai cu o angajare totala si fara nici o ezitare. Se intelege ca nu sunt absurd, sa le cer oamenilor lucruri peste puterea lor, dar nici nu ma multumesc cu prea putin. Odata cu acestea si pe langa acestea, le cer credinciosilor, care vor sa se imbunatateasca prin Sfanta Spovedanie, sa ocoleasca toate pricinile care pot duce la pacatuire si, mai ales, sa paraseasca pacatele-in orice chip ar fi ele. Constatarea pe care o fac in urma experientei-cata o am-este ca majoritatea oamenilor care se prezinta destul de bine, sunt favorizati de o structura buna, au o ereditate favorabila si o educatie corespunzatoare. Sunt foarte putini aceia care sunt dispusi sa faca efortul de a se depasi pe ei insisi, in directia religios-morala, pentru ca-la drept vorbind-prea putini sunt aceia care au interes religios si care isi oranduiesc viata pe baza credintei in Dumnezeu. Mai ales la spovedanie se poate constata ca fenomenul religios nu este un fenomen de masa si de profunzime, si ca nu este nici macar fenomen de familie. In religie sunt incadrate, in majoritatea cazurilor, persoane izolate, oameni care din punct de vedere religios sunt singuri, chiar in familia lor. Nu putine sunt cazurile in care e vadita si o anumita jena in manifestarea religiozitatii, chiar in propria familie; de aceea, nu putine sunt compromisurile ce se fac in viata credinciosilor nostri. Asta se intampla deoarece, in majoritatea cazurilor, criteriile pe care se bazeaza familia sunt altele decat cele religioase. Unii credinciosi se unesc cu partenere necredincioase si invers. O astfel de situatie nu sta chezasie unei vieti de care se poate bucura Dumnezeu. In astfel de situatii nu poate fi vorba de un program religios in familie. Avand in vedere unele ca acestea, am in ele o explicatie, pentru faptul ca atat de putini sunt cei ce tin seama de indrumarile mele ca duhovnic. - Unii credinciosi, indeosebi ortodocsi, isi pierd credinta si ies din turma lui Hristos. Pot fi readusi acestia in sanul Bisericii? Care ar fi modalitatea reintoarcerii lor? - Consider intrebarea, asa cum imi este pusa, desi eu am alt punct de vedere, vreau sa spun ca eu am facut adeseori afirmatia ca "nu ortodocsii trec la alte credinte religioase, ci se incadreaza in credinte straine de Ortodoxie cei care nu au propriu-zis o credinta, cei care nu cunosc si nu traiesc Ortodoxia, chiar daca unii dintre acestia, scriptic, sunt numarati la ortodocsi". Un ortodox adevarat, adica un cunoscator al credintei ortodoxe si traitor adevarat al ei nu poate parasi Ortodoxia. Cei care se pare ca parasesc Ortodoxia, de fapt ei nu parasesc nimic, pentru ca nu au nimic, ci isi gasesc o apartenenta religioasa reala, in schimbul uneia fictive. Cand se incadreaza intr-o grupare religioasa, alta decat au aparut scriptic, dar nu si real, ei spun pe buna dreptate, ca "din acel moment a inceput pentru ei viata religioasa" si eu cred ca chiar asa este. In aceasta perspectiva, privind problema, nu-i corect sa se spuna ca "dreptmaritorii crestini parasesc dreapta credinta si se incadreaza in anumite grupari religioase". Nu-i corect sa se spuna aceasta, pentru ca, de fapt, ei nu trec de la o credinta la alta, ci trec de la necredinta la un mod de a crede. Necredinciosii trec la o anumita credinta. Asa ceva se poate si chiar se intampla. In astfel de cazuri, problema ar fi: pot fi adusi la Ortodoxie cei straini de credinta si de viata ortodoxa? Raspunsul la o astfel de intrebare, in general, ar fi: Nu pot fi adusi la Ortodoxie cei neortodocsi, decat in cazuri foarte rare si, de multe ori, din motive mai mult sociale, decat strict religioase. In majoritatea cazurilor, credinciosii sunt multumiti de credinta pe care o au, avand satisfactii religioase in credinta lor, si nu cauta o alta credinta. Numai cand nu au o credinta sigura si lucratoare, oamenii sunt interesati pentru o anumita credinta. Cand o au, nu mai cauta alta. Se stie ca viata nu se traieste prin comparatie. Fiecare om are viata lui si nu-l intereseaza viata altuia, pentru ca este convins ca nu-si poate impropria ceea ce tine de altul, ceea ce i se potriveste altuia. Apoi este stiut ca ideile se intrupeaza, asa incat, atunci cand ideile devin convingeri, structuri, ele nu pot fi aici combatute, nici inlaturate prin alte idei. Cunosc putine cazuri de-n-as zice "revenire",-ci de " incadrare" in Biserica Ortodoxa a unor persoane venite de la grupari neoprotestante, dar nu cazuri din cele mai fericite. Prin partile noastre, se intampla sa se incadreze, mai bine zis " sa opteze" pentru Biserica Ortodoxa mai ales unii tineri, care urmaresc sa se casatoreasca cu membri ai Bisericii Ortodoxe. Acestia cer sa fie primiti in Biserica Ortodoxa numai pentru motive de casatorie si, in general, li se acorda aceasta, de cele mai multe ori, si "prea curand" si "fara conditii", de aceea se poate spune, pe buna dreptate, ca nu-i nici un castig pentru Biserica Ortodoxa din astfel de situatii. Asta cu atat mai mult, cu cat, de cele mai multe ori cei vizati, in afara de actul formal al botezului, nu mai fac si altceva, sau fac prea putin, fata de ceea ce ar trebui sa faca, in calitatea lor de ortodocsi. Pentru mine este graitor faptul ca langa manastirea noastra locuieste o familie de crestini dupa Evanghelie, asupra carora manastirea n-a avut nici un fel de influenta, nici macar atunci cand a fost aici Parintele Arsenie Boca-om cu nume mare si cu viata aleasa. E drept ca din acea familie, amandoi copiii au trecut la Ortodoxie, dar au facut aceasta in vederea casatoriei, ceea ce nu spune prea mult. Nu stiu daca s-ar putea vorbi despre o metoda de atragere a sectarilor la Ortodoxie. Ceea ce pentru noi e foarte firesc, pentru ei e straniu si nedorit. Ei se multumesc cu ceea ce au si nu-si doresc ceea ce avem noi. Spiritul modern, omul de astazi e mai mult inclinat spre sectarism, decat spre Ortodoxie. Noua ne ramane doar sa fim ceea ce suntem, sa ne intarim in convingerile ortodoxe, sa practicam credinta noastra cu toata hotararea si sa dovedim, prin ceea ce suntem, ca suntem superiori celor ce ne invinuiesc de inferioritate, iar aceasta sa o facem nu prin cuvant, ci prin viata noastra. Cred ca singurul argument adevarat si cu putere de a se impune si de a ne impune in fata constiintei altora, este ascendentul moral. Il avem, avem superioritate si prioritate. Nu-l avem, nu avem nici sansa sa castigam pe cei pe care gandim ca ar trebui sa-i facem ca noi, adica ortodocsi.
|
Studiile teologice - avantaje si dezavantaje - s-ar parea ca este o tema nu prea bine formulata, pentru ca toata lumea crede ca la studiile teologice au doar avantaje. Sa stiti ca nu-i asa. Studiile teologice pot avea avantaje si dezavantaje. O sa vedeti indata ca am dreptate. Mai intai as vrea sa fiu cat mai practic si sa fiu concret, si voi fi asa: practic si concret. Ma voi referi la studiile teologice facute de mine, fiind eu absolvent de teologie si totodata licentiat in teologie. Deci am competenta de a vorbi despre studii pe care le-am facut si de impactul pe care le-au avut studiile asupra mea. Pe cand eram student la teologie, am facut teologie intre 1948 si 1952, mama mea m-a intrebat odata: "tu, ce faci acolo la teologie, ce faceti voi acolo la teologie, patru ani de zile, ca doar sa dai cu cadelnita minteni inveti?" Nu mai stiu ce i-am raspuns, nu stiu cum i-am explicat de ce trebuie sa faci ani multi de scoala ca sa ajungi absolvent de teologie. Dupa ce am ajuns absolvent de teologie, tot mama m-a intrebat odata: "tu acum popa nu esti, cantor nu esti, ce esti?" Si eu i-am raspuns "ceea ce sunt eu se numeste absolvent de teologie". Cand am terminat teologia m-am dus la mitropolitul Nicolae Balan sa-i multumesc pentru faptul ca mi-a dat aprobarea sa fac teologia - el a fost cel ce mi-a dat aprobare. El mi-a spus cand mi-a dat aprobarea pentru teologie: "Iti dau aprobare sa faci teologia, dar preot sa stii ca n-o sa te poti face". Mi-a mai spus odata ca n-o sa ma pot face preot si am acceptat sa fac teologia fara sa ajung vreodata preot. Cand am terminat teologia, m-am dus la mitropolit si el m-a intrebat, atunci abia: "cu ce scop ai facut teologia?" Eu, e adevarat ca am facut teologia si cu scopul de a ajunge candva preot, stiam ca nu se poate, stiam ca totusi s-ar si putea, credeam ca pot face mult mai mult decat fac de fapt, dar nu puteam sa-i spun mitropolitului ca "sa stiti eu de fapt vreau sa ma fac preot si am facut teologia cu gandul ca as putea ajunge candva si preot". Si atunci a trebuit sa gasesc un alt raspuns; si am gasit un alt raspuns, a fost un raspuns evaziv, dar totusi un raspuns, si avea si raspunsul acesta ceva adevar in cuprinsul lui, si i-am spus: "am facut teologia cu gandul sa-mi gasesc un suport moral pentru viata". Dar cum e cu asta, ca doar nu oricine care vrea sa aiba un suport moral pentru viata trebuie sa faca teologia. Si mitropolitul o luat de bun raspunsul si m-a intrebat: "dar, ai gasit suportul acesta moral pentru viata?" Si eu am zis ca da. Si m-a intrebat mitropolitul tot atunci ce am de gand sa fac. Nu aveam inca ceva de facut, m-am retras la parintii mei si am lucrat la licenta. Licenta mi-am dat-o de aici de la manastire, de fapt, dar am lucrat la ea: "Soteoriologia Noului Testament - invatatura despre mantuire in Noul Testament". Mi-am ales subiectul acesta pentru ca m-am gandit eu ca lucrul cel mai principal, cand e vorba de inaintare in viata duhovniceasca, e mantuirea. Si atunci m-am gandit sa studiez cele privitoare la mantuire asa cum se reflecta in Noul Testament. Si m-a intrebat mitropolitul tot atunci, si-a zis: de ce ai vrut sa mergi la Sambata? Raspunsul meu a fost clar: "pentru ca nu sunt hotarat". N-a mai zis nimic mitropolitul, si-a trecut o vreme vreo cateva luni, in februarie m-am dus din nou la Sibiu, m-am dus si la inaltul Nicolae, si mi-a zis ca atunci cand vreau sa redactez in ultima forma licenta as putea sa merg la Sambata. Dar la sfarsitul lui martie m-am hotarat sa merg la Sambata, adica sa ma duc si sa ma fac calugar, si m-am dus si i-am spus mitropolitului si el a zis: "am asteptat hotararea aceasta". Acum se pune intrebarea de ce n-am zis ca sunt hotarat sa ma fac calugar cand am terminat teologia; era firesc ca dupa ce ai facut studii teologice sa fii indoctrinat si sa ajungi la convingeri religioase la masura aceasta de a putea sa fii si calugar eventual. Nu v-am zis ca eu in anul 1942 am venit aici la Sambata - era parintele Arsenie atunci aici - aveam treisprezece ani si jumatate si vroiam sa ma fac calugar. Bineinteles ca nu stiam mare lucru despre calugarie si deci hotararea mea era o hotarare nefundamentata. Mitropolitul Nicolae Balan - s-ar putea sa retineti lucrul acesta - restaurand manastirea de la Sambata, manastire zidita de Constantin Brancoveanu pe la 1700, dar daramata la 1785 de dusmanii credintei ortodoxe, si refacuta incepand din 1928 prin restaurarea bisericii, pentru ca au ramas si ceva ziduri nedaramate la 1785 de dusmanii credintei ortodoxe, ca sa le faca loc greco-catolicilor, mitropolitul dorea ca la aceasta manastire sa aiba absolventi de teologie. E o conceptie inalta despre calugarie, mitropolitul tinea sa aiba in manastirea de la Sambata numai absolventi de teologie. Aici in Ardeal nu era gand de calugarie, cei care faceau teologia numai la calugarie nu se gandeau, sau daca era cineva care facea teologia se putea calugari in alta parte decat in Ardeal; in general nu se faceau absolventii de teologie calugari. Eu am vorbit cu parintele Arsenie atunci in 1942, stiam de asta, ca mitropolitul voia ca aici sa fie numai absolventi de teologie. De fapt manastirea a inceput cu trei candidati la calugarie care erau absolventi deja de teologie: cu parintele Arsenie Boca care s-a asezat aici in 1939 dupa ce a facut Teologia la Sibiu, apoi scoala de arte vizuale - Bele Arte cum se numea atunci - pictura si sculptura la Bucuresti, in acelasi timp a frecventat cursuri de medicina, interesandu-se in special de genetica. In 1939 dupa toate acestea si dupa ce a petrecut trei luni la Sfantul Munte, pentru ca manastirea aceasta nu a avut traditie si mitropolitul a vrut sa-i trimita pe cei care s-au angajat pentru calugarie la manastirea aceasta la Sfantul Munte; si a trimis pe doi dintre ei pe Parintele Arsenie care a stat trei luni si pe Parintele Serafim Popescu care a stat sase luni la Sfantul Munte si un an scolar la teologia din Atena. Parintele Mladin care a fost al treilea cu care s-a inceput aceasta manastire, a fost pregatit de mitropolitul Nicolae Balan sa ajunga profesor de teologie la catedra de mistica, dar n-a functionat decat un an la catedra de mistica, pentru ca s-a sistat catedra de mistica, si atunci a lucrat la catedra de teologie morala pana cand a fost ales mitropolit in 1967. L-am avut si eu profesor si m-am avut tare bine cu mitropolitul Nicolae Mladin. Parintele Arsenie in 1942, cum era el un om cu putere de sinteza, imi daduse in atentie - zicea el - rugaciunea cu care se mantuiesc calugarii, sigur s-a gandit asa ca daca tot nu pot ramane atunci aici sa ma folosesc totusi cu ceva din ceea ce fac calugarii si mi-a pus in atentie rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Mi-a spus si cum anume sa fac rugaciunea. A zis ca s-o zic cu gandul si s-o lipesc de respiratie in felul urmator: intre respiratii sa zic "Doamne", tragand aerul in piept sa zic odata cu aceasta "Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu" si dand aerul afara din piept, odata cu aceasta sa zic "miluieste-ma pe mine pacatosul". Asta m-a invatat, asta am facut. Mi-au spus ca daca nu pot ramane aici trebuie sa ma duc si sa fac scoala. Eu sunt nevazator din copilarie, m-am trezit in lumea aceasta, in viata constienta, fara vedere. Parintii mei m- au dat la Cluj la o scoala speciala unde am urmat cinci ani. Eram de doi ani cu scoala intrerupta pentru ca Clujul a fost ocupat de unguri in urma Dictatului de la Viena si ma gandeam sa fac scoala in continuare si parintele Arsenie a zis atunci: "pai scoala nu te duce la mantuire". Si mi-a mai spus ceva parintele intr-o chestiune pe care nu l-am ascultat, anume ca in fiecare zi sa fac o suta de metanii. Si m-a invatat cum sa le fac, de fapt stiam eu ceva despre metanii, dar parintele totusi m-a invatat si n-am facut cum m-a invatat parintele, poate si din comoditate, dar si datorita faptului ca la scoala nu aveam unde sa fac metaniile, la internat acolo unde locuiam, si asa ca n-am facut, dar nu faceam eu nici vara cand eram acasa si puteam sa fac. Si au trecut anii de scoala si am venit aici la manastire in anul 1953, i-am spus parintelui Serafim ca nu ma pot concentra cand fac metanii si parintele Serafim a zis: "daca nu te poti concentra, zi Doamne Iisuse fara metanii". Sa stiti ca imi pare rau ca au mers lucrurile asa, dar am trait o viata cam fara metanii. Nu l-am ascultat pe parintele Arsenie in privinta scolii, pentru ca a zis ca scoala nu te duce