|
|
Event Information
| Nume Eveniment |
MUCENICUL DINTAI, CEL CU CHIP DE INGER: Sfantul arhidiacon Stefan si lectia marturisirii credintei |
| Descriere Eveniment |
- “Daca un singur tanar ar merge astazi pe urmele Sf. Arhidiacon Stefan ar schimba fata tarii”.
- “Un exercitiu ascetic prin care ne-am raporta cu onestitate propria noastra viata la semnificatiile martirajului Sf. Stefan ne-ar aduce in situatia de a vedea nemijlocit realitatea care ne inconjoara, totodata si cele doua singure posibilitati de a vietui: ori privind ca si Stefan, la Hristos, netematori si liberi, statornici in adevarul de credinta si gata de orice sacrificiu, ori ramanand mai departe sclavi, inrobiti si batjocoriti de lasitatea noastra”.
- “In prezent, lumea a pierdut acea fervoare si autenticitate a credintei. Traim vremurile din urma. Se implineste cuvantului Apostolului Pavel, ca in vremurile din urma, oamenii “vor avea infatisarea dreptei credinte, dar vor tagadui puterea ei”. Mesajul meu pentru cei care poarta numele “Stefan” este sa se apropie in duh de credinta, sa redevenim crestini cu adevarat, sa nu ne pierdem in formalitati, in superficialitati. Mai exact: sa facem ce spune Domnul, sa ascultam! Sa nu ne meritam cuvantul de mustrare pe care Domnul il repeta: “Fatarnicilor”! SA LEPADAM FATARNICIA!
Sa facem cinste prin faptele noastre acestui nume al incepatorului mucenicilor, Stefan. Iar acest sir de martiri nu s-a terminat. Sfarsitul va veni atunci cand va fi plinita, dupa stiinta Domnului, ceata mucenicilor. Si din profetii stim ca la sfarsit multi mucenici vor veni. Biserica a fost prigonita si va mai fi! A fost prigonita pe fata, si in ascuns, vizibil si mai putin vizibil, mai perfid. In perioada aceasta, parerea mea este ca traim o prigoana perfida, ascunsa. Spunea un parinte ca pe vremea comunistilor ii vedeai, stiai cine sunt. Dusmanul era localizat, era definit. Acuma e difuz, e mai greu de contracarat. De ce? Pentru ca se lucreaza Taina Faradelegii. Si aceasta se va da pe fata la un moment dat!”
„In cea de-a treia zi de Craciun praznuim pe Sf. Arhidiacon Stefan si putem spune ca n-a fost randuita de Biserica noastra intamplator aceasta sarbatoare in a treia zi de Craciun, pentru ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos, prin nasterea Sa, ne-a invatat pe noi smerenia, ne-a aratat care este calea cea adevarata catre mantuire si ca toti cei care vor vrea sa traiasca cucernic in Iisus Hristos vor fi prigoniti si necajiti in viata aceasta pamanteasca, asa cum am vazut si in ziua a doua, cand El a fost prigonit de Irod care voia sa-I ia viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, viata aceasta pamanteasca. Si poate ca invatandu-ne Mantuitorul nostru Iisus Hristos smerenia, invatandu-ne lepadarea de sine, aratandu-ne cat este de spinoasa calea cea duhovniceasca noua ne-ar fi facut impresia ca este imposibila aceasta cale de urmat.
De aceea, Biserica vine in aceasta zi cu Sarbatoarea Sf. Arhidiacon Stefan aratandu-ne ca si noi, desi suntem oameni pacatosi, desi suntem oameni cu pacate, cu inclinatii spre rau, totusi putem duce si noi o viata virtuoasa, putem duce intr-adevar o viata placuta lui Dumnezeu, calcand pe urmele sfintilor (…).
