Filosofie FRUMOASĂ

În ochii fiecărui om este căldura de mamă a mamei divine.
Forța animalelor reclamă un balaur.
Devenirea neobservabilă copil-bătrân spune despre devenirea totului ca o mare fiinţă.
Toate ființele ce sunt susțin viața.
Animalele prădătoare mă învaţă a trăi fără a respira.
Cu bula ce muta? Soarele meu. Suferința este d.p. cu gulerul unei legume.
Nu trebuie confundat a fi ancora cu a fi barca.
Mamona are îmbrăcămintea verzuie-mohor a nesuferinţei.
DF a trăit toate problemele noastre ca noi să nu stăm în fixație.
Mă vindeca viitorul.
Trebuie atinsă euplasticitatea credinței.
„Întru lumina ta am văzut lumina.” = ieșirea din suferință. Roua vine peste lumina ce văzând-o am devenit.
Râsul vine din alt plan.
Trebuie să existe o fiinţă superioară a cosmosului pentru ca eu să fiu în armonie cu totul./ Râşniţa şi bilele de oţel ca terapie umană.
Spațiul este o silabă. Este „c” din „ca”.
Marele echilibru din infinit, învârtindu-se, mă va echilibra.
Mulțumesc lumii de până acum pentru tunelul peticit cu lavete prin care în absolut să trec.
Pentru orice bărbat şi oricare femeie, Dumnezeu nu joacă zaruri.
Oceanul minciunii este un glue. Minciuna face din mine un semizeu.
Mamona, ca şi copil matur, devine Belzebut. Mi-e rău! Lăsaţi-mă să mă privesc.
Plâns generator de plâns = „lor” = DT, DF. Minciunile sunt lipite de capul „ca”.
Zorile celor căsătoriţi! Viitorul nu vorbește la viitor.
Toate naturile sunt pentru a exista mișcare.
Cine este mama? Ea este precum Dumnezeu Tatăl: este trecut. Trecutul meu înseamnă şi „sfinţească-se numele tău.”. Este prezentul ce l trăiesc ... căsătoria. Tatăl ceresc se va amesteca cu Fiul într-un mâine.
A biciui = a ieși cuvântul.
„Că’ eu ca frică” face să crezi că tu. Obiectiv înseamnă oprirea subiectivismului. Continuitatea ar fi când tugura devine tucap.
A-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi înseamnă să mai ai o mână de rezervă de oferit mereu ca ajutor.

Jurnal 2017-2019

Pentru obiectivitate dau de-a dura bila de granit, de sare în stânga blana.
*
Există un tunel al fericirii de secțiune pătrată în care sunt frunze de laur, de aur.
*
Fericirea-i între ţărmuri.
Gândul "sunt" e îmbălsămat.
De grăiesc precum delfinul, gândul ros mi l-am păpat.
*
Când umblu în minte ca în gând = diformul.
Pentru a noastră ciondănire mă rup în aer pe vecie, căci legea e să fie fericire.
Mă duceam pe dealuri, pe valuri și nu găseam timpul. Plec din lume cu cerul căzut în cap, lebăda va înota pe lac Când era în pericol mohor, a ieșit cocor.
Eminescu este bucuria din văzduhul mental. Se pune de rău daca nu picur în mine.
Toți suntem din fructul „ca”. Fiecare suntem El. Toate zodiile sunt ca pentru un trup de regină a albinelor. Cine este Dumnezeu? Cel care construiește conflictul şi pleacă. Sfârșitul = imaginea de sine. Iisus este începutul şi sfârșitul! Ce e sfârșitul? Înseamnă să ai imaginea de sine. Aşadar, la sfârșit, vom avea imaginea proprie de Dumnezeu. Din cauza aceasta, automat vom purta o cruce ca prinsă în spate. Iată ce spunea Iisus: „Să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să urmeze Mie.”
Dacă mă închin, merg înainte. Iisus pe cruce este unde S-a făcut conștiința Tatălui, măslin.
Animalele vorbesc de Casa Tatălui.

LUCRAREA BUCURIEI: Fiii porumbului, zeii mexicani = raiul. Că dracu’ vă găsește. = o, Himalaya (sârma cu steaguri) Carne de oaie = Dumnezeu este dulceața. 2019 Continuitatea ar fi când tugura devine tucap. 01.01.19 Frumusețea femeii se duce într-un cerc.