la mantuire, dar sa stiti ca imi pare bine ca nu l-am ascultat. Si de ce-mi pare bine, pentru ca eu totusi ma gandesc de multe ori ca scoala a avut o importanta pentru mine, chiar daca m-a si ajutat si chiar daca m-a zapacit pana la urma. Acum sa stiti ca nu cred ca-s zapacit si acuma, dar sa stiti ca atunci cand am terminat teologia eram cam zapacit. Si curios, cum domnule, termini o scoala teologica, ai invatat atatea lucruri care sa te apropie de Dumnezeu si totusi esti un zapacit. Cum se poate asa ceva? Astea sunt dezavantaje ale Teologiei, chiar Teologia m-a dus la asta. Cum adica? Te duci tu la teologie, faci slujba in fiecare zi, te duci la rugaciune de dimineata, te duci la rugaciune seara, frecventezi cursurile, si cand ai terminat Teologia hop, ca nu mai ai credinta pe care ai avut-o cand ai intrat la teologie. Cum se explica asa ceva? Se explica foarte bine. Leon Bloy, un filozof francez are cuvantul: "suferinta in sine trece, dar faptul de a fi suferit nu trece niciodata". Si asa a fost si la mine. Cand m-am dus eu la teologie si am aflat eu niste lucruri de confuzie, niste lucruri la care nu m-as fi gandit niciodata. Am auzit de critica Vechiului Testament, de critica Noului Testament am stat la indoiala, am stat intrebator, pai atunci cine are dreptate? Ca cutare epistola nu a scris-o Sf. Apostol Pavel, ca Epistola catre Evrei a scris-o un alt autor si este pusa pe numele Sf. Apostol Pavel, ca Apocalipsa nu-i sigur ca a scris-o Sf. Ioan Evanghelistul. Si toate lucrurile astea au lucrat in mine, au scurmat la credinta mea, la ceea ce aveam eu cand am intrat la teologie. Eu cand am intrat la teologie daca auzeam "din Sfanta Evanghelie de la Ioan citire", nu ma mai intrebam daca capitolul 21 din Sf. Evanghelie de la Ioan e scris de Ioan sau e scris de altcineva. Eu cadeam in genunchi. Si ascultam in genunchi Evanghelia scrisa de Sf. Evanghelist Ioan. Si a venit teologia si m-a zapacit. Pai vezi ca poate nu-i asa, daca o fi asa cum zic ceilalti, si am ajuns asa la o clatinare de intelegere. Asta nu a durat prea mult, insa si-a facut lucrarea, si-a facut lucrarea de confuzie, lucrarea aceasta de dezorientare, fara sa ma gandesc prea mult la asta, ca la urma urmelor stateam in genunchi si daca era scris de altcineva cap. 21. Asa se si sustine de fapt in teologie si stie toata lumea care face teologia ca acest capitol nu-i scris de Ioan. Unii zic ca nici celelalte capitole, ca nici prologul nu-i scris de Ioan; sunt sigur atatea si atatea lucruri pe care le inveti la scoala pentru ca trebuie sa dai examen din ele. Si asa s-a ajuns ca la sfarsitul teologiei eram dezorientat. Si am intrebat pe unul si am intrebat pe altul si mi-am expus profesorilor de teologie gandurile mele si starea mea, nimeni nu a putut sa intervina si sa spuna "baga de seama ca ti-a scazut credinta, ca daca ai avea credinta nu ti-ai mai pune probleme din astea si tu daca odinioara te-ai gandit sa te faci calugar, tine-te de gandul asta". Si-a trecut asa vremea si la un moment dat am ajuns la gandul ca trebuie sa ma fac calugar. Cum? Era in Duminica a doua din Postul Mare din anul 1953 cand se praznuieste si Sf. Grigorie Palama. Si s-a citit din Triod icosul sfantului. Si se citea acolo "bucura-te..." si toate celelalte; e un icos lung, si mi-a venit mie atunci un gand: Sf. Grigorie Palama a fost calugar, Biserica are calugaria in mare cinste, pe mine nu ma opreste nimic sa ma fac calugar, ma voi face calugar! Acesta a fost punctul de sprijin si punctul de plecare pentru calugaria mea, nici nu pot sa spun ca am avut o vedenie, ca mi s-a descoperit ceva in mod extraordinar, ci a fost o gandire - bineinteles inspirata de Dumnezeu, pe care nu mi-a pus-o nimeni in vedere inainte - si pe asta s-a bazat cealalta vreme a vietii mele si se intemeiaza si acum. Deci si acum eu sunt incredintat ca mi-am gasit calea, ca am mers pe calea mea adevarata si bineinteles ca din asta au urmat toate celelalte. Mitropolitul Nicolae Balan a murit in 1955. A venit mitropolitul Iustin, putin, a stat numai cateva luni la Sibiu si a venit mitropolitul Nicolae Colan. Mitropolitul Nicolae Colan m-a apreciat si mai ales m-a apreciat pentru studii, pentru predicile pe care le tineam si s-a gandit el sa ma faca preot. Bineinteles ca asta a venit de pe urma faptului ca eram deja calugar si in 1960 m-a hirotonit diacon, din initiativa lui. Eu cand m-am facut calugar, bineinteles ca am renuntat la toate. Cand te-ai facut calugar ti-ai spus ultimul gand, atunci cand te-ai angajat la calugarie, de atunci inainte tu esti un om cu care pot lucra altii dar nu poti cere tu ceva anume. Un candidat la calugarie dupa ce a ajuns calugar poate ajunge diacon, poate ajunge preot, dar nu din initiativa lui, ci din initiativa altora. Pe mine, mitropolitul Nicolae Colan m-a intrebat: "vrei sa te fac diacon de Sfanta Marie?"; era intr-o joi si Sfanta Marie urma sa fie luni. Si eu am zis: "daca ar zice cineva sa cer, n-as cere, dar daca mi se ofera, primesc". Si mitropolitul a zis: "da, dar cel care este chemat e bine sa vrea", si atunci i-am spus ca nu o sa fac asa cum este scris in Pateric despre unul care era calugar si au vrut sa-l faca preot, si el nu vroia ca se socotea nevrednic, si a fugit. Cand era sa fie hirotonit el a fugit si s-au dus unii sa-l caute si sa-l aduca cu sila sa-l faca preot, ca aveau nevoie de preoti, si se pare ca era totusi un om vrednic. Si cand s-au dus sa-l caute, aveau si un magar cu ei pe care l-au pierdut intre timp. Si acum nu-l mai cautau pe candidatul la preotie, ci-si cautau magarul. Numai ca magarul s-a ascuns in buruieni unde era ascuns si candidatul la preotie, si au gasit odata cu magarul si candidatul. Atunci au vrut sa-l lege si sa-l duca cu sila, dar el a spus "nu ma mai legati ca am cunoscut ca-i voia lui Dumnezeu". Mitropolitul a luat de buna treaba aceasta si a zis: "pregateste-te ca de Sfanta Marie te fac diacon". Dar a mai zis: "n-o sa te las mult timp diacon, o sa te fac preot, o sa fii concelebrant si o sa fii mai ales duhovnic". Acum sa stiti ca vocatia mea in viata e de predicator, de propovaduitor. Aveam atunci un staret foarte impotrivitor si mai ales dispretuitor din fire. De cate ori se intalnea cu un om cu deficiente avea o repulsie si bineinteles ca si eu ii stateam in cale cu repulsia, dar n-avea ce face, el era in ascultarea mitropolitului si nu putea sa zica nu, "nu inalt Prea Sfintite". Bine, i-a atras atentia ca "fiti atent ca faceti totusi un act de autoritate, ca vi s-ar putea lua in nume de rau lucrul acesta", l-a sfatuit pe mitropolit, dar mitropolitul n-a tinut seama de nimic ci, m-a facut diacon. A zis ca n-o sa ma lase mult diacon, dar m-a lasat 23 de ani pana la urma ca s-a imbolnavit toamna, dupa aceea s-a facut bine in primavara, in vara a ajuns aici si l-a ajuns iar o suferinta, a trebuit sa-si faca operatie, si-a pierdut graiul si sase ani de zile n-a mai putut sa vorbeasca. Cu mintea se zice ca statea destul de bine, cand se intalnea cu mine, daca predicam imi spunea ca i-a placut predica, dar eu nu-l intelegeam, il intelegeau cei ce erau in jurul lui. Atunci m-am gandit la un lucru, ca in Filocalie citind am gasit cuvantul ca daca vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, atunci toata zidirea ajuta sa se implineasca, iar daca nu binevoieste Dumnezeu, toate se pun impotriva. Si gata, am asteptat, dar m-am gandit ca cine stie ce se poate intampla de joi pana luni. Duminica a venit mama la mine, era de hram si parintele care era staret a zis: "hai cu mama fratiei tale sa o binecuvanteze inalt Prea Sfintitul" Iar inalt Prea Sfintitul i-a zis: "bine ai venit, bine ca ai venit, ca maine il fac diacon pe Teofil". Eu nu i-am spus nimic mamei, ma gandeam ca daca n-o fi asa, ce stiu ce se poate intampla pana maine. Nu s-a mai intamplat nimic, mitropolitul m-a facut diacon, mi-a dat cateva recomandari in particular si a zis "uite, nu-ti recomand sa cadesti" -stiam si eu lucrul acesta - insa mitropolitul, totusi, poate indrumat de Dumnezeu, a zis cand a iesit de la mine din chilie - eu am inchis usa asa incet ca sa aud ce mai zice - si a zis mitropolitul: "e un om fara lumina, dar luminat". Si cu gandul acesta s-a realizat ca m-a facut diacon. A murit mitropolitul Nicolae Colan, a venit mitropolit Nicolae Mladin, apoi mi-a propus si el hirotonia, dar am refuzat-o. Am refuzat-o cinstit asa, i-am zis ca ma simt bine diacon. Mitropolitul mi-a zis ca ar fi bine sa-i indrum pe oameni, dar eu am tinut sa ma lase diacon. De ce? Nu am vrut sa-l pun pe mitropolit intr-o situatie in care ar fi putut fi judecat de cineva, pentru ca era in primele luni in care era mitropolit si nu era bine sa inceapa cu un act de autoritate. Mitropolitul nu s-a suparat pe mine, ne-am avut bine in continuare. Apoi a venit aici, ultimii ani de viata i-a petrecut in manastire, intr-o situatie de intunecare si abia in 1983 mitropolitul Antonie m-a hirotonit preot. Nu m-a mai intrebat daca vreau, nu mi-a mai dat nici o recomandare dupa aceea si chiar vorbeam cu cineva despre asta si mi-a zis: "stii de ce nu ti-a dat nici o recomandare? Pentru ca a stiut ca ai minte si a zis ca te descurci singur". Si asa a fost de fapt. Dupa aceea, in 1988 m-a facut arhimandrit si am mers inainte asa si am ajuns astazi; toate s-au bazat de fapt pe teologie. Dar cred eu ca si teologia m-a ajutat, pentru ca mitropolitul putea sa nu-mi dea aprobarea sa fac teologia. Cand m-am dus prima data la el si i-am pus problema nu a Teologie, ci a preotiei, mitropolitul a spus ca nu se poate si s-a scapat de mine. Poate ca si eu la fel faceam daca eram mitropolit. Dar, dupa un an de zile mi-am aranjat eu putin lucrurile cu parintele Bodogae, care era nepot prin alianta a mitropolitului Nicolae Balan, si i-a pus in atentie ca "totusi, uitati Inalt Prea Sfintite, haideti sa facem o incercare, ca e adevarat ca nu vede, dar poate fie si bun la studii". M-a favorizat si faptul ca am luat bacalaureatul cu nota mare, cu noua, si asta nu se prea intampla cu cei care erau candidati la teologie. In sfarsit, mitropolitul mai citise el o carte, o avea in biblioteca si pe urma am dat si eu de ea, "Orbi celebrii", si poate ca si asta a contribuit sa-mi dea aprobarea pentru teologie... Si am ajuns la teologie, la confuziile pe care mi le-a dat Teologia, deci si la dezavantajele studiilor teologice. Dar am avut si avantaje, avantaje foarte intemeiate. Si anume, cu ce am venit eu la teologie? Vreau sa stiti ca eu fiind preocupat cu lucruri religioase - a fost asa si randuiala lui Dumnezeu, cred eu - ca am ajuns intre oameni cu preocupari religioase. Numai ca nu cu preocupari religioase ortodoxe, ci cu preocupari de viata religioase. Cum anume? Cand eram elev in clasa a X-a de liceu, un coleg al meu de internat, tot un nevazator, a vorbit cu un cetatean din Resita care venea la Timisoara, si care era frate cu un prieten al lui, tot nevazator. Fratele acesta era antropozof. Antropozofia este un curent de gandire intemeiat de un neamt din Ungaria pe nume Rudolf Steiner. Acesta avea niste afirmatii foarte interesante si eu cum mergeam la Biserica, la Oastea Domnului, eram interesat de cele ale Bisericii, dar imi placea tare si la antropozofi. Si mai imi placea si de altceva, de faptul ca erau oameni de cultura, in general, profesori, doctori, ingineri, nu erau foarte multi, dar toti cati erau, toti erau cu scoala multa. Si eu acolo un prichindel printre ingineri ma simteam bine si ei se si ocupau de noi, tineau cursuri, ne indoctrinau. Unii ziceau insa: "ma, nu te mai duce pe-acolo ca aceia nu-s pe cale buna". Si eu am zis ca totusi ma mai duc, pana voi pleca la Sibiu, pentru ca la Sibiu nu voi mai fi in legatura cu ei. in Sibiu nici nu erau atunci antropozofi. Deci am venit la teologie cu niste indoctrinari extracrestine, crestine numai in parte, pentru ca erau si invataturi crestine, aveau mai ales afirmatii de la eretici in legatura cu Fiul lui Dumnezeu, cu Botezul. Erau niste afirmatii ale lor in fata carora nu puteam sa stau atunci, in fata acelei doctrine si acelor afirmatii. Era un domn foarte bun de gura, avea asa un dar de vorbire, de convingere, de predica si pentru prima data am auzit de la el ca in Evanghelie sunt doua pescuiri minunate. N-am invatat la teologie ci la antropozofi am invatat asta, si cu explicatii: pescuirea minunata de la Luca din cap. 5 si pescuirea minunata din cap. 21 de la Ioan. Si alte lucruri foarte frumoase si inveselitoare, si sa stiti ca daca ai o convingere adevarata, o convingere religioasa la care sa nu se opuna nimic, asta te castiga, iti place. Mie imi placea doctrina antropozofica. Si va puteti gandi, antropos inseamna om, antropozofie inseamna intelepciune despre om, dar nu era vorba de teosofie si nu era vorba de ceva care il pune pe Dumnezeu in centru, ci era omul in centru. Nu stiam eu atunci de asa ceva. Cand am ajuns la teologie, eu m-am dus cu gandurile mele de antropozof, nu m-am declarat niciodata antropozof, dar purtam gandurile in minte. Stiam de la antropozofi ca Biblia e mai importanta decat Traditia, "'neinteles ca nu puteam sa ma opun la gandul acesta, dar facand Teologia mi-am dat seama ca Traditia e mai importanta decat Biblia, pentru ca noi traim mai mult prin Traditie. Ortodoxia are la temelie Biblia, dar nu Biblia care se interpreteaza, ci invatatura Bisericii care nu se interpreteaza. Si dupa aceea ma mai gandeam asa ca uite, noi cautam sa ne depasim si evolutionismul acesta spiritual cu reincarnarea, tare imi mai placeau atunci lucrurile astea. Am aflat apoi de la teologie foarte multe lucruri si mi-am dat seama ca de la eretici au ei aceste lucruri, de la indieni, de la chinezi. Cei de la teosofie din Timisoara nu vroiau sa faca Teologia, pentru ca ziceau ei, Teologia te inchisteaza, ca dogma iti rapeste libertatea, lucruri din astea, dar care nu m-au convins sa nu fac Teologia. Mi-am dorit sa fac Teologia si am facut Teologia si am avut avantajul acesta ca Teologia mi-a lamurit niste lucruri, am scapat de gandurile antropozofice si am ramas cu doctrina ortodoxa. Deci zic ca asta a fost avantajul ca eu am facut Teologia si avantajul ca studiile teologice mi-au dat o alta perspectiva decat cea pe care am avut-o inainte de a ma duce la teologie. As vrea sa spun si aceea ca intre antropozofii din Timisoara era si un preot profesor de teologie, parintele Cornel Givulescu de la Cluj, refugiat la Timisoara, care preda muzica si tipic la teologie. Era un om foarte simpatic, apoi era un diacon Gligor, care mai tarziu nu a mai ramas in Biserica, s-a dus la Opera si a cantat in corul Operei din Timisoara. Atunci m-am gandit ca oamenii astia stiu multe intr-adevar si se vede ca stiu mai multe decat stim noi ortodocsii, asa ca le-a dat o anumita autoritate antropozofilor in fata mea in privinta doctrinei lor, in special. Mi-a venit apoi mai tarziu in minte un gand, un gand care poate ca daca mi l-ar fi spus atunci