Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuieşte sfinţirca bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viaţă purtător. Şi se mai face şi pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârşit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaş.

Biserica aceasta şi-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea şi Machelie. Fiind acela om bun şi prea blând, mai înainte de a se sui pe tronul împărăţiei, pe când se număra încă între oamenii obişnuiţi, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Şi ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-şi astâmpere  setea. Iar Leon, pătrunzând în desişul din apropiere, căuta apă; căci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori şi desişuri de verdeaţă creşteau pe el. Şi negăsind pe acolo apă, s-a întors întristat. Dar pe când se întorcea, i-a sunat în urechi glas de sus, care i-a zis: «Nu e nevoie să te osteneşti, Leone, căci apa este aproape!».

Dar întorcându-se din nou, Leon căuta. Şi ostenindu-se iarăşi mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis: «Pãtrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând eu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ca ochii lui cei întuneeaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme». A făcut deci Leon precum îi spusese glasul şi îndată orbul a început să vadă. Şi ajungând Leon împărat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede şi astăzi.

Minuni nenumărate s-au fãcut în acea biserică. După oarecare trecere de vreme, şi Justinian, marele împărat al romanilor; care suferea de o boală grea, a dobândit aici vindecare; mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvântului, a ridicat o biserică şi mai mare, care însă, crăpându-se de diferite cutremure, a fost rezidită în cele din urmă de către împăratul Vasile Macedoneanul şi de fiul său, Leon Înţeleptul. Pe vremea lor, izvorul de aici a şi săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe boli şi a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime şi alte suferinţe.

A înviat izvorul acesta şi un mort; acesta era din Tesalia şi, plecând el cu corabia spre izvor, s-a săvârşit pe cale. Când era să moară şi-şi dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la biserica Izvorului şi să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut aşa, iar mortul,  fiind stropit cu apă, a înviat.

După multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându-se Născătoarea de Dumnezeu, a sprijinit-o până ce mulţimea strânsă din împrejurimi s-a scurs afară. Apa aceea, când a fost băută, a alungat mulţi demoni şi a slobozit pe cei legaţi din temniţe. Pe împăratul Leon Înţeleptul l-a vindecat de piatră la rinichi şi a potolit frigurile foarte cumplite ale soţiei lui, Teofana; şi pe fratele lui, Ştefan patriarhul, l-a izbăvit de oftică şi pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de nişte friguri prea cumplite, ca şi pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduít de o boală de rinichi. Pe o femeie cu numele de Shizina a izbăvit-o de o boală de stomac. Iar împăratul Roman Lecapenul s-a tămăduít cu apă de la acest Izvor de o boală de stomac; la fel, şi soţia lui.

În Haldeea, Maica Domnului a vindecat pe călugărul Peperin şi pe ucenicul lui, la rugăciunea lor; la fel, şi pe călugărul Matei şi pe Meletie, care fuseseră pârâţi împăratului. A mai vindecat şi pe nişte înalţi dregători şi pe mulţi alţii, pe care cine i-ar mai putea spune?

Ce limbă ar putca istorisi câte minuni a făcut apa aceasta şi câte continuă să facă până astăzi? Mai multe decât picăturile de ploaie şi decât mulţimea stelelor şi a frunzelor sunt minunile care se săvârşesc acolo şi în zilele noastre. Căci a vindecat, mai presus de fire, ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi abcesele aducătoare de moarte, cărbunele (buba neagră) şi lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi alte boli de  femei şi boli ale sufletului, lăcrimarea ochilor şi albeaţa şi scăderea vederii. Încă a mai vindecat de boala idropicei pe Ioan Varanga, iar pe un alt Varanga l-a tămăduít de buba cea rea. Şi pe ieromonahul Marcu l-a scăpat de boala pojarului şi pe călugărul Macarie, de sufocarea (astmul) care-l chinuia de cincisprezece ani şi totodată de piatră la rinichi.

Şi alte foarte multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm în cuvântul acesta, pe care le-a săvârşit şi le săvârşeşte fără încetare apa izvorului aceluia.

Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pe noi. Amin.

(Penticostar - slujbele de la Dumnica Paştilor până la Duminica Tuturor Sfinţilor)

                                                                                                         Tinerii in Biserica - Predici la duminici si sarbatori