|
|
Event Information
| Nume Eveniment |
POSTUL MAICII DOMNULUI. Cum sa postim cu folos si cu discernamant? De ce avem nevoie si de paza limb |
| Descriere Eveniment |
Despre post
“Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune, caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem (caci fiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem altceva?), iar fara rugaciune nu mai avem legatura cu Dumnezeu, si atunci infranarea nu mai are sens.
Ca si in alte cazuri insa, problema apare atunci cand nu stim ce inseamna rugaciunea si postul. Despre rugaciune am mai vorbit si in alte locuri, si am pus „punctul pe i”, cand am spus ca a te uita la televizor nu inseamna ca te rogi, ba se poate ca pacatuiesti smintind si pe altii. Daca este sa vorbim despre postul din zilele noastre, sigur ca majoritatea dintre noi stim invataturile clasice, si postim de carne, lapte si branza, in zilele randuite de biserica, insa sunt nevoit sa ma repet, ca o randuiala este foarte folositoare pentru incepatori, pentru a se obisnui sa posteasca, insa cu trecerea timpului trebuie sa avem o infranare permanenta, nu neaparat mancand permanent de post, ci este vorba de un control al trupului si o permanenta stare de usurare a lui pentru a-l feri de zburdarea spre pacat, pentru a-l smeri, dar si pentru a fi intr-o permanenta stare de rugaciune, deoarece atunci cand te imbuibi, nu te mai poti ruga.
Astfel, asa cum bine se stie, trebuie ca in fiecare zi sa ne infranam si sa ne ferim sa mancam mult fara niciun folos. Pentru aceasta, si efortul fizic trebuia redus, si avantajul este ca in locul efortului fizic avem timp pentru suflet. Sigur ca lucrul acesta este valabil doar pentru cei care isi fac singuri programul, si sunt dispusi sa faca aceasta. Pentru cei care au multe obligatii familiale sau de serviciu, si nu pot sa practice aceasta infranare permanenta, nu ramane decat sa se smereasca, si sa se infraneze atunci cand o sa aiba prilejul.
Spuneam de starea de usurare a trupului, pe care trebuie sa o urmarim, iar aceasta stare de usurare putem sa o avem si mancand putina carne in zilele de dulce. Sunt unii care exagereaza si nici nu vor sa se atinga de carne (nu ma refer la manastirile unde este randuiala de a nu se manca carne, ci la mirenii sau chiar calugarii, care ii judeca pe cei care mananca carne), pe cand chiar in Canoanele Sfintilor Parinti, este blestemat cel ce considera carnea a fi ceva necurat. Faptul ca este foarte sanatos sa nu mancam carne este indiscutabil, insa de aici si pana a pune carnea ca pricina pentru a spori duhovniceste este o greseala mare.
Iarasi ma repet ca regulile stricte sunt pentru incepatori, iar atunci cand vrem sa inaintam duhovniceste trebuie sa traim si sa simtim ceea ce facem, iar trairea si simtirea ne spun ca putina carne nu schimba cu nimic un om duhovnicesc. Ba mai mult, el trece peste impedimentul de a se mandri ca, vezi Doamne, de cativa ani nu s-a atins de carne, sau trece peste situatia de a privi nepotrivit pe cei care mananca carne, poate de a-i judeca uneori, sau peste neplacerea in care se afla atunci cand se afla la o masa unde se servea carne, si nu in ultimul rand, poate vedea ca duhovnicia unei persoane poate sa nu fie cu nimic afectata de gustarea de carne, insa poate fi afectata serios de judecarea si barfirea altora, de pierderea timpului fara rost, si de neintelegerea a ceea ce facem.
Postul permanent, pe care trebuie sa-l tinem, este o viata echilibrata din toate punctele de vedere, si este bine sa ne amintim ca la inceput oamenii se hraneau doar cu fructe, legume si seminte. Sigur ca astazi, dupa trecerea a catorva mii de ani, metabolismul oamenilor s-a schimbat si s-a adaptat la noile alimente, si de multe ori, cei care vor sa manance doar cum mancau oamenii de altadata, dau de un razboi puternic al organismului, care s-a obisnuit cu noul mod de viata al oamenilor. De fapt, organismul se simte foarte bine cu fructe legume si seminte, insa stresul noii societati cere mult mai multe proteine si calorii, si de aceea este aproape imposibil sa traim doar cu acestea, atata timp cat suntem si noi in goana acestei lumi.