cineva m-ar fi convins ca nu trebuie sa am in vedere antropozofia si anume ca antropozofii nu au competenta sa rezolve niste lucruri de natura religioasa. Nu i-a trimis nimeni la propovaduire, nu au competenta; nici eu nu aveam competenta, de exemplu atunci cand predicam la Oastea Domnului, "hai sa predice fratele Ion", se vede ca eram bun de gura si pe atunci, faceam niste legaturi, nu pot sa-mi dau seama ce legaturi faceam, le spuneam oamenilor, pentru ca cunosteam textul Bibliei, puteam sa spun despre "cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie". Vorbeam cu convingere si la frati le placea tare mult cum vorbeam eu. Cand am ajuns la Sibiu am aflat ca, stai putin, tu nu esti pus sa inveti pe altii, cine te-a trimis, ti-a dat tie Biserica vreo competenta, si am inceput sa ma clatin din punctul meu de vedere. Odata totusi m-au convins colegii sa vorbesc la Oastea Domnului - in aula Teologiei se tineau adunarile Oastei - si era la Dumineca Judecatii, si atunci cand am inceput sa vorbesc - se vede ca au lucrat in mine lucrurile ca nu am competenta - a inceput sa-mi fie frica, dar asa mi-a fost de frica, ca mi se zbateau genunchii. Si-mi era frica si nu stiam daca e ceva pe langa mine sa ma sprijin ca sa nu cad chiar jos. N-am cazut pana la urma, dar a fost o experienta din care am inteles ca trebuie sa ai totusi o competenta, nu esti tu trimis sa vorbesti, nu esti pus tu sa-i inveti pe altii. Deci am renuntat. Sigur, am mai vorbit eu mai tarziu pe la Oastea Domnului prin Sibiu si dupa aceea, dar nu mi s-au mai zbatut genunchii. Si inca ceva trebuia sa-mi spuna cineva daca ar fi fost om cu cultura teologica si cu niste concluzii teologice, pentru ca nu-i vorba numai sa ai o cultura, sa aduni de aici si de dincolo, ci e vorba sa ai o perspectiva, perspectiva pe care ti-o formeaza si cultura teologica. Deci mai trebuia sa mi se spuna inca ceva, si anume ca Rudolf Steiner a fost antropozof, dar n-a fost sfant, iar Sf. Ioan Gura de Aur a fost sfant si nu a fost antropozof. Asadar daca mi se spunea sa ma tin de sfinti, nu de cei care nu au fost sfinti, chiar daca acestia iti dau niste idei care iti plac si care ar putea sa-ti fie candva convingerile tale. Pentru ca toate pornesc de la o idee, intai ai o idee in minte, ideea iti formeaza eventual o convingere si pe convingere se intemeiaza viata, asa cum s-a bazat pe convingerea mea ca Sf. Grigorie Palama a fost calugar si ca pot si eu sa fiu calugar. A fost o convingere intemeiata pe o idee si nu ideea m-a sustinut, ci ideea mi-a format convingerea si convingerea m-a sustinut in sfera credintei, in sfera ortodoxiei, in sfera calugariei. Parintele Arsenie zicea ca cea mai lunga cale e calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Eu aveam informatie, aveam si convingere. Mie mi-a placut intotdeauna la Biserica, mi-au placut slujbele, imi plac si acum, am folosit slujbele in cuvantarile mele, in cartile mele, toata lumea se bucura de cartile mele pentru ca au multe texte liturgice. Teologia m-a ajutat la pretuirea textelor liturgice, pentru ca eu atunci cand am mers la teologie stiam o multime de texte liturgice, stiam antifonul al doilea "Unule nascut Fiule...", stiam tot ce se spune la Liturghie de catre preot si de strana, tot stiam. Dar nu aveam perspectiva aceasta de a adanci, nu aveam formata perspectiva de baza a textelor liturgice. Parintele Soima, Dumnezeu sa-l odihneasca, s-a alcatuit la existenta mea, spunandu-ne noua la scoala ca textele liturgice au o profunzime, ca trebuie sa ne gandim la profunzimea lor, sa le punem in valoare, sa nu ne inchipuim ca atunci cand suntem la slujba si se canta e vreme de odihna, ci trebuie sa aprofundam textele liturgice cantate. Si asta mi-a folosit mie foarte mult. Apoi si eu la randul meu i-am invatat pe altii, le-am spus altora "mai fratilor, hai sa ne gandim la cutare text, de exemplu la troparul Schimbarii la Fata: "Schimbatu-Te-ai la Fata in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand Ucenicilor Tai marirea Ta, pe cat li se putea. Straluceasca si noua pacatosilor lumina Ta cea pururi fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, datatorule de lumina, marire Tie." Sau la troparul din Joia Mare si Vinerea Mare: "Cand maritii Ucenici la spalarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau-credincios, cu iubirea de argint bolnavindu-se, s-a intunecat, si judecatorilor celor fara de lege, pe Tine Judecatorul cel drept Te-a dat. Vezi dar iubitorule de avutie pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios care a indraznit unele ca acestea asupra invatatorului. Acela ce esti spre toti bun, Doamne marire Tie." Am ajuns la concluzia ca la slujbele noastre si invatam si ne rugam: ne rugam invatand si invatam rugandu-ne. Deci nu studiem. In 1965, deci dupa 23 de ani de cand l-am intalnit pe parintele Arsenie, m-am dus anume la Bucuresti sa-l intalnesc, erau 23 de ani care trecusera fara sa-l mai intalnesc. M-am dus sa-l caut si l-am gasit la schitul maicilor; plecase din manastire datorita imprejurarilor de atunci, a fost obligat sa plece si si-a gasit de lucru la schitul maicilor ca pictor de icoane, si l-am cautat. Si atunci parintele mi-a spus ceva interesant - e a doua convorbire importanta pe care am avut-o cu parintele - si cum era el un om de sinteza, mi-a pus in atentie prima catavasie din slujba inaltarii la cer a Domnului lisus Hristos, anume: "Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gangavul, a spus Legea cea scrisa de Dumnezeu, caci scuturand tina de pe ochii mintii vede pe Cel ce este si se invata cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiesti cantari". Si a zis parintele: "uite teologie pot face si paganii si necredinciosii". Numai ca nu i-am spus ca am fost necredincios cand am terminat teologia. Nu pot sa spun ca am fost necredincios asa ca m-am lepadat de toate, dar n-am avut o credinta lucratoare, o credinta angajanta. Teologie pot face si paganii, pot face si necredinciosii, pentru ca sa traduci niste idei e foarte simplu, citesti o carte, faci niste insemnari, le insemnezi pe cele care crezi tu ca sunt importante, poti face o lucrare pe baza celor citite. Am inceput si eu sa scriu la Telegraful roman. Parintele Mladin, Dumnezeu sa-l odihneasca, insista foarte mult sa scriu articole la Telegraful. Le placea la oameni cum scriam, asa cum le plac si cartile. Imi spune parintele Arsenie ca trebuie sa ajungem la alta cunostinta de Dumnezeu, nu la cunostinta de Dumnezeu din carti, din studii, din cunostinta informativa, ci trebuie sa ajungem la o cunostinta creatoare, o cunostinta care ne apropie de Dumnezeu, sa nu mai traim intr-un sistem - deoarece cei mai multi oameni, stie toata lumea, traiesc intr-un sistem, cand e vorba de chestiunile religioase. Cum anume? Traiesc intr-un sistem pentru ca se gandesc la niste idei si nu au convingeri si cauta pe Dumnezeu ca pe un sponsor, ca doar-doar ar avea ceva de la El, nu-L cauta pe Dumnezeu pentru maretiile Lui. Sf. Isaac Sirul zice ca "n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minuneaza de maretiile lui Dumnezeu." Deci fara sa te minunezi de Dumnezeu, sa stii ca nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu. Daca zici numai asa superficial vreun psalm: "Cat de minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut" si nu zici din inima si nu zici cu convingere, de fapt nu faci ceea ce trebuie sa faca un om credincios. Nu stiu daca v-a ajuns in mana candva imnele Sf. Simeon Noul Teolog. In Imnul al V-lea in traducere si versificatie de Zorica Latcu, Sf. Simeon Noul Teolog isi spune gandurile si simtamintele in legatura cu Domnul Iisus Hristos si zice: "Cum de foc esti ce tasneste si esti val racoritor? / Cum de arzi s-alini indata, cum ma faci nemuritor? / Cum de faci din vamesi ingeri si-ntunericul lumina? / Cum de scoti din iad si cum de curatesti pe cei din tina? / Cum tragi bezna in lumina, cum de noaptea o cuprinzi? / Cum de ma prefaci cu totul, inima cum o aprinzi? / Cum te impreuni cu robii, fii ai Tatalui de-i faci? / Cum de arzi de dor ranindu-i, cum de iarasi ii impaci? / Cum de rabzi si suferi Doamne, cum nu rasplatesti indata? / Cum de vezi cele ce-n taina numai Tie Ti se-arata? / Cum fiind asa departe vezi ce facem fiecare? / Doamne robilor Tai da-le indelunga Ta rabdare!" Sunt gandurile unui sfant, gandurile unui om care s-a intalnit cu Dumnezeu. Ori noi, cei mai multi il cautam inca pe Dumnezeu si nu l-am intalnit. Nu se poate spune despre noi: "s-au bucurat Ucenicii vazand pe Domnul". Si ne rugam si meditam si citim Scriptura... In concluzie, studiile teologice au avantaje si dezavantaje, dintre care pe unele le-am semnalat in cele de mai sus.
|
- Despre cei ce se retin de la carne: parintii sunt lezati deoarece copiii refuza efortul lor de a le oferi mancare buna. Este o necinstire a parintilor de catre copii? Sa nu mai tina post daca nu sunt de acord parintii? - Draga, nu se poate spune ca ii necinstesti pe parinti cand nu-i asculti in chestiuni care sunt mai presus de parinti. Cinstirea parintilor nu inseamna totala supunere. Domnul Hristos are cuvantul: "Cel ce iubeste pe tatal sau si pe mama sa mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 37) si "Cel ce nu-si ia crucea ca sa-Mi urmeze, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 38). Sunt si situatii in care parintii trebuie sa inteleaga o atitudine a copiilor lor. Ar putea si copiii sa fie mai maleabili, dar nu renuntand la post.
In ceea ce priveste nemancarea de carne, aceasta este o chestiune facultativa. Totusi, daca cineva isi propune sa aiba si aceasta infranare, poate sa o aiba si trebuie sa gaseasca modalitatea sai convinga si trebuie ca si ei (parintii) sa inteleaga. La drept vorbind, nu copiii ii chinuiesc pe parinti, ci parintii se chinuiesc, pentru ca nu stiu sa se raporteze la copii, care sunt mai buni decat ei. - In acelasi sens, parinte, in ce masura incalca cineva masura cinstirii parintilor daca se calugareste fara voia acestora? - Calugaria, in general, nu este inteleasa de oamenii care nu au o inclinare religioasa deosebita. Sunt putini parintii care-si doresc sa fie copiii lor calugari. Nu s-ar putea zice ca numai atunci poti sa te faci calugar, cand parintii sunt de acord cu asta, pentru ca parintii nu sunt de acord. Pana la urma accepta o situatie, dar nu o doresc si, in cazul acesta, urmand lui Dumnezeu, ai putea zice ca esti pe o treapta superioara, nu se mai pune problema cinstirii parintilor, pentru ca ii cinstesti prin faptul ca esti calugar. A fi calugar este o cinste ce se rasfrange si asupra parintilor. Si chiar daca nu inteleg lucrul acesta, ei sunt cinstiti ca parinti ai unui calugar. Nu se face dintro razvratire pornirea la calugarie, nu se face dintr-o oponenta fata de parinti, ci se face dintr-o apropiere fata de Dumnezeu, dintr-o ravna pentru Dumnezeu si, in cazul acesta, parintii nu mai trebuie sa fie implicati, nu mai trebuie sa fie ca o piedica. Undeva, se spune in psalm: "Asculta, fiica, si vezi si uita pe poporul tau si casa parintelui tau". Acesta pare un cuvant care nu s-ar potrivi cu ceea ce vrea Dumnezeu cand spune: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta", insa, cand e vorba de lucruri superioare relatiilor parinti copii, in sensul ca sunt relatii Dumnezeu - om, acolo, cred ca nu mai e cazul sa se aiba in vedere relatia a doua, in loc de relatia prima. Pana la urma ii va linisti Dumnezeu si pe parinti si daca nu, isi vor duce greutatea pe care le-o da - nu copilul care se duce la calugarie, ci lipsa lor de intelegere pentru calugarie. - Parinte, cum poate fi privit regretul calugarului ca nu si-a ingrijit parintii pe patul de moarte, de exemplu? Ce poate cauza un astfel de regret: neimplinirea desavarsirii, urmarita in monahism, sau cerinta obiectiva a cinstirii parintilor? - Draga, sunt atatia oameni care, fara sa fie calugari nu sunt in situatia de ai ingriji pe parinti pe patul de moarte. Sunt atatia oameni care nu pot sa-i ingrijeasca pe parinti la batranete, fara sa fie calugari. Asa incat, nu se pune problema aceasta. Dumnezeu trebuie sa gaseasca modalitatea de a fi ingrijiti si parintii celor care au copii calugari si care nu se mai pot ingriji de ei. - Poate fi regretul acesta asemanator cu o "vale a plangerii" de care vorbeste basmul "Tinerete fara batranete"? - Nu cred ca poate sa fie asemanat, daca esti hotarat pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu da nemultumire, ci Dumnezeu gaseste totdeauna modalitatea sa se implineasca toate, numai ca noi nu avem destula incredere in Dumnezeu, cand ne hotaram pentru Dumnezeu. Sunt multi calugari care, de fapt, sunt improvizatii si atunci sigur ca aceia pot avea si nemultumiri, reprosuri, framantari, nu numai pentru parasirea parintilor, ci pentru parasirea lumii, chiar si pentru o viata care nu este conforma cu ceea ce se cere calugariei. Cand sigur esti hotarat pentru Dumnezeu si esti coplesit de Dumnezeu, cand te uimesti de Dumnezeu, ajungi sa te uimesti si de purtarea de grija pe care o are Dumnezeu fata de cei lasati de tine in urma. Pentru ca la carma vietii nu-i omul, ci Dumnezeu, si daca credem in Dumnezeu, atunci credem si in interventia lui Dumnezeu acolo unde trebuie sa se intervina - si moral si material. - Parinte, multi tineri sunt chinuiti de intrebari in legatura cu drumul pe care il au de ales si de multe ori consulta diferiti duhovnici, care le explica faptul ca importanta este apropierea de Dumnezeu, privitor la calugarie sau casatorie. Ei le recomanda rugaciunea, zicand: lasa sa se faca voia lui Dumnezeu. Deci, am putea deduce ca exista o voie a lui Dumnezeu ca unii, casatorindu-se, sa faca copii, iar altii sa se faca monahi? - Da, s-ar putea sa fie, pentru ca Dumnezeu are nevoie si de oameni casatoriti, are nevoie si de oameni dezlipiti de lumea aceasta. Important este sa-ti gasesti tu locul, sa simti tu ce vrea Dumnezeu cu tine. In momentul in care te-ai hotarat pentru o cale, sa nu mai consideri ca mai exista pentru tine si o alta cale, iar calea pe care ti-o alegi, sa o alegi cu entuziasmul cuvenit, adica sa nu te casatoresti cu probabilitate, nici sa te faci calugar cu probabilitate, ci sa fii sigur ca asta este calea si atunci nu se mai discuta posibilitatea unei alte cai sau ca Dumnezeu ar fi avut un alt plan pentru tine. Noi nu stim sigur ce vrea Dumnezeu cu noi, dar stim ce putem face noi intr-o conditie sau alta. - Si daca facem invers, nu se va repercuta asta...? - Nu, nu se va repercuta, pentru ca Dumnezeu nu e o cantitate neglijabila, Dumnezeu nu e absent din viata noastra, ci e prezent, si fiind prezent, Isi face datoria, sa zicem asa, cand e vorba de un om care pentru Dumnezeu si-a ales una sau alta din caile pe care le-a avut in fata. - Parinte, pentru o persoana care se hotaraste sincer sa faca voia lui Dumnezeu, apare necesara cunoasterea acestei voi. Deci, aflandu-se in lume, el trebuie sa