• Vedeti si: 22 decembrie – “Doamne, vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas…”

*

AUDIO:

Tudor Gheorghe – VIN COLINDATORII (Colindul martirilor din decembrie 1989) – Simfonic

“Prea degeaba sange, prea degeaba patimi…”

1989 -

- 2009

“Domnilor de astazi, sa v-apuce frica!”

***

UPDATE: Pr. C-tin Coman, Ionel Ungureanu, Mircea Platon si Radu Preda la emisiunea lui Cristi Curte - Libertatea in Biserica dupa 20 de ani

4 Comentarii »

“Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? (…) Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?”

Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,

Sarbatorim in fiecare decembrie Nasterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatal (Colos. 1, 15; II Cor. 4, 4; Evr. 1, 3), adica „icoana” Sa. Si n-am fi avut astazi decat o cunoastere foarte limitata despre Dumnezeu-Parintele, daca nu ni L-ar fi descoperit pe Acela Fiul Sau intrupat (Mt. 11, 27 si Lc. 10, 22), pogorarea Sa pe pamant dand Dumnezeirii un chip si o icoana si facandu-ne accesibila, astfel, calea ce duce la indumnezeire. De aceea, a respinge chipul si icoana Sa inseamna a refuza comuniunea cu El.Acest lucru se cere afirmat cu tarie intr-o vreme in care chipul, adica icoana si celelalte insemne crestine – expresii si reprezentari ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu o agresivitate de neinteles intr-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranta.

Va amintiti, insa, de asa numitul „razboi al icoanelor” de acum trei ani, cand unii compatrioti de-ai nostri au cerut – culmea, tocmai „in numele democratiei” -, expulzarea icoanelor din scoli, iar Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, in virtutea aceleiasi „democratii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteti la curent, apoi, cu recenta decizie a Curtii Europene pentru Drepturile Omului, prin care a fost incriminata prezenta crucifixelor in scolile din Italia? Nu vi se pare ca am mai vazut cliseele acestea? Ba da… insa in „era dictaturii comuniste”, cand ne erau prigonite insemnele si manifestarile religioase de catre un regim care, cel putin, isi asuma pe fata ideologia atee.

De data aceasta, surpriza!? Avem de-a face cu o toleranta dusa pana la fanatism… si, cine ar fi crezut ca si toleranta isi poate avea fanaticii ei?… Multa vreme, personal am considerat ca cel mai mare rau al libertatii gresit intelese este „cultivarea” nepasarii si a indiferentismului religios. Constat insa ca „cineva” si-a pierdut cu totul rabdarea si bate din picior nemultumit de ritmul prea lent (?!) al secularizarii si descrestinarii. Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? Intr-o lume care cultiva cu insatietate „imaginea” prin televiziune si internet, pe cine supara „imaginile” sfinte ale simbolurilor noastre religioase? Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?

Iubiti frati si surori in Domnul!

Am crezut, in decembrie ‘89, ca democratia inseamna inclusiv libertate religioasa si, pentru aceasta, am consimtit cu totii la toleranta. De aceea, consider ca avem tot dreptul acum ca, privind cum ne sunt „demonizate” reprezentarile crestine, sub pretextul unei „tolerante intolerante”, sa ne intrebam daca nu cumva avem de-a face, de fapt, cu o „demono-cratie”, iar nu cu o democratie autentica?!

Pentru ca, daca imaginile (adeseori imorale) promovate de televiziune si internet sunt tolerate, imaginile sfinte, adica icoanele, de ce sunt intolerabile? Daca marsurile stradale ale persoanelor care cer dezincriminarea pacatelor impotriva firii sunt morale, simbolurile religioase de ce sunt „imorale”? Si daca prostitutia si drogurile se cer, pana si de catre cea mai inalta institutie a Statului, dezincriminate, de ce sunt condamnate crucifixele? Ce sunt mai nocive – imaginile sfinte, ori cele imorale? Ce provoaca mai mult pervertirea firii omului si pierderea echilibrului fiintei lui – simbolurile noastre religioase, ori demonstratiile nerusinate si sfidatoare ale unor persoane care au nevoie mai degraba de doctor decat de legi speciale? Si ce afecteaza mai mult coeziunea familiei si sanatatea spirituala a unui popor – afisarea insemnelor religioase, ori dezincriminarea si liberalizarea prostitutiei si a drogurilor, fie ele si usoare?

Dragii mei!

Cred ca a venit vremea sa ne intrebam si sa cautam cu totii un raspuns cat se poate de clar la intrebarea: Pe cine deranjeaza simbolurile noastre crestine in Europa, cata vreme ele sunt vechi de 2000 de ani, iar popoarele ei s-au nascut toate pe rand in cristelnita sfantului Botez si a Mirungerii crestine? Cu ce impieteaza o identitate, mai sigura si decat varsta insasi a natiunilor crestine europene? Cine are interes sa schimbe prematur istoria si cultura batranului continent, mai inainte ca acesta sa agonizeze singur, sub spectrul secularizarii si descrestinarii ce ii pandesc avide ultimele zvacniri de spiritualitate?

De aceea, la o zi sfanta ca cea de astazi, in care sarbatorim mai bine de 2000 de ani de cand „Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi…” (In. 1, 14) ca Icoana si Chip al Tatalui, nu ne ramane decat sa ne rugam si sa luptam ca Binele sa se arate, ca totdeauna de altfel, mai puternic decat raul; ca tot ce avem mai sfant si mai valoros in noi sa nu poata fi niciodata rapus de o logica cel putin stranie, a unei democratii interpretata intr-un mod halucinant. Sa ne pastram cu sfintenie insemnele religioase, obiceiurile si datinile sfinte, pentru ca tavalugul globalizarii sa nu ne poata inghiti tot ceea ce a mai ramas crestinesc si romanesc in noi – credinta si cultura strabuna.

Sa ne rugam Dumnezeului intrupat, si pentru aceasta zugravit in icoane si reprezentat prin insemne sfinte, sa ne pazeasca de toti dusmanii credintei si culturii noastre, asa cum a fost pazit si Pruncul Sfant de mania celor ce au vrut sa-I ia viata inca de la Nasterea Sa. Sa sarbatorim Craciunul crestineste si romaneste, bucurandu-ne de tot ceea ce am mostenit de la stramosi si impartasind fiilor si urmasilor nostri tezaurul acesta sfant al unei istorii si traditii de doua ori milenare!

Al vostru catre Domnul rugator, † SEBASTIAN,

EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR

(sursa: Pe cine deranjeaza simbolurile crestine? Sa ne pastram cu sfintenie insemnele religioase, obiceiurile si datinile sfinte)

Vezi si:

• IPS BARTOLOMEU: “In saivanele Bisericii au intrat lupii in piele de oaie”!