In Biblie scrie cum tinerii din Babilon, care erau hraniti cu seminte si verdeturi, aratau mai frumosi si mai grasi la trup, decat toti tinerii care mancau din bucatele regelui (cf. Daniel 1, 12-15). Acum insa, in afara faptului ca tinerii din Babilon aveau produse foarte diverse si de calitate, specifice climei din Babilon, in timpurile noastre, in afara de stresul, poluarea, iradiatiile nucleare si alte provocari prin care trece societatea, si natura este mult mai saraca, dar si calitatea produselor este mult slabita de tehnologia si schimbarile, la care au fost supuse de catre om. Nu mai stii daca mananci ceva natural, daca este plastic sau gelatina, daca este un produs original al naturii sau o facatura a omului, care a mutat bucataria in laboratorul de chimie. Astfel, mancam produse pline cu chimicale, si aratam si noi ca niste oameni modificati, care nici nu mai sunt in stare sa inteleaga ce se petrece in jurul lor.
In conditiile acestea, ne luptam sa fim intregi la minte, si postim mancand echilibrat din ceea ce ni se pare mai sanatos. Fiecare trebuie sa-si duca viata in functie de conditiile si posibilitatile pe care le are, si nu facem reguli pentru altii, pentru ca nici nu se potrivesc. Fiecare om este un unicat intre oameni, si din punctul de vedere al alimentatiei, diferenta de la un om la altul poate fi foarte mare. De aceea, ajunge sa avem vointa de a posti si a fi mai buni, si sa nu mai mergem dupa reguli stricte, care nu se potrivesc totdeauna cu trairea fiecaruia dintre noi, cu conditiila sau cu contextul in care traim.
Pornind de la cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Oricine se lupta se infraneaza de la toate” (cf. 1 Corinteni 9, 25), ma gandesc ca pana si sportivii se infraneaza in perioadele premergatoare concursurilor, si atunci dupa cum spune apostolul in acelasi loc, daca ei alearga pentru o cununa stricacioasa, cu atat mai mult noi trebuie sa ne infranam, cei care dorim sa luam o cununa nestricacioasa si vesnica.
Pana la urma, tot ceea ce facem trebuie sa simtim si nu facem o nevointa oarba si fara de roade. Astfel, Sfintii Parinti ne spun sa mancam atat cat sa nu ne pierdem rugaciunea, deci atunci cand mananc nu o sa mai gandesc sa fiu neaparat satul, ci sa fiu cu gandul la lucrarea pe care o am de facut. Omul cu cat este mai patimas, cu atat are nevoie de o mai mare infranare, caci numai asa o sa poata sa-si schimbe vechile obiceiuri, iar daca dupa o perioada de lupta va tine situatia sub control, atunci asceza nu trebuie sa fie asa de mare ca la inceput; insa sa fie atent sa nu ia din nou patimile putere asupra lui.
Sfintii Parinti ne spun iarasi, ca oricat de aspru ai tine un post, si oricat de mult te-ai ruga, este zadarnic daca ii judeci si ii clevetesti pe ceilalti. Acum este destul de greu sa nu vorbesti despre cineva, insa pentru a nu cadea in judecata, este bine sa ne obisnuim sa vorbim mai mult despre lucrurile pozitive. De asemenea, luand lucrurile invers, daca nu judecam pe nimeni, ne putem mantui fara osteneala grelelor nevointe, numai ca trebuie sa intelegem ca a nu judeca implica si ascultarea de aproapele, pentru ca in momentul in care cineva are nevoie de noi, iar noi inchidem ochii, de multe ori ne scuzam in sinea noastra cu un fel de judecare a situatiei, care nu intotdeauna este corecta. Lucrurile sunt subtile, insa tocmai in aceasta consta frumusetea credintei noastre.
Pentru a castiga un lucru pretios avem nevoie si de osteneala, altfel daca ar fi la indemana oricui, acel lucru nu ar avea niciun pret“.
Despre tacere
“Din vietile Sfintilor Parinti, aflam ca tacerea era folosita pentru practicarea rugaciunii.
