Sunt somer, vreau sa MUNCESC!

Asta e dorinta sutelor, miilor de oameni care in urma crizei economice si-au pierdut locul de munca. Nu am crezut ca o sa fac si eu parte din cei care cauta un nou job, mai ales ca firma la care lucram era destul de stabila.

Vreau sa impartasesc si altora ajutorul care l-am primit de la Dumnezeu! Totul a inceput in urma cu 7 luni, prin martie. Criza incepuse sa se resimta inca din noiembrie, iar lucrurile au evoluat foarte repede spre dezamagirea noastra.

Lucram la o firma internationala cam de 2 ani jumatate, cu aproximativ 3000 de angajati cu oportunitati si sanse foarte mari de dezvoltare pe piata romaneasca. A fost pentru mine cea mai mare realizare si sansa sa ajung sa lucrez la acest concern international in domeniul tehnic si auto. Am dat multe teste si interviuri si aveam pregatire in domeniul acesta deoarece pot spune ca aceast domeniu este mai mult al barbatilor si am lucrat cot la cot cu colegii mei, deoarece eram intr-o grupa numai eu fata.

Faceam proiecte pentru strainatate, am fost la traininguri plecata in fiecare an, am vazut cateva tari din Europa pot spune datorita acestui job, si am invatat foarte multe in acesti ani, specializarile facute acolo,  vizitarea fabricilor Concernului si promovarea produselor noi, au facut din acest job al meu unul de vis, eram pasionata de acesta si imi doream sa invat cat mai mult sa ma specializez intr-un domeniu in care rar vezi tinere si sa dovedesc oarecum ca si femeile pot sa se descurce aici. Colegii mei din strainatate erau foarte incantati de mine si pot spune ca ne-au invitat sa vizitam orasul ne-au dus la restaurant, erau mai mult decat simpli colegi, parca eram o mica familie.

Din pacate lucrurile datorita crizei au evoluat in defavoarea firmei, deja din decembrie anul trecut nu am mai primit nici un proiect din strainatate, comenzile au inceput sa scada si au fost nevoiti sa restructureze mai multe posturi, iar la mine in departament aproape jumatate trebuiau sa plece.

Vestea ca si eu ma numaram printre ei a cazut ca o bomba pot spune, eram socata deoarece aveam experienta si pregatire mai multa poate decat ceilalti care au ramas, dar nu s-a tinut cont de acest lucru fiecare am primit un plic si nu s-a explicat pe ce criterii se fac restructurarile.

Toti ne intrebam : De ce Eu ? Unde sa ma angajez cand peste tot dau afara si se fac restructurari ?

Doamne nu ma lasa singura ! Ma rugam si nu puteam sa cred ce se intampla, era din ce in ce mai rau…

Asa au trecut 7 luni de cand sunt somera, si caut un job nu numai in domeniu, am ajuns sa ma umilesc de-a dreptul sa fac orice numai sa muncesc. Am trimis CV de pe net la o multime de firme, am mers si personal cam peste tot unde auzeam ca se fac angajari, am luat legatura cu cunostinte numai sa aflu ceva, din pacate foarte rar daca primeam un telefon. La interviuri daca am mers la vreo 2 in vreo 3 luni, nu suna mai nimeni. Deprimarea incepea sa se transforme in stres continuu, mai ales ca si foarte multe cunostinte la fel erau acasa si cautau un job nou.

Nu si nu, parca pentru mine nu mai e loc nicaieri !

La putinele interviuri la care am mers bineinteles ca nu neaparat in domeniu, totul parea ok si ma incadram in cerinte, imi spuneau ca o sa ma sune ca sunt interesati sa imi dea un raspuns dar…, nimic, am asteptat poate si cateva luni ca sa aflu ca s-au angajat altii care nici nu aveau experienta, doar relatii! Atat eu cat si prietene care erau in aceeasi situatie am inceput sa ne punem intrebari, ne simteam umilite, erau unii angajatori care pareau ok, dar nici macar un raspuns dupa ce am fost si am dat teste si interviuri si au spus ca e bine si au nevoie de oameni pentru angajare.

Am ajuns sa merg la interviuri cu dosarul de Diplome dupa mine, sa dovedesc ca ce scrie in CV era real si am facut aceste studii si specializari, ca sunt adevarate. La unii angajatatori chiar se vedea ca nici nu le pasa ca unii oameni sunt corecti, vor sa munceasca sa isi castige o paine prin munca cinstita si nu au apreciat ca m-am zbatut atata… deja devenise ridicol totul.

Sa ai studii, experienta sa fii tanar si sa nu te angajeze nimeni pe diverse motive ca e criza … o adevarata drama am trait in aceste luni. Am devenit stresata, nu voiam sa mai ies din casa sa mai vad pe nimeni, parca rudele, cunoscutii de cate ori aveau ocazia ma intrebau :

Si nu lucrezi ? Nu ti-ai gasit ? Pai cum la varsta ta.. ? Ca uite la altii ce bine le e…

Ma faceau sa ma simt ca ultima fiinta, unii care poate nici nu stiu ce inseamna sa fii onest. Si adevarul este ca nimanui nu ii pasa ca omul de langa el, ca poate nu are bani sau poate nu are cu ce sa traiasca!

