grup de studiu a crestin ortodoxiei
» Maica Domnului
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Invatatura despre Fecioara Maria poate fi rezumata in cateva titluri principale:
- „Mireasa, pururea Fecioara”. Termenul aiparthenia – pururea fecioria – apare pentru intaia oara la Ignatie de Antiohia(+107), care considera nasterea virginala a lui Iisus ca unul din marile mistere ale mantuirii, de unde va fi reluat de intreaga traditie patristica. - Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului. Numele propriu-zis al Fecioarei Maria, inscris pe icoane cu initialele MR-THU, este Mitir Theou – Maica Domnului (Luca 1, 43). Titlul theotokos a fost adoptat de catre al III-lea Sinod ecumenic (Efes, 431), impotriva ereziei lui Nestorie, ca o dezvoltare a invataturii despre unirea celor doua firi in Iisus Hristos, dar Biserica nu l-a introdus in crez. - „Cea plina de har” (Luca 1, 28), „Prea Sfanta” (panagia), Imparateasa. Vechiul Testament vorbeste deja de slavirea Maicii Domnului (Ps. 44). Ea este identificata cu scara dintre cer si pamant, din visul lui Iacov (Fac. 28, 12), prin care Dumnezeu a luat firea noastra umana, pe care ingerii lui Dumnezeu se suie si se pogoara. In traditia patristica, Maria este comparata cu Eva, fiind chipul unei noi umanitati. Ioan Damaschin, in „Omilie la Adormire”, o numeste „templul Cuvantului”. Sfanta mai presus decat toti sfintii, „mai cinstita decat heruvimii si mai preamarita decat serafimii”, ea este acoperitoarea, aparatoarea, mijlocitoarea si ajutatoarea credinciosilor. Mare solitoare a crestinilor, ea inalta rugaciunile acestora la tronul lui Dumnezeu si Fiul sau. In acest rol ea este invocata la liturghie, cantata in imnologie si reprezentata in iconografie. |
|
|
In cartea lui Nicodim Mandita, Maica Domnului apare la romani in vedeniile din secolul XX, imbracata in haine albe; la alte popoare apare de multe ori in vremuri mai vechi, si apare in vesminte alese, sau cu stralucire ca de fulger sau ca de soare, uneori insotita si de ingeri sau de ingeri si Sfinti.
Popoarele care au cunoscut minuni ale Maicii Domnului sunt in rasarit: Grecia (si Sfantul Munte Athos), Tarigrad (Constantinopol), Macedonia, Romania (in secolul XX), Ucraina, Rusia; si in apus: Italia, Franta, Spania, Anglia. |
|
|
Maica Domnului este asociata in Vechiul Testament cu Scara la ceruri visata de Patriarhul Iacob si cu usa incuiata vazuta de Iezechiel.
Au fost in istorie 12 sibile care au proorocit despre Maica Domnului. Ele sunt zugravite pe zidurile unor biserici: Manastirea Iviru din Athos, la “Biserica cu sfinti” din Bucuresti, la “Biserica Mirautilor” din Suceava, la “Biserica Sfantul Nicolae” din Iasi, etc. Talcuirea numelui “Maria” inseamna: “Imparateasa” si “Comoara Darurilor”. La trei ani Maria este data la Templu de Ioachim si Ana. Dupa 12 ani parintii ei nu mai erau in viata, iar Arhiereul Zaharia o marita cu batranul Iosif. Arhanghelul Gavriil aduce Mariei buna-vestire. Dreptul Simeon avea 360 de ani cand Maria cu Iosif au venit sa-L inchine pe Iisus ca intai-nascut la Templu, la 40 de zile. Atunci Simeon si proorocita Ana L-au vazut pe Domnul si s-au bucurat la vederea Lui. Dupa Inaltarea Mantuitorului, Pavel ii propune o data Mariei sa vina in Cipru, acolo unde era si Lazar, dar din cauza unei furtuni, Maica Domnului ajunge cu corabia la Athos. Acolo se intampla o minune: idolul cetatii cade de pe stanca si localnicii dau slava Maicii Domnului, care le promite ca le va fi mijlocitoare. Un inger ii aduce vestea Adormirii: “de astazi in trei zile…”. A fost inmormantata in Ghetsimani. S-a sculat si ea din morti a treia zi, ca si Fiul ei si este luata la Cer si cu trupul si cu sufletul. |
|
|
Minunile facute de Maica Domnului s-au povestit si raspandit prin multe tinuturi. Scriitori de seama au adunat acele istorisiri in carti si le-au semanat in lumea mare. Astfel de colectii s-au aflat prin secolul X, chiar si in al VII-lea d.H. sub numirea de "Legenda aurea" si "Carmen aura cum".