Astazi insa, cand rugaciunea noastra este mult mai slaba, incercam sa tinem o cale de mijloc, si sa ne punem paza gurii, (cf. Psalmii 140,3), nu numai pentru practicarea rugaciunii, dar si pentru a pacatui cat mai putin cu limba. Sfantul Apostol Iacov ne sgune ca: „Daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit”, si ca: „Limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca” (cf. Iacov 3, 2-8). Foarte mult putem gresi cu limba, mai ales atunci cand vorbim mai mult decat ne rugam, atunci cand traim departe de Dumnezeu, sau cand suntem aprinsi de manie.
De aceea, este bine ca zilnic sa ne controlam si sa incercam sa reducem pe cat posibil vorbele nefolositoare, dar si sa ne formam un control asupra noastra de a nu reactiona atunci cand suntem provocati. „Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea”, spune iarasi proorocul (cf Psalmii 38, 2), iar Inteleptul Solomon ne spune: „Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el” (cf. Pilde 26,4), si de asemenea, am vazut si gestul Mantuitorului de a nu mai raspunde nimic lui Pilat, atunci cand era de prisos acest lucru.
Vedem dar, ca sunt multe cazuri, in care este bine sa tacem. Sunt oameni pe care nu-i putem lamuri oricat de intelepti am fi; sunt oameni aprinsi de manie in fata carora trebuie sa tacem, si sunt oameni care nici nu merita sa ne intindem la vorba cu ei. Mantuitorul ne spune: „Nu aruncati margaritarele voastre in fata porcilor” (cf. Matei 7, 6). Nu trebuie sa spunem cuvinte intelepte celor care le dispretuiesc, si nici celor care nu vor sa le auda, si nici chiar celor apropiati, pe care dorim sa-i apropiem de Biserica, si care nu vor sa auda de cele sfinte. Trebuie sa asteptam momentul in care simtim ca ei ar fi dispusi sa primeasca cuvantul nostru. Sigur insa ca sunt si oameni care au nevoie de un cuvant bun si atunci incercam sa tinem o cale de mijloc, sa vorbim atat cat sa nu ne vatamam pe noi si nici pe altii, si sa avem si momente de tacere, incercand sa evitam un rau, dar si pentru a ne intelepti in rugaciune.
Putem spune ca tacerea ar fi mai mult pentru calugari, insa nu este deloc adevarat. Calugarii au fagaduit sa traiasca fara a avea lucruri personale, au fagaduit sa traiasca in curatie, si au fagaduit sa traiasca in ascultare, insa tacerea este foarte folositoare atat calugarilor, cat si oamenilor din lume. Bineinteles ca trebuie sa procedam asa cum ne lumineaza Dumnezeu, dupa situatia in care ne aflam, si sa nu facem niste reguli absurde prin care mai mult sa ne tulburam decat sa ne folosim.
Sunt multe situatii, in care daca tinem gura inclestata si putem sa ne abtinem cateva secunde, atunci putem evita un conflict sau o tulburare. Putem sa suparam pe cineva si cu o vorba nevinovata. De aceea, atunci cand ne intalnim cu cineva, salutam frumos, iar in gandul nostru putem sa ne rugam pentru persoana respectiva. Daca vom face asa, atunci vom avea mult mai multa bunatate fata de dansa, iar posibilitatea ca sa o jignim cu un cuvant este mult mai mica.
Sunt multi vorbareti in jurul nostru, si este mai bine sa ne rugam inauntrul nostru, decat sa ne implicam in ceea ce spun ei. Se spune ca, chiar daca sunt subiecte despre Dumnezeu, tot tacerea este recomandata, deoarece vorba multa tulbura sufletul omului. Şi mai mult, se tulbura omul atunci cand mai apar si contraziceri, completari sau corectari, si in loc sa mearga acasa sa se roage in liniste, este urmarit de discutia precedenta, pe care a avut-o.
Proorocul David spunea ca: „Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant” (cf. Psalmi 139, 11); si fiind insuflat de Duhul Sfant, spunea un lucru foarte important pentru mantuirea noastra. De aceea, trebuie sa avem mereu inaintea ochilor aceste cuvinte, sa punem paza gurii (cf. Psalmi 140, 3), sa ne ferim de galceava si de vorba multa“.