• HRISTOS A INVIAT, IAR NOI MURIM? -Pastorala la Invierea Domnului a PS Sebastian

• PS Sebastian Pascanu, episcopul Slatinei: “SA NU LE ACCEPTATI!”
• SAREA CARE (NU) ISI PIERDE GUSTUL

2 Comentarii »

“Ortodoxia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cum l-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput”.

De cand omul s-a despartit de Dumnezeu, in Rai – imi vine sa zic: de cand “a divortat” de Facatorul lui – omul deci, ramanand fara de Dumnezeu – nu a incetat sa isi caute Dumnezeul pierdut si sa isi caute adevarata sa fiinta pe care nu si-o inchegase inca. Fiindca Adam, ca sa devina ce trebuia sa devina, ar fi trebuit sa urmeze o cale pe care Dumnezeu, Facatorul, avea sa i-o dezvaluie.

Dumnezeu a inceput intr-un fel paradoxal, cu o porunca ce parea sa fie restrictiva: “…iar din acel pom sa nu mananci, pentru ca atunci cand vei manca, vei muri!” Restrictiva nu este, fiindca a manca spre a muri nu e o implinire; dar restrictiva in sensul de a nu manca; fiindca zic Parintii ca Adam nu s-ar fi oprit acolo, ci din aproape in aproape s-ar fi dus acolo unde dorea sa ajunga, unde era vocatia lui, destinul lui, adica sa i se deschida ochii si sa devina ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul, si mult mai multe. Dar iata ca sarpele l-a inselat.

Vin tot felul de evenimente care duc la un prim sfarsit al lumii: Potopul lui Noe. Dar nu s-a sfarsit lumea, fiindca Dumnezeu a mai gasit in vremea aceea pe cineva cu care putea sa aiba un dialog, Noe, si prin Noe a salvat omenirea si restul zidirii de la pierzania totala.

Dupa Potop vedeti in Scripturi cum omul se salbaticise total de la Dumnezeu. Cititi in primele Carti, si in Cartea Judecatorilor, in ce hal de salbaticie ajunsese omul. Dar nu avem nevoie sa citim in nici o Carte a Scripturii ca sa vedem imprejurul nostru, astazi, in ce hal de salbaticie am ajuns. Dar sa luam treapta cu treapta, toata secventa istorica.

In starea de dupa despartirea aceasta din prima perioada a istoriei pamantului – Potopul, incheierea acelei primi lumi - omul a ramas despartit de Dumnezeu, invitregit de soarta lui si de destinul lui. Dar omul ramane ce l-a numit Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu si asemanarea (potential asemanare, dar chipul nu s-a distrus in om). Si-acest chip striga catre ale sale; daca vreti, in termeni politici moderni, “isi cauta drepturile“. Acest chip al lui Dumnezeu isi cauta originea si destinul. Si omul, de-a lungul istoriei, cauta pe Dumnezeul lui si isi cauta tinta lui.

Rezultatul acestei cautari este puzderia de religii care acopera intregul pamant, de la cele mai primitive, cele mai vadit dracesti, pana la cele mai subtiri, toate care contin pe de-o parte un adanc de intelepciune, care reprezinta pe om ca “chip al lui Dumnezeu” ce-si cauta originea si destinul, si pe de alta tot felul de devieri care reprezinta inraurirea duhurilor necurate, fiecare dintre ele care cauta sa-si afirme divinitatea proprie si cauta sa subjuge pe om poftelor acelor duhuri.

Amintiti-va ca unul din Psalmi zice ca “Toti dumnezeii neamurilor sunt draci“, adica duhuri necurate; si tot omul cauta pe Dumnezeul adevarat, si tot omul in cautarea lui rataceste pe undeva, fiindca duhurile rele sunt mai puternice, mai viclene, mai intelepte si mai capabile decat bietul om, care alaltaieri sau rasalaltaieri s-a trezit din vecinica lui nefiinta, si astazi vietuieste pe pamant: de trei ani, de douazeci de ani, de saizeci de ani - dar ce sunt saizeci de ani de cunoastere a vietii in fata a ceea ce este Viata, adica Dumnezeul cel Vecinic? Si asa, toate religiile reprezinta un adevar, si toate sunt o deviere de la acel Adevar pe care il cauta omul.

In aceasta tanjire si – hai sa zicem – nevointa a omului, Dumnezeu il intampina, in masura in care omul este “accesibil” lui Dumnezeu, daca gaseste Dumnezeu pe cineva cu care “poate vorbi“. Ca, in general, Dumnezeu “nu are cu cine vorbi” in lumea noastra. Toti ne-am departat, toti ratacim, toti, zice si Sfantul Pavel, cauta ale sale, si nu ale lui Dumnezeu.

Ei, Dumnezeu gaseste un Noe, mai tarziu gaseste pe Avraam. In generatia aceea gaseste doua suflete, pe Melchisedec – enigma aceasta de om, care preinchipuie cinul preotesc unde avea sa vina Hristos, Mesia, Mantuitorul – si pe Avraam. Pe Melchisedec il lasam de-o parte din discutia noastra; el nu are mostenire in istoria aceasta, el arata altceva, altceva-ul pe care toti il cautam, adica vecinicia.

In Avraam afla Dumnezeu un om in care gaseste un ecou si din care poate sa scoata un neam ales, adica un neam unde din cand in cand Dumnezeu gaseste pe cate unul: ii numim Proroci, adica oameni induhovniciti care au putut sa prinda ceva din Duhul lui Dumnezeu, fiecare in masura lui, in masura experientei lui, format (sau deformat intr-o masura) si de cultura duhovniceasca in care era el in momentul acela, dar si de capacitatea lui de a primi insuflare de la Duhul cel adevarat al lui Dumnezeu.

Si Dumnezeu gaseste oameni apropiati Lui, incepand cu Avraam si cei doi fii (adica fiul si nepotul), dupa aceea pe Moisi, dupa patru sute de ani, si asa mai departe. Prin toti acestia, incepand cu Moisi, ne vorbeste Dumnezeu despre El si despre noi, despre destinul nostru, si incearca sa intampine aceasta cautare adamica, sau poate avraamica: “Cine este Dumnezeu cel adevarat?”

Aceasta cultura, incepand cu Avraam, in care Dumnezeu cultiva in om linia profetica, adica linia omului, o cultura in care Dumnezeu poate sa-si formeze oameni cu care poate vorbi mai deplin, aceasta cultura culmina cu un fenomen total de nepriceput omului, care in lucrarea lui Dumnezeu (si in puterea lui Dumnezeu) reprezinta o unicitate istorica: Maica Domnului. Nu numai ca Dumnezeu putea vorbi cu acest suflet, putea odihni deplin in acest suflet (“avea cu cine sa vorbeasca”), dar ea a ramas Fecioara: mai presus de orice consideratie trupeasca, feciorelnica in daruirea ei lui Dumnezeu. Inteleg fecioria ei mai ales in sensul acesta, ca niciodata in acest suflet nu a fost ceva mai presus de Dumnezeu, inainte de Dumnezeu. Intai Dumnezeu, adica prima porunca a lui Hristos, “Si sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din toata inima ta, din toata mintea ta, din toata vartutea ta“. Asta este cu precadere cine este Maica Domnului!