Minunile Maicii Domnului in numar de 69, s-au adunat si tiparit in Venetia in anul 1641-1642... dimpreuna cu "Carte foarte folositoare de suflet", "Mantuirea pacatosilor", in prima jumatate a secolului 18, de marele dascal Agapie Criteanul, vietuitor in Sfantul Munte Athos, care a lasat si alte scrieri de mare insemnatate. Minunile Maicii Domnului forma partea a treia in cartea: "Mantuirea pacatosilor", in care era scrisa si tiparita adeseori. La noi romanii, s-a tiparit o editie a Minunilor Maicii Domnului, in a doua jumatate a secolului al 18-lea (dupa mentionarea istoricului Subter) din care nu s-au aflat exemplare nici pe la particulari, nici la Academia Romana. Astfel n-avem siguranta ca publicatia de care scrie Subter, nu erau cele peste 400 minuni adunate de Ieromonahul Ioanichie Glavatovschi dupa un manuscris din 1696, si tiparite dupa 225 ani (a. 1921). Tiparirea Minunilor Maicii Domnului s-a facut in mai multe editii, incepand cu secolul 19. Ieromonahul Protosinghel Rafail din Ramnicu-Valcea, traduce din greceste in romaneste si tipareste la Craiova, cele "69 Minuni ale Maicii Domnului", in anul 1820, in tipografia Dumitru Mihaila. Dupa 27 de ani (1847) Arhimandritul Neonil, staretul manastirii Neamtul si Secu, vazand epuizarea cartilor cu "Minunile Maicii Domnului", folosul si luminarea multor crestini, prin citirea si povestirea lor in adunari, a retiparit aceasta carte, dupa ce a indreptat multe greseli, in 1847. Paharnicul Geanolu (cunoscut sub numele de "Lesviodax") tipari in 1852 o colectie de povestiri, cu titlul: "Minunile Maicii Domnului" facute la izvorul Ei. Aceasta n-a avut nici un rasunet din cauza traducerii foarte incalcite. Mai tarziu cu vreo 30 de ani, (1877) libraria Steinberg din Bucuresti, va retipari "Minunile Maicii Domnului" dupa retiparitura Protosinghelului Rafail. La fel se va retipari iarasi iarasi in anii: 1892, 1921, dar cu foarte multe greseli. Piosul crestin Iorgu Dumitrescu, din comuna Racari jud. Dambovita, dupa sfatul P.S. Arhiereu Nifon, Vicarul Sfintei Mitropolii a Bucurestiului, retipari "Minunile Maicii Domnului" in 1890, dupa tiparitura staretului Neonil. O alta lucrare cu: "Minunile Maicii Domnului" prin Sfanta icoana de la Prodrom, savarsite in vremuri apropiate de noi, a iesit de sub tipar in anul 1902. Aceste minuni sunt cu totul altele, nu din cele 69 tiparite de Agapie, nici din cele 400 de I. Glavatovschi. Mai tarziu, in anul 1924, Manastirea Neamtului tipareste iarasi "Minunile Maicii Domnului". Cartea lui Nicodim Mandita editata in 2000 cuprinde: Minunile Maicii Domnului de Neamt din 1924 si 1990, Minunile Maicii Domnului 400, de prof. D. Stanescu, edit. 1925 si Vietile Sfintilor de Iorgu Dumitrescu edit. 1905. |
|
|
Conform cartii Minunile Maicii Domnului, icoane facatoare de minuni sunt:
icoana de la Athos a Maicii Domnului portarita, icoana Odigitria, pictata pe lemn de Evanghelistul Luca, ce este la Biserica din Vlaherne, icoana Maicii Domnului zugravita in Lida(Israel) ce se afla la Halcopatria(Constantinopol), icoana Maicii Domnului ce a zburat la Tihfini(Rusia), icoana Maicii Domnului din Tolgsca, de la raul Tolga (Rusia), icoana Maicii Domnului Gruzinsca (Rusia), de la Gruzina, icoana Maicii Domnului Prodromita (Inainte-Mergatoarea), facuta la Iasi, pictata partial de Iordache Nicolau in iunie 1863(chipul ei s-a zugravit cu dumnezeiasca minune), ce se afla acum la Muntele Athos, icoana Maicii Domnului cea nefacuta de mana, din Manastirea Cosfinita (Macedonia), langa apostolescul oras Filipi, sau Filipisiu. De asemenea, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului este si icoana Evanghelismos(a bunei vestiri) din insula Tinos, gasita in secolul XVIII-lea, ingropata in pamant. Minunea 401, Icoane ale Maicii Domnului ce au lacrimat: Astfel de icoane se afla in Rusia in cetatea Trezvovlei si cetatea Pescov. De asemenea, in Romania avem icoana de la Manastirea Nicula, din Transilvania, tinutul Dejului si de la Manastirea Socola din Iasi. |
|
|