|
| Event Date/Time |
2.08.2012 from 14:32 to 15:32
|
| Organizator |
CRESTIN ORTODOX 2012 |
| Locatie |
“Despre regulile de purtare a razboiului duhovnicesc si cerintele asceticii istorisesc amanuntit Sfintii Parinti si nevoitorii contemporani ai Ortodoxiei. De aceea, ne vom margini aici doar la aspectele medico-psihologice ale luptei cu “lacomia pantecelui”. Izbavirea de acest viciu reprezinta o serioasa masura profilactica si terapeutica in privinta unei serii intregi de boli (v. cap. 4-6). Ne vom stradui, pe exemplul mijloacelor duhovnicesti de aparare impotriva acestei patimi, sa aratam insemnatatea luptei si cu celelalte patimi pacatoase.<br /> <br />Medicamentul impotriva “lacomiei pantecelui” e postul. Oamenii au remarcat de multa vreme cultura duhovniceasca a postului ortodox. Din pacate, in majoritatea cazurilor ei vad acesta un scop in sine – o varietate folositoare de terapie dietetica (cura de descarcare) sau metoda medico-biologica de nutritie. Iar ideea pragmatica dieto-profilactica da deoparte, intr-o masura sau alta, ideea duhovniceasca de post ca exercitiu ascetic.<br /> <br />Postul nu este doliu si nici camasa de forta. El cere insa reducerea – in cazul ideal deplina inlaturare – a tot ceea ce impiedica pocainta (distractiile, apropierea intima a sotilor s.a.m.d.). Postul duhovnicesc, altfel spus postul sufletului, este o vreme de rugaciune intensa, de mustrare de sine pentru pacate, cand toate puterile se indreapta spre slujirea lui Dumnezeu, citirea literaturii duhovnicesti, convorbirilor pe teme mantuitoare de suflet si, in general, savarsirea lucrurilor bune.<br /> <br />Postul trupesc reprezinta exprimarea postului duhovnicesc prin organismul fizic al omului si consta in abtinerea de la alimentele de origine animala (carne, lapte, oua, uneori peste). Proteinele, lipidele, glucidele, sarurile minerale si vitaminele necesare trebuie obtinute din alimente de origine vegetala (legume, fructe, cereale, ciuperci etc.).<br /> <br />Trebuie sa remarcam: mancarurile “de dulce” nu sunt pacatoase in sine, pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire (I Timotei 4, 4).<br /> <br />Biserica Ortodoxa a stabilit pe durata anului patru posturi de mai multe zile: Postul Mare si cel al Sfintilor Apostoli, a caror durata tine de data praznuirii Invierii lui Hristos (Pastilor), Postul Adormirii Maicii Domnului, intre 1 si 14 august inclusiv si Postul Nasterii Domnului, intre 15 noiembrie si 24 decembrie inclusiv. Exista si posturi de o zi: ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), Inaltarea Crucii Domnului (14 septembrie), precum si fiecare zi de miercuri si vineri, cu exceptia zilelor de harti.<br /> <br />Potrivit observatiilor efectuate de medicii ortodocsi, posturile pregatesc in mod excelent organismul pentru schimbarea caracterului dietei in functie de anotimp. Postul Mare usureaza tranzitia de la alimentele „de iarna” la cele „de primavara”, Postul Sfintilor Apostoli – de la cele „de primavara” la cele „de vara”, Postul Adormirii Maicii Domnului – de la cele „de vara” la cele „de toamna”, iar Postul Nasterii Domnului – de la cele „de toamna” la cele „de iarna”.<br /> <br />Postul presupune un regim alimentar aparte. In manastirile ortodoxe e stabilit un moment anume pentru masa, moment a carui incalcare nu e ingaduita fara o pricina bine intemeiata. In caz contrar, avem de-a face cu pacatul mancatului intr-ascuns. Adevaratul postitor nu va manca niciodata fara sa-i fie foame si nu va bea niciodata apa fara sa-i fie sete. Mancand, el isi satisface o necesitate fiziologica, nu o pofta. Trebuie mancat in asa fel incat sa nu ne fie greu sa ne rugam dupa masa. Respectarea tuturor acestor conditii da marturie despre faptul ca am gasit masura corecta a infranarii.<br /> <br />Postul are o insemnatate medicala netrecatoare. De pilda, in ateroscleroza este pur si simplu obligatoriu regimul alimentar care exclude mancarurile grase din diverse sortimente de carne, torturile, o serie intreaga de produse de patiserie etc. Cu alte cuvinte, in ateroscleroza postul este indicat ca regim terapeutic. La fel si in alergie: prescriptiile alimentare de post se apropie de dieta hipoalergena. Postul tinut corect vindeca in mod eficace obezitatea aparuta pe fond de supraalimentare, previne acumularea produsilor metabolici nocivi si favorizeaza indepartarea lor din sange. Acesti compusi reprezinta „deseuri” care „polueaza” organismul.