discearna intre ispite de tot felul si parelnice lucruri bune si, in dorinta de a cunoaste dintre atatea lucruri, voia mantuitoare a lui Dumnezeu, mai intai va trebui sa se debaraseze de patimi. Adica sa se supuna, printre altele, unei lucrari pe care Parintii Bisericii o recomanda in special monahilor. Deci, practic, drumul ar trece prin calugarie... - Da, eu asa si zic. Cineva care vrea sa devina calugar este bine sa traiasca acolo unde se gaseste, calugaria, pana cand ajunge sa se duca la manastire, adica sa fie calugar. Daca esti student, sa fii cum ar fi un calugar - student, daca esti muncitor, sa fii cum ar fi un calugar - muncitor, adica sa-ti faci datoria in conditiile calugariei, iar daca va fi sa ajungi la calugarie, ti-ai pregatit calugaria, iar daca va fi sa ajungi la casatorie, ti-ai pregatit si casatoria - prin viata superioara pe care ai dus-o inainte de casatorie. Important este sa ajungi tu personal sa simti care-ti este rostul, adica pana nu esti hotarat ce ai de facut, faci ce poti in conditiile tale. - Parinte, este verosimil ca Dumnezeu, luminand pe omul curatit de patimi, acesta sa ocroteasca in inima lui dorinta de a se casatori? - Da. De ce nu? Casatoria, de fapt, este o chestiune a firii si omul nu se leapada de fire nici cand se face calugar, ci are posibilitatea sa depaseasca firea. Dar firea ramane fire si atunci poti sa doresti sa te casatoresti si sa alegi intre casatorie si calugarie. Poti sa ai numai o directie, sa alegi calugaria pentru ca nu poti alege casatoria, asta depinde de om. Nu se stie niciodata ce anume are in sine omul care se hotaraste pentru una sau alta. Important este - cand ai de ales, sa alegi - si cand ai ales, sa stii de ce ai ales si sa nu mai alegi altceva. - Parinte, cum se poate ca Dumnezeu, fiind un Dumnezeu gelos, sa vrea sa imparta pe robul sau cu o femeie? - Nu se pune problema aceasta, pentru ca nu se imparte cu o femeie, ci cei doi se unesc ca sa fie una in slujirea lui Dumnezeu. Nu se poate zice ca cineva care se casatoreste imparte ceva, ci isi alege o alta directie. - In legatura cu cuvantul pe care Domnul Hristos il spune tanarului bogat si pe care Sfantul Ioan Scararul il analizeaza si deduce ca fecioria este un dar adus lui Dumnezeu (Mantuitorul spune: "Daca vrei sa fii desavarsit, vinde tot ce ai si urmeaza Mie"). In ultima instanta, se poate spune ca tot omul decide. Cum ramane, deci, sa se faca voia lui Dumnezeu atunci? - Dumnezeu nu desfiinteaza voia omului. Daca vrei sa fii desavarsit, iti vinzi tot ce ai; daca vrei sa intri in viata, traiesti in conditiile in care traiesc toti cei care slujesc lui Dumnezeu. Mantuitorul nostru nu a venit ca sa-i faca pe toti calugari, ci a venit sa-i mantuiasca; or, mantuirea se realizeaza si in calugarie si in afara calugariei. Cand am venit eu prima oara aici, la manastire, i-am spus parintelui Arsenie ca am venit si ca vreau sa ma fac calugar; si parintele zice: "Sa stii ca nu toti cei din lume se prapadesc, nici toti cei din manastire se mantuiesc". - Dar nu putem privi alegerea casatoriei cu buna stiinta ca ar fi o osandire la nedesavarsire? - Nu, nu este, pentru ca exista si o desavarsire in casatorie, nu exista o exclusivitate cand e vorba de desavarsire. Se desavarsesc si calugarii si mirenii, fiecare in calea lui, numai ca unii au mai multe obstacole si altii au o cale mai lina in urcusul duhovnicesc. Dar adevarat este ca in viata calugareasca exista foarte multi improvizati. De ce? Pentru ca multi nici nu stiu ce fac atunci cand se fac calugari, ci incearca un amestec intre calugarie si mirenie. Ei cred ca pot sasi completeze lipsurile duhovnicesti - cu impliniri materiale, ca pot sa gaseasca modalitatea - fiind in manastire - sa mai caute si ceva din lumea asta si, in cazul acesta, este o improvizatie, iar improvizatiile nu duc unde trebuie, asa ca raman improvizati toata viata si numai Dumnezeu stie cum, in cele din urma, va hotari asupra unora ca acestia. In afara de asta, sunt oameni care se duc de la casatorie la manastire pe motivul ca nu s-au implinit in casatorie, ca si-au pierdut linistea prin casatorie, casatorindu-se cu persoane care nu i-au odihnit, care nu i-au ridicat, ci i-au scazut. Sunt cazuri in care elementele sot si sotie nu reusesc sa ajunga la un numitor comun, se cearta, se bruscheaza, se bat si atunci zice: Da-o incolo de lume, ma duc la manastire si va las pe toti. Unul ca acesta a realizat ceva pentru Dumnezeu? Nu a realizat nimic pentru Dumnezeu, a realizat ceva pentru sine. Aici, la noi la manastire, au fost cazuri din acestea si sunt si acum cazuri de oameni care s-au plictisit de lumea aceasta si au venit la manastire. Ei, ce ia dat unul ca acela lui Dumnezeu? - Sfantul Ioan Scararul spune ca nici nu poate avea un om casatorit incredintarea mantuirii, decat pe patul de moarte. - Bine, asta este o parere. Sa stii ca si Sfintii pot avea pareri. Nu se poate zice ca pe patul de moarte esti mantuit si daca nu esti pe patul de moarte nu esti mantuit. Nu se stie niciodata. Femeia se mantuieste prin nastere de prunci, nu prin moarte. Cand este nasterea - cand mori? Sunt niste lucruri care trebuiesc gandite, nu inseamna ca gata, daca a zis Sfantul Ioan Scararul, asta-i si fara asta nu se poate. Uite, si un Sfant poate avea o parere care nui exacta, privita obiectiv. Pai asa si calugarul, numai pe patul de moarte poate sa fie sigur de mantuire, de aceea se spune ca "moartea pentru Sfinti este nastere la viata vesnica". In realitate, nasterea este un moment pregatit de un proces, nu se poate naste un copil in momentul zamislirii. Toata viata traieste in vederea mantuirii, a desavarsirii. Important este sa fim pe calea cea buna, sa avem constiinta ca stam in fata lui Dumnezeu, ca nu noi ne mantuim, ci Dumnezeu ne mantuieste si sa cautam o implinire prin Dumnezeu. In cazul acesta a-i incredintarea ca Dumnezeu te mantuieste nu in clipa mortii, ci in toate clipele in care te angajezi pentru Dumnezeu. - Parinte, in ce masura ii scade pe soti sau nu ii scade relatia intima, in scopul nasterii de copii, daca toti zicem "in faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea"? - Bine, asta este o raportare la pacatul stramosesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Asa au facut gnosticii, care au spus ca materia trebuie distrusa, nu trebuie inmultita, pentru ca materia este rea, deci casatoria e rea, pentru ca inmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem ca la temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaza. Dar nu putem zice totusi lucrul acesta, pentru ca actul acesta sexual, care este pana la urma un act fizic, de ce il foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere daca e scazut ca act? Nu putem sustine lucrul acesta decat intr-o anumita perspectiva, dar perspectiva asta nu este una reala. Putem spune insa altceva, si anume, ca actele sexuale care nu urmaresc si nasterea de fii ar fi cu scadere, dar nici in acest caz nu poti sa te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru ca e intradevar o insuficienta a omului. Cei care au facut randuielile acestea cu martea, joia si nu la sarbatori, au vrut sa-l ridice pe om mai presus de sine insusi. Ei, in realitate, ca oameni necasatoriti, au facut program oamenilor casatoriti! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, casatoriti fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu l-au experimentat. Poate sa nu fie scadere, poate sa fie o ridicare faptul acesta ca te angajezi la aducerea in lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si daca te face colaborator cu Dumnezeu, il mai poti socoti inferior? - Nil Ascetul, in Filocalia, volumul I, citand din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce ca atingerea partilor rusinoase sau cugetarea la ele, intineaza, si completeaza ca cele ce ajuta la nastere arata creatura. Intrebarea ar fi tot in ceea ce priveste gnosticii, daca ar fi intr-adevar o cadere? - Nu este o scadere. Nu exista nimic in trupul omenesc care sa fie intinat, sa fie prin sine scazut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune ca acesta-i spurcat si acesta-i curat. In momentul in care "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat", nu mai e vorba de spurcaciune. Este vorba de intinare prin gandirea pe care o poti avea; de exemplu, se recomanda calugarilor sa nu-si priveasca trupul si mai ales partile ascunse ale trupului, ca sa nu se excite, adica sa aiba un mijloc de inlaturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu inseamna insa ca sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi scazut, pentru ca nu e nimic scazut. Citeam undeva, intr-o carte de sexologie, ca aceia care se rusineaza cand au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era o parere a unui laic in chestiunea aceasta, dar omul trebuie sa se reverse, in fond, in actele sexuale, nu sa se jeneze si sa zica "vai, de mine, ca iar am facut pacat si vai de mine, ca nar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie sa ridice fiinta omeneasca, nu trebuie sa o scada.
Animalele, de exemplu, care se impreuna, nu au o jena, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jena nu pentru ca e jena, ci pentru ca este o intimitate. Dar unul care sa fagaduit la calugarie si traieste viata calugareasca, sigur ca nu trebuie sa aiba relatii intime, sau homosexualii, sa se desfateze unul de celalalt, sau cei care au porniri nefiresti... - Problema s-ar fi pus nu in sensul ca ar fi necurat, ci daca nar fi fost mai bine - in viziunea Sfantului Ioan Scararul - sa se aiba grija de desavarsirea proprie... - Lasa-ma, mai, cu Sfantul Ioan Scararul! Sfantul Ioan Scararul a scris pentru calugari, nu a scris pentru oameni de rand. Adevarul este ca Scara este pentru calugari, nu este pentru mireni. Este scrisa de un calugar si sigur ca tot ce e scris in ea e valabil pentru calugari, nu si pentru ceilalti. Nu se poate orienta cineva dupa Scara, de exemplu, in chestiuni de sexualitate, daca el este casatorit. - Chiar spune in Scara, in Cuvantul 11, Capitolul 5: "Se pot privi cu nepasare cei din lume, din mandrie, si se pot defaima cand nu sunt de fata, pentru a scapa de deznadejde si a dobandi nadejdea". Cum adica? - Nu stiu. Nu-mi dau seama. Mie mi se pare confuza treaba. Ia, sa o mai zicem o data. - Deci, "pot privi cu mandrie"... - Bine, sa priveasca cu mandrie ei, unii pe altii, sau cum? Calugarii sai priveasca pe mireni? Da, ca ei sunt mai presus de aia... dar nu sunt mai presus de ei, au alta cale. - "Si se pot defaima pentru a scapa de deznadejde si a dobandi nadejdea"... - Adica, tu, calugar fiind, sa-i defaimi. Nu, mai, nu e o perspectiva reala. Indiferent cum ar fi, noi nu avem voie sa-i defaimam, pentru ca au o alta viata, pe care, de fapt, Biserica o binecuvanteaza. Dumnezeu o binecuvanteaza. Dumnezeu a binecuvantat sexualitatea prin insasi crearea omului, asa cum este, barbat si femeie. Dupa aceea, daca-i vorba sa aducem argumente, Biserica binecuvanteaza casatoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvanteaza ca si cand ar fi vorba despre doi care acum se fac calugari si care vor trai in viata comuna de casatorie. Nu e asa! O casatorie cu tendinte din acestea, de necasatorie, e de fapt o caricatura de casatorie si de calugarie. Nu e nici calugarie, nici casatorie. Biserica zice: "Sa se veseleasca ei la vederea fiilor si a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se casatoresc sa aiba familie si nu un singur copil si sa se uite la el ca la stiu eu ce. Daca poti avea mai multi copiii si ai numai unul, ai un idol, nu un copil!
- Revenind la alt subiect, parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie? -Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce-i calugaria, stie ceea ce a lasat si ceea a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din randul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire. - Poate sa creada cineva despre sine ca este om de exceptie? - Poate! Daca este, poate. Pentru ca smerenia nu inseamna sa negi niste lucruri pe care esti sigur ca le ai. Adica, in general, omul cand se duce la manastire, nu se gandeste ca-i de exceptie s-au nu-i de exceptie. Dar numai oamenii de exceptie pot duce o viata mai presus de obisnuit. - Va cerut vreodata cineva, vreun ucenic, parerea daca e de exceptie sau nu? - Nu. Nu mia cerut-o. Poate ca nici n-as fi putut s-ai spun, pentru ca el trebuie sa stie mai bine decat mine daca e sau nu e de exceptie. Dar, in orice caz, un om care poate sa faca niste lucruri care sa-l recomande, care a facut o facultate, deja e nadejde ca nu e unul de rand. Dupa aceea, faptul ca poate sa renunte la anumite lucruri - poate sa tina post - arata ca nu e un om oarecare, ci e un om care se evidentiaza prin ceva. Si atunci poti sa spui ca e un om de exceptie. Sunt unii oameni care, de exemplu, fac niste lucruri obisnuite, dar daca le ceri mai mult de cat fac, atunci nu mai pot face, si in calugarie trebuie sa faci si niste lucruri care sunt mai presus de tine. - Deci, parinte, ca o concluzie, exista vocatie monahala? - Exista, sigur ca da! Asa cum exista vocatie pentru casatorie, pentru studiu, asa exista si o vocatie monahala. - Cum sar putea descoperi? - Mai intai de toate o poti descoperi in faptul ca te simti bine in preajma calugarilor, te simti bine pe la manastiri, te simti bine acolo unde se duce o viata superioara, ai o inclinatie spre asta. Eu, de exemplu, din copilarie am simtit ca asta mie calea mea, mi-am dorit totdeauna, ma bucuram de un calugar; cand ma intalneam cu un calugar era o chestiune exceptionala pentru mine, o bucurie. Asta inseamna ca am avut o vocatie monahala.
- Parinte, in legatura cu motivele care l-ar duce pe om la calugarie. Poti veni la calugarie din dorinta de a fi desavarsit? - Poti, daca stii cei desavarsirea. Unii zic ca vin la calugarie pentru a se mantui, ca si cand mantuirea nu ar fi si in alta parte. Unul a zis aici, la manastire, cand a fost intrebat, "de ce-ai venit sa te faci calugar?", ca el vrea sa duca viata curata, iar celalalt l-a intrebat: "dar ce, eu duc viata spurcata?". E adevarat, fiecare are motivele lui. Poate ca unii vin la calugarie fara sa stie de ce vin, dar dupa aceea se valideaza, daca se valideaza. La manastire e nevoie de oameni. Sunt unii care vin la manastire si care-s primiti pentru a fi oameni la manastire. Si atunci, daca-ti vine unul la manastire, zici: "hai sa-l incercam, poate ramane la noi". Cei mai multi, de fapt, daca sunt oameni simpli si fara o inteligenta deosebita, nu stiu ce fac - atunci cand se fac calugari. As putea zice ca, intr-un fel, nici eu n-am stiut ce fac atunci cand m-am facut calugar, desi eram absolvent de Teologie. - E corect sa te calugaresti din dorinta de a urma exemplul Sfintilor, avand in vedere ce spune Sfantul Apostol Pavel, "urmati exemplul mai marilor vostri "? - Da, numai ca mai marii vostri pot fi si oameni cu familie!
