Fost-a trimis pe pământ
sfântul şi ceresc cuvânt
ca dragostea, virtute mare,
să izvorască din altare.
Şi, veşnic de neînfruntată,
nu e simţire deşartă,
ea pe om îl preamăreşte,
însăşi viaţa o sfinţeşte.

Dragostea nu e vorbită,
însă este numai simţită,
ea se poate împărtăşi
din altarul inimii.
Dragostea este o cale
spre ceruri înălţătoare,
este un miracol sfânt
de la Domnul izvorând.
Agonisire de comoară,
iubirea-i bogăţie rară,
din simţirile sufleteşti
uneşte legături trupeşti.
Dragostea-i o lege sfântă,
i-o poruncă neclintită
cu lauri împodobită
şi-n tot timpul preţuită.
Însă-n veacul de acum
în altar se-aşterne scrum,
flacăra iubirii sfântă
nu mai arde, e-ntreruptă.
Este o dragoste deşartă,
nu ca-a lumii de-altădată,
sentimentele nu mai sunt vii,
iar templele – tot mai pustii.
Dragostea adevărată
buna cuviinţă poartă.
Iubeşte iar şi vei trăi
în curăţia inimii!
doamne ajuta...nicolae----veselin