<br /> <br />Postul amelioreaza functiile sistemului nervos central. Activand imunitatea si glandele endocrine, el mobilizeaza fortele de aparare, rezervele adaptative si compensatorii ale organismului. Se creeaza, de asemenea, premizele unei stari psihologice favorabile pentru cresterea duhovniceasca.<br /> <br />Sa luam exemplul ce pare cel mai evident: infranarea de la consumul excesiv de alcool imblanzeste patima curviei. Nu degeaba Apostolul Pavel face legatura intre ele: Nu va imbatati cu vin, intru care este curvia, ci umpleti-va de Duhul (Efeseni 5,18). Cuviosul Ioan Scararul invata: „Sa taiem, mai intai de toate, mancarea ce ingrasa (hipercalorica – n.a.), apoi pe aceea care aprinde (alcool, condimente, carne – n.a.), iar apoi si pe cea care indulceste (delicatese – n.a.). Daca se poate, da pantecelui tau mancare indestulatoare si lesne de mistuit, ca prin saturare sa scapi de nesatioasa lui lacomie si prin grabnica mistuire a mancarii sa te izbavesti de aprindere ca de o plaga. Sa luam seama si sa vedem ca multe dintre mancarurile ce umfla burta starnesc si miscarea poftei“.<br /> <br />Extrem de daunatoare sunt si bauturile dulci gazoase, deoarece contin calorii de care organismul n-are nevoie. Apropo, pe sticlele cu asemenea bauturi n-ar strica sa se lipeasca in locul reclamei textul urmator: „Atentie, gaze!” In primul rand, consumul frecvent al acestor bauturi inrautateste metabolismul protidic, lipidic si glucidic. In al doilea rand, ele submineaza sistemul cardiovascular si pe cel endocrin, provoaca obezitate si diabet. In al treilea rand, cu ele este usor sa te obisnuiesti, iar apoi greu te mai dezobisnuiesti.<br /> <br />Aceasta dependenta este inrudita intrucatva cu dependenta de nicotina si cea de alcool.<br /> <br />A manca putin este un lucru intru totul justificat din punct de vedere fiziologic si clinic. Sistemul consumului alternativ de carne, lapte si mancare exclusiv vegetala este cat se poate de rational. Totusi, principalul efect benefic pentru sanatate al postului consta in vindecarea organismului, dupa credinta postitorului, de catre harul dumnezeiesc.<br /> <br />Postul ortodox este ceva unic. El anticipeaza multe aspecte pozitive ale sistemelor de nutritie atat traditionale, cat si noi. Potrivit Sfantului Vasilie cel Mare, pentru bolnavi el este mama sanatatii, iar pentru cei sanatosi – pazitoarea tariei trupului. Celor bolnavi, slabiti, copiilor, femeilor gravide si care alapteaza li se fac anumite „dezlegari”. Corpul epuizat de eforturi sau boli trebuie intarit prin somn, hrana si bautura in orice moment potrivit necesitatilor organismului.<br /> <br />Ce a facut Prorocul Ilie cand era istovit de prigoana, de suprasolicitarea fizica si de privegherea in rugaciune? S-a intarit mancand si dormind, s-a odihnit, si abia apoi a pornit la drumul de 40 de zile pana in Muntele Horev (v. III Regi 19, 5-8).<br /> <br />Sa luam acum si Noul Testament. Ucenicii lui Hristos obosisera foarte tare din pricina necontenitei imbulzeli a poporului, incat nu mai aveau timp nici sa manance. Atunci, Mantuitorul le-a poruncit sa mearga intr-un loc pustiu si sa se odihneasca putin (v. Marcu 6, 31).<br /> <br />Se pune intrebarea: nu cumva Domnul, Cel atotputernic, nu putea sa rezolve si asa problema Apostolilor? Oare energia dumnezeiasca era insuficienta? Potrivit Evangheliei, omul va trai atat cu paine, cat si cu cuvantul lui Dumnezeu (v. Matei 4, 4). Painea simbolizeaza indestularea bunurilor materiale indispensabile pentru existenta fizica, iar cuvantul lui Dumnezeu – plinatatea harului, care se daruieste pentru existenta duhovniceasca. Painea si cuvantul lui Dumnezeu nu se afla in antagonism si nici nu se substituie unul altuia, ci, dimpotriva, se completeaza intre ele. De aceea Domnul nu corecteaza prea des mersul firesc al evenimentelor printr-o interventie supranaturala (minune).