- Poate cineva sa fie calugar adevarat daca se calugareste urmand exemplul unui prieten, sau al unei prietene? De exemplu, daca prietena cu care urma sa se casatoreasca merge la manastire, sa mearga si el la manastire? - Nu cred ca e un motiv de calugarie. Un motiv real de calugarie este sa-i slujesti lui Dumnezeu pe calea calugariei. Toate celelalte sunt improvizatii. Poate ca este motivul tau, dar nu-i corect. Corect este sa te faci calugar pentru ca doresti si pentru ca vrei sa fi calugar. - Parinte, daca pentru un motiv neprevazut intarziem seara incat nu ne putem face canonul obisnuit de rugaciune pana la ora la care ne culcam de obicei, ce trebuie sa facem? - Sa va culcati! - Bun, dar sa ne culcam renuntand la unele rugaciuni? - Da, sigur ca da! - Sau sa ne prelungim rugaciunea, iar dimineata, la ce ora ne sculam, in cazul acesta?
- Draga, nu se pune problema asa, pentru ca viata nu inseamna anumite tipare. Odata esti obosit, odata nu esti obosit si atunci cand nu esti obosit, poti face mult mai mult. Eu, de exemplu, seara ma rog foarte putin. E adevarat ca ma duc la slujba si stau acolo trei ceasuri, dar asta nu inseamna ca ma rog trei ceasuri. Cand vin aici si sunt obosit, nu ma mai rog atat. Acestea sunt niste lucruri cu care ne ajutam, nu ni le numara nimeni. Nu o sa zica Dumnezeu "da, dar in cate seri nu te-ai rugat" sau "da, dar in cate duminici ai plecat zicand numai "Doamne miluieste-ma" si nu ai stat la rugaciune?". Asta e o chestiune a noastra. Nu-i oferim noi ceva lui Dumnezeu si Dumnezeu ne reproseaza ca nu i-am oferit destul sau ca l-am neglijat, ci este o chestiune a noastra, de sensibilizare, de imbunatatire a noastra. Eu, cand ma culc fara rugaciunea obisnuita, nu-l nedreptatesc pe Dumnezeu, eventual ma nedreptatesc pe mine. Dar poate nici pe mine nu ma nedreptatesc pana la urma, pentru ca asta e situatia mea reala, din seara aceea. Un exemplu: vin de la inmormantare, sunt obosit si nu ma mai duc la biserica in seara aceea. Nu-mi fac probleme de felul "dar ce fac acum in loc de asta". Nu mai fac nimic in loc de asta. M-am culcat, in timp ce ceilalti s-au rugat si nu ca n-am vrut si eu sa ma rog, ci pentru ca nu am fost in situatia sa ma rog si eu. - Parinte, dar daca neprevazutul se repeta? - Si daca se repeta neprevazutul, te gandesti ca nu ti-ai implinit o datorie, dar nu mai poti face ceva in loc de datoria aceea. Eventual, poti, rugaciunile de seara, pe care nu le-ai implinit si care se potrivesc si dimineata, sa le faci dimineata. De exemplu, ai avut in program sa citesti o Catisma din Psaltire si, eventual, dimineata ai putea s-o citesti, dar nu o citesti pentru ca n-ai citit-o, o citesti pentru ca o poti citi. Dar daca e o rugaciune cum sunt rugaciunile celor ce merg spre somn, n-are rost s-ai ceri aceasta lui Dumnezeu, dimineata. Astea sunt lucruri de oameni scrupulosi ... nu cred c-ai cazul! - Dar in calatorii lungi sau cand ne aflam in alta casa, se intampla la fel? - Sigur ca da! Daca te duci in alta casa si esti singur, poti sa-ti implinesti pravila ca acasa. Daca esti in alta casa si nu se poate, zici cateva rugaciuni si te culci linistit, ca si cand ai implinit toata pravila. Noi nu trebuie sa ne chinuim pe noi insine pentru niste intrelasari. Noi trebuie sa avem cu Dumnezeu niste relatii de fii cu tatal. Eu vad altfel viata si nici nu cer foarte multe de la oameni. Pe mine ma intereseaza cel mai mult ca omul sa aiba constiinta ca depinde de Dumnezeu.
- In acelasi sens, daca se intampla sa venim de la serviciu sau sa mergem undeva, pe drum putem sa zicem randuiala in minte, daca o stim? - Da, dar nu e necesar! Pentru ca, in general, randuiala nu o poti zice cum se cade. Cel mai bine poti sa zici "Doamne Iisuse...", daca-i vorba, in loc de randuiala. Eu, de exemplu, constat ca daca merg undeva, nici lucrurile pe care le stiu foarte bine la manastire si pe care le zic, nu le mai pot zice foarte bine in alta parte. Poate si din cauza impresiilor foarte multe pe care le acumulez in suflet si care navalesc dupa aceea. - In Apoftegma 11, dupa Avva Matoi, acesta, dupa ce da sfaturi generale, zice: "Si de va grai cineva ceva, pentru orice fel de lucruri, nu te certa cu el, ci de va grai bine, zi" asa cu adevarat", iar de va grai rau "tu stii ce vorbesti", si nu te prigoni cu dansul, pentru ce a grait". Ce inseamna, "tu stii ce vorbesti"? - Adica, intr-un fel iti dai acordul, dar nu esti de acord. Tu stii! Cum zicea parintele Serafim Popescu aici la noi: "Mai, tu stii mai bine!". Bine, asta este o regula in chestiuni care nu au o foarte mare importanta, in chestiuni personale, pentru ca sunt si chestiuni care, importante fiind, nu pot fi neglijate.
- In Pateric se spune despre avva Macarie ca s-a facut "Dumnezeu pamantesc", deoarece trecea cu vederea toate greselile si neregulile celorlalti. Cum se impaca acest lucru cu necesitatea de a anatemiza pe incestuos, cum zice Sfantul Apostol Pavel in Corinteni, sau pe ereticii care sunt exclusi din Biserica? - Foarte bine se impaca! Sfantul Macarie avea in vedere niste lucruri pe care le traia el in pustie sau care nu aveau consecinte in afara. De exemplu, ai vazut pe unul ca a furat. Tu nu te gandesti la asta, la faptul ca furat, si ii acoperi cumva pacatul, nu te intereseaza consecintele lui. E altceva sa auzi pe cineva ca spune lucruri neadevarate, care pot avea consecinte in societatea in care traiesti. Mai nou, au fost niste nereguli prin Dobrogea, la Manastirea Cocosul unde se zicea despre unul dintre calugari cai intruparea lui Dumnezeu Tatal, altul ca-i intruparea lui Dumnezeu Fiul, altul ca-i intruparea lui Dumnezeu Duhul Sfant, ca-i Sfanta Treime coborata acolo. Fata de astfel de lucruri nu poti sa fii fara siguranta de a marturisi adevarul si sa le lasi asa, pentru ca daca le lasi asa, se inmultesc relele. Si atunci trebuie intervenit cu responsabilitatea pe care o are un conducator bisericesc sau pe care o are un staret de manastire. Or, ce a facut avva Macarie, putem face si noi in chestiuni care nu lezeaza, in general, bunul mers al vietii sociale. Dar in chestiuni care aduc urmari dezastruoase, nu poti sa fii ca avva Macarie, acolo trebuie sa fii ca Sfantul Apostol Pavel. Chestiunea aceasta, cu avva Macarie, este foarte bine venita cand e vorba de oameni rascolitori de rele. Sunt unii oameni care-s pusi sa scoata in evidenta pacatele altora, de a cauta, de a rascoli, de a scormoni, sa cunoasca pacatele si dupa aceea sa le foloseasca. Chiar aici la noi, la manastire, au fost cazuri de oameni din astia, care au umblat cu casetofoane dupa ei sa prinda anumite informatii, anumite situatii, si dupa aceea au facut caz de ele. Asta nu seamana cu avva Macarie si nici cu Sfantul Apostol Pavel, ci seamana cu dracii! - Parinte, noi, ca oameni obisnuiti din lume, ca oameni neslujitori ai Bisericii, daca observam un pacat grav la un slujitor al Bisericii, daca observam un pacat chiar strigator la cer sau ca a cazut intrun pacat ce ar putea avea consecinte, si lumea se sminteste de lucrul acesta, putem sa atentionam Episcopul locului in scopul anatemizarii? - Pai, pe noi nu ne intereseaza ce urmeaza, dar putem sa punem in atentie lucruri care sunt spre sminteala. - Dar sa nu insistam? - Nu. Nicidecum.
- In legatura cu scaderile prin ispitele desfranarii, parinte; in Pateric se vorbeste de tot felul de caderi, dar se ocoleste caderea prin homosexualitate. Sa intelegem ca acesta este un pacat de care nu te poti pocai, cum zice Sfantul Apostol Pavel, ca sunt unii care, dupa ce cad, nu se mai pot ridica? - Cred ca la Sfantul Apostol Pavel nu este vorba de un pacat anume, ci de o stare de pacatuire. Nu stiu, eu nu mi-am pus problema ca homosexualitatea este trecuta cu vederea, ca nu e pusa in evidenta. S-ar putea intampla ca aceia care au scris Patericul sa fi avut in vedere ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel: "Sunt lucruri de care este rusine a le si grai" (Efeseni V, 12). S-ar putea intampla sa nu fi vrut sa puna in evidenta niste pacate reale, pentru a nu scadea prestigiul calugarilor. Gandeste-te, daca s-ar crea o opinie ca in manastiri sunt homosexuali, ar fi o treaba care nu i-ar avantaja nici pe cei ce nu sunt homosexuali. Dar noi trebuie sa fim realisti si asa trebuie sa stam si in fata realitatilor; cum sunt ele de fapt. Noi nu zicem ca nu sunt astfel de pacate, nici nu zicem ca sunt astfel de pacate, dar realitatea este ca si de calugar poate tine orice tine de un om. - Nu exista Sfant care sa se fi luptat cu astfel de ispite? Stim despre Cuvioasa Maria Egipteanca, despre care se spune ca a avut o viata anterioara asa de... - Da, dar nu se spune ca ar fi fost si lesbiana! - Deci nu exista asa ceva mentionat? - Nu exista si noi nu stim de ce nu exista, dar Sfantul Apostol Pavel mentioneaza, in Epistola catre Romani, homosexualitatea. - Parinte, canonul spune ca daca staretul e eretic, calugarul poate sa plece. Ce inseamna asta? Oare cati laici si slujitori sfintiti nu s-ar afla eretici daca ar fi luati la bani marunti? - Daca staretul este eretic, evident ca este eretic pentru ca invata o erezie. - ...pentru ca se intreaba cineva: cati patrund finetea hotararilor Sinodului al IV-lea Ecumenic, de exemplu, si mai spune ca, daca si unii din Sfintii Parinti au avut scapari dogmatice, atunci ce inseamna, propriuzis, om eretic? - Draga, om eretic inseamna om care propovaduieste o erezie. De exemplu, spune unul despre Maica Domnului ca nu-i pururea Fecioara. Ala-i eretic si atunci ai motive sa nu stai cu el! - Parinte, in rugaciunea a doua din Canonul de Impartasire, zicem: "Sfintestemi sufletul si trupul, mintea si inima, rarunchii si maruntaiele". Deci, rarunchii sunt maruntaiele sufletului sau ce sunt? - Nu. Se refera la intreaga fiinta umana. Adica, sfinteste-mi toata existenta, intra oriunde exist eu, intra in unghii, intra in par, intra in dinti, intra in tot ce sunt. Este o expresie a integralitatii.
- Observa cineva: ceea ce zicem prima data, "suflet si trup", ar tine de suflet si ce zicem a doua oara, "rarunchii si maruntaiele", ar tine de trup. - Nu, astea-s speculatii. Nu trebuie duse lucrurile la extrem. Singurul lucru care trebuie avut in vedere in cazul acesta este integralitatea umana. Adica nimic din mine sa nu fie fara Dumnezeu! - Cineva chiar se intreba daca rarunchii sunt maruntaiele sufletului sau ce sunt? - Nu sunt. Rarunchii sunt rarunchi, adica rinichii. - Avva Pimen spune: "Invatati gura sa vorbeasca cele ale inimii". Intrebarea este, despre ce inima este vorba, daca ne referim la subconstient sau transconstient, cum spune Parintele Staniloae in Ascetica si mistica. Cum poti sa inveti efectiv gura sa vorbeasca cele ale inimii? - Sfantul Pimen are in vedere unitatea, nu duplicitatea. Adica, sa nu fii in situatia sa spui cu cuvantul ceva, iar cu gandul sa gandesti altceva. Invatati gura sa vorbeasca ceea ce iti spune inima, adica sa fii sincer, asta inseamna. - Parinte, se spune despre mama care moare la nastere ca este martir. Medicina spune ca, uneori, avortul este necesar pentru a salva mama copilului. Se naste urmatoarea situatie: daca femeia nu face avort si moare la nastere, respectivii medici ar spune ca femeia este o sinucigasa mai degraba, decat o martira... - Draga, depinde ce intelegi prin actul respectiv. Doctorul poate sa zica despre ea ca-i o sinucigasa, pentru ca el nu stie de Dumnezeu, pe cand un credincios, care stie de Dumnezeu, zice ca-i martira. Acum, noi n-avem de unde sa stim cum primeste Dumnezeu o treaba din asta. Ceea ce stim este faptul ca o femeie insarcinata are dreptul sa se impartaseasca, chiar daca are pacate opritoare de la impartasire. Asta inseamna ca si Biserica are in vedere posibilitatea de a muri o mama la nastere, nu pentru ca vrea ea sa moara sau pentru ca vor altii sa fie asa, ci pentru ca se poate intampla asa. Dar sunt si femei care fac prea multe avorturi si dupa aceea se intampla sa aiba si un copil si, in cazurile acestea, este periclitata nasterea. Acum nu stiu daca in aceasta situatie este martira.
Cand eram eu student la Teologie, a murit cineva din personalul scolii, despre care se zicea ca facuse multe avorturi. Avea un baiat si totusi vroia si o fetita. Acum, Dumnezeu stie daca a fost martira. Noi trebuie sa le lasam pe toate in seama lui Dumnezeu. - Bine, dar sunt si cazuri in care medicii spun: "Sigur nasterea aceasta nu poate avea loc". - Bine, daca nu poate avea loc, atunci sa aiba loc sarcina si sa se evite nasterea, dar sa nu se omoare copilul. - Deci, oricum ar fi, omorarea copilului este o crima... - Da. Se considera. - Si nu se justifica prin nimic? - Nu se justifica prin nimic si se justifica, totusi, prin neputinta omului. Sunt atatea femei care nu au destula credinta incat sa le faca disponibile pentru martiriu. Noi nu sfatuim pacatul, dar trebuie sa tratam pacatul. Adica, daca cineva a facut totusi un avort, eu nu pot sa spun ca Dumnezeu nu-l iarta, dar nici nu pot sa spun cuiva sa faca un avort. - Parinte, a iubi pe vrajmasi, se refera si la diavoli? - Nu, nu se refera la diavoli, se refera la oameni, la dusmanii propriu zisi ai oamenilor. E vorba de oameni care iti vor raul, care te defaima, care te vorbesc de rau... Sa-i iubesti, adica sa nu le faci rau, sa le fii binevoitor cand ti-ar cere un ajutor etc. - Parinte, in legatura cu chestiunile cu care ne lovim noi in contemporaneitate, cu strandul, litoralul, baia comuna, Canonul 77 Trulan mai actioneaza? Li se interzice chiar sotilor sa faca baie impreuna. Se poate extinde sa nu faci baie in mare, sau pe Litoral...? - Se poate extinde in sensul acesta ca, daca teai duce numai tu acolo, ai putea sa faci baie, pentru ca nui spurcata marea. Dar conditia de a face baie acolo este conditie scoboratoare a gandirii umane. Adica, prea multa dezgolire, prea multe impresii de felul acesta; un om credincios gaseste o alta modalitate sa faca baie. Bine, nu le poti interzice sa se duca la strand. Dar cel mai bine este sa stea acasa, sa faca plaja in gradina.
