Lectia 24- Vorbiţi mai întâi de păcatele dumneavoastră
Acum cîţiva ani, nepoata mea, Josephine Carnegie, părăsi oraşul ei natal, Kansas, pentru a veni la New-York ca secretară la mine. Avea 19 ani, abia părăsise băncile şcolii şi experienţa ei comercială era, ca să zic aşa, nulă. Astăzi este una dintre cele mai desăvârşite secretare din câte cunosc. Dar la început...
Într-o zi, cînd mă pregăteam să-i fac observaţie, m-am gândit: "O clipă, Dale Carnegie, eşti de două ori mai mare decât fetiţa asta. Experienţa ta este de zece ori superioară faţă de a ei. Cum poţi crede să aibă punctul tău de vedere, judecata ta. Aminteşte-ţi gafele monumentale, greşelile stupide pe care le comiteai când erai ca ea...".
După ce am cântărit totul, cinstit şi nepărtinitor, am ajuns la concluzia că la vârstă egală, performanţele Josephinei erau mult superioare celor ale mele. De aceea, când eram silit să-i fac o observaţie, începeam cam aşa ; "Ai făcut o greşeală, dar ea nu-i mai mare decât multe alte ale mele. Eşti mult mai cuminte decât eram eu la vârsta ta. Am comis eu însumi atâtea prostii că nu mai pot critica pe alţii... Totuşi, nu crezi că ar fi fost mai potrivit să faci aşa ?".
Ne este mult mai puţin penibil să ascultăm lista păcatelor noastre când acuzatorul începe prin a mărturisi cu smerenie că el însuşi este departe de a fi fără greş.
Pentru a modifica atitudinea oamenilor fără a-i jigni sau supăra, respectaţi regula nr. 3: înainte de a critica pe alţii, aveţi grijă de a face observate propriile voastre păcate.