As spune asa – vorbesc acuma omeneste, dupa intelegerea mea – ca Dumnezeu, stiind de acest suflet in trup de femeie, si femeie fiind, dintru aceasta a putut El insusi sa isi ia trup, asa cum stim, si venind insusi Dumnezeu in istoria omului pentru prima oara (dar intr-un anume sens si ultima oara), avem pe insusi Dumnezeu Care ne vorbeste.

De-a lungul istoriei, Dumnezeu ne vorbeste mai cu osebire prin alesii Lui. Dar totusi, ca in Psalmul 118, “Spus-au mie calcatorii de lege cuvinte intunecate, ci nu sunt ca legea Ta, Doamne”. Acuma, nu numai “calcatori de lege,” dar si proroci si sfinti ai lui Dumnezeu au zis multe si insuflate, dar alta este totusi cand insusi Dumnezeu graieste despre El insusi.

Multi s-au smintit in zilele noastre de diferenta dintre Vechiul si Noul Legamant. Multi zic: Parca alt Dumnezeu vorbeste in Vechiul, decat in Noul. Nu, nu este alt Dumnezeu, dar vorbeste in masura in care putea sa vorbeasca – pe de-o parte, cat a putut “prinde” din Dumnezeu blandul Moisi (bland, dar nu uitati totusi cum era legea lui Moisi!), si cat a putut vorbi prin ceilalti Proroci; dar si inca un lucru, cat a putut omenirea sa primeasca,vreo doua mii de ani de la Avraam pana la venirea Domnului. Si Dumnezeu cultiva macar in poporul ales o cultura in care poate veni El, ca sa graiasca lucruri de neinchipuit omului. De neinchipuit, de exemplu, ce? Ca Dumnezeu este Unul, este efortul intregului Vechi Testament impotriva multiplicitatii de dumnezei ce se prezentau toti omului. Dar, pe de alta parte, acest Dumnezeu intrupat ne zice ca este Fiul unui Tata, si incepem sa vedem o a doua Persoana. Si in ultima Lui cuvantare, in foisor, vorbeste despre trimiterea Duhului Sfant, “Carele din Tatal purcede” - a treia Persoana. O revelatie a unui Dumnezeu Unul, dar in trei Persoane: ce om ar putea sa-si inchipuie asa ceva? Pana si astazi multi spun ca este o trasnaie de-a filosofarii elenistice, sau mai stiu eu ce…

Nu numai asta. Trei veacuri i-au trebuit omului ca sa constientizeze aceasta noua revelatie si sa se nasca cuvantul acesta, “Treime”, adica un Dumnezeu in Trei Persoane. Si multe lucruri au trebuit constientizate de-a lungul istoriei: paisprezece veacuri pana la Grigorie Palama, pentru ca omul sa constientizeze ca in Dumnezeu sunt doua aspecte: esenta lui Dumnezeu, ceea ce este El in El, insusi, cu care noi nu putem comunica. (Noi nu suntem neziditi, noi nu suntem fiinta din sine precum este Dumnezeu). Si energia, prin care Dumnezeu Se manifesta si Se daruieste total omului, si prin aceste energii omul se poate indumnezei mai mult decat isi inchipuia insusi Adam care cauta sa i se deschida ochii si sa vada ce vede Dumnezeu. Ca omul poate deveni un Dumnezeu, prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu ca har, pana la identitate totala cu Dumnezeu. Totala, dar nu in esenta. Noi ramanem fapturi, dar viata care va fi in om in vecinicie este viata a Insusi Dumnezeului celui mai nainte de veci. Viata insasi este dumnezeiasca, viata insasi este mai nainte de veci, deci fara de inceput si fara de sfarsit, si de aceasta viata se va impartasi deplin omul in desavarsirea lui, la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va deveni toate intru toti. Si-acuma am ajuns, cu Hristos si cu intruparea, in ceea ce numim noi Noul Testament sau Noul Legamant, o noua epoca a istoriei. Si ce se intampla in acest Nou Legamant?

Deja Apostolii anuntau ca “lupi cumpliti” vor veni sa sfasie turma lui Hristos. Si au venit, si au sfasiat-o, si au bantuit. Acuma nu paganismul, ca paganismul reprezinta omul in necunostinta lui, si oarecum intr-o anume nevinovatie ce isi cauta originea si Dumnezeul si soarta; acuma ereziile reprezinta omul care se arata refractar revelatiei dumnezeiesti, care acuma cunoaste si respinge si leapada adevarul. Vedeti ca, in sensul acesta erezia este mult mai cumplita, mult mai vinovata decat vechile paganisme. Si aceste erezii au fost prevazute si de Dumnezeu, si oarecum si in prorociile din Vechiul Legamant, si de Apostoli; si ereziile acestea vor bantui pana cand rautatea isi va atinge strafundurile care sunt prorocite in Cartile Scripturii noastre.

Bineinteles ca tragedie cumplita, dar in care vedem ca Dumnezeu este Cel ce tine haturile destinului istoriei, de exemplu cand zice Mantuitorul, in prorociile despre sfarsitul lumii: “Iara cand aceasta Evanghelie” – adica bunavestire a imparatiei – “se va propovadui tuturor neamurilor, spre marturie lor” – adica putere de a se mantui si ele – “atunci va veni sfarsitul”.

Zice Mantuitorul: “Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie, dar sfarsitul nu va fi inca; ca acestea trebuie sa vina“. Deci atunci cand Dumnezeu isi va termina lucrarea de mantuire adamica, atunci, prin Pronia lui Dumnezeu, va fi la fel cum a fost in zilele lui Noe cu Potopul (care Potop este, mai mult decat probabil, lucrarea vrajilor care se faceau in vremea aceea; daca vreti, o amintire a acestui Potop in mitologie este mitul ucenicului vrajitor care a dezlantuit apele si nu a stiut cum sa le stavileasca).

