Lectia 9- Cum să plăcem imediat ?

Mă aflam la poştă, aşteptându-mi rândul la ghişeul "Recomandate". Am fost surprins de aerul plictisit cu care lucra funcţionarul. Desigur, nu era amuzant să-ţi petreci zilele cîntărind plicuri, vânzând timbre, completând recipise. Mi-am zis:  "Hai să-i fac pe plac acestui băiat şi să-i smulg un zâmbet... Pentru asta trebuia să-1 spun ceva drăguţ". Nu e chiar uşor de găsit motivul, dar atunci mi-a fost simplu, băiatul având un păr minunat. Astfel, în timp ce-mi "cântărea scrisoarea, i-am zis: "Aş vrea să am părul dumitale!" A ridicat capul, surprins şi radiind. ,,Oh, a exclamat el cu modestie, nu mai e cum era înainte!" L-am asigurat că era minunat indiferent cum ar fi fost înainte. Era încântat. Am prelungit încă puţin conversaţia plăcută apoi când am dat să plec mi-a spus sigur de el:  "Mi s-au mai făcut adesea complimente pentru părul meu".

Pariez că acest băiat a plecat acasă uşor ca o pasăre, că i-a repetat nevestei ce i-am spus şi că seara, făcându-şi toaleta, s-a mai uitat odată în oglindă, zicându-şi:  "Adevărat, frumos păr mai am!" Când am povestit această istorioară, unul dintre elevii mei m-a întrebat:  "Bine, dar ce vroiaţi să obţineţi de la acest om ?"

Ce vroiam ? Doream să obţin de la acest tânăr ceva foarte preţios:  delicioasa satisfacţie de a fi făcut un gest cu totul dezinteresat, unul din acele j acte de generozitate, a cărui amintire rămân mereu în memoria noastră mult timp după ce incidentul care l-a provocat a fost uitat.

Acum 19 secole, Iisus spunea discipolilor săi "E mai dulce să dai, decât să primeşti".

Cum am mai spus-o, dorinţa de a fi importanţi este, după profesorul John Dewey, cea mai puternică dorinţă omenească. Aceasta este, o repet, cea care ne separă de animale. Timp de milenii, filosofii au speculat principiile care călăuzesc raporturile dintre oameni şi toate studiile lor au sfârşit prin a ajunge, în cele din urmă, la un singur precept. El este tot atât de vechi ca istoria omenirii. Zoroastru îl predica adoratorilor focului în Persia, acum trei mii de ani. Confucius îl expunea în China în urmă cu 24 de secole. Cu cinci sute de ani înainte de Christos, Budha îl proclama pe malurile Gangelui cel sfânt şi cărţile budiste îl menţionau cu o mie de ani înaintea lui.

Mai târziu, Iisus îl predica pe colinele pietroase ale Iudeei. El rezuma într-o singură frază această regulă care e poate cea mai importantă din lume:  "Poartă-te cu alţii aşa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine".

Ţineţi la stima celor ce vă înconjoară ? Vreţi ca meritele să vă fie recunoscute ? Vă place să vă simţiţi important în mica dv. sferă ? Alunei detestaţi linguşirile mincinoase şi grosolane şi doriţi-vă numai elogii sincere. Vreţi să fiţi onoraţi ? Atunci încurajaţi şi lăudaţi. Toţi aspirăm la aceasta. Să ascultăm, deci, legea Scripturii... Cum ? Când ? Unde ? Răspunsul e simplu:  mereu şi peste tot.

