Lectia 5 - Un mijloc uşor de a face impresie bună

Asistam la un dineu Ia casinoul Central Park din New-York. O doamnă foarte bogată se străduia să strălucească şi să le facă tuturor o impresie bună. Cheltuise o avere ca să se împodobească cu zibeline, diamante şi perle. Din nefericire, nu făcuse nimic pentru obrazul ei care respira amărăciune şi egoism. Ea nu înţelesese că în ochii oamenilor "expresia figurii unei femei este mai importantă decât rochiile ce le poartă".

Charles Schwab afirma că surâsul său preţuia un milion de dolari şi este probabil că se subevalua. Succesul ce l-a dobândit, în adevăr, era în întregime datorat personalităţii, puterii sale de a se face iubit, farmecului personal, al cărui element preţios era şi acel surâs cuceritor.

Odată, am petrecut o seară în tovărăşia Iui Maurice Chevalier. Sincer vorbind, am fost dezamăgit, Mohorât, era cu totul deosebit de ceea ce-mi închipuisem. Dar, deodată a surâs şi m-a cucerit. Fără zâmbetul său, Maurice Chevalier ar fi fost un nimeni la Paris, ca şi tatăl sau fraţii săi.

Bineînţeles, vorbesc aici de surâsul sincer, larg şi spontan, care seduce şi reconfortează şi nu acel surâs formal, pregătit, mecanic, căci acesta din urmă nu înşeală pe nimeni şi, în loc de a plăcea, supără. Şeful personalului unui mare magazin din New-York îmi spunea că preferă să angajeze o vânzătoare care n-are decât o instrucţie elementară dar cu un surâs delicios, decât o licenţiată cu figura rece.

De ce câinii ne sânt atât de simpatici ? Pentru că nebunele demonstraţii de bucurie ce le arată ne mişcă şi ne flatează.

Directorul uneia din marile societăţi producătoare de cauciuc din America afirma că un om nu poate reuşi în ceea ce întreprinde dacă nu-i place luxul. El nu împărtăşeşte părerea generală că numai munca îndârjită poate duce la succes. Trebuie spunea el, să lucrăm cu voie bună. Dacă ne sforţăm! dacă meşteşugul nostru ne plictiseşte, mergem la eşec sigur. De asemenea, trebuie să ne placă societatea semenilor noştri, dacă vrem ca ei s-o agreeze pe-a noastră.

Iată sfatul ce l-am dat la mii ele "businessman"! "timp de o săptămână şi la fiecare ceas din zi surâdeţi cuiva dimprejurul vostru, în magazinul dv., în drumul dv... şi apoi veniţi şi spuneţi-mi care sânt rezultatele noii voastre atitudini".

Redau, în acest sens, o scrisoare a d-lui B. Steinhardt, agent de schimb la Bursa din New-York:

"Sânt însurat de 18 ani şi în acest timp n-am surâs niciodată soţiei mele. De abia îi adresam vreo duzinii de cuvinte de la deşteptarea mea şi până a pleca la lucru. Eram fiinţa cea mai ursuză şi cea mai supărătoare care a călcat vreodată pe Broadway.

După sfatul dv., m-am hotărît să încerc limite de o săptămână "experienţa surâsului”. A doua zi, făcându-mi toaleta privii în oglindă trista mea figură şi-mi zisei: "Bătrâne Bill, de astăzi s-a sfârşit cu mutra asta... Totul se va schimba. De acum înainte vei fi amabil, vei surâde ".

- Aşezându-mă la-masă i-am adresat soţiei un "Bună dimineaţa" întovărăşit de un surâs. M-aţi prevenit că va fi poate surprinsă. Nu! A fost pur şi simplu uluită, înmărmurită.

Această schimbare de atitudine care ţine de mai bine de două luni ne-a adus mai multă fericire decât nu ne-ar fi dăruit viaţa noastră în comun un an întreg.

Acum, când ies. din apartament, îl întâmpin pe liftier cu un bună ziua şi un zâmbet. Întreb cordial pe portar, surâd casierului metroului când îi cer biletul, iar la birou zâmbesc oamenilor care nu m-au văzut niciodată amabil.

Împart biroul meu cu un alt agent de schimb care are un colaborator, un băiat foarte simpatic. Am fost atât de încântat de rezultatele noii mele filosofii, incit am împărtăşit-o şi colegului meu. El îmi mărturisi că la început m-a găsit foarte dezagreabil şi că nu şi-a schimbat părerea despre mine decât în

ultima vreme.

