Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.)  și  ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

Și orice crez de viață ai avea, nu se poate să nu-ți stea mintea-n loc ca să te întrebi: Cum e posibil ca istoria lumii să fie împărțită în două de  un eveniment atât de banal ca nașterea unui prunc? Cum e posibil ca locul de referință al resetării timpului omenirii să fie un grajd de vite?

E scandalos pentru omul născut în secolul vitezei, în era informației și a super-tehnologiei, să se gândească că trecerea timpului se măsoară în funcție de un eveniment atât de banal. Și nu, nu bisericile, crucile de pe morminte s-au cărțile de cult reflectă cea mai vie prezență a acestui Iisus în timp, ci cotidiana măsură a timpului:

Ceasurile de prin dormitoare, de prin centrele orașelor sau de la mâinile managerilor au ca punct de pornire nașterea acelui Iisus din Betleem.

Laptopurile, serverele, iPad-urile și iPhone-urile la care citim, scriem și lucrăm zi de zi au un ceas care ne arată continuu ziua, luna și anul care au ca punct de plecare nașterea acestui Iisus.

Temporizarea traficului din intersecții, orele de zbor ale avioanelor și cursele navelor maritime sau fluviale, cu datele lor de început și sfârșit sunt în strânsă legătură cu nașterea acestui Iisus.

Programul de serviciu cu, cu ora de venire și plecare, au ca dată de referință nașterea aceluiași Iisus. Până și cartea de identitate a fiecăruia dintre noi, cu data nașterii este în legătură directă cu data nașterii acelui prunc Iisus.

Toți oamenii, fără excepție, fie că ne place sau nu, suntem cusuți de la naștere până la moarte, de firul istoriei care pornește de la acest prunc Iisus. Și toate acestea te fac să te întrebi cum a putut un prunc să schimbe într-atât de mult cursul istoriei încât să reseteze efectiv timpul? Nu au putut să facă o așa grozăvie nici geniile cu inteligența lor, nici bogații cu averea lor, nici împărații cu armatele lor, dar a făcut-o acest Iisus fără școală, fără avere și fără putere. Au tăiat  împărații hotarele lumii cum au vrut, au despicat astronauții bolta cerului, au tăiat oamenii de la rocă până în diamant, numai timpul lumii l-a tăiat în două un prunc. Oricâte surprize a avut omenirea de-a lungul timpului, mai mare decât ruperea și măsurarea timpului prin nașterea unui Prunc nu a fost niciuna.

Cum ar fi putut un prunc să aibe un așa impact asupra omenirii încât i-a despicat  măsura timpului în două dacă nu ar fi fost el însuși din afara timpului și stăpân peste timp? Oricine este în timp se supune implicit timpului și deci trecerii lui care înseamnă: îmbătrânire, moarte, degradare și uitare. Numai acest Iisus sfidează trecerea timpului de vreme ce prezența lui este atât de vie până astăzi, și pe cât trece timpul mai mult pe atât se vede că acest Iisus are Ceva care nu-i din timp. Și acest Ceva este firea cea Dumnezeiască ascunsă în carnea omenească.

Iisus este Veșnicia născută în timp, pentru ca oamenii să aibe timp ca să se nască în Veșnicie....

DOAMNE AJUTA..