Ascultaţi istoria romancierului Ilall Câine. Era fiul unui fierar şi nu primise decât o instrucţie rudimentară. Totuşi a ajuns celebru. Iată originea carierei sale:

Adora poezia şi toate poemele lui Dante-Gabriel Rosetti. Cum ţinuse o conferinţă asupra operei poetului, i-a adresat acestuia o copie, care l-a încîntat mult. "Un tînăr care are o judecată atât de elevată despre mine trebuie să fie foarte inteligent" şi-a zis, probabil, poetul. Şi l-a invitat pe fiul de fierar la el, încredinţându-i postul de secretar. Graţie noii sale situaţii, tânărul a avut şansa de a veni în contact cu maeştrii literaturii. Sfătuit şi încurajat de ei, s-a apucat de scris şi a atins succese! triumfale. Proprietatea sa de la Greeba Castle, din insula Man, a devenit un loc de pelerinaj pentru turişti, iar el a lăsat avere două milioane şi jumătate de dolari. Şi, cine ştie, poate ar fi murit sărac şi necunoscut dacă n-ar fi scris acel eseu în care-şi exprima admiraţia faţă de un om ilustru.

Aceasta este puterea prodigioasă a laudei, când vine din inimă. Rosetti se considera un personaj important. De ce să ne mire ? Fiecare ne credem important, foarte important. Naţiile nu diferă de in- Ś divizii Vă simţiţi superiori japonezilor ? Adevărul e că japonezii se cred infinit superiori nouă. Un japonez de şcoală veche, de exemplu, este indignat când vede o doamnă din ţara lui dansând cu un alb. Credeţi că valoraţi mai mult decât un indian ? E dreptul dv. Totuşi, există un milion de indieni care vă dispreţuiesc într-atât încât n-ar consimţi să se spurce atingând mâncarea pe care umbra dv. murdară a atins-o!

Fiecare naţie se crede superioară alteia. Aceasta este, de altfel, şi originea patriotismului, a războaie- ) lor.

Să privim acest adevăr bine în faţă. Orice om Ś pe care-l întâlnim crede că ne domină într-un fel sau altul. Amintiţi-vă de cuvintele lui Emerson:  "Orice om îmi este superior cu ceva ; de aceea pot învăţa ceva de la oricare". Ceea ce e trist e să vezi pe unii care neavînd cu ce să se mândrească încearcă să-şi acopere lipsurile cu vanitatea lor zgomotoasă... Cum zicea Shakespeare:  "Om! Om deştept! învăluit în puţină autoritate, tu joci în faţa Cerului o comedie atât de grotescă încât faci să plângă îngerii!"

George Eastman, regele Kodakului care a inventat filmul transparent şi a simplificat tehnica filmării, a adunat o avere de o sută de milioane de dolari, devenind celebru în lumea întreagă. Asta nu-l împiedica să se lase mişcat de cele mai simple laude.

Acum câţiva ani, Eastman a construit Şcoala de Muzică din Rochester şi un teatru în memoria mamei sale. Directorul unei importante fabrici de scaune, mr. Adamson, dorea să obţină adjudecarea mărfii sale pentru cele două clădiri. El telefona arhitectului pentru a cere o întrevedere lui Eastman, la Rochester. Când sosi, arhitectul îi zise:  "Ştiu că vrei această comandă, dar te previn că n-ai nici o şansă cu Eastman dacă îi iei mai mult de cinci minute. E foarte ocupat. Intră, zi repede ce vroi şi pleacă".

Adamson a fost introdus înăuntru. Eastman era aplecat peste biroul său. După o clipă s-a ridicat zicînd: "Bună ziua domnilor, ce pot face pentru dumneavoastră ?" Arhitectul l-a prezentat pe Adamson. Acesta i-a zis importantului personaj:  "Domnule Eastman, aşteptîndu-vă v-am admirat biroul. E o plăcere să lucrezi într-o astfel de cameră. Ştiţi, şi noi facem boazerie murală. Dar mai frumoase ca acestea n-am mai văzut!"

Eastman i-a răspuns gînditor:  "îmi aminteşti un lucru pe care aproape că l-am uitat. Da, e un birou frumos. îmi plăcea mult la început. Dar acum rn-am obişnuit cu el, apoi luat cu treburile zilnice nu rnai observ aceste decoraţiuni".

