Stau şi mă gândesc uneori, cât de mare dar e Iubirea… Cu ce bucurie mare ne-a înzestrat Dumnezeu când ne-a sădit în suflete această minune. Păi să explic de ce cred asta… şi mă gândesc cum ar arăta omul fără iubire… un om sluţit de problemele cotidiene, un om urât, lipsit de bucurii. E suficient atât…deja e prea sumbru… mai bine să ne gândim ce bucurie mare e iubirea.
Ziceam în titlu, că tămăduieşte…păi…vindecă de orice, asta nu o spun numai eu, ci toţi cei care au simţit-o: dar nu numai tămăduieşte…îl şi îndulceşte. Iubirea e ca mierea…trece orice amar, îl face dulce, îl anulează, dar mai presus de toate, IUBIREA ÎNALŢĂ SUFLETUL LA CER. Aşa îmi place mie să cred, că prin iubire, avem sufletul mai aproape de Dumnezeu, aşa cum se scrie şi în Sf. Scriptură:
“Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt”. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:2).
Bunul Dumnezeu să ne înmulţească tuturor această bucurie de a iubi curat!