Dumnezeu a stavilit acel Potop pana cand ultimul, Noe, a intrat in chivot si a inchis chepengul, si-atunci s-au dezlantuit rautatile omului. Asa cred ca va fi si sfarsitul. Are aerul ca rautatea biruie, ca ne navalesc si ne inghit toate puterile intunericului, precum a zis Hristos in Ghethsimani: “Ci acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului“. Dar eu am inceput sa inteleg: de nu ar fi zis Cuvantul lui Dumnezeu acest cuvant, ca “acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului“, pana astazi nu ar putea sa-I faca nimica. A fost un cuvant de ingaduinta, prin care dupa aceea s-au putut dezlantui sa-L aresteze, sa-L judece pe nedrept, sa-L osandeasca mortii pe nedrept, sa-L rastigneasca, sa-L batjocoreasca; si El – ca un neputincios. De ce? Fiindca eu sunt neputincios! Ca un vinovat – de ce? Fiindca eu sunt vinovat! Ca un pacatos – de ce? Fiindca eu sunt pacatos! A luat asupra Lui toate ale mele. “N-a putut” sa Se pogoare de pe Cruce cand l-au provocat. De ce? Fiindca eu n-as putea sa ma pogor de pe cruce, nici cei de la dreapta si de la stanga Lui; si Si-a asumat acest “canon” al pocaintei, care este al meu, pana cand prin Cruce – asa cum zice Liturghia Sfantului Vasilie – S-a “pogorat in iad ca sa plineasca cu Sine toate“. Si facand aceasta, “a dezlegat durerile mortii“.

Asadar, cu Hristos avem pe Dumnezeu Care ne graieste, Dumnezeu Care ne arata care este sensul zidirii, ce gand a avut Dumnezeu cand a zis “Sa facem om in chipul nostru si in a noastra asemanare“, care este originea omului si care este destinul omului. Si aceasta descoperire dumnezeiasca este ceea ce numim – fie sub forma ei apostolica, fie sub forma ei de-acum - Biserica. Biserica este acolo unde, la chemarea lui Dumnezeu – hai sa zicem ca in Rai: “Adame, unde esti?” – Adam, in loc sa raspunda cum a raspuns el in Rai, sa poata raspunde: “Iata eu!”; acolo unde, la glasul chemarii lui Dumnezeu, omul se prezinta inaintea lui Dumnezeu (si zic: se prezinta asa cum este!), si unde primeste de la Dumnezeu aceasta descoperire, si incepe, cu dumnezeiasca insuflare, calatoria lui dintru aceasta nefiinta, in care suntem inca, intru fiinta.

Viata aceasta care in terminologia Noului Testament se numeste pocainta nu este nimic altceva decat dinamica cautarii veciniciei, raspunsul adamic la chemarea lui Dumnezeu, si acest “Iata eu!“, cand Adam, in loc sa se mai ascunda dupa copaci fiindca este pacatos, vine la Dumnezeu asa cum este. La fel cum facem noi in taina marturisirii, ne aratam precum suntem, si zic: Fara “frunze de smochin”. (Dumnezeu ne acopera cu imbracaminte mai adevarata decat frunzele! noastre de smochin). Dumnezeu este Cel ce ne scoate din nefiinta, Dumnezeu este Cel ce ne imputerniceste in calatoria aceasta dintre nefiinta intru fiinta. “Devenirea intru fiinta” aceasta este: pocainta, dinamica spre viata vecinica. Ea presupune dreapta intelegere, pana cand Dumnezeu va fi grait insusi cu Adam, ca din gura lui Dumnezeu sa iasa adevarata revelatie. Nici religiile pagane, dar nici Prorocii nu au putut sa daruiasca omului limpezimea acestei calatorii, adevarul, prin care omul sa poata ajunge la adevaratul sau destin.

Dreapta intelegere a acestui adevar, pentru care Dumnezeu a trebuit sa Se pogoare prin intrupare, pentru care Dumnezeu a trebuit sa-si asume Lui “canonul” nostru al mortii pentru pacat, jertfa pe Cruce, pogorarea in iad, invierea a treia zi, inaltarea la ceruri, sederea de-a dreapta si cea de-a doua si infricosata venire – ca si tot ceea ce emana de aici, se numeste Ortodoxie. Dreapta intelegere, dreapta proslavire a lui Dumnezeu este Ortodoxia. In invalmasagul duhovnicesc al vechii lumi, lume care culmina cu Vechiul Testament si venirea Domnului, Ortodoxia era reprezentata de un Avel care se ucide de fratele lui; de Sith, care inlocuieste pe Avel, de Enoh, un nepot de-al lui Sith, apoi de Noe, prin care Dumnezeu salveaza ce poate salva din lumea veche, de Avraam si de Melhisedec, de Moisi si de Proroci, si de Maica Domnului, care este culmea omenirii, culmea raspunsului adamic; si toata cultura de la Moisi pana la Hristos: asta reprezenta Ortodoxia, dreapta slavire.

In toata harababura aceea a duhovniciei primitive a lumii Vechiului Testament erau cateva glasuri si era un popor si o cultura care, de bine de rau, se tineau de Dumnezeu cel Adevarat. In Noul Legamant, adica perioada istorica de dupa Legamantul lui Hristos, Dumnezeul intrupat, Ortodoxia este exprimata, asa cum se invata si in teologie, in diferite dogme ce trebuie intelese totusi nu in litera, in slova moarta, ci in duh si in adevar, cum a zis Mantuitorul Samarinencii; o intelegere care-i ingaduie omului sa urmeze calea cea adevarata ce duce la mantuire.

Ce este mantuirea? Mantuirea in veacul acesta este dinamica. Mantuirea se manifesta prin faptul ca, din aproape in aproape, mai multa dreapta intelegere intra in inimile noastre, mai multa lumina ne cuprinde, lumina ce se manifesta in faptele vietii noastre. Care fapte? Pai adevaratii oameni nu suntem noi; antropologia noastra, bineinteles, e Hristos-Omul, dar dupa El sunt Sfintii. Sfantul nu este un om programat candva mai inainte de catre Dumnezeu, ca sa-l puna pe un piedestal inalt si sa-l proslaveasca. Sfantul este un om care din aproape in aproape si-a savarsit drept calatoria aceasta, cu din ce in ce mai putine alunecusuri, pana cand viata lui a devenit asa cum ne prezicea Hristos: “Cel ce crede in Mine, faptele care Eu le fac le va face si el,” minuni, invieri din morti, cuvant prorocesc, nepatimire – in cele mai cumplite conditii.

Mucenicii care patimeau (si, oarecum, nu patimeau), au putut sa-si asume chinuri de neinchipuit, si nu numai barbati vanjosi si eroi, dar femei, ba chiar copii, care au putut sa sfinteasca pamantul cu sangele lor. De unde puterea aceasta, de unde viata aceasta? Aceasta este ceea ce se numeste mantuire in aspectul ei istoric. Iar mantuirea in aspectul ei final, bineinteles, este sederea de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal impreuna cu Iisus Omul. Dar deocamdata mantuirea in aspectul ei dinamic se manifesta in fapte dintr-astea. Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, si nu cel mai pretuit de sfintii istoriei. Cele mai pretuite de sfintii istoriei sunt virtuti ca smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind cuvantul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.