Deci, iata, ca sa putem sa avem si noi viata lui Hristos putem calca pe urmele sfintilor, de aceea vine cu un exemplu din acesta, pamantesc, uman, aratandu-ne ca Sfantul Arhidiacon Stefan, care era om pamantesc – om si el cu slabiciuni, om si el cu ispite, om care simtea si el frigul, care avea foame si toate celelalte, asmenea noua, iata, a putut totusi sa biruiasca cele pamantesti, a putut chiar sa se biruiasca pe sine insusi si sa ajunga, pana la urma, sa vada cerurile deschise si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal si primind in clipa aceea sufletul sau intru Imparatia lui Dumnezeu“.
„Din toata istoria aceasta a crestinismului, din martirajul crestinilor la inceput si mai tarziu, in Imperiul Roman, si mai tarziu in vremurile moderne, si astazi, acest martiraj ia uneori forme violente, alteori forme mai putin violente: inscenari de procese, falsificand adevarul sau batjocoriri si asa mai departe. Toate acestea fac parte din sirul de suferinte al crestinismului. Traim intr-o lume in care crestinismul nu este aplaudat prea tare, nu este iubit. Traim intr-o lume in care modernismul, stiinta, libertinismul (…) lovesc in crestinism. Ei isi bat joc de noi. Ei spun ca a crede in Dumnezeu inseamna ca esti inapoiat mintal pentru ca, intr-adevar, pentru cei care sunt semidocti – cand zic semidocti nu ma refer la oamenii
care nu stiu carte, ci ma refer la oamenii care stiu foarte multa carte, oamenii de stiinta – nu reusesc sa faca saltul peste hotarele cunoasterii lor intelectuale si fizice si senzuale. Pentru ca dincolo de toate acestea te intrebi: ce este? Si ei nu se intreaba. Cunosc numai pe jumatate. Petrica Tutea spunea: toate stiintele, inclusiv matematica, nu ajung decat la bacalaureat; numai teologia a ajuns sa-si ia licenta, pentru ca ea lucreaza cu lucrurile de dincolo de cunoasterea intelectuala si senzoriala, ea lucreaza cu elemente absolute, elemente de credinta. Si asa si este. De aceea el numea pe acesti oameni care ramaneau la „bacalaureat”, ii numea in sensul acesta simbolic, ii numea semidocti, pentru ca nu aveau putere sa faca saltul. N-o faceau pentru ca sunt prizonierii simturilor si ai intelectului lor; n-o faceau pentru ca dracul ii tine inapoi, nu le da voie sa ajunga la Dumnezeu; n-o faceau pentru ca nici nu se temeau. Nu este asa de simplu sa renunti la tot [si] sa faci saltul in Divinitate. Nu este simplu pentru noi sa renuntam la toate, nu? Sa renunti la orgoliu, la pozitia ta, la situatia ta economica si sa zici: astazi este duminica, nu lucrez si ma duc la biserica; astazi este sarbatoare, nu ma duc la petrecere, ma duc la biserica, sa slavesc pe Dumnezeu - toate celelalte le fac in alte zile. Este greu sa facem lucrurile acestea. (…)
De aceea ma bucur foarte mult ca sunteti aici si ma rog lui Dumnezeu sa va tina aceasta inima curata, plina de credinta, si-asa, cu neputintele noastre, sa fim printre cei care renuntam macar la o parte din cele ale lumii acesteia ca sa-L primim pe Dumnezeu, ca sa stam langa Iisus Hristos, ca sa urmam exemplul Sfantului Stefan si al tuturor martirilor si intr-o lume in care nu ni se cere martirajul, ni se cere macar curajul de a marturisi pe Dumnezeu, de a suporta batjocura celor care nu stiu nimic decat ceea ce vad si cunosc cu mintea, de a suporta batjocura lor pentru ca noi cunoastem prin credinta mai mult decat orice: cunoastem pe Dumnezeu, cunoastem pe Iisus Hristos, din inima noastra am facut pestera in care El S-a nascut acum, de Craciun, suntem gata sa-L urmam pana la botezul Lui si dincolo, la predicare, sa-L urmam pana la moarte pe cruce, ca murind si noi impreuna cu El sa inviem odata cu El“.