Nu mai critic pe nimeni; in loc de a blama, încurajez şi laud. Nu mai vorbesc altora de preocupările mele; încerc mai degrabă să le pricep pe-ale lor. Această nouă tactică a mea mi-a revoluţionat cu desăvârşire viaţa. Aducându-mi şi avantaje materiale, ea a făcut din mine alt om, fericit, binefăcător, în conjurat de simpatii. Poate exista o răsplată mai bună ?!"

Luaţi aminte că această scrisoare a fost redactată de un om sigur de e], experimentat, un agent de" schimb care îşi câştigă existenţa la Bursa din New-| York. îndeletnicire deosebit de grea, în care eşuează! 9999 din 10000!

N-aveţi poftă să zâmbiţi. Străduiţi-vă. Faceţi ca şi cum aţi fi cu adevărat bine dispus. Iată cum explică profesorul William James de la Harvard acest proces:

"Acţiunea pare să urmeze gândirii dar, in realitate, acţiunea şi gândirea se produc simultan. Reglând acţiunea ce este controlată de voinţă, putem, indirect, dirija sentimentele ce scapă influenţei ei.

Astfel deci, dacă am pierdut buna dispoziţie, cel mai bun mijloc de a o regăsi este ca şi cum ea s-ar găsi în noi..."

E sigur că mijlocul cel mai bun de a cunoaşte fericirea constă în capacitatea de a ne controla gândurile. Fericirea nu depinde de condiţiile din afară, ea este dictată de atitudinea noastră mentală.

Da, mulţumirea noastră nu vine din ce avem, ce facem sau unde suntem ; ea vine din ce gândim! Să luăm două persoane trăind în acelaşi loc, exercitând aceeaşi profesie, posedând aceeaşi avere şi ocupând acelaşi rang social:  una este fericita, cealaltă dimpotrivă. De ce ? Fiindcă au mentalităţi diferite.

"Nimic nu este rău, nimic nu este bun, spunea marele Shakespeare. Gândirea noastră creează fericirea sau nenorocirea".

Citiţi sfaturile înţelepte ce urmează date de profesorul Elbert Mubbord şi urmaţi-le:

"Ieşind din casa voastră purtaţi capul sus; umpleţi-vă plămânii cu cit mai mult aer; aspiraţi razele soarelui, dăruiţi-vă zâmbetul tuturor şi puneţi şi inimă în strângerea de mână. Nu pierdeţi nici o clipă gândindu-vă la duşmanii voştri. Străduiţi-vă să determinaţi limpede in mintea voastră scopul atins, apoi mergeţi drept înainte spre idealul propus. Odată fixate în mintea voastră marile şi frumoasele lucruri ce vreţi să le îndepliniţi, veţi vedea că veţi prinde, zi cu zi, toate ocaziile de a vă realiza proiectele, aşa precum coralii prind din valul marin elementele necesare vieţii lor. Ajunge să creaţi înăuntrul vostru imaginea omului capabil, leal şi util, ce vreţi sa deveniţi, pentru ca treptat, treptat, să se producă transformarea dorită... Păstraţi o binevoitoare atitudine mentală, o atitudine de curaj, loialitate şi veselie. Gândurile bune sânt constructive. Dorinţa le aduce pe toate. Orice rugăminte sinceră este îndeplinita. Devenim asemănători idealului ce-l purtăm în inima noastră. Capul sus. Un Dumnezeu este închis în templul fiinţei umane".

Chinezii sânt plini de înţelepciune. Ei au un proverb pe care ar trebui să ni-l întipărim în memorie:  "Omul care nu ştie a zâmbi, nu trebuie să-şi deschidă prăvălie. Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuieşte mult. Nu ţine decât o clipă dar amintirea Iui dăinuie câteodată o viaţă întreagă. Nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat. Dar nu serveşte la nimic atâta timp cit nu a fost dăruit. Aşa că, dacă în drumul vostru întâlniţi un om prea obosit ca să vă dăruiască un surâs, oferiţi-i-l pe al vostru.

Căci nimeni nu are mai multă nevoie de un surâs decât acela care nu-l poate dărui". Deci, domnilor, dacă vreţi să fiţi iubit, urmaţi regula nr. 2:  Surâdeţi.