Nu obisnuiesc sa cer lucruri oamenilor apropiati mie si asta pentru ca Dumnezeu a avut grija ca intotdeauna sa-mi ofere ce-mi lipseste. Nu scriu pentru mine, ci pentru copiii al carui glas nu se aude. Pe langa noi timpul trece deosebit de repede si cateodata nici nu ne dam seama ca in spitalul prin fata caruia tocmai am trecut cineva asteapta de durere timpul...sa se vindece. Nu ai cum saintelegi suferinta decat daca treci prin ea, si cred ca in spatele mastii pe care o purtam zi de zi, se ascunde un suflet sensibil.
Nu vreau sa insir multe cuvinte aici fara vreun sens, insa exista oameni care au nevoie de noi, inca mai au nevoie de noi si traim in fiecare zi cu ei, locuim aproape de ei. In afara de durere, copiii inca mai cred in povesti si ma intreb, de ce sa nu le oferim o zi de poveste? Poate este tot ce le-a mai ramas...poveste...speranta...Dumnezeu...
Daca crezi ca merita sa te opresti o clipa si sa ajuti un biet suflet, fa-o cu inima deschisa, si cred cu tarie ca niciodata nu-ti va parea rau....
DOAMNE AJUTA..
Inapoi la blogul 2016 2016, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253Dvesi%2526blogentry_id%253D5176&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
