Lectia 26 - Cruţaţi amorul propriu al interlocutorului vostru
Acum câţiva ani, Compania Generală de Electricitate din New-York a fost nevoită să-i retragă lui Charles Steinmetz funcţia de şef de serviciu contabilitate. Steinmetz, care era un geniu de primă mărime în materie de electricitate, era cu totul incapabil de a conduce serviciul contabilitate. Se temeau să nu-l jignească. El era deopotrivă indispensabil dar şi de o susceptibilitate extremă. Atunci, directorii companiei i-au dat un alt titlu: "inginer consilier al Companiei", ceea ce era o numire nouă pentru activitatea ce o desfăşura. Apoi au numit alt şef de contabilitate. Steinmetz era încîntat! Directorii, de asemenea. Mînuindu-l pe marele specialist cu atenţie şi blândeţe, îngăduindu-i să salveze aparenţele, şi-au atins scopul, fără zgomot şi pagubă.
Ceea ce preţuieşte pentru oameni este salvarea aparenţelor. Totuşi, câţi dintre noi se gândesc la asta când e vorba de alţii ? Călcăm pe sentimentele semenilor noştri, ne impunem voinţa, acuzăm, ameninţăm ; mustram faţă de martori pe copiii noştri sau pe funcţionarii din subordine, fără a ne gândi o clipă la reacţiile ce le vom provoca.. Ar fi necesare o clipă de gândire, câteva vorbe bune, o sforţare sinceră pentru a ne uita pe noi şi a-i înţelege pe alţii, ar trebui atît de puţin pentru a îndulci loviturile ce sîntem nevoiţi a le da.
Cruţaţi, deci amorul -propriu al adversarului, lăsaţi-l să iasă cu faţa curată. Este regula nr. 5.