|
| Event Date/Time |
27.12.2011 from 21:01 to 22:01
|
| Organizator |
CRESTIN ORTODOX 2011 |
| Locatie |
PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: Lectia de curaj a Sfantului Martir si Arhidiacon Stefan<br /> <br /><br />“Se poate oricine intreba de ce il praznuieste Biserica pe Sfantul Arhidiacon Stefan, cel dintai martir al crestinatatii, in chiar ziua a treia de Craciun, numaidecat dupa Nasterea Domnului si dupa Soborul Prea Curatei Maicii Sale?<br /><br />De ce aceasta mare si exceptionala cinstire?<br />Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.<br /><br />Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?<br /><br />“A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”.<br /><br />Cum este caracterizat acel care a vorbit astfel in vreme ce aruncau cu pietre asupra lui? Ca un barbat plin de credinta si de Duh Sfant, plin de har si de putere, facator de minuni si semne mari in popor, intelept; iar fata lui “ca o fata de inger”.<br /><br />Sfantul Arhidiacon Stefan, caci despre el e vorba, era unul din cei sapte diaconi alesi spre a sluji la mese. A fost dat in judecata sinedriului in temeiul unor marturii mincinoase, invinuit a fi rostit cuvinte de hula impotriva templului si a Legii, si osandit a fi ucis cu pietre. Ceea ce a si avut loc, victima rugandu-se, intocmai ca Domnul Hristos, pentru iertarea ucigasilor sai.<br /><br />De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.<br /><br />Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.<br /><br />Iata care este talcul simplu al prezentei verbului a sta in textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56. Nu e o prezenta intamplatoare ori o inadvertenta, o confuzie de vocabule. Verbul a sta este preferat celuilalt, obisnuit tocmai spre a marca vointa lui Hristos de a da in vileag consideratia si iubirea Sa pentru un om curajos si care nu se rusineaza de El, care-i gata sa-si dea viata pentru credinta pe care, fara sfiala, a expus-o.<br /><br />Ce deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.<br /><br />Sfantul Stefan aceasta chiar este - pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El.<br /><br />Textele evanghelice fundamentale fata de care martirul Stefan si-a dovedit prin moarte devotamentul, sunt patru la numar si suna cum nu se poate mai limpede, aratand deslusit ce asteapta Hristos de la aceia care cuteaza a spune ca-i sunt ucenici. Sa le citim in intregime, cu toate ca tuspatru exprima aceeasi idee: Matei 10, 32-33:<br /><br />“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.<br /><br />Marcu 8, 38:<br /><br />“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”.<br /><br />Luca 9, 26:<br /><br />“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.”<br /><br />Luca 12, 8-9:<br /><br />“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu”.<br /><br />Textelor acestora le-a dat ascultare deplina Sfantul Stefan, care nu s-a rusinat, nu s-a lepadat, si-a infruntat acuzatorii si a ramas neclintit in credinta sa pana la moarte.<br /><br />Un alt text fundamental pentru problema curajului si a lepadarii de Hristos, il gasim in Epistola catre romani, capitolul 10, versetul 10:<br /><br />“Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire”.<br /><br />Textul acesta pare a-i fi fost calauza celui pe care-l praznuim astazi si gandesc ca trebuie sa ne fie si noua indreptar permanent.<br /><br />Sfantul Apostol Pavel ne invata ca nu ajunge credinta launtrica, oricat ar fi ea de sincera, de calda, de adanca. Nu ajunge. Mai este negresit nevoie, de vrem sa ne mantuim, de marturisirea ei cu gura ori de cate ori suntem pusi in situatia de a vadi cine suntem, ce credem si ce hram purtam. Despre aceasta indatorire a crestinilor am mai avut prilejul sa vorbim. Nu strica totusi deloc sa repetam: daca nu-L marturisim pe Hristos cu gura, adica public, cu glas puternic si nesovaitor, oricare ar fi riscurile implicate de aceasta profesiune de credinta a noastra, in zadar ni se pare ca-L iubim pe Hristos si ne amagim cu iluzia ca suntem crestini. Ori poate ca-L si iubim, in parte, nevolnic, temporar, subred, necinstit. Sfantul Stefan ne arata cum se cade sa ne purtam si in ce fel va sa ne dovedim, la nevoie, crestinatatea.