“Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? (…) Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?”
Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!
Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,
Sarbatorim in fiecare decembrie Nasterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatal (Colos. 1, 15; II Cor. 4, 4; Evr. 1, 3), adica „icoana” Sa. Si n-am fi avut astazi decat o cunoastere foarte limitata despre Dumnezeu-Parintele, daca nu ni L-ar fi descoperit pe Acela Fiul Sau intrupat (Mt. 11, 27 si Lc. 10, 22), pogorarea Sa pe pamant dand Dumnezeirii un chip si o icoana si facandu-ne accesibila, astfel, calea ce duce la indumnezeire. De aceea, a respinge chipul si icoana Sa inseamna a refuza comuniunea cu El.
Acest lucru se cere afirmat cu tarie intr-o vreme in care chipul, adica icoana si celelalte insemne crestine – expresii si reprezentari ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu o agresivitate de neinteles intr-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranta.
Va amintiti, insa, de asa numitul „razboi al icoanelor” de acum trei ani, cand unii compatrioti de-ai nostri au cerut – culmea, tocmai „in numele democratiei” -, expulzarea icoanelor din scoli, iar Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, in virtutea aceleiasi „democratii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteti la curent, apoi, cu recenta decizie a Curtii Europene pentru Drepturile Omului, prin care a fost incriminata prezenta crucifixelor in scolile din Italia? Nu vi se pare ca am mai vazut cliseele acestea? Ba da… insa in „era dictaturii comuniste”, cand ne erau prigonite insemnele si manifestarile religioase de catre un regim care, cel putin, isi asuma pe fata ideologia atee.
De data aceasta, surpriza!? Avem de-a face cu o toleranta dusa pana la fanatism… si, cine ar fi crezut ca si toleranta isi poate avea fanaticii ei?… Multa vreme, personal am considerat ca cel mai mare rau al libertatii gresit intelese este „cultivarea” nepasarii si a indiferentismului religios. Constat insa ca „cineva” si-a pierdut cu totul rabdarea si bate din picior nemultumit de ritmul prea lent (?!) al secularizarii si descrestinarii. Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? Intr-o lume care cultiva cu insatietate „imaginea” prin televiziune si internet, pe cine supara „imaginile” sfinte ale simbolurilor noastre religioase? 
Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?
Iubiti frati si surori in Domnul!
Am crezut, in decembrie ‘89, ca democratia inseamna inclusiv libertate religioasa si, pentru aceasta, am consimtit cu totii la toleranta. De aceea, consider ca avem tot dreptul acum ca, privind cum ne sunt „demonizate” reprezentarile crestine, sub pretextul unei „tolerante intolerante”, sa ne intrebam daca nu cumva avem de-a face, de fapt, cu o „demono-cratie”, iar nu cu o democratie autentica?!
Pentru ca, daca imaginile (adeseori imorale) promovate de televiziune si internet sunt tolerate, imaginile sfinte, adica icoanele, de ce sunt intolerabile? Daca marsurile stradale ale persoanelor care cer dezincriminarea pacatelor impotriva firii sunt morale, simbolurile religioase de ce sunt „imorale”? Si daca 
prostitutia si drogurile se cer, pana si de catre cea mai inalta institutie a Statului, dezincriminate, de ce sunt condamnate crucifixele? Ce sunt mai nocive – imaginile sfinte, ori cele imorale? Ce provoaca mai mult pervertirea firii omului si pierderea echilibrului fiintei lui – simbolurile noastre religioase, ori demonstratiile nerusinate si sfidatoare ale unor persoane care au nevoie mai degraba de doctor decat de legi speciale? Si ce afecteaza mai mult coeziunea familiei si sanatatea spirituala a unui popor – afisarea insemnelor religioase, ori dezincriminarea si liberalizarea prostitutiei si a drogurilor, fie ele si usoare?
Dragii mei!
Cred ca a venit vremea sa ne intrebam si sa cautam cu totii un raspuns cat se poate de clar la intrebarea: Pe cine deranjeaza simbolurile noastre crestine in Europa, cata vreme ele sunt vechi de 2000 de ani, iar popoarele ei s-au nascut toate pe rand in cristelnita sfantului Botez si a Mirungerii crestine? Cu ce impieteaza o identitate, mai sigura si decat varsta insasi a natiunilor crestine europene? Cine are interes sa schimbe prematur istoria si cultura batranului continent, mai inainte ca acesta sa agonizeze singur, sub spectrul secularizarii si descrestinarii ce ii pandesc avide ultimele zvacniri de spiritualitate?
De aceea, la o zi sfanta ca cea de astazi, in care sarbatorim mai bine de 2000 de ani de cand „Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi…” (In. 1, 14) ca Icoana si Chip al Tatalui, nu ne ramane decat sa ne rugam si sa luptam ca Binele sa se arate, ca totdeauna de altfel, mai puternic decat raul; ca tot ce avem mai sfant si mai valoros in noi sa nu poata fi niciodata rapus de o logica cel putin stranie, a unei democratii interpretata intr-un mod halucinant. Sa ne pastram cu sfintenie insemnele religioase, obiceiurile si datinile sfinte, pentru ca tavalugul globalizarii sa nu ne poata inghiti tot ceea ce a mai ramas crestinesc si romanesc in noi – credinta si cultura strabuna.
Sa ne rugam Dumnezeului intrupat, si pentru aceasta zugravit in icoane si reprezentat prin insemne sfinte, sa ne pazeasca de toti dusmanii credintei si culturii noastre, asa cum a fost pazit si Pruncul Sfant de mania celor ce au vrut sa-I ia viata inca de la Nasterea Sa. Sa sarbatorim Craciunul crestineste si romaneste, bucurandu-ne de tot ceea ce am mostenit de la stramosi si impartasind fiilor si urmasilor nostri tezaurul acesta sfant al unei istorii si traditii de doua ori milenare!
