Lectia 18 - Ce vor toţi oamenii ?

Nu v-ar place să cunoaşteţi o frază graţie căreia să puteţi evita certurile, ranchiuna, cu care să-l puteţi face pe auditor să vă asculte cu atenţie?

Această frază, iat-o: "Aveţi dreptate. Vă înţeleg foarte bine. Dacă aş fi în locul dv. aş proceda la fel!" Un astfel de răspuns va calma pe cel mai furios dintre rinoceri, pe cel mai agresiv porc mistreţ. Afară de asta, nu vă temeţi să fiţi sinceri. Căci, fiind în locul altora, natural că veţi face ca ei.

De pildă, Al Capone. Închipuiţi-vă că aveţi constituţia lui, că aţi primit aceeaşi educaţie ca el, aceleaşi influenţe. Veţi fi exact ceea ce a fost şi el şi vă veţi afla exact unde s-a aflat şi el - în închisoare. Căci numai părinţii şi societatea l-au făcut ceea ce a fost.

Singurul motiv pentru care nu sînteţi un şarpe, de exemplu, este fiindcă părinţii dv. n-au fost şerpi, ci oameni. Nu fiţi prea mândri de a fi oameni. Nu râdeţi de alţii, de defectele lor, de ignoranţa, de furia nestăpânită a altora. Plângeţi-i. Arătaţi-le simpatia, ajutaţi-i. Trei sferturi din oamenii pe care îi întâlniţi au o sete nemărginită de simpatie, de înţelegere, Mulţumiţi-i şi vă vor adora.

Mr. Sol Hurok a fost probabil cel mai celebru impresar din America. Timp de douăzeci de ani el a lucrat cu artişti ca ; Şaliapin, Isadora Duncan, Pavlova... Principala caracteristică ce a găsit în ei a fost acea nevoie constantă de a fi înţeleşi, flataţi şi încurajaţi, până în cele mai ridicole ciudăţenii ale caracterului lor.

Timp de trei ani a fost ataşat ele ilustrul Şaliapin, care desfăta pe atunci cu splendida-i voce de bas pe eleganţii abonaţi ai operei Metropolitane. "Mînzul" îi făcea mereu buclucuri managerului. Era un adevărat copil răsfăţat şi, după expresia savuroasă a lui Hurok, un "tip infernal".

Astfel, în ziua când trebuia să cânte, îi telefona pe la amiază lui Hurok şi-i zicea:  ,,Sol, ştii că lucrurile stau prost. Gâtul îmi e ca o rozătoare. Mi-e imposibil să cânt astă seară..." Credeţi că Hurok discuta cu el ? El ştia de mult că asta era metoda de lucru cu artiştii.

Se repezea la hotelul lui Şaliapin şi exclama cu un aer de sinceră mîhnire:  "Ce păcat bietul meu prieten! Ce păcat! Fireşte că nu poţi cânta. Am să anulez imediat angajamentul. Asta te va costa două mii de dolari, dar ce înseamnă asta în comparaţie cu reputaţia ta ?''

Şaliapin suspina şi spunea:  "Ia stai... poate că ar fi bine să mai treci pe aici mai tîrziu... pe la vreo cinci, de pildă, ca să văd cum îmi mai este".

La cinci, Hurok se prezenta iar, adânc înduioşat. Stăruia din nou să anuleze contractul, iar Şaliapin suspina din nou şi declara:  "Vino, te rog, puţin mai târziu. Poate o să-mi fie mai bine".

Pe la şapte şi jumătate marele cântăreţ consimţea să cânte... cu condiţia ca managerul să anunţe publicului că Şaliapin era răcit şi nu prea în formă. Mr. Hurok făgăduia tot ce i se cerea şi îşi ducea - în sfîrşit -Mînzul în scenă.

"Toţi avem nevoie de simpatie, a zis un celebru psiholog, fie că se manifestă sub formă de aprobare, de încurajare sau mângâiere. Copilul îşi arată tăietura sau cucuiul, ba chiar se loveşte intenţionat ca să fie compătimit sau mângâiat. Adulţii îşi descriu pe larg accidentele, bolile şi, mai cu seamă, amănuntele operaţiilor chirurgicale. Adevărate sau nu aceste boli, omul se complace în a se înduioşa asu-pră-şi".

Dacă vreţi să-l cîştigaţi pe interlocutorul vostru: Arătaţi-i că simpatizaţi cu dinsul.