Bietii oameni voiesc sa fie numaidecit fericiti aici pe pamint. Cauta aici o fericire ce nu exista, ce nu poate exista, si in aceasta parere ei se inseala amarnic.

   Unii pun fericirea in placerile acestei lumi, altii in mincaruri si bauturi si, dupa ce au obosit in cautarea lor, vad ca toate sunt desertaciune, pentru ca firea noastra e incapabila de a gusta aici fericirea cea adevarata. Ei se pling de necazuri si incercari, dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca; si, dupa ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri ceresti- care sunt, cum s-a zis, necazurile si amaraciunile-, atunci vom putea gusta si aici fericirea cea adevarata, iar in ceruri a ne indulci de ea vesnic. Fericit este crestinul care in necazuri ramine linistit.           Si ce este fericirea cea adevarata, daca nu dragostea? Si ce este fericirea cea nesfirsita, daca nu dragostea cea fara margini?

   Fericit cel ce se invinovateste pe sine, caci va lua iertare!

   Fericit cel ce alege locul cel mai de jos, caci i se va zice : ,,suie-te mai sus".

   Fericit este sufletul care in mijlocul suferintelor ramine in pace, fara a se descuraja si fara a cirti, caci gindind la cuvintele care zic ca ,, patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie ", atunci cu mai multa dulceata va suferi orice necaz.

   Trebuie, dar, cit vom fi in trup, sa gemem sub greutatea trupului pina va veni vremea sa intram acolo unde se praznuieste o sarbatoare vesnica si plina de toata veselia. Acolo, ceata Proorocilor, adunarea Apostolilor, multimea Mucenicilor, evlavioasa adunare a Cuviosilor si a Marturisitorilor se bucura neincetat cu cintari prea dulci si armonioase. Acolo, oile si mieii, care au scapat de cursele vietii acesteia, se bucura si se veselesc deopotriva, dar in treapta vredniciei deosebindu-se. Iubind, lauda pe Dumnezeu, si laudind, il iubesc pe El. De cinstea unuia se bucura si sunt partasi toti. O, crestinule! Daca atita veselie simti aici in lume cind dobindesti umilinta si-ti vine din plins atita mingiiere, incit se bucura si se veseleste sufletul tau, cita desfatare socotesti ca vei afla acolo unde nu au loc lacrimile si intristarea, ci totdeauna veselie si bucurie! Cita bucurie va primi sufletul tau cind il vor duce sfintii ingeri inaintea dumnezeiescului Tron, ca sa vesteasca lucrurile tale cele bune, necazurile, suferintele, bolile, lipsurile, care pentru Dumnezeu le-ai patimit, rugaciunile, postirile, milosteniile si celelalte faceri de bine! Atunci vei cunoaste vrednicia faptei bune.

   Acolo se vede ce rasplata mare are fapta buna. Acolo se cinta cintarea lui David : ,, Daca nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul meu ". Acolo, multi tineri si prunci mici, care au biruit fragezimea anilor cu fapta buna, acum primesc cununa si se bucura vesnic.

   Daca doriti, sa dobinditi aceasta fericire, rabdati toata strimtoarea ce vine asupra voastra; feritiva de rau si faceti bine.

   De am fi luminati de lumina cea cereasca, am dori aici, in aceasta lume, sa fim pedepsiti si chinuiti, sa fim bolnavi si in lipsa de cele trebuincioase. Am dori amaraciune, primejdii, tot felul de necazuri; sa ne supere vrajmasii si sa ne asupreasca; sa se uneasca toate zidirile impotriva noastra; sa ne facem batjocura oamenilor si sa ne defaime toata lumea; sa se imputineze viata noastra in suferinte si anii nostri in suspinuri, numai sa ne invrednicim imparatiei lui Dumnezeu.

   Nu ne vom putea bucura de bunurile vesnice de nu vom dispretui pe cele vremelnice de aici.