Câmpul cu flori vorbește de continuitate. 02.01.19
Karma şi ne-negaţia = pragul. Iubirea flutura şi ieșeau zorile. Iisus privea în mine. Eram în afara mea. Mintea se făcea ou. Ceaţa din mine intra ca prin cercul O să dea buzna înainte, ca niște atacatori. Apoi mi-am văzut ochiul cu geana. 03.01.19 A trăi în minciună îţi ia subiectivismul = a trăi la înălţime. 04.01.19

Păcatul se face, nu după vocea mea.
Ieșirea din cocoşul lui Petru = occidentul. 05.01.19
Din „it is, it is” înțeleg că este o asemănare cu altă lume, că este a sta la masă = Cina cea de taină – „Vom sta la masă în rai.” (Iisus)
Căsătoria = există şi alte lumi.
În mental, ca din propriul gând vertical, vin ca soare după o disociere de mine.
Înțelegerea de rău fals înseamnă că toate vin din același loc. Straturile de mușchi = ai mei sunt cu mine.
Deget = ochi => există serafimi.
Continuitatea ar fi când tugura devine tucap.
După înălţarea Domnului, moartea a rămas numai capacitatea zeilor de a se transforma.
Sfințenia este primul salt în mintal, iar negația este prima mișcare.
Streaming-ul mental se îndreaptă către mama/Dumnezeu Tatăl de mâine.
Încrederea în tine ţi-o iei din a ta planetă. Ca razele de soare vii ... ca șarpele ce împroaşcă, tu ieşi ca din rotire. În ochi, orbitele ţi-s planeta. PS: lumină şi sfințenie, izvorul vieții.
= ordine mentală.
Lumea înseamnă mâinile lui Dumnezeu Fiul, dar şi construcția lui interioară.
Vremea ce iese din mine = eu în costum de turc. Capul este în secunda ce va veni.
La sfârșit va fi BINELE.
Femeia floare albastră, căci floarea s-a trăit ca stea... soare prin ochii femeii lumina ta trecea.
O meduză va crea, ce nu voiam: altceva. Mi-ar fi frică, mi-ar fi frică că voi fi iar mititică.
Din neputințe şi soluții te-ai născut mărite al meu egregor ca să vorbești cu Ei.
Până la brâu, ca doi preoți în faţa unei sfere şi de la brâu în jos doar ca un zid eliptic U, aşa eu este Dumnezeu. = Iulia Hașdeu.
Sunt ca Sfinxul vorbind, cu chip de sarcofag de faraon sunt fiind.
Cu pas de rege babilonian, pas cu pas pășind. Precum Iştar, călare şi în lumină, eu trăiesc ⇨ privirea de sine.
În ochii fiecărui om este căldura de mamă. Păcat înseamnă frică. Atât.
Dacă te întrebi cum să fii, fii ca soarele în lumină!
Eu… gândul orizontal se transferă în gândul vertical, din afara graniței minţii, prin iubire.
Gândul închis face să apară gândirea de rău. Păcatul = un eu fals ce atrage un eu fals.
În mental, moartea este urmată de bucurie. Este o lege a minţii.
În mental, când crezi că se sfârşeşte totul, urmează învierea. În mental, moartea înseamnă urmarea mamei din tine în neant. Este ceva asemănător principiului vaselor comunicante, unde aerul minţii este perceput ca infinit.
A gândi este a doua persoană din tine.
Creierul mic este responsabil cu traducerea în pozitiv a aparenţei negative. Iniţial, când eul minţii pătrunde în creierul mic, atunci apare negativul.
Oprirea în prezent alternativ aduce suferinţă. Însă râsul înseamnă oprire în prezent continuu.
Femininul are legătură cu iubirea de sine a bărbatului. Imit cuvântul exterior în gând.
Clipesc. O picătură cenușie cade în mine, cel din minte = Timpul se naște în minte.
Se asociază locului un subiect = apare.
Timpul „era” scoate subiect = amintirea Înțelegerea spațiului cu „tu zici”.
Gândul întreține povestea.
Cu mirosul pe nas trec în gând din dreapta/inimă. Gândul traduce, îngână.
Când dreapta nu spune întrebarea „cum este?” în gând. Vorba gândului => mă duc în el.
Râsul = mâncare
Intră în mine ideea să o vreau. “Răul”, timp, acum.
Lumina voinței = familia.

