Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă şi prin lene
Te bicium cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ură ca de fiară
Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte rele şi din stricăciune.
Te ţintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate
Iar împletim blestemele de tată,
Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată.
Tu iarăşi zici, în blândă rugăminte;
"Nu ştiu ce fac. Îngăduie-i, Părinte".
(Zorica Laţcu - Maica Teodosia)