Ca Hristos a aratat ca prima porunca este a iubi pe Dumnezeu, a doua a iubi pe aproapele; iar a treia porunca o arata atunci cand zice Mantuitorul: “Noua porunca dau voua, sa va iubiti unul pe altul asa cum Eu v-am iubit“. Cum ne-a iubit? Ca zice ca daca i-a iubit pe ai Sai, i-a iubit pana in sfarsit, si sfarsitul a fost pe Cruce. Si zice: “Nimeni mai mare dragoste nu are decat cea de a-si da sufletul pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca tineti cuvantul Meu“. Si ne-a poruncit aceeasi porunca. Deci trei porunci care se reduc la un singur cuvant: dragoste. Asta este ceea ce pretuiau mai presus de toate sfintii din istorie. Dar rezultatul acestei vieti este ca a face minuni, de exemplu, cum incepeam sa zic adineaori, nu este un lucru asa de uimitor, este firescul acestei vieti. A putea grai cuvant dumnezeiesc, a fi proroc deci, nu numai in sensul de a vesti ce va sa fie, dar acum a vesti cuvant de-al lui Dumnezeu nu mai este ceva deosebit, este firescul acestei vieti, este firescul vietii in care se manifesta ceea ce numim noi mantuirea.

Acuma, in perioada Noului Legamant, cu ereziile in care se manifesta omul ce continua sa fie lepadator de Dumnezeu, Ortodoxia ramane ca un fir subtire in contextul acestei omeniri o mostenire a unor sfinti ce au au vrut sa lepede pentru nimic in lume, pentru nici un ideal, pentru nici un profit, fie el temporal sau vecinic, Adevarul pe care Hristos Dumnezeu cel intrupat ni l-a aratat. Biserica nici nume de Biserica n-ar trebui sa aiba, daramite titlul de “Ortodoxie,” dreapta slavire. Bineinteles ca, daca e Biserica, este Ortodoxie – dreapta slavire sau “dreapta opinie” (ba chiar “dreapta intelegere” este inca o posibila traducere, depinzand de context). Toate acestea nici n-ar trebui sa existe. Ortodoxia nu este altceva, in esenta ei, decat asa cum l-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput. Dar in cacofonia aceasta duhovniceasca a istoriei, a multilor pretinsi dumnezei, a multelor pretinse inalte idealuri, cum au fost toate ereziile care au bantuit si bantuie pana azi istoria, acest firesc intru care Dumnezeu a facut sa se nasca chipul Lui si asemanarea Lui a trebuit sa-si ia si el un titlu, si si-a luat titlul de Dreapta-slavire.

Deci, iubiti frati si surori, asa inteleg eu Ortodoxia. Si m-au intrebat mai multi dintre voi de-a lungul anilor cat am fost aici, cu cati m-am intalnit, ce am inteles eu cand am zis atuncea in ‘93 ca Ortodoxia este firea omului. Asta inteleg. Este felul in care Dumnezeu a facut pe om, lucru de la care omul s-a despartit prin Adam; si omul isi cauta de-a lungul istoriei adevarata lui fiinta, adevarata lui origine si adevaratul lui destin. Pentru mine asta este Ortodoxia, si daca astazi Ortodoxia este inchegata intr-o Biserica care, intre altele, are un aspect istoric, institutional, cu canoane, cu feluri de-a fi, cu un fel de-a se imbraca, poate un fel de a vorbi – toate astea sunt ceea ce numesc eu o cutie de carton pe care scrie “PTT” si inauntru sunt “comori de nedescris”.

Dar sa ma iertati, si inalt Preasfintite, si teologi, sa nu se mai auda intre noi ca Ortodoxia este o “institutie”, fie ea “divino-umana”. Ortodoxia nu este o cutie de carton pe care scrie “PTT”: este ceea ce contine.

(va urma)

(fragment din conferinta Parintelui Rafail: “Postul şi iertarea, destin şi vocaţie în ortodoxie“, Alba-Iulia, aprilie 2002 – integral audio pe cuvintele evidentiate de mai sus )

Sursa online: http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68694-postul-si-iertarea-destin-si-vocatie-a-omului-in-ortodoxie

Din aceeasi conferinta, raspunsuri:

• TOATE SE LEAGA SI SE DEZLEAGA IN DUH SI IN NEVAZUT

• SE POATE LUA SI DE LA NOI…

Legatura cu:

• DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE

8 Comentarii »

Dr. ADRIAN STREINU-CERCEL ii asimileaza cu infractorii pe cei care refuza vaccinarea, incercand sa ordone, ilegal, penalizarea lor financiara

Dr. PETRU CALISTRU: “Acum nu se mai cuceresc tarile cu sabia, ci economic, fortandu-le sa achizitioneze si ceea ce nu trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus in slujba individului, ci a producatorilor de medicamente si echipamente medicale”.

Aida Danaila, in Romania libera, 17 dec. 2009: Asigurarile sociale, virusate de A/H1N1

“Pentru ca ordinele Organizatiei Mondiale a Sanatatii, anume de imunizare a cel putin 20% din populatie impotriva virusului A/H1N1, trebuie respectate, si nicidecum comentate, Ministerul Sanatatii cauta tot felul de metode de convingere a romanilor ca trebuie sa se vaccineze.

Ultima metoda o constituie amenintarea cu suportarea tratamentului din buzunarul propriu de catre toti cei care nu se vor vaccina, dar se vor imbolnavi de gripa porcina.[...]

“Eu nu ii vaccinez pe romani cu forta, dar, daca se imbolnavesc, ii voi obliga sa-si plateasca tratamentul. In conditii de pandemie, eu inteleg sa ii protejez si singura metoda este vaccinarea. Eu am un singur obiectiv, sa reduc numarul de decese din cauza gripei porcine si altceva nu ma intereseaza”, ne-a mai spus profesorul Streinu-Cercel.

Afirmatiile secretarului de stat sunt deja uluitoare, mai ales ca o lege, cea a asigurarilor sociale de sanatate, nu se poate modifica printr-un ordin de ministru, chit ca se motiveaza prin pandemie si se face trimitere chiar la Codul Penal. Mai direct spus, romanii care se vor imbolnavi de gripa porcina sunt deja asimilati cu infractorii si, daca vor avea acest ghinion, vor fi obligati sa-si plateasca spitalizarea, autoritatile medicale asigurand doar asistenta medicala, cum a subliniat profesorul Cercel.