- Parinte, fumatul este patima, este pacat? - Pai, prima data daca fumezi o tigara, e pacat, iar daca fumezi mai multe, e patima. De ce? Pentru ca e o practica nejustificata in existenta umana. Nu-i ca si cand ai manca. Este o treaba in plus si nu poti fi si cu Dumnezeu si cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun ca tin posturi, se roaga si le spun ca "da, numai ca pe acestea toate ti le si afumi" . Cel mai bine este sa fii liber. Liber de orice, iar daca esti liber de orice, esti liber si de fumat. Sunt unii care au si circumstante atenuante pentru fumat, de exemplu, in Paza celor cinci simturi nu e foarte clara atitudinea Sfantului Nicodim Aghioritul in privinta fumatului. Dar eu sunt impotriva fumatului, total! - Dar cu cafeaua? Ca astea merg amandoua. - Chestiunea cu cafeaua nu e asa de defaimatoare, in sensul ca aceasta are si un efect odihnitor, sa zicem. Adica, daca nu poti trai fara cafea, e rau ca bei, dar daca ti se ofera undeva o cafea, poti sa bei, pentru ca nu e ca si cand ti-ar oferi o tigara. Sunt manastiri, de exemplu, la Sfantul Munte, unde ti se ofera un rachiu si o cafea... - Si uneori se spune ca-ti pune si o tigara! - Ma rog, daca-ti pune si o tigara, ti-o pune numai s-o vezi! -Parinte, in acelasi sens, despre teatre sau spectacole, evident ca monahii nau ce cauta acolo, dar mirenii? - Depinde despre cei vorba. Sunt lucruri pe care poti sa le asculti sau sa le vezi fara a avea consecinte negative. La Timisoara, cand eram, eu mergeam la teatru, dar acuma, de cand sunt calugar, nu am mai fost, pentru ca nu mi se mai sede; dar nu sunt impotriva lucrurilor bune. Noi nu trebuie sa ocolim lucrurile in sine; de exemplu, nu ma duc la teatru pentru ca acolo e teatru, cum nu ma duc eu la bar. Mi-a spus unul ca-l are pe dracu in stomac, ca-l simte cum umbla, cum nu stiu ce... Eu i-am spus ca ala nu-i dracu. Si-a venit dupa aceea la spovedit, la mine, si mi-a spus ca s-a dus la un spectacol cu femei goale. Atunci i-am zis: "Mai, sa stii ca il ai pe dracu in cap, nu in stomac". Adica sunt lucruri care pot fi evitate din start, si sunt lucruri care pot fi folosite fara nici un fel de indoiala.
- Deci, doar in ceea ce priveste consecintele trebuie sa evitam. Nu-i un pacat in sine sa mergem la teatru? - Nu e. Poti sa te duci la toate piesele despre care stii ca sunt bune, poti sa te duci la Opera, la cinematograf, la filme cuviincioase, poti sa te uiti la televizor la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivisti. Te poti folosi de toate lucrurile bune si frumoase pe care lea dat Dumnezeu. Daca nu vrei tu sa te duci la teatru, poti sa nu te duci, nu te obliga nimeni, dar sa stii ca ocolesti o sursa de cultura si nu numai de cultura, chiar de innobilare. - Cultura poate sa innobileze sufletul? - Sigur ca da! De aceea este cultura, pentru ca te cultiva. - Parinte, acum un cuvant de folos, daca se poate. - "In tot locul stapanirii Lui, binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul!".
Asculta predica parintelui Arsenie Papacioc << Despre casatorie si calugarie >>
|
 Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.
Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii. Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave. Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an. Cauza unica a pruncuciderii ramane lipsa de iubire. A omora un copil nenascut inseamna a te pune impotriva vointei lui Dumnezeu, iar pentru femeie inseamna a omori ceva din ea insasi, inseamna a omori iubirea si sfintenia, e un act de violenta asupra propriei persoane, care se transforma patologic intr-un instinct criminal si afecteaza zestrea ereditara. Bunicile si mamele care au facut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generatii, lasa urmasilor tendinta nefasta a repetarii aceleiasi faradelegi. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fatului, cauza unica a acestei faradelegi nefiind alta decat lipsa de iubire materna si paterna si ura inspirata de lucrarea de surpare a duhurilor rele, considerata de dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe drept „indracire”. Rautatii si influientei demonice nevazute li se adauga vazut si cabinetele de planificare a familiei aflate in slujba avortului hormonal, si cele aflate in serviciul avortului chirurgical. De asemenea, impotriva tinerilor si spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii si modei apusene moderne” ii incurajeaza su fumeze, sa consume alcool, sa priveasca doar filme de groaza, violenta si pornografie, sa se drogheze si sa inceapa cat mai devreme viata sexuala, pentru a-i secatui de vlaga daca se poate cat mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confectionate de instructorii de sex pentru depasirea „miturilor si prejudecatilor traditionaliste” cum se justifica ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lectiile ce se predau in cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat impotriva castitatii, una din cele mai de seama virtuti pe care se intemeiaza viata in sanul familiei, este o tentativa de a patrunde in sanctuarele vietii intime binecuvantate prin nunta crestina, cu scopul de a le devasta. Caci, oare ce poate fi mai rau decat desfraul, aceasta boala groaznica, o adevarata lepra morala care calca in picioare iubirea, fidelitatea, frumusetea si nobletea existentei. Acceptand aceste rele de buna voie, sigur, mergem spre pierzare. In goana dupa placere, vrand sa inlature responsabilitatea nasterii si cresterii copiilor si sa ramana doar cu placerea impreunarii sexuale, omul a decazut la nivelul practicilor impotriva firii ajungand de la anticonceptionale si avort, adica de la crima premeditata, la degradarea in homosexuali si lesbiene fara rusine, degenerand de la functia de om moral si spiritual la cea de om animalic – decazut din drepturile lui de fiinta omeneasca dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aici rezulta si uriasele tulburari sufletesti care rabufnesc sub forma de tot felul de vicii grave, de boli psihice conducand pana la sinucidere si care-i duc la moarte vesnica, sub robia nemiloasa a diavolului. „Multi considera copii ca o povara neplacuta a casatoriei, de aceea vor sa scape de ei prin vicierea actului natural. Ei urmaresc voluptatea actului sexual, dar evita fecunditatea. Insa nici o ratiune – fie si cea mai grea – nu poate face ceea ce in sine este contra naturii sa fie de acord cu natura si onest. Deoarece actul conjugal dupa natura sa este destinat pentru nasterea de copii, cei ce-l frusteaza de consecintele lui naturale lucreaza impotriva naturii si opereaza rusinos si neonest. De aceea nu-i de mirare ca Dumnezeu a urmarit cu cea mai mare ura aceasta crima si nu de putine ori i-a pedepsit cu moartea cum zice Sfantul Augustin: „Cand este evitata conceptia copilului, este nepermisa si rusinoasa chiar impreunarea cu sotia legitima. Aceasta a facut-o Onan, fiul lui Iuda, si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu”. Biserica crestina, pentru a salva casatoria de la aceasta decadere, in numele trimiterii ei divine, proclama ca oricine lipseste actul conjugal de exercitiul sau natural si de puterea de procreare a vietii, calca legea lui Dumnezeu si a naturii si se face vinovat de o mare nelegiuire”
|
 Articolul face o analogie între lucrarea întreită a lui Dumnezeu în lume prin cele trei Persoane şi spectrul de culori.
Domnul nu este un Dumnezeu singur, un dumnezeu mono-personal, ci un un Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Persoane care se iubesc una pe alta, care stau mereu în comuniune. Tatăl e în Fiul şi în Duhul Sfânt, iar Fiul e în Tatăl şi în Duhul Sfânt la fel de mult cum este Duhul Sfânt în Tatăl şi în Fiul, şi cu toate acestea nu se confunda unul cu altul, persoanele nu se amestecă, nu se contopesc, nu pot fi nici despărţite, nici împărţite. Lucrarea lui Dumnezeu în lume e mereu lucrarea Tatălui împreună cu a Fiului şi cu a Duhului Sfânt. Tatăl nu lucrează singur ci prin cele două mâine ale sale: Fiul şi Duhul. Fiul este trimis în lume de Tatăl şi lucrează în oameni prin Duhul Sfânt. Tatăl este Creatorul, Fiul este Mântuitorul iar Duhul Sfânt este Sfinţitorul. Lucrarea de mântuire a lumii este una întreită, este lucrarea celor trei Persoane împreună. Deşi fiecare persoană are lucrarea ei în lume totuşi chiar şi acea lucrare se face împreună cu celelalte două. Astfel lucrarea lui Dumnezeu în univers şi în viaţa noatră este o lucrare mereu a celor trei Persoane deodată. Dumnezeu ţine creaţia prin energiile necreate care izvorăsc din El. Energia (harul lui Dumnezeu) se află în tot, în orice particică a creaţiei, în fiecare celulă, în fiecare atom, în fiecare structură fizico-chimică şi în orice lucru nevăzut (în orice raţiune, idee, concept). “Cred într-unul Dumnezeu Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, a tuturor celor văzute şi nevăzute“. Orice obiect are o formă şi o culoare. Culoarea este dată de lumină care se reflectă asupra lui. Practic fără lumină nu ar exista culoare. Fără lumină ar exista doar formă şi întuneric. Deşi biroul meu are culoare maro, această culoare nu-i este specifică fizic, ci noi oamenii percepem culoarea maro ca urmare a reflectării luminii asupra acestui birou. Dacă lumina (un spectru de unde electromagnetice) îşi schimba frecvenţa sau intensitatea atunci vom observa (percepe) că biroul va avea o nuanţă de crem închis spre crem. Ochiul uman percepe lumina doar în spectru 380–750 nm. Orice undă electromagnetică (orice rază de lumină) care apare în afara acestui spectru nu poate fi sesizată cu ochiul liber. Noi oamenii percepem lumina şi implicit culoarea ca o combinaţie a trei culori: roşu, verde şi albastru. Astfel orice culoare derivată este o combinaţie a celor trei. Albul şi chiar negrul e combinaţie de roşu, verde şi albastru. Trei frecvenţe de bază care ne colorează întreaga viaţă. Tot ce vedem în jurul nostru este o combinaţie de roşu, verde şi albastru. Noi vedem o singură lumină, dar de fapt sunt trei culori în spectrul pe care-l percepem. Noi vedem o singură lumină dar sesizăm o infinitate de culori la obiectele din jurul nostru. Culoarea unui obiect este determinată de opacitatea şi capacatitatea lui de a reflecta lumina. Aşa cum cele trei culori se combină pentru a da o singură culoare unui obiect, şi nu observăm cu ochiul liber contribuţia fiecarei culori de bază, ci vedem un singur efect, aşa lucrează şi Dumnezeu Tatăl împreună cu Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl nu face nimic fără Fiul şi fără Duhul Sfânt, şi la fel nici Fiul fără Tatăl lui şi fără Duhul ce purcede din Tatăl, precum nici Duhul nu face nimic fără celelalte două Persoane. Deşi sunt trei Persoane, noi vedem o singură lucrare. Cum poate fi Dumnezeu Unul dar totuşi trei? Cum poate avea o singură fiinţă dar totuşi trei persoane care nu se confundă? Aşa cum noi vedem o singură nuanţă, dar de fapt sunt trei culori de bază care o crează, aşa şi Dumnezeu, deşi noi îl percepem ca Unul singur, El totuşi e întreit în Persoane. O singură rază de lumină dar de fapt 3 culori de bază. Un singur Dumnezeu dar de fapt 3 Persoane. Orice are culoare, orice părticică cât de mică de materie are culoare, pentru că totul este luminat, toată creaţia stă în lumină. Chiar şi noaptea avem lumină. Orice lumină, noi o percepem ca o lucrare a trei culori de bază. Orice lucru creat este o reflectare a energiei lui Dumnezeu, este lucrarea comună a Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au creat lumea cu energiile lor, aşa cum roşul, verdele şi albastru crează imaginea reală a unei fotografii imprimată pe hârtie. Dumnezeu “scrie” în univers prin lumină aşa cum fotografia (fotos = lumină; grafos = scriere, fotografie = scriere cu lumină) e o scriere, oimprimare pe hârtie a realităţii cu lumină, prin cele trei culori de bază. Ochiul uman are doar 3 receptori de culoare (3 conuri) care pot percepe doar roşu, verde şi albastru, şi prin ele se crează culoarea pe retină. Ochiul uman are amprenta Sfintei Treimi, omul are chipul lui Dumnezeu în el. Din aceeaşi tema: Cine e Iisus?
|
Interviu cu Inalt Prea Sfintitul ILARION, Mitropolitul Durostorului (Silistra, Bulgaria)
Citeste si articolul: Popas la Silistra
Situat pe malul drept al Dunarii, in vecinatatea municipiului Calarasi, orasul bulgaresc Silistra este unul dintre cele mai vechi orase de pe malul fluviului, fiind amplasat pe ruinele fostei cetati Durostorum, infiintate in urma cu aproximativ 1900 de ani de catre imparatul roman Marcus Aurelius. Cetatea, cunoscuta ca important centru al crestinismului, a primit rangul de municipiu in anul 169 dupa Hristos. De numele ei se leaga mucenicia mai multor sfinti dintre care cel mai cunoscut este Sfantul Mucenic Dasie, fost soldat in armata romana, care a trait in secolele III-IV dupa Hristos, fiind martirizat in anul 304. Sfantul Dasie e praznuit in data de 20 noiembrie.
In prezent orasul Silistra are peste 50.000 de locuitori si e resedinta Regiunii cu acelasi nume. Dupa o istorie destul de zbuciumata de-a lungul veacurilor si dupa multi ani de comunism, viata crestina renaste treptat la Silistra. In centrul orasului se inalta o frumoasa catedrala mitropolitana cu hramul "Sfintii Petru si Pavel", construita in 1860, care adaposteste o parte din moastele Sfantului Mucenic Dasie. Printr-o noua organizare a Bisericii Ortodoxe Bulgare, in urma cu sapte ani, a fost reactivata Mitropolia Durostorului, al carei nou sediu din Silistra a fost inaugurat in vara acestui an. La venerabila varsta de 97 de ani, Inalt Prea Sfintitul Ilarion, Mitropolitul Durostorului, pastoreste cu o imensa dragoste de oameni, pe credinciosii bulgari care vin in numar tot mai mare la biserica. La randul lor, pelerinii din Romania si din alte tari isi afla pacea duhovniceasca in acest sfant lacas fiind intampinati de fiecare data cu multa caldura sufleteasca si, nu de putine ori, cu lacrimi de bucurie care se preling discret pe obrazul inaltului ierarh. Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Ilarion, prin marea sa dragoste fata de poporul roman, pe care-l cunoaste foarte bine, incearca sa cladeasca tot mai multe punti spirituale intre credinciosii romani si bulgari de la nord si de la sud de Dunare. 
- Inalt Prea Sfintia Voastra cand a fost infiintata Mitropolia Durostorului?
- Mitropolia Durostorului este una dintre cele mai vechi mitropolii. Durostorum ( orasul Silistra de azi) a fost candva ultimul centru militar al Imperiului Roman si de aceea crestinismul a patruns aici inca din secolul I. De aici provin multi mucenici. Imperiul Roman isi avea aici dislocata o legiune proprie care asigura apararea dinspre nord si foarte multi soldati erau crestini in acele timpuri, printre care si Sfantul Dasie. Povestea este lunga. Atunci era un obicei, in luna decembrie avea loc o tragere la sorti in legiune pentru a alege un rege al Saturnaliilor si celui care era ales i se dadea dreptul, din partea Imparatului, sa traiasca liber in public timp de 30 de zile, in petreceri de tot felul si desfrau, toti i se inchinau si, la sfarsitul lunii, acestuia i se aduceau ofrande. Dasie a fost soldat si a fost si el ales rege al Saturnaliilor. Dar el era si crestin si s-a opus acestei alegeri si regulilor acestui obicei pagan, a refuzat toate onorurile care i se cuveneau, a refuzat lepadarea de credinta crestina si atunci l-au supus chinurilor si, in astfel de chinuri, acesta si-a gasit sfarsitul. Moastele Sfantului au ramas la Durostorum pana in anul 579 cand, din cauza navalirii avarilor, au fost duse la Ancona, in Italia. In 2002 ni s-a restituit o parte din moastele Sfantului Dasie care se afla aici in Catedrala "Sfintii Petru si Pavel" din Silistra. 