<br /> <br />Mai mult: daca pana si Apostolii, cu tot belsugul lor de daruri harice, aveau nevoie sa se odihneasca si sa manance la timp, cu atat mai mult avem nevoie de asta noi.<br /> <br />Nu degeaba Apostolul Pavel ii indupleca pe calatorii flamanzi, istoviti de furtuna pe mare, sa manance ca sa ramana in viata (v. Fapte 27, 33-36). Iar intr-una dintre epistolele catre ucenicul sau Timotei a scris: De acum nu bea doar apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni (I Timotei 5, 23).<br /> <br />Aceste episoade din Biblie dovedesc ca postul trebuie adaptat la starea noastra fizica si psiho-emotionala. Acest aspect este deosebit de actual pentru cei cu o sanatate slaba. Pacat ca unii oameni ignora acest adevar simplu! Odata, un preot i-a declarat fara drept de apel autorului acestor randuri: „Nu trebuie sa calce postul nici macar cel care tocmai a iesit dintr-un lagar de concentrare“. Asemenea greseli si severitati pastorale lipsite de temei ii pot costa scump pe enoriasi.<br /> <br />Duhovnicii incercati dau uneori binecuvantare sa se consume in post mancare de dulce ca medicament. La sfatul medicului, Sfantul Teofan Zavoratul consuma lapte smantanit pentru normalizarea pulsului si „curatirea sangelui“, recomandand acelasi lucru si fiilor sai duhovnicesti. „Acum, poti sa bei si miercurea, si vinerea...”<br /> <br />Totusi, asemenea concesii trebuie sa ne facem numai din stricta necesitate, nu din placere – de exemplu, sub pretext de boala, ca niste simulanti. Grija de trup sa nu o faceti spre pofte, ne aminteste Apostolul Pavel (Romani 13,14). Incalcarea postului trupesc trebuie compensata, in limita posibilitatilor, prin ravna in postul duhovnicesc: sub indrumarea duhovnicului, se poate mari pravila de rugaciune, se poate citi mai multa literatura duhovniceasca, implini o ascultare s.a.m.d.<br /> <br />Postul este un mijloc de omorare a patimilor pacatoase, dar nu si a trupului. Dupa cum glasuieste cunoscutul citat evanghelic, sambata este pentru om, nu omul pentru sambata (Marcu 2,27). Adeseori, „excesul” de post este mai rau decat „deficitul” de post. In particular, acesta este motivul pentru care Biserica Ortodoxa a „lipit” de posturi saptamani de harti. Atunci se da binecuvantare pentru a consuma orice mancare folositoare pentru sanatatea sufleteasca si cea trupeasca.<br /> <br />O deosebita atentie este data perioadei dinaintea inceperii postului, precum si iesirii din el. Este periculos sa ne „aruncam” pe mancare ca sa „facem rezerve” ori ca sa „recuperam”. Lucrul acesta contravine atat bunului simt, cat si insusi duhului infranarii. Este de trista notorietate urmatorul fapt: cel mai mare numar de apeluri catre Salvare datorate acutizarii colecistitelor, pancreatitelor, litiazei biliare si litiazei renale, diskineziei biliare, constipatiilor si altor tulburari de tranzit digestiv au loc in zilele imediat urmatoare Postului Mare. In felul acesta, din neputinta sau nestiinta omeneasca, se intuneca praznuirea Saptamanii Luminate.<br /> <br />Slava Domnului, acum exista literatura duhovniceasca si păstorii propovaduiesc neimpiedicati in biserici si prin mass-media, explicand regulile posturilor ortodoxe. Cum se spune, nu-i mare lucru, trebuie doar bunavointa! [...]“<br /> |
| Event Type |
Lansare de carte
|
Actualizat 10 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 11 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 12 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 5 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 13 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 11 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 11 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 14 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 12 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Actualizat 13 an (i) in urma
Member
Awaiting Response
Momentan, nicio fotografie nu a fost adaugata acestui eveniment.
|
|
Request an Invitation 
Cancel Request 
Invite New Guests ;){kind=spacer}
Report this Event 