Jurnal 2019

Din…? Tatăl vrea să-i spună Fiului pe nume. Tatăl şi Fiul undeva se privesc în ochi.
Cine este „sunt celălalt”? E tata.
Numele e în legătură cu mâna? Numele e același care vorbește de un șarpe?
Suntem fiecare câte un punct. Suntem punctele de vedere ale Lui Dumnezeu.
Răul se face ca să vii înapoi în stânga mentalului. Logica mot a mot ca încrucișare.
Diabolo = a nu avea loc.
Îl gândesc rău pe celălalt când îl fixez în 2 puncte. Dacă trec peste, ca umbra, sunt Satan.
Minciuna are legătură cu bara a doua a gândirii.
Umbra noastră e crucea Domnului. Iisus este una cu crucea. Pot mânca orice când cercurile gândirii sunt plat-orizontale. Alegerea este după vizualizarea formei.
A fi rău = puparea voințelor.
A fi distrugător = a te pupa cu transfigurarea.
Minciuna perfectă e în legătură cu voința de a gândi. Şi este. Vorba de ieșirea ta energetica din melcul 9.
A gândi de rău este a ciupi, energetic vorbind. Credința face posibilă materia.
Da şi nu ca două opuse fac materia? Suferința lui "de ce?".
Morții => abis.
Nu îmi sunt în gând, dar te doresc.
Urmează binele care e din acțiunea binelui mereu. Trecerea secundelor = o diferenţă de tensiune.
Dreapta/ sa'/ cum?
O frumoasa Dumnezeu! Scrisul e în prezent continuu. Faptele sunt sluga binelui.
Visele d.p. cu credința.
Existenţa răului ⇨ există o fericire. Gândesc de rău neeliberându-mă în cer.
Când Tatăl îl va vedea pe răul se va simți tată. Faptul că apar din amintire.
Fiecare rai are un demon păzitor. Fundalul => sa'
A face păcat = eul trece cu întuneric în urmă. Căderea pe mine ⇨ eul păcătos.
Existenţa legănării în Dumnezeu înainte de negaţie. Cuvântul este faţă de un produs al minţii.
Gândul este cu subiectul.
Că nu gândesc gândul: bâl bâl bâldâbâc.
Ca Belzebut se sperie taurul. Crucea de lemn a Bobotezei pentru Belzebut şi nu mai căpiezi, îmi sunt în gând.
Dumnezeu are mana de pictor! Fiii lui Mamona = eu sunt al meu.
Fapta este în legătură şi cu mentalul.
Înțelegerea e când mă afund în cercul doi de gândire.
Frica e în legatură cu lipirea magnetică de suflet.
Distrugerea Duhului Sfânt a lumii e în legatură cu pielea sănătății!
*
Fundalul => să'
A face păcat = eul trece cu întuneric în urmă.
Căderea pe mine => eul păcătos.
Existența legănării în Dumnezeu înainte de negație.
Cuvântul este față de un produs al minții.
Gândul este cu subiectul.
Că nu gândesc gândul: bal bal bâldâbâc.
Ca belzebul se sperie taurul. Crucea de lemn a bobotezei pentru belzebul și nu mai căpiezi, îmi sunt în gând.
Dumnezeu are mână de pictor!
Fiii lui mamona = eu sunt al meu.
Fapta este în legătură și cu mentalul.
*
Dreapta/ să'/ cum?
O frumoasă Dumnezău!
Scrisul e în prezent continuu.
Faptele sunt sluga binelui.
Visele d.p. cu credința.
Existența răului => există o fericire.
Gândesc de rău neeliberandu-mă în cer.
Când Tatăl îl v-a vedea pe răul se va simți tată.
Faptul că apar din amintire.
Fiecare rai are un demon păzitor.
*
Credința face posibilă materia.
da și nu ca două opuse fac materia.?
Suferința lui "de ce?"
morții => abis.
Nu îmi sunt în gându, dar te doresc.
Urmează binele care e din acțiunea binelui mereu.
Trecerea secundelor = o diferență de tensiune.

