In evanghelia de astazi Mantuitorul se roaga Tatalui pentru sine, pentru apostoli si pentru cei pe care Tatal i-a dat Lui. De aceea am si ales sa deschid acest articol cu vorbele Mantuitorului, sa vorbim despre ele, dar nu numai sa vorbim, ci si sa credem in ele:

,,Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt".  [Ev.Ioan 17]

Cat de multa iubire, caldura ascund aceste cuvinte! Pacat ca unii dintre noi, desi ascultam Sfanta Evanghelie nu le intelegem! E foarte greu sa nu intelegi atunci cand ti se spune! Unii nu inteleg nici Sfanta Liturghie, dar pentru a o intelege gasim in Sf. Evanghelie raspunsul tuturor intrebarilor noastre. Cum le gasim? Imaginati-va o incapere si o usa. Vreti sa intrati in aceasta incapere dar nu aveti cheie. Dragii mei, cheia intelegerii este Sfanta Evanghelie. Nu putem sa credem in El, fara sa stim ce se ascunde in aceste vorbe ale Domnului Nostru Iisus Hristos.

Multi tineri credinciosi si nu numai, si-l imagineaza pe Hristos si il idolatrizeaza. Vad in El cu totul altceva. De ce oare? V-ati pus aceasta intrebare? Ei nu Il cunosc. E simplu sa spui ca il cunosti pe Dumnezeu, cand defapt tu ti-l imaginezi in mintea ta. Dar cu ce ramai, iubite om? Cu ce pleci acasa dupa Sfanta Liturghie, cu Hristos cel imaginat de tine sau cu Cel Adevarat?

Cei ce se numesc credinciosi si nu Il Cunosc cu Adevarat cer foarte multe de la Tatal si au foarte multe asteptari de la El, dar daca intrebi acum pe cineva dintre acestia ce isi doreste cu adevarat de la Domnul, cred ca ar spune orice in afara de mantuire. Cati dintre noi ii cerem seara Domnului la culcare mantuire? Foarte putini. Desi spunem ca avem credinta, ca mergem la Biserica, ca facem fapte bune tot nu ne dorim mantuirea in sufletele noastre.

Lumea nu s-a nascut pentru Hristos! Ci Hristos s-a nascut pentru lume, a indurat atatea patimi, s-a rastignit si a Inviat! Pentru cunoasterea si marturisirea Adevarului in lume. Cati oameni simt ceva atunci cand rostesc Crezul? Vorbele puternice ale cunostintei ne apasa si simtim nevoia sa-L Marturisim pe Dumnezeu! Daca nu am simti prezenta Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant, nu am mai rosti Crezul in mijlocul Sf Liturghii.

Vorbeam de mantuire si ma gandeam la cei care s-au mantuit si au renuntat la ea. Ce se va intampla cu acesti oameni?Cum spune si Sf Ioan Gura de Aur: "Aşadar, de vreme ce Domnul tuturor este atât de iubitor de oameni, să nu fim nepăsători faţă de mântuirea noastră. Ne aşteaptă împărăţia cerurilor, pe care ochiul n-a văzut-o şi urechea n-a auzit-o şi la inima omului nu s-a suit. Nu trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să n-o pierdem? Nu trebuie să dăm ceva, fie şi cât de mic, pentru a le dobândi pe cele mari şi nepreţuite?

Să ne pocăim, deci, să obişnuim mâinile noastre să dea milostenie, să ne smerim, să ne întristăm, să plângem. Toate acestea sunt mici. Mari, mai presus de puterile noastre, sunt cele pe care ni le va da Dumnezeu, raiul şi împărăţia cerurilor, în care fie să intrăm cu toţii, cu harul Lui. "Deci sa lasam nepasarea, pacatele... sa ne lepadam de duhurile cele rele si sa fim si noi Una, cum este Tatal si cu Fiul. Nu uitati ca Dumnezeu salasluieste in inima cea care Crede si Il iubeste pe El.. Vom vedea pe Dumnezeu, doar daca vom avea inimile curate! Sa ne grabim sa facem curatenie in camera sufletului nostru cat mai repede si pasii nostrii spre Domnul sa-i indreptam pentru mantuirea noastra.

Doamne ajuta!