Un frate a vrut odată să picteze chipul Părintelui Serafim, dar el n-a vrut, zicând: „Cine
sunt eu, sărmanul, ca să-ţi dau voie să pictezi chipul meu? Se pictează cele trei feţe ale lui Dumnezeu şi chipurile sfinţilor. Dar noi, păcătoşii, merităm oare atâta, ca să se picteze chipul nostru?“ Iar când fratele a continuat să-l roage, zicând că sunt mulţi care doresc acest lucru din râvnă curată, atunci stareţul a răspuns hotărât: „Noi suntem datori ca totdeauna şi în toate împrejurările să înlăturăm pricinile slavei deşarte, chiar de la început“.....
DOAMNE AJUTA..