"Nu se poate discuta cu tipul asta", "Toate ganditi la fel…", "Jur ca nu mai fac!" Ca urmare a unui conflict sau a unui dialog nesatisfacator, ni s-a intamplat tuturor sa ne simtim complet goliti, incapabili de a reactiona. Ce s-a intamplat de am ajuns in stadiul acela? Daca ar fi sa credem explicatiile lui Alain Cardon, specialist in jocuri de manipulare, majoritatea problemelor relationale, personale sau profesionale, au la origine jocuri psihologice pe care le executam inconstient.
de Irina Markovits

Jocurile psihologice nu sunt mici amuzamente, nici jocuri de societate, ci sunt jocuri sterile. Nu sunt doar apanajul manipulatorilor vicleni, ci sunt rezultatul unor proaste obiceiuri relationale pe care toata lumea le poate exersa.

Aceste jocuri sunt mult mai usor de observat la ceilalti decat la sine. Totusi, trebuie sa stii ca, daca observi ca o alta persoana se "joaca" cu tine, exista mari sanse ca acea persoana sa creada ca jocul nu este unilateral.

Jocuri pentru a scapa de plictiseala
In cele mai multe companii, este foarte probabil ca membri unor echipe sa isi petreaca peste 50% din timpul dedicat muncii in jocuri mai mult sau mai putin productive. In majoritatea cazurilor, aceste jocuri nu sunt rau-intentionate. Sunt deseori subtile, abia perceptibile, sunt jucate cu finete si umor. Acestea nu fac nici un rau, dar le permit angajatilor sa scape de plictiseala sau de tensiunile de la locul de munca.

Alte persoane continua sa joace in cadrul relatiilor sterile si banalizate. Acestea se joaca de atat de mult timp incat nu ar stii cum sa comporte altfel. Pentru acesti parteneri de echipa, cunoscuti pentru neincrederea, cinismul sau defetismul lor cronic, jocul a devenit normal, un fel de vechi ritual care si-a pierdut, pe parcurs, intelesul. In aceste cazuri, jucate de unul singur, in doi sau in echipa, jocurile psihologice sunt de fapt strategii indirecte de putere, de seductie sau de pasivitate. Rezultatele sunt nesatifacatoare, inutile si devin factori ai ineficacitatii.

Jocurile si rolurile
Unul din modurile cele mai simple de abordare a notiunii de joc este studiul si intelegerea diferitelor roluri pe care si le asuma jucatorii: victima, salvatorul, persecutorul, publicul. Aceste patru roluri sunt deseori jucate alternative de catre protagonistii unui joc.

Sa luam, de exemplu, rolul "victimei", care se gaseste la baza jocurilor de pasivitate. Cum recunosti un jucator care adopta pozitia de victima intr-un joc? Victimele pe care le putem califica drept profesionale isi provoaca, agaseaza si, intr-o anumita maniera, persecuta colegii cu scopul de a fi persecutati la randul lor, pentru a fi pusi la colt, certati, denigrati. Alte victime cauta mai curand sa isi dezvolte relatiile cu potentialii salvatori: aceste personae fac multe greseli la munca, se pun in situatii dificile, cauta ajutorul celorlalti, se plang in permanenta si, in fine, se salveaza.

Cum reperezi un joc psihologic?
Anumite criterii permit sa diferentiezi o simpla neintelegere de un joc de manipulare.

Sfarsitul jocurilor este previzibil - Ca urmare a unui joc, protagonistii isi spun "Eram sigur(a) ca asa o sa se intample" , "Stiam eu…" sau "Ar fi trebuit sa imi dau seama ca se va ajunge aici". Anturajul atent va observa, mai mult intuitiv, ceea ce urmeaza sa se intample inca de la primele miscari ale protagonistilor. Anumiti isi vor spune, poate: "Ia uite, iar incep astia!" sau "Nu au altceva de facut?"

Jocurile sunt repetitive - In anumite firme, jocurile sunt atat de repetitive (la toate nivelurile de ierarhie) incat au devenit ritualuri regulate si previzibile care nu mai surprind pe nimeni. Pana la sfarsitul jocului, rolurile tuturor sunt cunoscute si previzibile, pentru ca pozitiile sunt afisate, si fiecare stie cum si cu cine trebuie sa interactioneze pentru un maximum de previzibilitate.

Jocurile se termina rau, deseori cu o lovitura de teatru - Este vorba de asa-numitul "beneficiu negativ final". Pentru toti actorii, sfarsitul unui joc este marcat de un sentiment negativ, insotit de un sentiment de disconfort si tensiune. Acest sentiment negativ poate fi simtit timp de cateva ore, ca un fel de residuu. In acelasi timp, gandurile care insotesc sentimentele sunt din gama: "Ar fi trebuit sa ii spun vreo doua…" sau "Incepand de acum, sa se tina bine". Sentimentele sunt reciproce in masura in care toti actorii unui joc le impartasesc. Acest fenomen sta, fara indoiala, la baza unor cicluri de razbunare fara sfarsit sau a vendettelor familiale interminabile, in care toti se scalda intr-o energie negativa colectiva, care se auto-alimenteaza de-a lungul generatiilor.