Ceea ce uita secretarul de stat este ca, in decurs de doua saptamani, sfarsitul lunii noiembrie si inceputul lunii decembrie, s-au inregistrat 22 de decese pe motiv de complicatii generate de gripa sezoniera. De ce pentru aceasta nu se face aceeasi reclama a vaccinurilor? Simplu, pentru ca nu aceasta este prioritatea OMS.

Masurile propuse de profesorul Cercel sunt contrazise de prof. dr. Petru Calistru de la Institutul de Boli Infectioase “Victor Babes” din Capitala, care subliniaza ca in Romania avem de-a face doar cu a respecta ordinele venite din afara tarii:

“Nu se poate asa ceva si nici nu are cum. Legea asigurarilor de sanatate nu poate fi stearsa cu buretele. Nu putem pe date statistice sa facem seroepidemiologie. Diagnosticul de gripa A/H1N1 este riguros, centralizat si sunt necesare teste, deci nu se poate renunta la testari pe motiv ca ar fi bani cheltuiti aiurea.

De fapt, este vorba de a respecta ordinele de la OMS. Daca acest organism a stabilit ca 20% din populatie trebuie sa fie protejate (ca restul de 80% pot sa moara, nu?), atunci trebuie sa ii intelegem si pe cei de la Ministerul Sanatatii. E limpede ca aceste vaccinuri trebuie consumate, sa nu ramana cu ele neutilizate. Acum nu se mai cuceresc tarile cu sabia, ci economic, fortandu-le sa achizitioneze si ceea ce nu trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus in slujba individului, ci a producatorilor de medicamente si echipamente medicale. Nu mai exista grija fata de individ, ci doar de stimulare a consumului. Una este sa tratezi un pacient care are nevoie si alta sa arunci cu antivirale si sa lasi insa oamenii fara de nici unele – fara mancare, o locuinta incalzita etc.

Totul este un joc economic mondial. Este suficient sa ne uitam si sa vedem ca presedintele Obama este cel mai inversunat agent de vanzari din lume pentru vaccinul impotriva gripei porcine, iar presedinta OMS era chiar fericita cand a anuntat ca exista pandemie. Aceasta gripa nu a aparut acum, unele studii japoneze arata ca virusul gripal A/H1N1 este de cel putin 30 de ani, poate chiar 100″, ne-a declarat profesorul Calistru.

Diagnostic statistic prin modele matematice

Potrivit MS, in ultimele 24 de ore au fost confirmate 81 de cazuri noi de gripa cu virusul A/H1N1 si s-au inregistrat doua decese la persoane cu boli asociate. In total este vorba de 4.485 de cazuri de gripa A/H1N1, dintre care 27 de decese, ceea ce inseamna o rata a fatalitatii de 0,52%. Curios este insa cum MS mai spune ca se tot confirma noi cazuri de gripa A/H1N1 daca secretarul de stat Streinu-Cercel spune ca inca de saptamana trecuta a oprit testele pentru depistarea gripei porcine? Se pare ca si atunci cand este vorba de viata unui om, MS se foloseste doar de date statistice si modele matematice in stabilirea diagnosticului”.

• CV-ul Prof. Dr. Petru Calistru

Legaturi:

• SE PREFIGUREAZA UN FIASCO AL CAMPANIEI DE VACCINARE / CARE VA FI PLANUL “B”?
• CINE NE-A SPERIAT SI DE CE? “Pandemia” Gripei Porcine – FALS DOVEDIT
• EPIDEMIOLOGUL TOM JEFFERSON: De ce gripa porcina NU reprezinta o amenintare majora? Pandemia – o operatiune comerciala, vaccinurile – netestate corespunzator

• Microbiologul roman VANIA ATUDOREI spune din interior adevarul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE si despre MINCIUNA GRIPEI PORCINE

• 18 miliarde $ – profitul adus de virusul AH1N1 industriei farmaceutice

• IN TURCIA ADEVARUL NUD DESPRE VACCINURI SI GRIPA ESTE ROSTIT DE MEDICII SI DE OFICIALII DE RANG INALT!
• Pana unde merg ticalosia “medicala” si apucaturile totalitare ale “Streinilor”?

• FASCISM “MEDICAL”?

• DR. VASILE ASTARASTOAE, PRESEDINTELE COLEGIULUI MEDICILOR: “O.M.S. introduce dictatura medicala!”
• Doctorita suedeza concediata din cauza impotrivirii fata de vaccinarea “noua” denunta: “CORUPTIE LA NIVEL INALT IN OMS!”
• STUDIU STIINTIFIC ASUPRA PERICULOZITATII VACCINULUI GRIPEI PORCINE

• PROVITA ROMANIA: Vaccinul pentru gripa porcina: periculos si ineficient!

• DESCARCATI PLIANTELE PROVITA DESPRE VACCINAREA CONTRA GRIPEI NOI

• Mitropolitul Ambrozie de Eghialia şi Kalavrita: VACCINUL IMPOTRIVA VIRUSULUI A(H1N1). DA sau NU?

7 Comentarii »

De pe site-ul Sf. Ioan Iacob Hozevitul:

• SFÂNTUL DANIIL SIHASTRUL – Condace si Tropare
• LA MORMÂNTUL SF. DANIIL SIHASTRUL DE LA VORONEŢ – Poezie
• DESPRE ICOANA SFÂNTULUI DANIIL

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl ai pustiei şi povăţuitor al călugărilor. Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

Pentru viata Sf. Daniil Sihastrul, vezi continuarea pe site-ul Asociatiei pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastru

***

Acatistul celui între Sfinţi Părintele Nostru Cuviosul Daniil Sihastrul

Condac 1

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este lauda sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Icos 1

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi luând aminte la sfintele tale nevoinţi cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea:

Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;

Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;

Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;

Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;

Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi ai iubit;

Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;

Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;

Bucură-te, chipul cel prea curat al smereniei;

Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;

Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;

Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 2

Deşi tânăr cu vârsta, prin viaţă curată şi rugăciune necontenită înţelepciunea celor bătrâni ai dobândit, cu darul lui Dumnezeu căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icos 2

Visteria cea nefurată a credinţei tale preacurate cu aspre nevoinţe ai sporit-o dorind tot mai mult să te împărtăşeşti de frumuseţea vieţii de înger în trup, pentru care cu dragoste glăsuim unele ca acestea:

Bucură-te, turtureaua pururea veghetoare a sihăstriei;

Bucură-te, podoaba obştii mănăstirii Laura; Bucură-te, că aici pildă de ascultare desăvârşită te-ai arătat;

Bucură-te, cel care cu iscusinţă ai împletit rugăciunea cu nevoinţele trupeşti;

Bucură-te, chipul cel prea luminos al smereniei;

Bucură-te, că noaptea cu rugăciunile tale neîncetate ai luminat-o;

Bucură-te, lauda cea vestită a nevoitorilor călugări;

Bucură-te, floarea cuvioşiei de Dumnezeu împodobită;

