• Cititi si: Sfantul Teodor Studitul – intarire si sprijin pe calea marturisirii si a patimirii pentru Hristos

CUVANTUL39

TRĂIND UNITI, ÎN PACE ŞI CU DRAGOSTE,

VOM FI ADEVĂRAŢI UCENICI AI LUI HRISTOS

“Parinţilor, fraţilor şi fiii mei, cu darul lui Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, Care dă viaţă la toată făptura, si cu ajutorul rugăciunii părintelui nostru vă văd într-o stare vrednică de laudă. Căci s-a uscat rădăcina ce răsărise între voi din pricina păcatelor mele, adică rădăcina sfăzii, a pismuirii şi a mândriei deşarte. Iar lucrul acesta, după cum v-am mai spus, este un dar al lui Dumnezeu şi o lucrare a nevoinţelor voastre, nu a smereniei mele; că eu nu pot face altceva, decât să vă port de grijă, să vă îndemn şi să vă ajut să lucraţi cele dumnezeieşti şi cuvioase.

Deci, fiii mei, pentru că aţi arătat ascultare şi supunere şi pentrucă v-aţi nevoit câte puţin, iată aţi ajuns în stare să dobândiţi pacea, bucuria, credinţa curată, unirea nedespărţită, întristarea mântuitoare, răspuns bineprimit, umilinţă dumnezeiască, smerenie întemeiată, dragoste frăţească, dorinţă de patria voastră adevărată şi de pocăinţă. Şi în toate, precum zice Apostolul, v-aţi tocmit şi v-aţi alcătuit curaţi spre lucrurile cele cuvioase. Bine este cuvântat Domnul că ne-a cercetat pe noi şi mântuire a făcut norodului său, că voi sunteţi norodul său, norod ales, si a ridicat cornul mântuirii noastre, prin starea cea bună, care de curând s-a zidit între voi.

Aceasta este bucuria voastră, fiii mei, este slava şi cinstea voastră. Se socoteşte înţelepciune, bucurie, ştiinţă şi cunoştinţă desăvârşită, să ai viaţă lăudată şi curată spre plăcerea lui Dumnezeu, precum zice şi un oarecare filozof elin (folosesc uneori şi zisele elinilor): „Pe acela numesc înţelept, care are viaţă curată şi neîntinată, măcar de ar fi si neînvăţat”. Dar, de vreme ce ei nu se sileau decât să grăiască ceva iscusit sau să asculte ceva ciudat, şi totuşi laudă viaţa cea bună ca fiind mai de cinste, cu atât mai vârtos se cade nouă să urmăm acest canon.

Deci o fiilor, înţelepţiţi-vă, ca să vă temeţi de Dumnezeu şi să păziţi poruncile Lui, ca darul Lui să vă arate vase alese ale Duhului Sfânt, alcătuite, spre tot lucrul bun. Că oriunde va locui Tatăl, Fiul şi Sfânt Duhul prin curăţenia sufletului, acolo vor fi şi bunătatea, înţelepciunea, dragostea, învăţătura şi ştiinţa. Iar unde nu locuieşte Dumnezeu, acolo este mozaviria, înşelăciunea, minciuna, nebunia şi toate celelalte răutăţi.

Aşadar luaţi aminte la citiri şi la cuvântul Scripturii. Citiţi, nu ca să vă mândriţi, ci pentru mântuirea voastră, nu spre călcare, ci spre paza poruncilor. Pricepeţi ce vă zic, că aveţi înţelegere. Păziţi limba voastră de rău, mai ales cei tineri cari sunteţi plecaţi către cuvinte de ruşine, grăitori de rău şi mai cu seamă nu vă puteţi stăpâni limba plină de otravă omorâtoare, prin care mulţi deseori şi lesne cad în păcat. Deci nu faceţi între voi adunări rele, nu faceţi prieteşuguri viclene. Să nu se facă hoţii şi răpiri pentru punga fiecăruia din slujbele la care sunteţi orânduiţi, precum au făcut Anania şi Safira. Nu faceţi sfaturi rele şi vicleşuguri în ascuns, ca fariseii şi saducheii. Nu mai ziceţi: al meu şi al tău, că din aceasta curge toată răutatea. Cele, vechi au trecut, iată s-au făcut toate nouă. Pentru aceea să nu mai pomenim cele vechi, ca să scăpăm de patimile de atunci, nu să aţâţăm focul gândurilor între noi.

Eu, fiii mei, cred despre voi cele mai bune lucruri mântuitoare de suflet. Pentru aceasta am spus prin grai cele de mai înainte. Cu mare osârdie să ne silim şi să ajungem la limanul lin şi paşnic, scăpând adică din noianul mării plin de primejdii şi de înfricoşate furtuni, să nu ne mai întoarcem cu pofta la cele trecute, ci să ne odihnim cu pace la limanul smereniei, în toate zilele vieţii noastre, în Hristos Iisus Domnul nostru Căruia este slava, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

CUVÂNTUL 74

DESPRE HARUL ŞI MAREA DRAGOSTE A LUI DUMNEZEU PENTRU NOI, DESPRE VRĂJMĂŞIA DIAVOLULUI ŞI DESPRE SMERENIE

“Fraţilor şi părinţilor, astăzi este începutul anului şi Evanghelia ce se citeşte, zice aşa:

„Duhul Domnului este asupra mea, prin care M-a uns şi M-a trimis să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima, să vestesc robilor slobozenie şi orbilor vedere, celor zdrobiţi, tămăduire si să vestesc an primit Domnului”.