Minciună perfectă e în legătură cu voința de a gândi și este vorba de ieșirea ta energetică din melcul 9.
A gândi de rău este a ciupi, energetic vorbind.

Îl gândesc rău pe celălalt când îl fixez în 2 puncte.
Dacă trec peste, ca umbră sunt satan.
Minciuna are legătură cu bara a doua a gândirii.
Umbra noastră e crucea Domnului. Iisus este una cu crucea.
Pot mânca orice când cercurile gândirii sunt plat-orizontale.
Alegerea este după vizualizarea formei.
A fi rău = puparea voințelor.
A fi distrugător = a te pupa cu transfigurarea.

Răul se face ca să vii înapoi în stânga mentalului.
Logica motamo ca încrucișare.
diabolo = a nu avea loc.

Povestea buturugii Ioanichie Bălan.
Povestea mutării mormântului.

Tatăl și Fiul undeva se privesc în ochi.
Cine este "suntcelălalt"? e tată.
Numele e în legătură cu mâna? Numele același vorbește de un șarpe?
Suntem fiecare câte un punct. Suntem punctele de vedere a Lui Dumnezeu.

Din .. Tatăl vrea să-i spună Fiului pe nume.
*
Trecerea din o lumină în altă înseamnă minciună.
Tatăl și Fiul nu își sunt stăpâni unul față de altul.
Trecerea din o lumină în altă înseamnă minciună.
În viață drumul este în sus, apoi în jos, ca parcurgerea unui munte.

Dragostea este rădăcina a toate.

*

Drumul este: în sus, în jos.
Trecerea din o lumină în alta înseamnă minciună.
Tatăl și Fiul nu își sunt stăpâni unul față de altul.

