Denis de Rougemont, “Partea Diavolului”- copy-paste:)
Teoriei spaţiului vital îi corespunde la nivel individual teoria dreptului pasiunii.Iubirea face să sară în aer alianţa căsătoriei. Forţa amorului primează asupra dreptului jurământului.“Iubirea” modernă este un imens faliment intim al civilizaţiei noastre.Partea Diavolului în iubire este pur şi simplu tot ceea ce nu este iubire. Căci Diavolul este cel care nu iubeşte.“Nici o epocă nu a vorbit mai mult despre iubire, cu atât de puţină exigenţă reală. Diavolul ne-a făcut să numim “iubire” o vagă obsesie contagioasă al cărei focar în epoca modernă a fost literatura romantică şi căreia romanele şi filmele îi sunt agenţi de difuzare. Această obsesie a devenit marea afacere acivilizaţiei noastre în vreme de pace – religia celor care nu mai voiau religie.Imperiul său s-a întins peste domeniile cele mai eteroclite, de la misticismul literar până la publicitatea din metrouri. Nu veţi face doi paşi într-un oraşfără a găsi vreo aluzie la ea. Ea domneşte asupra enormei industrii afilmului, asupra industriilor editurilor şi asupra librăriilor, asupra vânzării parfumurilor, asupra activităţii a milioane de avocaţi şi medici, asupra revistelor ilustrate, asupra comerţului de mode. Şi asupra multor altor lucruri! Căci ea a modificat scara noastră de valori. Supraaprecierea extravagantă a dragostei – înţeleg prin aceasta acea formă de obsesie care seamănă cu iubirea adevărată aşa cum seamănă oraşul Lyon cu un leu – a depreciat treptat în epoca noastră simţul şi respectul ţinutei morale, al sacrificiului pentru binele comun, al virtuţilor virile şi aspre.
Fericirea individuală a devenit tabuul nostru: semn de decădere a unei civilizaţii.Augustus, obligat să aleagă între tronul său şi Berenice, o îndepărtează pe femeie. În acelaşi caz, Windsor abdică, în aprobarea mulţimilor.” (p. 132)Ceea ce deosebeşte dragostea în secolul nostru, ceea ce ar trebui să-idescalifice în mare număr pe cei care se prevalează de ea, este tocmai nuanţade obsesie şi uşurinţă cu care se arată că i se cedează.Satana ştie că dragostea este domeniul prin excelenţă al confuziilor dintre viciu şi virtute.
Ar trebui un criteriu permanent pentru a califica drept egoism, ură saumaladie psihică orice dragoste ale cărei roade sunt amare, privând-o astfelimediat de drepturile sale absolute.