Inca din antichitate, aproape toate religiile importante au folosit tamiia, astfel ca, in timp, religia si tamiia nu au mai putut fi separate. Simbolismul ei tine in acelasi timp de cel al fumului, al parfumului si rasinilor curate folosite pentru prepararea ei; arborii din care se obtine(boswellia) au fost deseori considerati simbolurile lui Hristos.

FOLOSIREA  TAMIII  LA CRESTINI= tamiia avind rolul de a inalta rugaciunea spre ceruri, este in acest sens o emblema pentru cel care indeplineste o functie sacerdotala: asa se explica faptul ca unul dintre Regii Magi ii daruieste pruncului Iisus tamiie. Folosirea ei are peste tot aceeasi valoare simbolica: prin ea se asociaza umanul cu divinitatea, finitul cu infinitul, muritorul cu cel nemuritor; in acest sens, intre fumul pe care il scoate tamiia la crestini si acela produs de copal la triburile maya, sau de tutun la amerindeni: pipa pacii pecetluieste o alianta sau un tratat, iar prin fumul trimis spre ceruri, divinitatea este chemata pentru a conduce sarbatoarea. Prin tamiiere se exprima puterea rugaciunilor cucernice si ale darulu Duhului Sfint. "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta(psalmul140,2)" spune cel care citeste psalmii, iar preotul spune: " tamiie iti aducem Tie Hristoase Dumnezeule, ca miros de buna mireasma duhovniceasca pe care primind-o altarul Tau cel mai de sus din ceruri, trimite-ne noua darul preasfintului Tau Duh". Pentru ca mirosul sa fie mai placut, tamiia se amesteca cu smirna si acest lucru ne aminteste iarasi de darurile pe care i le aduc magii dumnezeiescului Prunc.

TAMIIA ERA UN MIJLOC DE PURIFICARE SI CATARTIC LA EGIPTENI= vechile sau mai noile credinte egiptene vorbesc despre mirosul minunat al zeilor; in vechile texte se scria ca tamiia este sudoarea zeilor, iar sudoarea este purtatoarea mirosului parfumat al acestora; astazi se explica acest lucru, vorbind de miros de sfintenie, deoarece multi dintre cei canonizati au avut reputatia ca raspindeau o mireasma placuta chiar si dupa moarte. Arderea tamiii, care capatase o insemnatate mare in Egipt inca din imperiul vechi, se face la toate ceremoniile religioase; la marginea altarului unde se aduceau jertfele se gasea o mica adincitura, in care se punea tamiia spre ardere, tamiierile se faceau concomitent cu libatiunile si cu mijloacele de purificare, afumarea cu fum de tamiie fiind si ea o modalitate de purificare, un mijloc catartic, caci fumul de tamiie alunga mirosul rau, asa cum spalarea cu apa indeparta murdaria; insa tamiierea era mai presus de domeniul pur corporal, carnea de pe trup traieste si vasele sanguine sunt tari, scrie intr-un text din imperiul vechi.

TAMIIA ERA O RASINA CELESTA LA MAYASI= in America Centrala, tamiia apartine aceluiasi simbolism ca singele, seva, ploaia; in ritualurile lor, mayasii foloseau tamiie si copal. In Popol Vuh, cartea lor sacra, o eroina htoniana(un fel de titan, venit din interiorul pamintului) scoate din Pomul Vietii seva rosie coagulanta, a copacului pe care le-o ofera barbatilor, ca si cind ar fi propriu ei singe; in cartea Chilam Balam se spune ca tamiia este o rasina celesta iar mirosul ei este atres catre mijlocul cerului.

LEGENDA ARBORELUI DE TAMIIE IN METAMORFOZELE LUI OVIDIU=pentru greci si latini, tamiia nu putea avea decit o origine mitologica; intr-una din legendele cuprinse in Metamorfozele lui Ovidiu, tamiia se nascuse din unirea Soarelui cu Leucothoe, fiica lui Orhamos, regele Persilor si suzeran al tarii aromelor. Descoperind ca Phoebus devenise iubitul fiicei sale, Orhamos a dorit sa distruga aceasta pasiune si a ascuns-o pe nefericita intr-o groapa pe care a acoperit-o cu nisip; dis-de-dimineata, Soarele a cautat-o cu disperare, dar cind a gasit-o si a vrut s-o incalzeasca cu razele lui, era prea tirziu; atunci Phoebus a presarat pe corpul neinsufletit al iubitei sale un nectar divin spunind: in ciuda tuturor, tu te vei inalta la cer. Se spune ca pe locul unde s-a aflat Leucothoe a aparut primul arbore de tamiie; astfel dintr-un corp aflat in descompunere, zeii au creat o aroma, a carei destinatie era sa faca legatura intre cer si pamint.

LA HINDUSI, TAMIIA ESTE LEGATA DE ELEMENTUL AER= in ritualurile hinduse, tamiia(dhupa) este legata de elementul aer, despre care se spune ca ar reprezenta preceptia constiintei; hindusii au fost mari amatori de mirosuri suava, iar India a importat intotdeauna materii turifere, provenind din Arabia; in hinduismul modern, tamiia este folosita in mod frecvent, cultul Shiva recomanda preotilor sa arda periodic tamiie in fata statuii zeului Onissa sau pe o piatra care il reprezinta; tamiia si parfumul ei formeaza una dintre cele cinci ofrande senzoriale, ce constituie o etapa din cele sapte etape de adoratie.

CUM FOLOSESC BUDISTII TAMIIA= la budisti, tamiia nu servea numai la ceremoniile initiatice ale calugarilor, ci si in ritualurile cotidiene ale manastirii si clerului local; oferita pentru a obtine ajutorul spiritelor bune, folosirea ei s-a extins si pe timpul festivalurilor, al botezurilor si a altor ceremonii. Pentru budistii japonezi, folosirea tamiii este curenta, aceasta influentind si cultul Shinto.