Dragostea este în afară a toate.
Tăcute sunt stelele. Tăcută e mintea mea. Acum pot să mă rog.
Gândirea e de sus. Îngerul e supereul.
Răul mă face să înțeleg că sunt "până la Dumnezeu", că Dumnezeu e până "sus".
M-a atins un copilaș. Înțeleg că Fiul trebuie să aibă atingeri noi, fine, poate precum apă.
Vocea Dumnezeului înseamnă vocea tuturor.
Iubirea e rădăcina tuturor, dar iubirea este și în afara tuturor.
Craterele lunii și urma palmei Lui Iisus. Mâna Lui Dumnezeu este în lume prin prezența Fiului. Mâna derivă din iubire.
Apariția răului spune că Dumnezeu era tânăr când a apărut răul ca existență.
Răul mă supără, mă supără. Până și răul vrea prietenie!
Gândul vine din stânga, când s-a creat o sferă.
Vreau când sunt în sfera cu aer-gaz.
Plânsul are legătură cu visul.
Materia înseamnă doi, adică două euri ale mele.
*
De la început până la sfârșit este o coroană.
Să fiu nu ca Bucifal, ci ca o undă fără hățurile-mi.
Duhul unchiului m-a atins. Urma să mă schimb în soare și planetă. Fiul lui Dumnezeu ca Duh, însă ca un bebe din burtă a provocat apariția sistemelor solare?
În fiecare respirație este crucea Ta.
A trăi în minciună îți ia subiectivismul = a trăi la înălțime = prietenul luci.
Stau la ușă și bat = "vezi"
A crede este în "ceva". A vorbi este în "o credință".
Ce se vorbește acum s-a vorbit în Tatăl.
A binecuvanta este în legătură și cu semnul crucii.
A fi în superstiție este a fecunda adevărul?
Chipul înseamnă mișcare.
Suferința trebuie să fie numai când îți intri în tine ca undă.
Cuvintele Lui Dumnezeu de azi: "Îmi place sângele!" cuvintele acestea fac posibil crearea unui sistem solar între emisferele creierului. Simt cum Dumnezeu mă strânge în pumn să mă simtă.
Iisus pe măgar = vorba de sus.
Un stol a pornit, Dumnezeu a gândit.
Acum te țin în mână și plâng. Acum izbuhnește focul. Acum pup. Acum sărut.
Llațul fericirii.
*
Eul egoist se multiplică??????
Despărțirea vorbește despre Maica Domnului cu pruncul în brațe.
Dacă Fiul trăiește, trăiește și Tatăl.
Faptul că altul nu se vindecă poate datorită altora, înseamnă un drum lung și => că Dumnezeu are greutate. => povestea lui Greuceanu din care poate deriva personajele lui Harapalb: Ochilă și cerbul cu diamante.
Viața știe smerenia.
În minte este jocul.
Adevărul este numai în mișcare. Negația face o mască. Viața e în bobul de ciorchine.
Cântecele populare sunt de drag și dor, îmi spuse Costică.
Să ne rugăm: voi sunteți petalele mele!
Cât timp copiii se nasc Tatăl e însărcinat cu Tine.
Cântecul popular e cu tensiunea.
Constantin Brâncoveanu a intrat în mestecare.
Plânsul ce vine când cobor din cercul doi de gândire.
Înțelegerea e când intru/mă afund? în cercul doi de gândire.
În supărare nu trebuie mers pe cercul doi înainte, ci ca "pe sub masă". Masa simbolizează prezentul; e Iisus cel din mormânt.?
Credeam că mă persecut, dar eu veneam la minele oo în zbor. = gândirea coco.
Că ființă sunt fericit, căci toți vom fi în sângele Domnului.
*
În suflet este lumea ce a fost, este și va fi. La fel și în minte.
Răul ca spațiu face să apară Hristos.
Crăciunul trebuie să fie al gândului; Paștele al inimii.
Din "Adevărul vă v-a face liberi" => Iisus a avut suferințe mentale.
Iisus din suferință devine mâncare. Faptul că cere totuși a fi mâncat de alții!
Emoția mă scindează.
Nebunule = eu pe celălalt.
Înnebunesc când ceilalți îmi sunt ca obiecte fără legătură (de iubire).
Există o trecere orizontală, de la gând la conștiință g (=) c conștiința, cu suferință. Aici e morală. (ca din stânga lunii plec). 02.11.19
Dumnezeule tăcut, ca o mamă stai pe spate, șlefuind gândurile-mi toate!
Trecerea de la c la g vertical = e bine!
Pâinea venită din cer era ca pâinea caldă. = minunea lui Iisus.
Spovedania ca o gură a paharului. Cuvintele preotului la spovedanie sunt împărtășanie.
Fiul e mare = Ierusalimul ceresc.
A gândi de rău e între cercurile de gândire. 04.11.19
Prima înțelegere a îngerului pe lumea asta este în curbă.
Tatăl trebuie să aibe conștiință, unde Fiul alege crucea.
Cerc în cerc în cerc.. = spațiile vorbei.?
Chipul fiecăruia e din un cerc?

