Dacă ieri a fost ziua femeii astăzi abordăm un subiect care îi vizează în mod special pe băieţi, fetele neavând tangenţă prea mare cu jocul de poker.

E uşor de observat cum de ceva timp încoace jocul de poker a început să fie puternic promovat pe toate canelele media. Eu personal am rămas uimit când am văzut la televizor o reclamă pentru un website de poker a cărui slogan era: „joacă poker gratis pe pokerstars.net”.

Cine îşi permite să plătească mii de euro pe reclame în prime-time la cele mai vizualizate posturi tv, doar că să promoveze un joc gratis? E clar că aici sunt mulţi bani în joc, iar pokerul se joacă într-adevăr gratuit, dar până când prinzi gustul şi patima te acaparează. Deci gratuitatea aceasta este doar o etapă intermediară de formare a clientelei. Din acel moment îţi dau posibilitatea să joci pe bani reali, pe măsură puterii tale financiare. Din aceast punct încep să se facă banii și tot ce a fost până aici, a fost doar ca să-ţi deschidă apetitul necontrolat.

Da! trăim o revoluţie a pokerului, joc ce n-a beneficiat de asemenea promovare de când s-a inventat. În momentul în care scriu acest articol, pe unul din aceste mari site-uri de poker sunt 254.585 de jucători online care joacă în 9616 turnee. Şi asta doar pe un site așa că gândiţi-vă cam câți oameni joacă poker în întreaga lume.

De ce e aşa captivant pokerul? Cu ce anume cucereşte acest joc sute de mii de oameni din întreaga lume? De ce este mai palpitant pokerul decât macaua sau bridge?

În jocul de cărţi lucrurile sunt relativ simple: ai cărţi mai bune, câştigi! În poker lucrurile stau altfel: poţi câştiga oricând, indiferent dacă ai cele mai slabe cărţi sau cele mai bune, totul depinde de felul cum te percep ceilalţi jucători.

Acum ceva timp am jucat cu prietenii poker fără bani, dar cu chipsuri. Surprinzător, deşi fără miză, jocul devine tensionat, fiind eliminată câte o persoană după ce își pierde toate chipsurile, în final rămânând doar doi. Când joci poker, dacă ai cărţi bune în continuu nu se consideră că eşti bun, ci doar că ești norocos. Dacă ai cărţi slabe şi nu câştigi nimic atunci nu te compătimeşte nimeni, ci abia aşteaptă să te prindă la colţ şi să te elimine. Dacă blufezi, pariind mulţi bani cu cărţi slabe în mână, atunci ai şansa să câştigi manipulând percepția adeversarilor. Dacă blufezi prea des s-ar putea ca unul din cei de la masă să intre în joc cu tine şi să-ţi plătească cât ai cerut şi atunci pierzi neavând nimic în mână.

Un jucător de poker bun este cel imprevizibil, un om greu de citit, care blufează când nu te aştepţi sau iese din joc cu mâini foarte bune, doar ca să nu-i înveţi jocul. A fi jucător bun de poker înseamnă a te dedubla continuu, în încercarea de a înșela așteptările adversarilor. În unele cazuri aproape că nu contează cărţile, războiul psihologic fiind cel mai important.

Întrebarea pe care mi-am pus-o este următoarea: „e păcat să joci poker, chiar şi fără bani?”

La prima vedere jocul de poker nu e nimic mai mult decât un joc, la fel ca şi macaua sau șeptică, urmând un set de reguli care trebuiesc respectate, stimulând mintea şi antrenând oamenii într-un joc care ar trebui să-i unească şi mai mult, şi să le cizeleze anumite părţi ale comportamentului egoist.

Totuşi pokerul nu e un joc ca toate celelalte. Aici regula „cel mai bun câştigă” are alt sens. Ca să fii cel mai bun, jocul de poker te învaţă să fii şmecher, te învaţă să câştigi necinstit, disimulând adevărata valoare a cărților tale de joc prin miza mare pe care i-o fluturi în faţă corespunzătoare unei mâini proaste, sau prin miza mică de început corespunzătoare unei mâini bune. Astfel îți minți adversarul din strategia mincinoasă pe care o adopți. Pokerul îţi cultivă un comportament egoist, bazat pe dorinţa de a câştiga cu orice preţ, chiar şi atunci când adversarul are cărţi mai bune decât tine.

Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să avem o atitudine sinceră: "Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este". Prin aceste cuvinte Domnul acuză atitudinea făţarnică, manipulatoare, fie ea exprimată în cuvinte, gesturi sau fapte.

Mai mult decât atât, manipularea psihologică caracteristică jocului de poker, duce la efectul neîncrederii față de partenerii de joc. Deși aceste două coordonate, respectiv manipularea și neîncrederea, sunt privite ca inofensive în cadrul jocului de poker, totuși ele reprezintă sămânța răutății ce poartă masca nevinovăției, dar care odată întrate în suflet, se răsfâng dincolo de cadrul jocului, adică în viața de zi cu zi, iar lucrul acesta se întâmpă aproape imperceptibil.  

Unii jucători de şah poartă ochelari în timpul jocului tocmai pentru ca sinceritatea ochilor să nu le trădeze scopul: de a câştiga cu orice preţ. Se spune că ochii reflectă cel mai bine personalitatea omului, blândeţea sau asprimea lor spunând foarte mult despre o persoană. Acoperirea ochilor, simbolistic reprezintă o astupare a ferestrelor prin care lumina intra în suflet.

Răspunsul e simplu pentru mine: Da, e păcat să joci poker atât timp cât încerci să fii şmecher şi să-ţi înşeli adversarul. Fotbalul, basketul, hokey-ul, handbalul, patinajul artistic, etc.... toate aceste jocuri te învaţă să fii disciplinat şi să câştigi antrenându-te serios. Te învaţă să joci în echipă şi să laşi egoismul la o parte, te-nvaţă să pierzi şi să realizezi că de multe ori e mai important să participi decât să câştigi. Performanţa vine prin muncă multă şi prin experienţă.

Pokerul te învaţă să fii făţarnic, să-ţi ascunzi sentimentele şi să minţi.

Poate şi de aceea există acest miraj al pokerului pentru că cei mai buni jucători par a stăpâni o psihologie mai înaltă, par a avea calităţi magice şi mai presus de firea omului, prin care ştiu mereu când să mintă şi când să spună adevărul, când să intre-n joc şi când să iasă, când să parieze sau când să se retragă. E uşor să te împătimeşti de poker, aşa că „nu încercaţi asta acasă!”

Pentru cei care joacă poker "for fun", cu prietenii, pe telefon, sau pe net, e bine să ştie că vor ajunge la vorba unui prieten de al meu: „Dacă nu jucăm pe o miză n-are farmec. Facem o diplomă pentru cel mai bun şi tot dăm ceva învingătorului. Sau jucăm pe bani puţini, pe 1 leu, dar măcar să fie o miză”. De la această atitudine şi păna la a juca pe bani mai mulţi nu este decât un singur pas.

Jocurile de noroc încurajează lenea, dând dependență cu timpul iar când intră şi banii în joc creează cuiburi de golănie. Pokerul e un joc de noroc prin care poţi câştiga bani mulţi şi repede, fără muncă şi fără stres, şi mai ales necinstit.

Ceea ce poate părea o joacă de copil, sau o pierdere de vreme... se poate trasforma în patimă cu consecinţe serioase asupra vieţii proprii şi a celor din jur...

doamne ajuta..