Orasul nostru este patronat de Crucea Domnului si isi are praznicul de Ziua Inaltarii Sfintei Cruci si aceasta este o raritate. In acest an am avut oaspeti din strainatate, din Italia, care ne-au adus in dar o cruce care dateza din secolul al X-lea. Noi am dorit mai de demult sa amplasam aici, sus pe deal, o cruce care sa fie iluminata, care, in zi mare de sarbatoare, sa lumineze intreaga noapte, astfel incat sa aminteasca celor care trec pe Dunare cu vapoarele ca aici este un centru al credintei in Domnul Nostru Iisus Hristos. Dorintele noastre s-au facut auzite in Vest, in Italia, si in aceasta vara o delegatie italiana ne-a adus o cruce din secolul al X-lea. A fost impodobita un pic mai special, cu subiecte din viata si istoria evanghelica. Ma bucur foarte mult ca ati sosit pentru praznicul nostru si va rog sa transmiteti salutarile noastre evlaviosului popor roman pe care eu il cunosc de foarte multi ani pentru ca am fost in Romania de mai multe ori si chiar am stat mai multa vreme in tara dumneavoastra. Il cunosc si pe actualul Patriarh, pe Prea Fericirea Sa Daniel, si Prea Fericirea Sa ma cunoaste bine. Eu am scris o scurta istorie despre impresiile mele in urma vizitelor pe care le-am efectuat la manastirile din Romania, am dat-o unui domn din Bulgaria, care pe jumatate este roman, ca s-o traduca in limba romana si sper ca, in scurt timp, va fi publicata. L-am cunoscut si pe vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist inca din tineretile acestuia, din vremea cand era protosinghel al Patriarhului Iustin. Am fost trimis timp de sase luni in Romania si am locuit chiar la Patriarhie. Patriarhul a fost foarte atent cu mine, foarte amabil. Am foarte multe amintiri legate de cei doi Patriarhi.
- Inalt Prea Sfintia Voastra, in aceasta vara au poposit la Silistra, timp de cateva zile, moastele Cuvioasei Dimitra de la Kiev. Cuvioasa a fost canonizata anul trecut de catre Biserica Ortodoxa Ucraineana. Ati participat, nu intamplator, cred, la slujba de proclamare a canonizarii de la Manastirea Vovidenia din Kiev...
- Da, pentru ca Sfanta Cuvioasa Dimitra este bulgaroaica, s-a nascut la Silistra. Sotul acesteia a fost ucis in timpul razboiului Crimeii de la mijlocul secolului al XIX-lea si, dupa aceasta, ea si-a dedicat intreaga viata Bisericii si a mers pe urmele Sfantului Andrei - cel dintai chemat dintre Apostoli- catre Kiev si acolo a pus temelia unei manastiri. 
A fost, de asemenea si la Sankt Petersburg. Acolo a simtit ca ii sosise ceasul din urma, s-a calugarit, a primit numele de Dimitra si apoi a fost inmormantata la Kiev. Am intampinat cu mare bucurie aici la noi la Silistra moastele Cuvioasei Dimitra, cu ocazia hramului catedralei noastre. Cu aceeasi ocazie a fost adusa spre inchinare si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Cauta la smerenie", tot de la Kiev.
- Va rog sa ne spuneti cateva cuvinte despre Inalt Prea Sfintia Voastra, cand ati intrat la manastire, la ce varsta?
- La 25 de ani am intrat la manastire si, nu dupa mult timp, am fost numit protosinghel in vechea capitala a tarii noastre Veliko Tarnovo. Dupa aceea am ocupat mai multe posturi, am fost si vicarul Patriarhului si, din aceasta calitate de vicar al Patriarhului, am fost numit Mitropolit al Durostorului. 
- Cati credinciosi pastoriti in aceasta zona?
- Aproximativ 50.000. Orasul este mic, dar poporul este evlavios, si faptul ca orasul este patronat de Sfanta Cruce este foarte important.
- In eparhie sunt si manastiri?
- Avem doua manastiri, una pentru calugari, dar nu prea avem calugari aici in zona, si una pentru maici, situata in apropiere. Manastirea de maici este foarte frumoasa, maica stareta vorbeste perfect romaneste, da, va puteti convinge. Manastirea este frumoasa si este plina de flori. Va recomandam, daca mai aveti ocazia sa veniti, sa vizitati manastirea, nu este departe de aici, se afla la 5-6 kilometri de Silistra.
- Inalt Prea Sfintia Voastra, ce sfat ne dati, ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim?
- Inainte de toate, trebuie sa avem in constiinta smerenia, sa fim smeriti. Smerenia este cea mai mare virtute. In viata Sfantului Augustin se povesteste ca un prieten de-al lui ii scrisese o epistola, intrebandu-l care este virtutea esentiala in crestinism, iar Sfantul i-a raspuns: " Prima si cea mai importanta virtute a crestinismului este smerenia, a doua virtute este smerenia, a treia tot smerenia si ori de cate ori imi veti adresa aceasta intrebare raspunsul meu va fi acesta, smerenia. Deci, omul trebuie sa fie smerit, sa constientizeze ca este pacatos si de acolo sa caute la mila Domnului. Da. Domnul iubeste pe cei drepti si miluieste pe pacatosii care se caiesc, da, ii miluieste. In incheiere, inca o data, va multumesc foarte mult pentru atentia dumneavostra si va mai asteptam la Silistra si va rog sa transmiteti ca Mitropolitul Eparhiei Durostor, Ilarion, doreste din toata inima sa binecuvanteze poporul roman pe care il cunoaste personal drept un popor cu mare credinta si evlavie. Dumnezeu sa va binecuvanteze! Ne rugam pentru Preafericitul Parinte Patriarh Daniel si pentru toti calugarii si maicutele de la toate manastirile din Romania. Si urez tuturor: "Mnogaia Leta!" - Multi ani traiasca!
- Va multumim din suflet Inalt Prea Sfintia Voastra si va sarutam dreapta.
|
 Iubiti credinciosi,
Pentru a vorbi mai deslusit despre praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, la care ne-am invrednicit a ajunge, este bine sa incepem cu un istoric mai vechi si sa aducem in mijloc marturii mai de mult, ca sa ne putem da seama cind a inceput si cum a ajuns la noi praznicul acesta. Ati vazut graul cand de-abia il bate vintul, cind este doar de o palma de la pamint sau cind este aproape sa dea in spic? Atunci veti vedea o taina mare. In firul acela de iarba gasesti toata asezarea griului foarte amanuntit, caci foarte mic se arata inauntru si spicul si boabele si toate celelalte. La fel si porumbul, cind abia ii da spicul si boabele si toate celelalte abia se urzesc, papusa aceea, care nici macar matase nu are, mai tirziu se va face mare, va face boabe si-si va arata toata frumusetea ei lasata de Dumnezeu. Tot asa sint si cele lasate in dumnezeiestile Scripturi. Prealuminatele praznice, pe care le vedem astazi in Biserica Darului, n-au ajuns la noi deodata, desavirsite si preasfinte, cum le vedem astazi. Ci, ele au fost in Legea Veche abia in fasa, abia incoltite si in umbra. De aceea este nevoie sa vorbim despre umbra, despre fata si despre clipa cind ele de-abia se plamadeau, inainte de Legea Noua si chiar de Legea Veche. Mai inainte de Moise si de Legea Veche, patriarhul Iacov, inchipuind Sfinta Cruce, a binecuvintat pe fiii lui Iosif, pe Manase si pe Efraim, in chipul crucii (Facere 48, 13-19). Apoi mai inainte de a muri el, s-a inchinat la virful toiagului sau, adica la lemn, care simboliza Crucea inainte de venirea Legii Noi. In Legea Veche, simbolul crucii cel mai umbros il vedem mai intii cind serpii veninosi muscau cu muscatura de foc pe evrei in pustiul Sinai, omorind multime nenumarata de oameni. Iar Moise, vazind ca moare atita popor, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ei si i-a poruncit Dumnezeu: Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stilp. Toti cei ce vor fi muscati de serpi, sa priveasca la sarpele de arama si asa se vor vindeca (Numerii 21, 8). Acesta era simbolul Crucii preaadevarat cu mult inainte de venirea Mintuitorului, Care trebuia sa Se rastigneasca pe Cruce. Si a zis Dumnezeu lui Moise: “Vezi, spune ca toti cei muscati, care vor privi la sarpele inaltat sa-si inchipuie ca viata lor este acolo si vor trai”. Si le-a spus Moise atunci: “Vezi, Israile, viata ta rastignita pe lemn”. Si toti care priveau la sarpe se vindecau. Ca aceasta asemanare simbolica si tainica a Sfintei Scripturi a inchipuit pe Hristos Cel adevarat, Insusi Mintuitorul a adeverit-o cind a spus: Si precum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa se cade sa Se inalte Fiul Omului (Ioan 3, 14-15). Unde mai vedem taina Crucii si puterea ei? La Mara, in pustiul Sinai. Dupa ce a tabarit poporul lui Israel linga Marea Rosie, cale de trei zile, a ajuns la o mare care se chema Mara. Atunci poporul si dobitoacele toate fiind insetate, a strigat, cirtind catre Moise: “Ce sa bem?” Ca, dupa cum arata Sfinta Scriptura, apa Marei era amara si otravitoare, iar poporul nu putea sa bea cu toata setea ce o avea. Atunci Moise a strigat catre Dumnezeu: “Doamne, ce sa fac?” Si i-a zis Dumnezeu: “Ia un lemn si arunca-l in apa si apa se va indulci!” Si Moise a facut intocmai, aruncind lemnul in apa. Atunci s-a indulcit apa si astfel a baut poporul si dobitoacele cele insetate s-au racorit (Iesire 15, 23-25). Ce simbolizeaza lemnul aruncat in apa si cum poate un lemn sa indulceasca o apa atit de amara? Lemnul inchipuieste Sfinta Cruce, iar apa cea amara, numita Mara, inchipuieste marea cea amara si cu multe ispite a acestei vieti, care se indulceste si se usureaza ori de cite ori privim la Sfinta Cruce si cugetam la patimile lui Hristos. In viata aceasta, frati crestini, mereu sintem apasati de intristari si necazuri. Dar cind privim la lemnul Crucii lui Hristos si cind ne aducem aminte cite patimi infricosatoare a rabdat Hristos pentru noi, se indulceste marea amara a vietii, pentru ca ne gindim ca noi nu am rabdat nimic pentru dragostea lui Hristos. Iata si alte simboluri ale Crucii inainte de Hristos. Moise se lupta in pustie cu madiamitii, cu amalecitii si cu alte popoare care se aflau acolo. Cind amalecitii biruiau pe israeliteni, Moise se ruga lui Dumnezeu, ridicind bratele in sus, inchipuind semnul Sfintei Cruci. Cind Moise ridica miinile in sus, Israel biruia pe Amalec, iar cind le cobora, Amalec biruia. Vazind preotii Aaron si Or ca Moise nu mai putea tine miinile in sus in semnul Crucii multa vreme, pentru ca sa nu biruiasca Amalec, au pus o lespede sub picioarele lui Moise, ca sa-l ridice mai sus, iar Aaron si Or ii sprijineau miinile si astfel il tineau in semnul Sfintei Cruci, pina a biruit poporul lui Israel pe Amalec definitiv (Iesire 17, 8-13). Toate acestea sint simboluri ale Crucii din Legea Veche. Iubiti credinciosi, Ce este Crucea lui Hristos? Ce trebuie sa intelegem prin Sfinta Cruce? Taina cea mare a Crucii este ascunsa in taina mintuirii neamului omenesc, care s-a pregatit chiar de la intemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintii altar de jertfa al Bisericii crestine pentru ca pe dinsa S-a jertfit Mintuitorul lumii si a sfintit-o cu preascump Singele Sau, iar pe noi ne-a rascumparat din robia pacatului. Iata ce spune Apostolul Pavel in epistola catre Evrei: El – Hristos – a intrat o data pentru totdeauna in Sfinta Sfintelor, nu cu singe de tap si de vitei, ci cu insusi Singele Sau si a dobindit o vesnica rascumparare. Caci daca singele tapilor si al taurilor si cenusa junincilor, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului, cu atit mai mult Singele lui Hristos, care prin Duhul cel vesnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu (Evrei 9, 12-14). Crucea este arma cu care Mintuitorul lumii a biruit pe diavolul. Zic dusmanii Crucii, ca noi trebuie sa cinstim numai pe Hristos, dar nu si Crucea “fiindca este maciuca care a omorit pe Hristos!” Blestemata este parerea acelora. Sfinta Scriptura ne arata ca David a taiat capul lui Goliat cu o sabie. Pe aceasta o socotea poporul sfinta si era tinuta in Sfinta Sfintelor, invelita intr-un vesmint linga efod, pentru ca cu dinsa a invins David pe Goliat (I Regi 21, 8-9). Cu atit mai mult aceasta biruitoare arma a lui Hristos cu care s-a biruit satana si puterea intunericului, trebuie pastrata de crestini la loc de cinste cu toata sfintenia, pentru ca prin Cruce a fost biruit Goliat cel nevazut, adica diavolul. In alt loc spune iarasi Sfintul Apostol Pavel: Cuvintul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mintuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18). Cu Sfinta Cruce sfintim toate: cu ea binecuvintam, cu ea ne aparam de cel rau, cu ea biruim pe diavoli, izgonim duhurile necurate din oameni, vindecam pe cei bolnavi. Crucea este steagul Bisericii lui Hristos si arma biruitoare, de temut vrajmasilor Lui, pentru ca are in sine “puterea lui Dumnezeu”, iar nu o putere oarecare. Ce este inca Crucea lui Hristos? Este pecetea Dumnezeului Celui viu. Auzim pe proorocul Iezechiel ce spune, ca a venit minia Domnului peste Ierusalim “pentru faradelegile si rautatile poporului”. Si Iezechiel a vazut o vedenie cu un inger al Domnului care striga cu mare glas: Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii (litera “tau” care in alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe robii lui Dumnezeu Cel viu. Si cind va veni sabia Domnului va cruta pe toti cei insemnati pe fruntile lor. Deci, cind a venit minia Domnului, a lovit pe toti de la tinar pina la batrin si numai cei insemnati pe frunte de ingerul Domnului au fost scutiti de primejdie si de moartea sabiei, dupa porunca ingerului care zicea: …sa nu va atingeti de nici un om care are pe frunte semnul “+” (Iezechiel 9, 4-6). Dar aceasta a fost in Legea Veche. Avem inca marturii mai puternice in Legea Noua. Sfintul Ioan Evanghelistul, dupa ce arata descoperirile cele mari despre sfirsitul lumii, despre taina intruparii lui Dumnezeu Cuvintul, spune: Am vazut un alt inger care se ridica de la rasaritul Soarelui si avea pecetea Dumnezeului Celui viu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamintul si marea, zicind: Nu vatamati pamintul, nici marea, nici copacii, pina ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru (Apocalipsa 7, 2-3). Pina acum am vazut ca Sfinta Cruce este altar, este arma si pecete a Dumnezeului Celui viu. Dar Crucea lui Hristos mai este pricinuitoarea inaltarii si a preainaltarii lui Hristos. Crucea este pricina si mijlocul prin care S-a inaltat Domnul nostru Iisus Hristos mai presus decit tot numele. In epistola sa catre Filipeni, Sfintul Apostol Pavel spune ca pentru dragostea cea catre noi, Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, si inca moarte de cruce. Pentru aceea si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamintesti si al celor de dedesubt (Filipeni 2, 8-10). Vedeti, fratilor, cita cinste ii aduce lui Hristos Crucea? Ca L-a preainaltat Dumnezeu Parintele pe Dumnezeu-Cuvintul, pentru ca a rabdat moarte de ocara, si mai ales moarte de cruce si L-a suit pe El mai presus de toata stapinia si incepatoria si domnia. Crucea lui Hristos este steagul si “semnul Fiului Omului”. este stema si steagul de biruinta al lui Hristos, care