Parintele meu duhovnic m-a sustinut si chiar mi-a dat unele idei , cam cum sa fac sa ma reprofilez, de cate ori eram fericita ca m-am descurcat si asteptam raspuns in urma vreunui interviu, nu se lega nimic, raspunsul tot negativ.

Si cum nici un necaz nu vine singur au aparut si altele in ultimele luni, am inceput sa am ispite si suparari de la cei din jur, si parca nici sa ma rog nu mai puteam caci mintea mea zburda aiurea. Nu era de ajuns ca aveam problemele mele cu jobul, dar au inceput cu reprosuri si invinuiri de parca eu sunt singura vinovata de ce se intampla. Am devenit ca o stafie palida si slabita, de cate ori ma ridic sau apare cate o raza de Soare si speranta iar mai primesc cate o palma care ma darama.

Si totusi in acesata situatie m-am gandit ca daca Dumnezeu mi-a dat aceasta mare ispita si lupta pe care sa o duc ca o cruce grea, nu e fara vreun folos ! Am inceput sa ma simt protejata asa cum stiu ca mai am inca pe acest pamant un Tata, am si acolo sus un Tată care vegheaza asupra mea si nu ma lasa sa fiu singura, si ca ajutorul meu va veni de sus :

«Nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul ca Tu Doamne esti cu mine !» aşa zice psalmistul David.

Poate ca merit tot ce se intampla, poate ca eram prea entuziasmata de jobul meu, poate m-am mandrit cu el, poate am suparat pe cineva cumva, sau am judecat sau cine mai stie de ce…, si am pierdut Darul acesta !

Si am citit in Filocalie la Sfantul Simeon Noul Teolog un pasaj:

«Ei stau la panda ziua si noaptea impotriva acelora. Ei le starnesc ispite cumplite prin cei ce vietuiec impreuna cu ei, iar prin ei insisi le pricinuiesc lovituri spre infricosare. Daca n-ar fii ingerul Domnului atottiitorul care sa ii pazeasca pe ei, nu ar putea scapa de uneltirile lor si de cursele mortii.

Iar cand dorm acestia ei stau la panda aducandu-le visuri mincinoase necrutandu-le nici cea mai mica odihna din ostenelile lor si le ia somnul de la gene prin smucituri, facandu-le prin aceste mestesugiri viata mai ostenitoare si mai plina de durere »

Dar ajutorul meu a venit de Sus de la Dumnezeu, acum in decembrie, am fost cnemata la niste interviuri si teste la o firma chiar in domeniul meu. Am aflat vineri ca am luat testele si sunt bucurosi ca o sa fac parte din aceasta firma.

Bucuria mea si fericirea ca Domnul a auzit rugile mele dupa atatea luni nu are margini, acum de Craciun cand nu mai speram ca se mai fac angajari in aceste luni, decembrie si ianuarie, uite ca pentru mine s-a facut o minune si ma angajez in ianuarie!!

Domnul meu m-a ajutat atunci cand nu mai speram sa se intample atat de neasteptat.

Acatistul Maicii Domnului – Bucuria Neasteptata, pe care l-am citit in aceste luni de cautare si asteptare, mi-au dat putere si rabdare speranta ca nu sunt singura ca pot sa duc Crucea si sunt ajutata atunci cand ma asteptam mai putin :

«Bucura-Te Cea Care daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi ! »

Necunoscute sunt caile Domnului se spune, ei bine este cu atat mai real cu cat vad cum asa s-a intamplat si cu mine, a meritat asteptarea si nu degeaba s-au inchis atatea usi in fata mea si nu am reusit acolo unde am batut la usi straine , ci Domnul a vrut ca drumul meu sa ajunga aici, sa bat la aceasta ultima usa si sa fiu primita cu bucurie !

Dumnezeu a aranjat lucrurile in asa fel incat nici nu se putea mai bine, cine sa ma fi ajutat mai mult ? Cine mi-ar fi dat sansa asta daca nu Domnul ?

Cui sa ii multumesc acum si sa ii fiu recunoscatoare daca nu Domnului si Dumnezeului Meu, lui Iisus Hristos, Pururea Fecioarei Maria, Ingerului meu pazitor, si tuturor Sfintilor la care am apelat si la care am strigat in aceste luni de singuratate.

Ajutorul meu a venit aproape in ajun de Craciun , ce poate fii mai frumos si mai binecuvantat ca o mangaiere in aceste clipe in care toti ne bucuram ca noua n-i s-a nascut un Mantuitor, care a facut sa renasca sufletele noastre si ne-a ridicat din moarte la viata !

Iti multumesc Doamne ca mi-ai daruit cel mai frumos cadou de Craciun !