Adică Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis de Tatăl pentru iertarea şi mântuirea lumii, ca noi orbii să vedem, noi robiţii să ne slobozim, noi smintiţii să ne îndreptăm. Iar orb este cel ce caută veselia şi petrecerea lumii acesteia, rob este cel supus gândurilor netrebnice şi stricat este cel sfărâmat de păcate. Pe aceştia toţi Domnul îi vindecă nu numai trupeşte, ci şi sufleteşte şi nu numai atunci când era cu trupul pe pământ, ci şi acum, fiind cu noi în chip nevăzut, El ne învaţă şi ne iartă păcatele şi tămăduieşte orice boală şi neputinţă. Deci cel ce vine cu credinţă va lua blagoslovenie de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu Mântuitorul lumii.

O, nemărginită iubire de oameni a lui Dumnezeu. Din ceea ce nu era, ne-a făcut, iar căzând prin călcarea poruncii, ne-a ridicat şi ne-a dat ca al treilea dar, viaţa călugărească. Şi încă ne-a mai adăugat pocăinţa. Căci după ce greşim, nu se mânie pe noi, nici ne urăşte, ci ne primeşte cu sărutare şi cu bucurie, ca pe fiul prea desfrânat. Şi fiind amărâţi de diavolul, ne mângâie, alergând, ne îmbrăţişează, ostenind, ne ajută şi răniţi fiind, ne vindecă.

Iar când suntem în primejdie de a cădea în adâncimea iadului, apucă mai înainte şi ne mântuieşte cu iubirea Sa de oameni. Deci, cu dreptul se cade să zicem: de nu ne-ar fi ajutat Domnul, curând s-ar fi cufundat sufletul nostru în iad. Dar întinzând mâna ne-a întors din cădere şi ne-a ajutat.

Fiecare cunoaşte în câte ispite, păcate şi morţi am căzut şi cum îndată am aflat pe Dumnezeu ca Mântuitor al scârbelor noastre. Că aşa păcătoşi cum suntem, se milostiveşte de sufletele noastre şi ne hrăneşte prea Bunul Dumnezeu şi trupeşte, cu rodurile pământului de peste an, şi sufleteşte, cu preacuratele lui taine. El ne chiverniseşte mai mult decât mama şi tatăl. Căci mama hrăneşte cu lapte pruncul până la o vreme, dar Dumnezeul adevărat şi Părintele milostiv ne dă de mâncare şi băutură Trupul său şi Sângele său, şi aceasta de-a pururea. O, mărime negrăită a darurilor Sale către noi.

Pe Domnul care are atâta dragoste către noi, cum să nu-L iubim şi noi, cum să nu facem voia Lui; cum să nu ne lipim de El pururea! Căci de nu vom face aşa, oare nu va striga cerul? Pământul nu va suspina? Şi chiar pietrele ne vor mustra pentru neomenia şi nesimţirea ce avem către făcătorul de bine Dumnezeu. Ca să nu fie aceasta, fraţii mei, să avem şi să păstrăm dragostea Lui pururea şi s-o urmărim.

Să fugim de diavolul, că precum făcătorul de bine pentru facerile de bine trebuie iubit, aşa vicleanul pentru răutatea lui trebuie urât. Că acest diavol strică şi prăpădeşte viaţa noastră. El este ucigător de oameni din început, precum a zis Hristos. El a împărţit neamul omenesc în milioane de cugete şi eresuri. El ne-a vânat cu multe feluri de păcate şi pofteşte să înghită toată lumea. Pe acesta de nu-l vom urî cu vrăjmăşie, nu se va afla mai mare pedeapsă decât să ne chinuiască şi să ne pedepsească precum ni se cade, pentru că pe vrăjmaşul nostru, îl avem prieten şi pe ucigătorul nostru, îl iubim. Deci să fugim cât este cu putinţă de el. Iar fuga de el stă în oprirea de a mai face lucrurile lui rele şi a nu primi gândurile spurcate, după cum prieteşugul cu Dumnezeu stă în lucrarea faptelor bune.

Drept aceea, binele sufletului nostru îl vrem, slujind lui Dumnezeu cu toată smerenia şi blândeţea, ştiind că orice faptă bună care se face fără smerenie, este pierdută. Deci cei ce au cuget mândru, să se smerească sub mâna puternică a lui Dumnezeu; cei ce fac binele, încă şi mai mult să se nevoiască. Şi aşa alergând toţi să ajungem la limanul mântuirii, să ne facem moştenitori împărăţiei cereşti, în Hristos Iisus Domnul nostru a Căruia este slava şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

(Sfantul Teodor Studitul, Cuvantari duhovnicesti, Editura Episcopiei Alba-Iulia, 1994)

• Viaţa şi nevoinţele Cuviosului Părintelui nostru Teodor Studitul

3 Comentarii »