Jocurile sunt rareori jucate constient - Aceleasi strategii sunt reproduse neincetat de catre aceleasi persoane, dar fara ca acestea sa fie constiente sau sa recunoasta jocul. In realitate, protagonistii sunt deseori nefericiti in momentul in care constata ca nu reusesc sa se dezbare de aceste strategii de esec, pe care le constientizeaza prea tarziu.

Cum poti dezamorsa un joc?
Nu exista o reteta pentru a te salva de jocurile de manipulare. E de preferat sa iti folosesti bunul-simt, intuitia si umorul. Daca simti ca esti prinsa intr-o spirala negativa, nu ezita sa tai din scurt conversatia, spunand pur si simplu: "Hai sa incetam cu jocul asta: care este (adevarata) problema si cum o putem rezolva?"

Daca vreun coleg incearca sa iti sece energia jucandu-se de-a persecutorul, treci pe pozitii de atac si trateaza-l drept salvator: "Iti multumesc mult pentru sinceritate si mi-ar parea bine sa beneficiez mai des de experienta ta pentru a rezolva problemele pe care le-ai ridicat in sedinta."

In cazul in care esti sufocata de o victima, evita sa te prefaci in Saint-Bernard scapand-o de responsabilitati si probleme si luandu-le in spinarea ta. Daca vrei cu adevarat sa ajuti fiinta nefericita care ti se adreseaza, nu ii face 50% din munca.

Cum opresti jocul?
Daca vrei sa iesi din angrenajul jocurilor de manipulare la care ai senzatia ca participi, puneti cateva intrebari:

La ce joc am obiceiul sa particip? Sunt vazut(a) drept o persoana cu autoritate sau un pacalici?
Care este obiectivul meu secret?
Care sunt avantajele jocului?
Care sunt rolurile pe care le adopt si in ce circumstante intru in joc?
Care sunt responsabilitatile pe care as vrea sa le asum sau de care incerc sa scap?De ce?
Cine este eventualul "tap ispasitor"? Ce rol joaca aceasta persoana si de ce?

Jocul lui "Da, dar…"
Jocul lui "Da, dar.." este un clasic intre jocurile de rezistenta pasiva si unul dintre cele mai simplu de jucat. Este vorba, pur si simplu, de a pretinde ca esti constienta ca exista o problema, dar si de anumite dificultati insurmontabile de care nu esti responsabila si pe care nu le poti depasi.

Exemplu de dialog:
Seful: - Ioana, fii draguta si ai grija ca dosarul ABC sa fie gata luni dimineata.
Secretara: - Cu mare placere, dar din cauza problemelor de calculator sunt in intarziere cu alte proiecte, asa ca nu pot sa va garantez…
Seful: - Daca chiar ai probleme cu calculatorul, da un telefon la departamentul tehnic sa trimita pe cineva!
Secretara: - Bine, daca doriti, dar stiti cat sunt de ocupati.
Seful: - Cere-i Mihaelei sa te ajute, sa vina mai devreme maine ca sa terminati dosarul.
Secretara: - Bine, dar nu cred ca o sa fie suficient.
Seful: - Fa ce crezi de cuviinta, dar vreau ca acel dosar sa fie la mine pe birou luni dimineata, la prima ora.
Secretara: - Mda, inteleg, si eu as vrea, problema e ca pe moment am foarte mult de lucru. Voi vedea ce pot face.

Jocul lui "Da-mi un exemplu!"
Aceasta bine cunoscuta strategie de evitare este deseori inceputa intr-o maniera foarte subtila: este vorba de a nega un fapt, cerand un exemplu a carui validitate este contestata imediat. Ca si cum faptul de a oferi un motiv unui comportament inacceptabil face din acesta un comportament pozitiv.

Exemplu de dialog:
Ea: - Eu? In intarziere? Cum poti sa spui asa ceva?
El: - Da, tu!
Ea: - Cand? Da-mi un exemplu!
El: - Saptamana trecuta, la intalnirea cu Orgatec SA.
Ea: - Dar stii bine ca aia nu sunt niciodata punctuali, la ce ar fi folosit sa fiu acolo inaintea lor???

Jocul lui "Ar fi trebuit sa imi spui"
Obiectivul fundamental al acestui joc este evitarea responsabilitatilor, evitarea criticilor sau evitarea unei situatii confruntationale. Urmatorul dialog ilustreaza una dintre numeroasele strategii de evitare. Punctul final consta in a incheia conversatia inversand rolurile, pentru ca celalalt "nu stie niciodata sa explice lucrurile cum trebuie."