Lectia 17- Iată o formulă graţie căreia veţi putea face minuni

Ţineţi minte:  dacă vecinul vostru greşeşte, el nu crede că se înşeală. Nu-l condamnaţi; primul prost o poate face, încercaţi mai degrabă să-l înţelegeţi. Aceasta ar face-o înţelepţii, oamenii îngăduitori şi poate chiar cei excepţionali. Pentru a se purta şi a gândi aşa, vecinul dv. are un motiv. Descoperiţi acest motiv şi veţi avea secretul actelor sale şi. probabil, al personalităţii sale. Străduiţi-vă de a vă pune în locul lui. Spuneţi-vă:  Te-aş simţi eu, cum aş reacţiona dacă aş fi în pielea lui ?".

Gîndiţi-vă un moment, scria un psiholog, la contrastul ce există între interesul pasionat ce-l aveţi pentru propriile voastre treburi şi atenţia mediocră ce arătaţi restului lumii. Gîndiţi-vă că toţi oamenii universului simt exact ca şi voi. Ca şi Lincoln sau Roosevelt veţi înţelege că pentru a reuşi în oricare meserie, în afară de cea de ocnaş, trebuie să pricepi punctul de vedere al altuia.

Una din distracţiile mele preferate este, vă repet, să mă plimb în parcul de lingă casa mea. îmi plac stejarii. De aceea eram necăjit să văd cum arbori tineri sânt mistuiţi de foc şi asta datorită unor copii care se jucau de-a sălbaticii prin păduri şi-şi făceau mâncare pe un foc între două pietre. Exista o tăbliţă la marginea pădurii care avertiza că incendiatorii vor fi amendaţi sau închişi, dar cine o băga în seamă, într-o zi m-am dus la un agent de poliţie pentru a-l preveni că ard copacii, dar mi-a răspuns cu nepăsare că acolo nu e sectorul său. Văzând aceasta, m-am hotărât să fac eu însumi pe apărătorul pădurii. La început, când vedeam un grup de tineri poposind în jurul unui foc mă repezeam la ei, cuprins de frică pentru tinerii mei copaci, dar cum întorceam spatele îşi făceau mai departe mendrele, sperâd să incendieze întregul parc... Cu timpul, am început să cunosc sufletul omenesc, am căpătat mai mult tact, mai multă înţelegere şi indulgenţă. Astfel, când vedeam pe băieţii din pădure, mă apropiam şi le ziceam:  "Hei, băieţi, vă distraţi ? Ce pregătiţi  pentru masă ? Şi mie în copilărie îmi plăcea să aprind I focul în pădure. Numai că, ştiţi, e foarte primejdios aici, în parc... Văd că băgaţi de seamă... Dar sânt I alţii care nu sânt atenţi şi uită să stingă focul... Nu va mai rămâne un copac aici dacă nu avem grijă... Nu vreau să vă plictisesc, nu vă dau nici un ordin, Dar aţi vrea să luaţi la o parte acele frunze uscate ca să nu se aprindă ? Şi rândul viitor, jucaţi-vă mai încolo, dacă vreţi, la nisip... Acolo nu-i nici o primejdie. Salutare, prieteni!... Noroc şi la revedere!..." Ce diferenţă de rezultat! Copiii s-au grăbit să m-asculte. Nici o supărare, nici o ranchiună. Nimeni nu i-a obligat să se supună. Ei au colaborat cu mine, din propriul lor îndemn. Cu toţii eram satisfăcuţi, pentru că acum ştiusem să iau în considerare punctul lor de vedere.

Profesorul care ţine un curs comercial la Universitatea din Harvard spunea:  "Prefer să mă plimb in sus şi în jos două ore, în faţa biroului unui client, decât să intru la el fără a şti dinainte ce-i voi spune şi-mi va răspunde".

Deci, dacă vreţi să îndreptaţi oamenii fără a-i I enerva sau ofensa, încercaţi de a-i înţelege. Aceasta este regula nr. VIII,