Una din acuzele pe care le primeşte Biserica în vremurile pe care le trăim, este faptul ca folosirea prezervativului şi a anticoncepţionalelor este considerată un păcat. De aici şi discuţiile că Biserica este învechită, că nu se adaptează societăţii moderne, că-i obligă pe oameni să se chinuie, etc.

Primul motiv pentru care Biserica consideră contracepţia, în toate formele ei, drept un păcat este pierderea responsabilităţii actului sexual. Fugind prin contracepţie de responsabilitatea apariţiei unui copil bărbaţii şi femeile crează un cerc vicios în care toată lumea caută doar plăcerea pentru sine, fără să fie interesat de consecinţele directe şi indirecte ale faptelor sale. Această iresponsabilitate a dus la apariţia unui vagabondaj sexual cu efecte foarte grave asupra societăţii de astăzi şi asupra celei de mâine.

Cei din afara Bisericii şi chiar creştinii sunt indignaţi strigând acuzator la adresa Bisericii: „Cum să nu folosesc anticoncepţionale? Vrei să fac 7 copii? Noi de abia trăim de pe azi pe mâine, de unde să avem bani să-i creştem? Biserica să se mai adapteze că nu mai suntem la ţară când oamenii făceau câte 10 copii şi aveau ce le da de mâncare, muncind pământul. Azi e altceva: stai la servici de dimineaţa până seara, facturi peste facturi, bani pentru haine, pătuţ, jucării, bonă, grădiniţă, şcoala, etc.”

Indignarea mare vine şi din faptul că neprotejându-se niciodată în actul sexual, soţul şi soţia n-au control asupra apariţiei sarcinii. Unii tineri vor un copil după 5 ani de la nuntă, alţii imediat, alţii poate nu vor deloc. E dreptul lor să aleagă dacă vor sau nu copii, şi când anume vor să-i aibă.

Dumnezeu nu obligă pe nimeni să aibe un copil, rămâne la alegerea soţilor timpul la care sunt pregătiţi.  

Paradoxul este că: soţii vor să facă dragoste fără să aibe „stresul” apariţiei unei sarcini şi fără conştiinţa mustrată de Dumnezeu că fac un păcat, dar când se hotărăsc să aibe un copil vor să-l obţină imediat, ca şi cum l-ar comanda online, şi Dumnezeu e obligat să-l distribuie cât mai rapid.

Universul în care trăim a fost creat de Dumnezeu iar una din legile lui este că relaţiile intime dintre un bărbat şi o femeie pot avea ca şi consecinţă apariţia unui copil. Aşa e de când lumea şi asta o putem vedea în regnul animal, iar încălcarea acestei legi este un păcat pentru ca duce la efecte negative atat asupra trupului cat si asupra sufletului. Dumnezeu pedepseşte acest păcat pentru că are consecinţe foarte grave asupra lumii întregi. Partea ciudată pentru oameni este că ajung să-i ceară un copil chiar Celui pe care nu-l băgau în seamă cu ceva vreme înainte.

Da! Astăzi sunt foarte multe cupluri care îşi doresc un copil dar nu-l pot avea, din diferite motive. S-au protejat pâna la un punct şi apoi au hotărât să aibă un copil renunţând la anticoncepţionale, dar încearcă de ani de zile şi nimic.

Există şi un planning familial ortodox, plăcut lui Dumnezeu, şi prin care soţii nu păcătuiesc. Acest planning are două coordonate foarte importante: abstinenţa şi încrederea în Dumnezeu.

Eu şi soţia mea suntem căsătoriţi de câţiva ani şi avem doi copii, pâna acum ceva vreme nu aveam problema aceasta a contracepţiei, dar am ajuns într-un punct în care au apărut discuţiile. La începutul căsătoriei vroiam un copil şi nu ne feream să-l avem. A trecut mai bine de un an şi Larisa nu rămânea însărcinată. Ne făcem ceva griji dar pâna la urmă Dumnezeu ne-a dăruit prima fetiţă, chiar înainte de a ne hotarî să mergem la un medic.