Florile primăverii = Dumnezeu își consulta scrisul!
Dumnezeul lui Pakal înseamnă: Sunt cu tine!
Ce-i bucuria coboară cercurile gândirii în jurul sferei sufletului. Sau să atingi cu sufletul cercul 2 sau feminin al gândirii.
*
Superstiția = nu am aer mental.
Faptul că apar ca imagine de mine dacă mă măresc.
Între este nu este stă Dracul.
Copilul îmi vorbește de fundal. Copilul înseamnă că omul vine din fundal. Îmbrăcămintea călugărilor îmi vorbește și de abis și de fundal, de existența sferică a abisului; că fundalul ar însemna Altarul.
"știe" este de stânga.
Chipul femeii pare a fi în legătură cu inima: mama este inima ce merge...
Ochiul tău de stea clipește în o frunză de vită.
Lumea ca o secvență ADN?
Minuni la Iisus = a avut inimă.
Și te iubesc pui de rată pui picuresc.
Vocea Maicii Domnului: veniți copii la mama. mi e dor de voi.
Prin propovăduirea Lui, Domnul Iisus este închinarea noastră.
Visele sau vorbirea silabică! Silabele Lui Dumnezeu!
Dacă credinciosul are ce are cu adevărul, iubirea și prietenia, un bețiv are ce are cu prietenia, iubirea și adevărul?
zig zag <_// spre mine este ? iar zig zag în afară - ieșire din sferă - este emoția.
Tensiunea sexuală este pentru ieșirea din sfera minții.
Demență înseamnă aripa către cerul din minte.
Egoismul Lui Dumnezeu nu desparte.
Zeul cu cap de vultur egiptean se aseamănă cu Iisus?
Din sfera păcatului crucea este prima formă.
Scrijelirea Lui Iisus o înțeleg ca orice reprezentare, ca preambul despre căsătorie.
Iadul O înseamnă că "defunctul" se învârte pe o nouă sferă cosmos.
“tu zici” al sufletului mușcă gândul cu gură de pește.
Nația este ca o culoare din curcubeu.
În gaură mea albalună mă așteaptă ai mei din mine ca o lume bună! Mă așteaptă atâția Feți frumoși din lumi măiastre!
Cuvinte și parfum și izul de Crăciun se află în rai și toate florile de mai.
Asemănarea tatăl onix și fiul mă face să înțeleg că Tatăl ceresc are trup.
Când treci de la o secvență la alta este "știe" ca eu.
Un tunel al dragostei s-a reaprins. E înconjurat de văpăi pâlpâitoare.
Povestea spune că copilul nostru poate fi un gând al meu sau al tău.
Cuvintele raiului sunt pentru ca Iisus să-Și asculte cuvintele în modul lor sublim.
Pictura naturii statice ce preînchipuie dialoguri umane: farfurie pictată cu galben? în stil cretan lângă un bol cu struguri _ u

Prin jertfa pe cruce Iisus reintră în sufletul nostru.
Pe ochiul Tatălui l-am numit ochiul marival.
Cred că m-a amorsat expresia: "că altu."
"că'..." mi-a făcut rău.
Chipul femeii pare a fi în legătură cu inima. Mama este inima ce merge!
Iisus pe cruce = este singurul Fiu.
Pentru că Dumnezeu există = viața este o taină.
Că' am vrut = gândire negândită, care îmi face rău.

.... îmi vorbesc despre = ... :
omul și pasărea = nemărginirea.
asemănarea = puparea.
diversitatea = frumusețe.

Cabala este doar ca o filosofie frumoasă. Este o sumă de pocnituri. Este o din mine ce se duce în O vertical, până la margine. Atât.
Superstiția este cu nota "la"?
Ciondănirea este cu nota "do re"?
Trebuie să fii moale să vorbești.
Iisus a fost lumina lumii căci S-a răstignit. Deci, nu a fost ca un om cu tupeu.
Tăria omului rece face incriminarea celuilalt ca el.
Dumnezeu gândulcuvânt este cel Născut.
Îmbrăcămintea celor în alte lumi trebuie să fie ca o haina de poveste.
Tensiunea răutăcioasă mă face să înțeleg rostul liturghiei și că preotul ca reprezentant al abisului liturghiseste. De aici și necesitatea devenirii a fiecărui om ca preot.
Animalele sunt părți din care derivăm ...
Este posibil ca vorba oamenilor să fie din începutul fericirii dumnezeești.
Alternanța viață, moarte îmi explică existența raiului.
Zâmbetul ca fundal este în rai.
În râsul Tău Tată Conștiință înțeleg nașterile Tale.
Trebuie să iau în calcul că este și un "a fi" al fiecărui om în ceilalți.
Răutatea celuilalt, ca tăcere imbecilă mă face să înțeleg că trupul Lui Hristos are grăsime.
Cred că este o legătură între luciul argintiu al peștilor și abis sau pupilă.

JURNAL 2020

dacă prietenii ce te-au părăsit sunt ca niște haine ce ți-au rămas mici, acum când toți suntem la același nivel, ca pe fundul unei nave, înseamnă că Dumnezeu ni se face haină tuturor.

dacă sunt multe alte fete .. și noi băieții, înseamnă că Iisus are barbă.

Iisus a sărutat soarele și a ieșit sângele împărtășaniei.

Cred Doamne cu pielea din soare că dacă Te-aș putea îmbrățișa m-aș topi și aș intra în Tine.
Spațiultimpul unei logici spațiale crează monștri. La Dumnezeu e invers, entitățile trebuie să fie din timpuspațiu. Deci la început ... a venit Timpul/Cronos?

