SFINTUL NECTARIE
» Prin om, se sfinţeste şi creaţia. Puterea rugăciun
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Prin om, se sfinţeste şi creaţia. Puterea rugăciunii unui sfânt
“Ceva asemănător s-a petrecut odinioară, când Sfântul Nectarie se afla la mănăstirea sa din Eghina, iar monahiile din obşte i-au cerut să tâlcuiască cuvintele: Toată suflarea să laude pe Domnul! Atunci el le-a răspuns: Vă voi răspunde în timp, aşteptaţi. Şi într-o noapte de vară cu lună plină au ieşit pe câmp pentru a face pavecerniţa cu acatistul Buneivestiri. Sfântul, după terminarea pavecerniţei, le-a spus monahiilor să-şi continue rugăciunea în genunchi, după care el însuşi s-a dus puţin mai departe şi a îngenuncheat. Pentru o clipă, monahiile, într-un chip mai presus de fire şi de netâlcuit, au auzit şi au simţit că fiecare piatră, arbust sau floare de noapte, fiecare stâncă şi toate bisericuţele de pe acel versant de munte, stelele şi luna, întreaga zidire neînsufleţită a început să-L laude pe Dumnezeu într-un chip de negrăit. Iar când la aceasta s-a adăugat doxologia adusă de greieri, de cucuvele şi de celelalte păsări de noapte, uimirea pricinuită de belşugul de Har şi de această preadesfătătoare doxologie a “topit” inimile emoţionate ale maicilor. Şi astfel, cu puterea rugăciunii Sfântului Nectarie, au primit înştiinţare în chip simţit despre tâlcuirea stihului din Psalmi Toată suflarea să laude pe domnul! Toată zidirea, însufleţită şi neînsufleţită, lăuda pe Domnul, Creatorul şi Ziditorul într-un glas.” (fragment din cartea Staretul meu Iosif Isihastul, de arhim. Efrem Filotheiul |
|
|