Comunitate - 2016 2016's blog - Despre deznădejde

Despre deznădejde

Postat: 2.03.2012 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

După cum Domnul Se întristează când vede primejduită mântuirea sufletelor noastre, tot aşa ucigătorul de oameni diavol se mâhneşte când vede pe om venindu-şi întru sine şi întorcându-se de la păcat. De aceea, multă sârguinţă pune el să ducă pe păcătos la deznădejde. Iuda, vânzătorul, a fost laş şi neîncercat în luptă şi de aceea vrăjmaşul văzându-i descurajarea, s-a năpustit asupra lui şi l-a silit să se spânzure. Dar Petru – piatra cea tare - când a căzut în păcatul cel înfricoşat (al lepădării de Domnul), ca unul ce era încercat în lupte, nu s-a descurajat şi nu şi-a pierdut cumpătul, ci a vărsat lacrimi amare din inimă zdrobită şi vrăjmaşul, văzând lacrimile lui, şi-a simţit privirea arsă ca de foc şi a fugit departe de el, gemând de du-rere. Tot aşa învaţă şi Preacuviosul Antioh, zicând: «De se va abate peste noi deznădejdea, să nu ne supunem ei, ci, întărindu-ne şi îngrădindu-ne cu lumina credinţei, cu mare bărbăţie să spunem duhului celui viclean: „Ce este nouă şi ţie, înstrăinatule de Dumnezeu, căzutule din cer şi robule viclean? Tu nu vei reuşi să ne faci nimic. Hristos, Fiul lui Dumnezeu are putere şi asupra noastră şi asupra tuturor; iar tu, pierdutule, depărtează-te de la noi!» întrarmaţi cu Sfânta Lui Cruce vom zdrobi capul lui de şarpe...