“De multe ori o rană gravă / E mai uşor de suportat/ Decât o vorbă plină de otravă/Care ucide în noi un gând curat. Doar aripile îngerilor buni/Pot fi aşa de albe şi uşoare/ Ca mâna-ntinsă în semn de împăcare/ Ce domoleşte în noi adânci furtuni”. (Parintele Atanasie, pentru: Biserica din casa)

“Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… (râde…) Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…

Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: ”Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! ad absurdum!! Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!… De aceea, vroiam sa vă spun, fenomenul acesta al credinţei are o forţă extraordinară!… Noi nu practicăm…, n-o trăim…, dar are o forţă extraordinară! Poate învia şi morţii!!!…”

“Totul începe de la mărturisire, spovedanie, cum se spune în popor. Confiere! Ca să clădeşti, trebuie aşternut curat, temelie solidă. Nu poţi porni altfel! Confiere faţă de duhovnic, care are puterea de a lega şi de a dezlega greşelile şi păcatele oamenilor… Şi, când ai conştiinţa că ai aşternutul curat, atunci poţi să clădeşti”.

Va invitam sa cititi mai departe pe blogul surorii Diana, la:

• Cum l-am cunoscut pe Părintele Atanasie Ştefănescu

*

Extrase biografice:

(surse: Constantin Mihai, revista “Rost” si volumul “Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor romanesti“)

“A executat 21 de ani de temnita, fiind eliberat din Zarca Aiudului printre ultimii. A trecut cu demnitate prin inchisorile de la Chisinau, Aiud si Canal, neadmitand niciun compromis.

Impreuna cu parintele Gheorghe Calciu si parintele Amfilohie, la Man.Diaconesti

La Aiud a stat un an in celula cu doctorul Uta si cu Costica Dumitrescu (pr. Marcu de la Sihastria), timp in care au citit impreuna Sfanta Scriptura, s-au rugat si au slujit, dupa puteri, aproapelui. Alexandru Stefanescu a fost mana dreapta a doctorului Uta in tratarea detinutilor bolnavi, dar mai ales facand educatie de cea mai inalta tinuta tinerilor si copiilor”.

“În 1948, este eliberat, prin rejudecarea procesului. După eliberare, revine la Aiud şi se ocupă de memoriile Generalului Petrovicescu. Ajută, totodată, şi familia Coco Dumitrescu, tatăl lui Radu Gyr, soţia şi fiica lui. Rearestat în 1952 şi dus la Canal, lucrează pe şantier cu inginerul Nicola, şeful lui din judeţ. A trecut prin şase lagăre. La Poarta Albă, participă la greva-cursă întinsă de securişti pentru a-i selecţiona pe cei în stare de acţiune şi este condamnat din nou la 20 de ani muncă silnică. În 1956, ia parte la Aiud, la celebra grevă a legionarilor. În momentul reînceperii reeducării din Aiud, este trimis din nou la Zarcă. În 1964, este eliberat cu ultimul lot. Împreună cu inginerul Nicola începe să organizeze o reţea de rezistenţă în judeţul Romanaţi, numai cu cei din închisori. Până în 1989 mai este arestat de două ori şi eliberat“.

“Asa i-a ramas amintirea, vie precum viu este si el: un batranel firav, sprijinindu-se demn in baston, ridicandu-se in picioare ori de cate ori vorbea despre neam si credinta, indragostit de flori si de poezia lui Radu Gyr [de la a carui nastere se implinesc chiar astazi 105 ani, n.n.], inconjurat mereu de copii si cautat de pelerini, care simteau toti ca-si gasesc un loc in inima lui mare. Pe 29 februarie 2008 parintele Atanasie a plecat la Domnul, dar n-a murit, caci “mor numai acei care nu cred”.

Cand epidemia de tifos exantematic a cuprins inchisoarea Aiudului, facand victime atat printre detinuti, cat si printre cei din administratie, doctorul Uta a primit incuviintarea subdirectorului de a efectua deparazitarea completa a cladirilor. Echipe de cate trei-patru detinuti, coordonate de catre doctorul Uta, au pornit la lucru. Nu insa fara incidente…

“Un gardian obtuz la minte incerca sa-i opreasca sa intre pe etajul lui. Sandu Stefanescu, bun colaborator al doctorului Uta la toate actiunile sanitare, care dispunea de o prezenta de spirit deosebita, de un curaj rar intalnit si o agilitate exceptionala, intr-o fractiune de secunda l-a imobilizat pe gardian, l-a dezarmat si l-a incuiat intr-o celula. Apoi l-a adus pe doctorul Uta si pe un alt gardian si i-a spus:

- Dumneata nu vezi cum mor oamenii? Vrei sa duci acasa paduchii infestati de tifos? Iti poti imbolnavi nevasta si copiii si veti muri cu totii. Ar trebui sa-i sarutati mainile doctorului Uta, nu sa-l opriti sa va vindece!

Militianul si-a cerut iertare. Sandu i-a intins pistolul, centura si cheile si a dat mana cu el:

- Acum, iarta-ma si dumneata pe mine, dar vezi ca nu pentru mine am procedat asa, ci pentru tine!’

(Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata)

*

Va mai recomandam in mod deosebit:

• Priviti la esenta lucrurilor – Monahul Atanasie (Petru Voda) (audio si text)
• Povestea zilei, “Sandu Ştefănescu şi un gardian prostănac”
• TRATAMENTE NATURISTE impotriva gripei, racelilor si migrenelor de la Părintele Athanasie Ştefănescu, Medicul detinutilor politic
• Părintele Atanasie Ştefanescu la Radio Romania Actualităţi

• Parintele Atanasie – “Despre oameni si fapte din vatra Aiudului” (video)
  

• Părintele Atanasie – Lumină de om şi de neam românesc (video si text)

Nu exista comentarii »