Bucură-te, că în trup muritor trăind cu îngerii te-ai asemănat;

Bucură-te, tăinuitorule al vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, lucrătorule al rugăciunii inimii;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune lui Ioan Botezătorul te-ai asemănat;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 3

Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor, aşa ai dorit sfinte, cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevoinţelor sihăstreşti, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Cunoscând binecuvântarea locurilor pustniceşti, chilie în piatră la Putna ţi-ai săpat cu ajutorul oamenilor, cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ţi nevoinţele cu înţelepciune, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, floarea cea cu bună mireasmă duhovnicească a vieţii sihăstreşti;

Bucură-te, că întărit fiind pe piatra credinţei cu multă linişte ai vieţuit;

Bucură-te, că în chilia de la Putna măritul Voievod Stefan adeseori te-a cercetat;

Bucură-te, că tu pe acesta cu adâncă înţelepciune l-ai povăţuit;

Bucură-te, că i-ai dat armele de biruinţă: postul şi rugăciunea;

Bucură-te, că l-ai întărit în dragostea de Dumnezeu şi ţară;

Bucură-te, că acesta prin rugăciunile tale s-a întărit duhovniceşte;

Bucură-te, că negura îndoielii din sufletul lui ai risipit-o;

Bucură-te, că pe acesta l-ai încredinţat de izbânda asupra duşmanilor credinţei noastre ortodoxe;

Bucură-te, că acest mărit voievod cu smerenie şi dragoste în toate te-a ascultat;

Bucură-te, rugătorule către Dumnezeu împreună cu măritul voievod Ştefan pentru slava Bisericii şi a Neamului nostru;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 4

Cunoscând dragostea măritului voievod Ştefan pentru casa lui Dumnezeu, pe acesta l-ai povăţuit lăcaşuri sfinte să zidească, ca în ele credincioşii pururea să slăvească pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

Icos 4

Un gând tainic insuflat de Dumnezeu ţi-a purtat paşii spre alte locuri sihăstreşti şi pornindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu la Voroneţ te-ai oprit, făcându-ţi aici locaş sihăstresc pentru care laude ca acestea îţi aducem:

Bucură-te, mult râvnitorule spre nevoinţele sihăstreşti;

Bucură-te, că şi aici ai fost cercetat de măritul voievod Ştefan;

Bucură-te, că mulţimile credincioşilor cu dragoste le-ai primit în chilia ta;

Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;

Bucură-te, cel ce curăţeşti patimile trupurilor noastre;

Bucură-te, crin ales cu bună mireasmă al pustiei;

Bucură-te, cel ce dai multă linişte sufletească celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşi în credinţă;

Bucură-te, împlinitorul dragostei desăvârşite întru Hristos;

Bucură-te, că părăsind lumea ai slujit-o cu neîncetatele tale rugăciuni;

Bucură-te, înălţarea credincioşilor spre mântuire;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 5

Întru tine părinte Daniile s-au adeverit cuvintele Proorocului care zice: “Pustia a înflorit precum crinul”, căci mulţimea credincioşilor pururea te-a înconjurat cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Precum lumânarea nu se pune în vas ci în sfeşnic pentru a lumina celor din casă aşa şi tu în pustie fugind n-ai rămas tăinuit, ci prin învăţăturile şi viaţa ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obştea călugărilor din Voroneţ, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, părintele cel bun al Voroneţului;

Bucură-te, dascălul cel preaînţelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei ;

Bucură-te, iscusit povăţuitor al celor învăluiţi de viforul ispitelor;

Bucură-te, pildă de răbdare şi smerenie;

Bucură-te, făclie luminoasă aprinsă în sfeşnicul inimii tale celei curăţite de păcate;

Bucură-te, că stâlp al rugăciunii te-ai arătat pe tine obştii tale;

Bucură-te, că virtutea dreptei socoteli pururea ai învăţat;

Bucură-te, doctor preaiscusit al gândurilor celor ascunse;

Bucură-te, că rugăciunile tale cu lacrimi, jertfă duhovnicească prea aleasă s-au făcut înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune ţi-ai agonisit răbdare preatare;

Bucură-te, omule ceresc;

Bucură-te, îngerule pământesc;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 6

Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi. Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

Icos 6

Prin curăţirea inimii tale multă înţelepciune ai dobândit povăţuind pe calea mântuirii pe toţi cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, dascăle înţelepţit de Dumnezeu;

Bucură-te, prea iubit părinte duhovnicesc al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, vrednicule ucenic al Preasfinţitului Leontie;

Bucură-te, că acestui sfânt arhiereu în nevoinţele sihăstreşti i-ai urmat;

Bucură-te, împreună rugătorule cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul voievod Ştefan al Moldovei;

Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii;

Bucură-te, cel ce în sfintele tale rugăciuni teolog prea iscusit te-ai arătat;

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;

Bucură-te, locaş preacurat al Sfântului Duh;

Bucură-te, că în trup stricăcios fiind ai gustat dulceaţa raiului;

Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer s-au făcut;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 7

Înţelepţit de Dumnezeu fiind cu smerenie ţi-ai ascuns nevoinţele tale cele sfinte, povăţuind neîncetat pe cei încredinţaţi ţie spre mântuire să cânte cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Rugăciunea fiind plugăria sufletului prin care ne curăţim inimile spre pocăinţă şi harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze şi în inimă, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, plugarul rugăciunii celei curate;

Bucură-te, că rugându-te cu smerenie har cu îndestulare de la Dumnezeu ai primit;

Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, că prin rugăciune ca pe o scară la cele duhovniceşti te-ai ridicat;

Bucură-te, că rugăciunile tale mântuire au lucrat în sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale taberele cele drăceşti le-ai alungat;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale credinţa celor clătinaţi ai întărit;

Bucură-te, că cei învrăjbiţi s-au împăcat prin rugăciunile tale;

Bucură-te, că cei ce au călătorit cu rugăciunile tale cu pace s-au înapoiat la casele lor;

Bucură-te, că rugăciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;

Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin ele credincioşii se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 8

Cunoscând că precum trupul nu poate trăi fără aer şi hrană, aşa şi sufletul nu poate fi viu şi să se înalţe către Dumnezeu fără rugăciune neîncetată, mişcarea inimii tale ca şi răsuflarea cu aceasta le-ai unit cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Dragostea de Dumnezeu nu te-a înstrăinat nicicând de dragostea de ţară în care se preamăreşte întru adevăr numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pământul ţării cu Sfinte Biserici a fost împodobit;

Bucură-te, că pe acestea Sfântul Ştefan la îndemnul tău le-a înălţat;

Bucură-te, că prin aceste sfinte biserici se întăreşte credinţa strămoşească;

Bucură-te, că frumuseţea lor, frumuseţea credinţei neamului o arată;