va straluci mai inainte de sfirsitul lumii, nu numai pe pamint ci si pe norii cerului, cum spune evanghelistul Matei: Si atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plinge toate neamurile pamintului (Matei 24, 30). Deci, iata cit de mari taine s-au lucrat prin Cruce. S-a lucrat mintuirea neamului omenesc, caci a zis proorocul Isaia: Inaltati un steag peste neamuri (Isaia 62, 10). Vedeti, acest steag dinainte de Hristos este Sfinta Cruce, care inalta toate popoarele spre Cel ce sufera si Care ramine in veac Domn si Stapin in cer si pe pamint (Matei 24, 30). Iata deci citeva simboluri si marturii privitoare la Cruce, atit din Vechiul, cit si din Noul Testament. Iubiti credinciosi, Sa aratam cum a luat nastere praznicul Inaltarii Sfintei Cruci. In anul 313 Sfintul Constantin cel Mare a biruit pe Maxentiu si a fost proclamat imparat al Imperiului roman de Apus, cu capitala la Roma. In anul 323 acelasi mare imparat crestin a biruit si pe imparatul pagin de rasarit, Liciniu, si se proclama imparat al intregului imperiu latin, cu capitala la Constantinopol. Primind botezul crestin de la Sfintul Silvestru episcopul Romei impreuna cu mama sa Elena, Sfintul Constantin cel Mare avea dorinta fierbinte sa afle Mormintul lui Hristos la Ierusalim si Crucea pe care a fost rastignit Domnul pentru mintuirea lumii. Caci dupa anul 71, Ierusalimul fiind ocupat de romani, Mormintul Domnului si toate locurile sfinte din Ierusalim au fost profanate si acoperite cu pamint ca sa nu se mai inchine crestinii aici. Tot atunci au fost ascunse intr-o pestera din apropiere si Crucea lui Hristos, impreuna cu celelalte doua cruci pe care au fost rastigniti cei doi tilhari. Astfel, Sfintul imparat Constantin a trimis la Ierusalim pe mama sa – Sfinta Elena – sa afle Mormintul Domnului si lemnul Sfintei Cruci, prin care s-a savirsit taina mintuirii neamului omenesc. Deci, mult ostenindu-se Sfinta Elena cu patriarhul Ierusalimului Macarie, au aflat Sfintul Mormint si locul Golgotei, acoperite de pamint si de gunoaie, dar Sfinta Cruce nu puteau s-o afle nicaieri. Atunci, auzind ea ca un iudeu batrin, numit Chiriac, stia locul unde fusese ascunsa Crucea lui Hristos, indata l-a chemat si au aflat intr-o pestera din apropiere trei cruci acoperite cu pamint; dar erau nedumeriti care este Crucea Domnului. Tocmai atunci duceau pe acolo un mort la groapa. Atunci a poruncit Sfinta Elena sa atinga pe rind cele trei cruci de mort si la care va invia mortul, aceea este Crucea lui Hristos cea datatoare de viata. Astfel, cind au atins de sicriu a treia cruce, indata a inviat mortul si a inceput a se inchina lemnului celui sfint. Apoi au facut procesiune cu Sfinta Cruce pe ulitele Ierusalimului cu multime de credinciosi, laudind pe Dumnezeu pentru aceasta minune. La urma s-au urcat pe Golgota si patriarhul Macarie a inaltat Sfinta Cruce ca s-o vada tot poporul si toti cei din fata s-au inchinat ei, strigind: “Doamne miluieste!” In amintirea acestei zile, Biserica Ortodoxa praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci in fiecare an la 14 septembrie, numarind-o intre cele douasprezece praznice imparatesti. Iubiti credinciosi, In cuvintele Sfintei Scripturi intelesul Crucii este tilcuit in mai multe feluri, dar in linii generale in doua si anume: un inteles duhovnicesc si unul material. In sens duhovnicesc prin Cruce intelegem toata suferinta si patima cea preainfricosata a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca El a purtat pentru mintuirea noastra crucea suferintei pina la moarte si chiar moartea pe cruce. In acest sens se inteleg si cuvintele Mintuitorului din Evanghelie care zice: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze (Marcu 8, 34). Crucea materiala este chiar Crucea aceea pe care a dus-o Mintuitorul in spate. Ati auzit cum zice Evanghelia de astazi: Ducindu-si Crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatinii, care evreieste se zice Golgota, unde L-au rastignit (Ioan 19, 17-18). Mai zice Evanghelia de astazi: Statea linga crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena (Ioan 19, 25). Cind zice ca “stateau linga crucea Lui” sa stim ca tot despre crucea de lemn se vorbeste. Dar de ce Mintuitorul, in drum spre Golgota pe calea durerii, a ingaduit unui om cu numele Simon Cirineanul sa duca Crucea lui o bucata de drum? A ingaduit pentru ca la patima Sa, Hristos nu a patimit ca Dumnezeu, ci numai ca Om. Dar daca ar fi voit, Hristos putea sa duca tot pamintul pina la Golgota. Dar atunci El patimea ca Om pentru pacatele oamenilor, iar ca om avea nevoie sa fie ajutat. Cine mergea cu Crucea in spate atunci? Cine o tinea? Cine era insetat si ranit? Cine o purta? Firea omeneasca a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Deci ca om El slabise din putere si avea nevoie de ajutorul altui om ca sa-I duca mai departe Crucea. Asa spun si Sfintii Parinti ca si noi trebuie sa fim ajutati uneori de fratii nostri in necazuri si in scirbe, ca sa putem duce crucea suferintei pina la usa mormintului. Dar Crucea Mintuitorului, pe care a dus-o Simon Cirineanul in spate si pe linga care statea Maica Domnului impreuna cu celelalte femei mironosite, este Crucea cea materiala, Crucea propriu-zisa, cea din materie. Mare greseala fac toti acei care desi isi zic “crestini”, nu cinstesc Crucea lui Hristos. Ei primesc Crucea numai ca simbol tainic, deci numai crucea spirituala, iar pe cea materiala nu o recunosc. Indoit este omul, avind o parte vazuta si una nevazuta, fiind alcatuit din trup si suflet (I Corinteni 6, 20), indoita este, deci, si crucea. Una materiala, pe care o purtam la piept si cu care ne insemnam pe frunte; iar alta spirituala, in suflet, adica hotarirea de a rabda cu dragoste toate necazurile, pentru a putea implini poruncile lui Hristos. Fratii mei, sa vorbim si in alt inteles despre Sfinta Cruce. In viata noastra paminteasca, fiecare trebuie sa-si duca o cruce, crucea pe care i-a rinduit-o Dumnezeu, cum ar fi: crucea celor casatoriti, crucea monahilor, crucea fecioriei, a celor bolnavi, a vaduvelor, a ostasilor si altele. Caci toti trebuie sa duca o cruce pentru dragostea lui Hristos, ca sa se poata mintui. In “Urmarea lui Hristos” se spune: “Omule, daca te numesti urmator al lui Hristos, nu se poate sa nu mergi pe calea Lui, caci altfel nu te poti mintui”. Hristos ne-a aratat calea imparateasca ce duce la cer prin suferinta, caci fara cruce nu este mintuire. Fara minte este cel ce crede ca se poate mintui fara suferinta, fara rabdare si fara barbatie mare de cuget in toate imprejurarile vietii. Cei casatoriti au crucea lor de a naste si creste copii, de a munci si a se osteni, de a asculta de Sfinta Biserica, de a face milostenie, de a cistiga cu truda si osteneala existenta lor si a copiilor lor. Cei feciorelnici si monahii au alta cruce mai frumoasa decit a celor casatoriti, cum ne invata Sfintul Apostol Pavel la intiia epistola catre Corinteni, capitolul 7. Cei necasatoriti duc o cruce mai grea, caci duc razboi cu firea. Ca ce este monahul? “Este sila necontenita a firii si taierea voiei pina la moarte” (Sfintul Ioan Scararul, Filocalia IX, Cuv. 4). Monahul este om de jertfa. El se jertfeste pururea pentru dragostea lui Iisus Hristos, renuntind la toate placerile lumii si ale trupului. Neincetat se smereste, posteste, privegheaza se osteneste si plinge. Mintea lui nu poate sa fie niciodata fara de grija pe acest pamint, caci se lupta cu duhurile rautatii. Deci, monahul are o cruce, intr-o anumita privinta mai grea, pentru ca mai cinstita este fecioria decit nunta, dupa cum a inteles Apostolul Pavel, care zice: Cel ce isi marita fecioara bine face; dar cel ce n-o marita si mai bine face! (I Corinteni 7, 38), aratind astfel ca mai buna este curatenia si fecioria cea desavirsita a trupului si a sufletului (I Corinteni 7, 25-40). Deci, crucea celor din feciorie este mai grea, dar mai mare plata vor avea in ceruri. Grea este si crucea celor bolnavi. Bolnavului i se pare noaptea un an; nici mincarea nu-i mincare si nici bucuria vietii nu o simte. Fericit este cel ce poate rabda boala ca Iov, caci acela va lua mare plata. Crucea celui din boala il smereste pe el, atit cu sufletul cit si cu trupul. De la cel bolnav nu cere Dumnezeu nici post, nici metanii, ci numai doua lucruri ii cere, asa cum spune Sfintul Efrem Sirul: “De la omul bolnav doua lucruri cere Dumnezeu: rugaciunea si multumirea, adica sa se roage lui Dumnezeu necontenit pina la ultima suflare si sa-I multumeasca lui Dumnezeu pina la sfirsitul vietii pentru boala sau crucea care i-a dat-o, si va avea cununa de mucenic”. Caci asa au rabdat sfintii martiri, sfintii pustnici, crestinii cei buni, ca si cei bolnavi, care au avut credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru. Sa stiti, iubiti frati, ca pe pamint nimeni din cei botezati in numele Preasfintei Treimi, nu se poate mintui fara cruce. Se spune in Urmarea lui Hristos: “Omule, daca vrei sa lepezi o cruce, nenumarate alte cruci vor veni asupra ta!” Cine isi duce crucea cu multumire si cu dragoste pentru Mintuitorul si este multumit cind este certat de Dumnezeu cu pagube, cu necazuri si ocara, cu foamete si sete, cu boala si intristare, acela este urmator al lui Hristos. Fiecare sa-si duca cu bucurie crucea sa, aducindu-si aminte ca Crucea lui Hristos a fost de mii de ori mai mare si mai grea decit a lui, fiindca El a rabdat pentru toata lumea, fiind cu totul fara de pacat. Iubiti credinciosi, Incheiem predica de astazi cu citeva sfaturi: Cind faceti cruce, sa o faceti drept pe fetele voastre, ca sa nu rida vrajmasul de noi, ci sa fuga de semnul care simbolizeaza Sfinta Treime. Duceti degetele impreunate mai intii la frunte, in numele Tatalui; apoi la piept, in numele Fiului, Care S-a coborit din cer pentru mintuirea noastra; apoi la umarul drept si cel sting, prin care se leaga dragostea lui Dumnezeu de om si de mintuirea noastra. Caci prin Duhul Sfint tinem legatura cu Dumnezeu, Parintele, cu Fiul si Duhul Sfint. Acestea ne invata Sfintul Ioan Gura de Aur in cuvintul “Despre Sfinta Cruce”. Apoi sinteti datori sa aveti toti Sfinta Cruce in casele voastre, iar cind plecati la drum si cind va intoarceti acasa insemnati-va cu semnul Sfintei Cruci cu evlavie, rostind aceasta scurta rugaciune: Crucii Tale ne inchinam Hristoase, si sfinta Invierea Ta o laudam si o marim! Toate sa le incepem cu rugaciune si cu Sfinta Cruce. Nu uitati sa impodobiti crucile si mormintele celor raposati ai nostri din cimitire. Pacat de moarte savirsesc cei ce necinstesc Crucea lui Hristos si mai ales o injura. Deci toti care vrem sa ne mintuim, trebuie sa ducem cu dragoste si cu bucurie crucea noastra, data de Dumnezeu spre mintuire. Apoi sa fim adevarati inchinatori ai Crucii lui Hristos, atit a celei vazute, cit si a celei nevazute, pentru ca omul si Crucea au doua sensuri. Deci, crucea spirituala inseamna sa rabdam toate necazurile pentru imparatia cerurilor, iar crucea materiala este aceea pe care o facem noi din aur, din argint, din lemn, din vopsele si din orice materie. Dar sa nu uitam ce zice Sfintul Ioan Damaschin in Dogmatica sa: “Macar din aur sau din pietre scumpe de ar fi facuta crucea, dupa chipul ei, anatema celui ce s-ar inchina la acea materie”. Deci, trebuie sa stiti ca noi nu ne inchinam materiei din care este facuta crucea, ci ne inchinam semnului Fiului Omului pe care-l reprezinta. Domnul Dumnezeu si Preacurata Lui Maica si puterea Sfintei Cruci sa ne ajute noua pacatosilor sa ne ducem cu dragoste crucea, fie la piept, fie in miinile noastre si in toate faptele noastre si sa ne inchinam Crucii lui Hristos cu evlavie, caci este semn si arma de aparare si steag de la Dumnezeu lasat pentru crestini pe pamint. Iar crucea spirituala sa o avem pururea in minte si in inima, adica sa fim gata a suferi toate necazurile si incercarile acestei vieti trecatoare pentru mintuirea sufletelor noastre, ca sa fim adevarati urmatori ai lui Hristos si mostenitori ai imparatiei cerurilor. Amin.
|
|
|
Acum chiar regret ca nu am un ONG sa-l dau in judecata pe Streinu pt incalcarea constitutiei.
Cum am mai afirmat o data: lipiti afise cu atentionari pe unde puteti, in special in parcuri si pe langa scoli. Salvati si vieti si suflete !
azi noapte la 2, in Cluj la spitalul Clujana, a murit parintele Teofil Paraianu. Dumnezeu sa-l ierte!
Streinu Cercel , impreuna cu alti “profesori doctori” cu pretentii,cu scoli inalte , oameni de “stiinta “,dar NU crestini, sunt aserviti intereselor firmelor de medicamente si nu-i intereseaza decat sa-si ia comisionul !
Iude ale sistemului sanitar ,nu il reprezentati in nici un fel, ci il compromiteti;va veti primi banutii de argint , dar va veti pierde sufletul!
Raul e bun si bunul e nebun. Cata incompetenta la “acest specialist” in toate directiile. Nu am cuvinte in ce priveste grip porcina si recomandarile lui. Pai suntem in sezon cand toata lumea raceste si desigur ca e mult mai usor sa pari a avea gripa porcina.
Ce mare grija pentru elevi!! Ce bine ar fi daca s-ar acorda acelasi efort ptr invatamantul care din nefericre a devenit ateist. De unde atata sarcini “nedorite” de ce au copii nostri atatea relatii intime daca la scoala au si studiu despre educatia sexuala??
“Romania are o problema foarte grava cu cancerul de col uterin. ” Auzi ce spune nemernicul asta. De cand Romania are aceste probleme? Ce inseamna d-le studiat boala asta si cum se poate lua?
Mame si tati romani, haideti sa ne trezim si sa vorbim in jurul nostru despre ce inseamna acest cancer. Si haideti sa ne educam copii nostri si sa le aratam ce inseamn ABSTINENTA, ce inseamna sa fii crestin ortodox.
Doamne ajuta
Mesajul d-lui specialist suna asa: hai mai muriti mai repede, crapati cat mai rapid ca nu am timp sa astept. Luati orice vreti, vaccin de col uterin, vaccin porcin, orice mai numai sa crapati mai repede. Haideti mai ca Romania inca nu si-a facut planul la morti. Suntem in urma occidentului.
Haideti va rog eu ca nu avem timp de pierdut. Crapati mai repede!
S-a intors lumea pe dos
Iertare
dar tb sa ai un ONG pt a-l da in judecata pt suprimarea autonomiei propriului trup/organism?
Doamne ajuta!
Deocmdata solutia simpla este REFUZUL si punct. Nu au, in aceasta faza, ce sa ne faca. Nici macar pentru vaccinurile asa-zis “obligatorii”. Dar forteaza nota si cauta sa mearga la intimidare maxima, asa cum am anticipat de la inceput ca se va intampla, atunci cand unii jubilau ca s-a dezmintit oficial ca ar fi obligatorie vaccinarea. Da, nu au cum s-o faca legal acum, ci doar declarativ si prin presiune. Dar vor trece si de faza asta, in “valul trei”… al strategiei, nu al pandemiei…