Al vostru catre Domnul rugator, † SEBASTIAN,
EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR
(sursa: Pe cine deranjeaza simbolurile crestine? Sa ne pastram cu sfintenie insemnele religioase, obiceiurile si datinile sfinte)
Vezi si:
- IPS BARTOLOMEU: “In saivanele Bisericii au intrat lupii in piele de oaie”!
- HRISTOS A INVIAT, IAR NOI MURIM? -Pastorala la Invierea Domnului a PS Sebastian
- PS Sebastian Pascanu, episcopul Slatinei: “SA NU LE ACCEPTATI!”
- SAREA CARE (NU) ISI PIERDE GUSTUL
2 Comentarii »
Inapoi la blogul 2016 2016, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253Dvesi%2526blogentry_id%253D1467&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
in legatura cu aceasta problema din ce in ce mai grava as dori sa va semnalez un atac public extrem de grav la adresa crestinismului. ieri seara, am urmarit pe tvr1 emisiunea despre revolutia romana. intr-una din pauze a fost difuzat un clip publicitar al revistei tabu. vai de mine ce mi-a fost dat sa vad!!!! o hula de nedescris: un negru in locul lui Hristos, Dumnezeu femeie, o ‘vedeta’ pozand ca Fecioara Maria cu un copil in brate in loc de Hristos, cu o aura in jurul capului. deja am protestat pe blogul redactorei sefe a revistei, Cristina Bazavan si am cerut retragerea materialului de pe piata precum si prezentarea publica de scuze. comunitatea crestina din Romania trebuie sa reactioneze vehement fata de aceasta batjocorire a divinitatii in preajma unei mari sarbatori, cea a Nasterii Domnului. va indemn frati crestini sa nu taceti in fata acestui atac murdar la adresa lui Hristos si a Maicii Domnului. va indemn de asemenea sa nu cumparati aceasta revista si sa o boicotati peste tot. sa dam o lectie de unitate crestina si de aparare a valorilor noastre altfel vom fi mereu batjocoriti. nu am facut referire la calitatea mea de teolog in protest, ca sa nu discrediteze protestul: ‘popii isi apara banii’. semnalati acest fapt grav peste tot, pe toate blogurile crestine. daca acestia vor tacea pietrele vor striga, asa ca noi sa nu tacem fratilor. Doamne ajuta!
Constantin,
N-am vazut acel clip publicitar, dar am observat ca, in fiecare an, in preajma Craciunului si a Sfintelor Pasti, se gaseste cate cineva, care sa puna in discutie autenticitatea dogmelor Bisericii noastre. Este, intr-adevar, deosebit de grav, iar datoria noastra este aceea de a-L marturisi pe Hristos. Astazi, dupa 20 de ani de la desfiintarea regimului totalitar comunist, avem datoria morala de a ne aminti cu respect de toti eroii, care si-au dat viata pentru libertatea noastra si de a le urma exemplul. Desigur ca, in zilele noastre, ne putem marturisi credinta mult mai usor, pentru ca persecutiile impotriva crestinilor au incetat de 20 de ani. Noi, in cel mai grav caz, am putea fi considerati anacronici, naivi, dar trebuie sa ne asumam acest neinsemnat sacrificiu pentru iubirea lui Hristos.
In opinia mea, situatia crestinismului din Europa secolului al XXI-lea se aseamana celei din tinutul gadarenilor. Din Evangheliile sinoptice, stim ca locuitorii cetatii Gadara, vazand minunea savarsita de catre Mantuitorul Hristos, au fost cuprinsi de frica si L-au rugat pe Domnul sa paraseasca cetatea lor. Vedeti cat de bine se aseamana atitudinea acestor gadareni cu cea a celor mai multi dintre contemporanii nostri? Spre deosebire de farisei, gadarenii nu L-au prigonit pe Hristos si nici macar nu I-au adresat cuvinte necuviincioase, ci intr-un mod politicos si “diplomatic”, L-au rugat sa-i paraseasca, se dispara din viata lor. Asemenea acelor nefericiti, necredinciosii si indiferentii de astazi nu se declara in mod deschis adversari ai lui Hristos(si poate ca nici nu se considera astfel), dar, precum spunea pr. Iustin Popovici, Il exileaza pe Dumnezeu in cer. “Dumnezeu este in cer, iar oamenii sunt pe pamant.”(Ecclesiastul) Aceasta este atitudinea gadarenilor de astazi. Desigur, inainte de Intruparea Mantuitorului, omenirea cazuta in pacat si aflata in imposibilitatea de a se intoarce la Adevar avea motive sa se intristeze, simtind distanta dintre Dumnezeu si lumea creata. Totusi, prin Intruparea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos S-a unit pentru vesnicie cu firea umana, devenind si Om adevarat. De aceea, alungarea lui Dumnezeu din viata publica si incercarile de discreditare a invataturii crestine trebuie combatute cu fermitate, inainte de a se ajunge la situatii mult mai grave, cum ar fi caderea multora in necredinta ca urmare a manipularii(cf. IITes2,3).
Este foarte important ca noi, toti credinciosii si mai ales teologii, sa avem acea ravna, care ii insufletea pe Sfintii din Biserica primara, pentru a-i ajuta pe cei slabi, nestiutori, sau amagiti sa gaseasca adevarata fericire in comuniunea cu Dumnezeu.
“Mai vrednice de crezare sunt cuvintele lui Hristos, decat vazul nostru.”(Sfantul Ioan Gura de Aur)
Doamne-ajuta!