<br /><br />Textul de la Romani 10, 10, va invit, frati crestini, sa-l luati foarte in serios si-n intelesu-i cel mai categoric. Nu va imbatati cu apa rece rostind in sinea voastra: Il iubesc pe Domnul in taina, nu indraznesc a-L marturisi cu glas tare, de va fi nevoie ma voi si lepada de forma de El, Il voi lepada pentru ca sa nu mi se intample necazuri ori sa intampin greutati. “De forma” nu exista, e o iluzie, un siretlic pe care vi-l pune la indemana diavolul, o minciuna a sa. Daca – in orice fel – Il tagaduim pe Hristos in fata oamenilor, a semenilor nostri, daca le dam acestora impresia ca nu suntem tari in credinta noastra, ca ne jucam cu ea de-a v-ati ascunselea, ca o schimbam ca pe o haina, l-am si lepadat pe Hristos fara a mai fi nevoie sa aducem jertfe idolilor. A lua, bunaoara parte la adunari ateiste, a sustine o doctrina ateista (ori a si achiesa la formularea ei), a ne feri sa facem acele gesturi ori a rosti acele cuvinte care ne vadesc a fi ceea ce suntem, inseamna a ne rusina de Hristos si prin urmare a ne meni sa fim lepadati de El in ziua Judecatii.<br /><br />Sa nu uitam, sa nu uitam niciodata ca Hristos iubeste curajul, ca S-a ridicat in picioare spre a-l cinsti pe viteazul martir Stefan; ca ne cere sa fim netematori, indrazneti, neinfricati si nestaviliti de necazuri, suferinte, ba si de moarte.<br /><br />De nu, va fi vai si amar de noi: vom fi inrobiti si batjocoriti in lumea aceasta, ne vom pierde libertatea pe pamant prin lasitatea noastra data pe fata si ne vom pierde si mantuirea, dandu-ne noua insine cea mai grea si mai jalnica lovitura ce poate fi, osandindu-ne singuri la ocara si obida in viata aceasta si la osanda in viata de dincolo. Crezand ca-L putem pacali pe Dumnezeu – mare nerozie – pe noi ne lipsim dintr-odata de tot binele si pe pamant si in ceruri. Sa nu fie asa! <br /><br />Sa retinem lectia Archidiaconului-marturisitor: pentru cei curajosi si nerusinati de El, Hristos se ridica in picioare, cu dragoste si respect, pe cei fricosi ori caldicei ori fatarnici ori cu doua sau mai multe fete ori crezand in viclenii ieftine de tipul “am facut-o numai de forma” ii leapada, se rusineaza de ei, ii stie ca se sortesc de buna voia lor iezerului de foc. Sa fii crestin inseamna, in istorie, sa asumi anumite riscuri, sa poti infrunta pericole de pe pozitii de tarie sufleteasca. Curajul, frati crestini, se dovedeste pana la urma a fi si calea cea mai inteleapta si e nu numai o virtute ci si o datorie crestineasca.<br /><br />Suntem intrupati si traim in lume. De aceea relatia noastra cu Hristos nu este numai de ordin pur intim. Ea presupune legatura dintre suflet si Mantuitorul sau dar imbraca si chipul legaturii indirecte ins-comunitate-Dumnezeu. Ne indreptam, ne curatim si ne inaltam crezand cu inima; ne adeverim insa fiinta si credinta prin marturisire in fata oamenilor; nu putem face abstractie de “ceilalti “. Domnul ne-o spune deslusit si pilda stralucita a Sfantului Stefan confirma dumnezeiestile cuvinte relatate de evanghelisti”.<br /><br /> |
| Event Type |
Lansare de carte
|
Actualizat 16 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 10 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 14 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 10 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 15 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 15 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 15 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 4 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 16 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 13 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Momentan, nicio fotografie nu a fost adaugata acestui eveniment.
|
|
Request an Invitation 
Cancel Request 
Invite New Guests ;){kind=spacer}
Report this Event 