Bucură-te, că tu pururea ai învăţat că tăria neamului, dreapta credinţă o dă;

Bucură-te, că duşmanii ţării prin puterea credinţei au fost biruiţi;

Bucură-te, că chilia ta sihăstrească palat voievodal s-a făcut;

Bucură-te, că în liniştea chiliei tale Ştefan Vodă prin rugăciunile tale şi-a luminat mintea şi putere de biruinţă a luat;

Bucură-te, că uşa chiliei tale sihăstreşti pururea a fost deschisă ca şi cea a inimii tale de părinte;

Bucură-te, că în chilie petrecând întru nevoinţa rugăciunii de bucuriile raiului te-ai îndulcit;

Bucură-te, plinitorul frumuseţii locurilor sihăstreşti ale ţării noastre;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 9

Nevoinţele tale sihăstreşti au uimit cetele îngereşti, căci cu rugăciunile tale neîncetate, cu înfrânarea şi curăţia inimii, îngerilor te-ai asemănat, cu care ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Deşi ai părăsit lumea pentru a petrece departe de tulburările ei, mulţimea credincioşilor ţi-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, ajutătorul celor săraci;

Bucură-te, doctorule, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;

Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;

Bucură-te, al tinerilor preaînţelept povăţuitor;

Bucură-te, al bătrânilor întăritor;

Bucură-te, al orfanilor sprijinitor;

Bucură-te, al mamelor preaînţelept învăţător;

Bucură-te, al ostaşilor neclintită îmbărbătare;

Bucură-te, al curăţiei povăţuitorule;

Bucură-te, bucuria celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 10

Mulţimile credincioşilor încredinţaţi fiind că Dumnezeu, prin tine va asculta rugăciunile lor, văzând împlinirea dorinţelor celor după Dumnezeu, împreună cu tine au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Binecuvântată ţi-a fost viaţa ta fiind fiu duhovnicesc al sfântului ierarh Leontie, apoi părinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Roşca, pentru care unele ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, bună rodire duhovnicească a Sfântului Leontie;

Bucură-te, credincios următor al nevoinţelor sale duhovniceşti;

Bucură-te, cel care împreună cu el în locuri sihăstreşti te-ai nevoit;

Bucură-te, că ai fost cu acesta un suflet toată viaţa ta;

Bucură-te, că şi după moartea sa, în rugăciune ai rămas nedespărţit de el;

Bucură-te, că ai odrăslit Bisericii pe ierarhul Grigorie;

Bucură-te, că tu pe acesta l-ai călăuzit pe calea smereniei şi a înţelepciunii după Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce la slujirea arhierească ai fost chemat;

Bucură-te, că de aceasta ai fugit socotindu-te cu totul nevrednic;

Bucură-te, că prin aceasta pildă de smerenie te-ai făcut;

Bucură-te, că prin asprele tale nevoinţe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin rugăciunile şi învăţăturile tale ca şi un părinte ierarh ai povăţuit pe calea mântuirii pe toţi cei ce au venit la tine;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 11

Chipul tău zugrăvit alături de cel al ierarhului Grigorie, fiul tău duhovnicesc, arată iubirea şi cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a înconjurat, precum şi tu purtare de grijă i-ai arătat, călăuzindu-l pe calea mântuirii şi învăţându-l să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Chipul tău zugrăvit în ceata sfinţilor curând după adormirea ta arată viaţa ta de sfinţenie cunoscută de întregul popor dreptcredincios, pentru care laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, părintele duhovnicesc al credincioşilor bucovineni;

Bucură-te, statornic ocrotitor al Bucovinei împreună cu Sf. Mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;

Bucură-te, că din sfânta ta icoană ne priveşti şi ne binecuvântezi pe toţi cei ce intrăm în sfânta biserică;

Bucură-te, că şi după adormirea ta în Domnul, mulţimile credincioşilor au alergat la mormântul tău;

Bucură-te, că multă mângâiere şi întărire în dreapta credinţă ai împărtăşit cu darul lui Dumnezeu, din mormântul tău;

Bucură-te, că din mormântul tău căldura dragostei tale către Dumnezeu pururea o simţim;

Bucură-te, că dragostea ta de părinte o mărturiseşte piatra mormântului tău pusă de fiul tău cel duhovnicesc preaiubit, Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă;

Bucură-te, că mormântul tău pururea a fost străjuit de lumina unui sfeşnic;

Bucură-te, că ceata călugărilor pe care i-ai păstorit pururea te-a cinstit ca un părinte şi sfânt;

Bucură-te, că şi acum ne povăţuieşti cu chipul tău smerit;

Bucură-te, cinstea şi podoaba credincioşilor;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 12

Prin chipul tău care străjuieşte deasupra uşii mânăstirii Voroneţului, ne binecuvântezi cu dragostea de părinte, povăţuindu-ne să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscându-te noi toţi, din moşi strămoşi sfinte cuvioase părinte Daniil, laude ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, că chipul tău de părinte în sufletele credincioşilor cu neştersele culori ale iubirii creştineşti s-a zugrăvit;

Bucură-te, că acest chip avându-l în suflet, credincioşii bucovineni în vremuri de restrişte cu el s-au mângâiat şi întărit;

Bucură-te, că amintirea nevoinţelor tale sihăstreşti poporul nostru dreptcredincios le păstrează şi le cinsteşte;

Bucură-te, chipul adevăratei vieţi călugăreşti;

Bucură-te, cel ce ai unit după Dumnezeu dragostea de ţară şi credinţa strămoşească;

Bucură-te, că credincioşii pururea au dorit să sărute sfintele tale moaşte;

Bucură-te, că acestea în mormânt fiind, izvor de multe tămăduiri s-au arătat celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine;

Bucură-te, că la Putna şi Voroneţ credincioşii pururea cu credinţă şi dragoste s-au îndreptat, căci tu acolo ai sihăstrit;

Bucură-te, că astăzi întregul popor te cinsteşte împreună cu Sfântul Leontie şi binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt;

Bucură-te, că aşezarea sfintelor tale moaşte în raclă cu negrăită bucurie în fiecare an o serbăm;

Bucură-te, că aceasta din voia lui Dumnezeu s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al dreptcredincioşilor creştini;

Bucură-te, lauda cea mare a Bucovinei;

Bucură-te, buciumul care vesteşte frumuseţea nepieritoare a credinţei noastre strămoşeşti;

Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 13

O, preacuvioase sfinte părinte Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, părintele nostru duhovnicesc al tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cinstim pe Dumnezeu, izbăveşte de toată primejdia ţara noastră, mânăstirile şi bisericile cu podoabele lor sfinte şi ne învredniceşte să cântăm lui Dumnezeu, împreună cu tine: Aliluia!