Adamson frecă cu degetul unul din ornamente. "Este stejar englezesc, nu-i aşa ? E puţin diferit de cel italienesc". ,,'E adevărat, răspunse Eastman. L-am adus din Anglia". Eastman îi arătă apoi toată decoraţia camerei, proporţiile, coloritul, sculpturile de mână şi toate celelalte detalii la care colaborase. Cei doi bărbaţi se apropiară de fereastră şi Eastman, discret şi modest ca de obicei, îi arătă câteva din instalaţiile realizate de el. Adamson îl felicită cu căldură. Stimulat de întrebări, Eastman i-a descris apoi experienţele sale cu clişeele fotografice, nopţile consumate pentru a reuşi. ,,în sfârşit, i-a spus Eastman lui Adamson, în timpul călătoriei mele în Japonia am cumpărat scaune. Le-am adus pentru veranda mea. Din păcate, vopseaua a crăpat de căldură! Vino cu mine la masă şi ţi le voi arăta". După masă, Easman i-a arătat scaunele din Japonia. Valora fiecare câte un dolar, dar marele Eastman, care câştigase o sută de milioane de dolari, era mândru de ele pentru că le vopsise singur. Comanda de scaune de acum se ridica la 90000 dolari. Mai e nevoie să vă spunerii cine a primit această comandă ? James Adamsori evident. Iar din acel moment, cei doi bărbaţi au fost prieteni pînă la moarte.

Această magie a elogiului n-ar trebui s-o introducem înainte de orice în căminul nostru ? Nu cunosc loc unde să fie mai necesară sau mai neglijată. Soţia dv. are oarecari calităţi ; sau asta o credeaţi la început, altfel n-o luaţi de soţie. De când, însă, nu i-aţi mai făcut vreun compliment? De când? Celebra cronicară Dorothy Dix scria într-un articol:  "Nu vă însuraţi până nu aţi învăţat arta de a face complimente. A flata o femeie înainte de căsătorie e o chestie de gust, dar după e o necesitate şi o garanţie de fericire. Uniunea conjugală cere nu atât francheţe, cât diplomaţie.

Dacă vreţi zilnic festinuri regeşti, nu criticaţi niciodată bucătăria soţiei, nu faceţi comparaţii supărătoare între reţetele ei şi ale mamei dv. Dimpotrivă, lăudaţi neîncetat talentele ei gospodăreşti şi felicitaţi-vă pe faţă că aţi luat o soţie care întruneşte deopotrivă calităţile lui Venus, Minerva şi Mary Ann (personalitatea perfectei gospodine)".

Ştiţi ce trebuie să faceţi ca o femeie să se îndrăgostească de dv. ? E un secret împrumutat tot de la Dorothy Dix. într-o zi ea intervieva un celebru poligam, care cucerise inimile şi economiile a 24 de femei. Cînd l-a întrebat cum a reuşit, el a răspuns dezinvolt:  "Nu e mare lucru... Nu ai decât să le vorbeşti despre ele".

Aceeaşi tactică reuşeşte admirabil şi la bărbaţi. "Vorbeşte-i unui bărbat despre el, spunea Disraeli, unul dintre cei mai îndemânatici politicieni din câţi au guvernat Imperiul Britanic, vorbeşte-i numai despre el şi te va asculta ore întregi".

Ei, aţi citit destul această carte. Închideţi-o. Scuturaţi cenuşa din pipă. încercaţi să experimentaţi această tactică a elogiului asupra primei persoane ce o veţi întâlni şi veţi vedea minunea îndeplinind-se.

Aşadar, şase mijloace pentru a câştiga simpatia lumii:

Regula I.           Interesaţi-vă sincer de alţii.

Regula II.           Surâdeţi.

Regula III.          Amintiţi-vă că numele unui om este pentru el cuvântul cel mai dulce şi mai important din tot vocabularul.

Regula IV.         Să ştiţi a asculta. Încurajaţi pe alţii să vorbească despre dânşii.

Regula V.          Vorbiţi interlocutorului dv. de ceea ce îi place.

Regula VI.         Faceţi-i în chip sincer să-şi simtă importanţa.