În timpul sarcinii am făcut dragoste de trei ori cred, şi asta la început. Ne-a părut rău, ştiam că am greşit, ne-am spovedit părintelui şi de atunci n-am mai făcut-o. Am stat aproape nouă luni în abstinenţă pâna s-a născut fetiţa noastră. N-a fost uşor, dar eram oarecum învăţaţi din timpul posturilor, când stăteam câteva săptămâni in infranare.

După naştere, am mai aşteptat încă două luni de refacere pentru Larisa şi abia apoi am putut să făcem dragoste. Pentru mine era simplu dar ea era îngrijorată, îi era frică că va rămâne iar însărcinată, chiar dacă alăpta. Ar fi fost foarte greu să fie însărcinată şi cu bebeluş de câteva luni de crescut. Am discutat cu ea, i-am spus că trebuie să avem încredere în Dumnezeu şi totul va fi bine. Uşor, uşor se învăţase cu ideea că e bine să avem şi al doilea copil, şi nu-i mai era frică.

Când cea mică avea un an şi ceva Larisa a rămas iar însărcinată. Iar o perioadă de nouă luni în care a trebuit să ne înfrânăm, pentru ca bebe să fie sănătos şi să nu-i influenţăm creşterea.

După naşterea celui de al doilea bebe lucrurile s-au complicat. Larisei îi era din ce în ce mai greu cu copiii, era ocupată tot timpul, n-avea timp liber deloc şi-mi spunea că nu mai vrea copii, e destul. Din acest punct au început discuţiile. Ea mi-a propus să folosim anticoncepţionale sau prezervative, iar eu refuzam ştiind că e păcat.

Amândoi am stat tare pe poziţie şi nici unul n-a renunţat la ideea lui. Eu i-am spus că dacă ne protejam îşi ia Dumnezeu binecuvântarea de deasupra noastră şi o să-ncepem să dăm de necazuri. A fost deacord, şi a conştientizat cât de mult ne-a ajutat El pâna acum, şi n-ar fi bine să păcătuim, dar totuşi ea n-ar vrea să rămână însărcinată.

Larisa, alăptând, nu avea perioadă menstruală, şi din acest motiv nu existau nici cele câteva zile de infertilitate după această perioadă. Am cazut de acord să nu mai facem dragoste, până în acel moment.

După câteva luni a venit această perioadă, şi pentru că noi credem că ne-ar fi greu şi cu al treilea copil, acum avem relaţii intime doar în acele câteva zile pe lună de infertilitate, după perioada menstruală.

Pentru mine la început era un mare stres, dar m-am liniştit şi m-am acomodat. Astăzi nu mai îmi este greu. Aşa cum poţi sta două luni fără carne postind, aşa poţi sta şi fără relaţii intime. Nu e greu, depinde doar de felul în care te raportezi la această problemă.

Sunt ispitit şi zburdă hormonii în mine când văd pe stradă femei, mai mult sau mai puţin îmbrăcate,  prin reviste, ziare, internet sau TV. Dar asta e doar vina mea, că nu-mi păzesc privirea şi mintea. Focul se aprinde când pui lemne pe el, la fel si pofta sexuala.

Dacă stai liniştit, dacă ai o relaţia apropiată de Dumnezeu şi îţi ocupi timpul toată ziua muncind şi dedicându-l familiei, ispita desfrânării adusă de pofta din tine şi de diavol nu mai are putere asupra ta.

Eu personal, cred din toată inima, că dacă soţii se raportează greşit la sexualitate, se pot raporta greşit la multe alte aspecte ale vieţii.

Vă spun din experieţă: familiile care nu se protejează şi trăiesc după voia lui Dumnezeu mare binecuvântare au şi multă plată primesc pentru asta, şi aici şi în împărăţia cerurilor.

Planningul familial ortodox este trăirea fără de păcat, şi rugându-ne mereu ca Dumnezeu să ne dăruiască copiii pe care-i vrem la vremea potrivită.

doamne ajuta...