Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfăteze auzul - își vor grămădi învățători după poftele lor și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” ( II Tim. 4, 3-4). „Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” (II Tim. 3, 12-13) 

Arhiepiscopul Averchie se temea că duhul Bisericii ortodoxe va fi înlocuit de o concepţie papistă a Bisericii, şi că, în viziunea credincioşilor conducătorii ortodocşi vor fi ca nişte “minipapi” şi vor pune în umbră pe Hristos drept Cap al Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identificată înainte de toate cu o administraţie, atunci Antihrist va avea o uşă deschisă către inimile oamenilor şi cu puţin efort îi va transforma în slujitorii săi devotaţi. Cu înţelegerea lor greşită a Bisericii, vor face lucruri – “pentru binele Bisericii” – opuse poruncilor şi voinţei lui Hristos. Arhiepiscopul Averchie dimpreună cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat să ne pregătim pentru vremurile catacombelor, când harul lui Dumnezeu s-ar putea să fie luat de la <<organizația bisericească>><> și să rămână numai grupuri de credincioși.

SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.33 Sfântul Teofan Zăvorâtul: “Creştinismul ortodox îşi pierde sarea” (cf. Matei 5:13). Arhiepiscopul Teofan de Poltava: „Toți cei ce iubesc Adevărul trebuie nu numai să urmărească semnele vremurilor, ci să şi tragă urmarea logică din ceea ce văd. În ce priveşte treburile Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul din cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci „stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste „stele” sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc., 1, 20). Decăderea religioasă şi morală a episcopilor este, aşadar, unul din cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă. Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învățăturile de credință sau, aşa cum zice Apostolul, când „voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7). Apostolul porunceşte ca astfel de oameni să fie „anatema”. El zice: „Oricine vă va binevesti în afară de ceea ce ați luat, anatema să fie” (Gal., Mai mult, vei fi judecat de Dumnezeu dacă vei rămâne nepăsător față de abaterea de la adevăr: „Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece -, am să te vărs din gura Mea” (Apoc., 3, 16). Nori grei întunecă zările lumii. Judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor săi şi asupra creştinilor fățarnici, începând cu ereticii şi ierarhii (n.n. şi creştinii) căldicei se apropie.

”Fără-ndoială, pentru ca cele de mai sus să se împlinească, trebuie ca social, politic, economic lumea să fie adusă în stadiul „zero”, adică infrastructura mondială fie de aşa natură încât totul să poată fi condus de pe un singur tron. Aceasta înseamnă desfiinţarea graniţelor, adormirea conştiinţei de neam şi ţară, amestecarea tradiţiilor, uniformizarea financiară şi unirea religioasă. O unitate în diversitate, un sistem de integrare a tuturor în toate despre care spune Cartea Apocalipsei (13:16-18). Când va fi un singur stat, o singură monedă şi o singură credinţă, atunci va veni Antihristul”. 37

”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală privitor la cele ce țin de credință și de adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.” (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sf. Apostoli şi Sf. Părinţi... Şi, deci, dezbinaţi de Biserică,schismatici sunt toţi cei care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii”. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

”Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut. Și dacă unul singur ține Adevărul, acolo e Biserica, nu e numai o fracțiune din Biserica, e toată Biserica. Adevărul poate fi la unul singur.., pentru că apărând Adevărul toate Cerurile știu, toți Sfinții și nu te lasă… Voi nu vă dați seama ce durere ai când ești un om vândut, lepădat. Și a nu apăra Adevărul e groaznic, e o suferință teribilă... vreți să fiți fericiți? Muriți pentru Adevăr”. (Pr. Arsenie Papacioc)

Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința”.

Sfântul Ignatie Brianceaninov :

 <<Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. PăstoriiBisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsăînţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugândcreştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe cemâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă,se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Încotro s-oapucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spremântuire, ci spre pierzanie veşnică?E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţiducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals.

SF.TEODOR STUDITUL;foarte important raspuns dat unei credincioase de catre sfint:

 Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar[2]. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul învinuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne face familiari diavolului.Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum de­spre acest lucru nu văd, decît că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfînta Liturghie.Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut-o din frică – asta fiind întrebarea ta – chiar şi atunci el nu are îndreptăţire.Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte şi de împărtăşirea eretică şi de toată răutatea. I

„Tăcerea în vreme de primejduire a credinței este totuna cu apostazia.” (Sf. Nicodim Aghioritul) „A trece sub tăcere cuvântul Adevărului este totuna cu a te lepăda de Hristos.” (din procesul Sfântului Maxim Mărturisitorul).

Sfântul Grigorie Teologul: ”Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti!

„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sf. Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sf. Ignatie Teoforul).