Ce e smerenia? O dezbrăcare a mea și îmbrăcarea cu Domnul - din stânga.

Prin faptul că Dumnezeu Tatăl scrie povestea rezultă mormântul Fiului.

Mormântul Domnului înseamnă trecerea omului de la gând la conștiință.?

- de ce sunt oameni pe pământ?
-căci toate sunt din început.
*
cobor mai jos în, în cântec de vioară, crezând că toate vocile formează vocea Ta.
sunt rău, celălalt este delincvent, etc. = trupul mental ca Lege.

începutul gândirii = ceva, condensat, materia.

A face celuilalt ceea ce vreau eu să primesc înseamnă că există un fundal.
Iisus pare că a venit pe pămant ca un intim să adulmece.

Tatăl pe lume ia chipul Crucii.
Toată umanitatea înseamnă PRIN CRUCE ȘI PE CRUCE!

Până la cer încordare, ca o naștere de soare din stol.

Și daca Fiul își clătește gura cu vocile noastre!
Credințele sectare sau diferite îmi vorbesc despre căramizile unui zid. Și mă gândesc la pilda Domnului despre ridicarea casei pe nisip sau pe stâncă.
Vorba lui Dumnezeu crează Copacul vieții. Există copaci? Deci, Dumnezeu vorbește! Gândul Sunt este pământul copacului.
Orice început de nume sau nume este în legătură cu Binele.
Aroma este mai fericită decat fericirea mea pentru aromă.
Scosesem capul din cercul doi. Pentru tot ce se întorcea înapoi în cerc mă acuzam.

-Guru, cum să găsesc soluția?
- Trebuie ca cerul să se dea în leagăn.

Aceeași culoare au cei ce sau împăcat.
Asemănările între unele viețuitoare mă face să cred că există și alte lumi, raiul, etc.

Guru, ce e robirea? Uită-te la sâsâiți cum se chinuie să vorbească.

Guru, la ce te gandești? Gândeam că puterea Lui Dumnezeu ar fi nunta.

Greșisem intenționat până când două valuri ca de apă sau pupat.

De ce Doamne l-ai făcut pe Ca care nu știe ce-i noutatea?

Gândul Ca ia din eul meu și formează cercurile gândirii.

Căsătoria sau că-să(toria) este cu că, nu cu ca. oo = cercuri întrepătrunse.
Dacă încetinesc creez.

Reîncarnarea și stelele/zodiile vorbesc de ceva sublim ca perfecțiune.

Florile vorbesc de o perfecțiune a sentimentului dumnezeesc.

Guru, de ce sunt mai multe tipuri de copaci?
- Este vorba de un lanț.

Guru, gândesc de rău?
- Nu, te adâncești și nu gândești, ci te rostogolești!

Atâtea ființe noi suntem deodată, încât Voi Ființă trebuie să fiți.

Nu puteam să mă rog. Nu se făceau mâini. Iisuse, slavita fie pironirea Ta.

Mâinile mamei în conștiința mea, sunt la rugăciune, când nu pot să mă rog.

Doamne înțeleg că peștele e în legătură cu vinul.

Gândesc de rău când mă duc din dreapta în stânga.
Dumnezeii se știu și mai intim decât i-aș putea înțelege.

Tronul Lui Dumnezeu este de la a sta a omului...

-Guru, cum adică jocul de table?
-Arunci zarul, gândești marginea.

-Guru ce este a lucra al oamenilor?
-O, îmi vine să plâng ieșind dintre sferă și vector.

Părinții îmi sunt toiagul.

Pironirea Domnului vorbește de o casă.
Crucea Domnului e sfântă.

Simbolul e în lumină.

"Casa Tătălui Meu multe locașuri are" ~ o casă presupune poveste.

Voința de a gândi e în legatură cu amintirea? Amintirea e în legatură cu voința de a gândi? Spațiul este când voința de a gândi este amintire?

Gândul de păcătos ca mână primordială!
Voința de a gândi când vin la mine.

Muzica se aude. Să ieșim din simboluri. Asta e nunta!

Satan crează abisul.

Granița apare la trecerea subiect_subiectivism?
Cao e primul cuvânt al lui satan. Portughezul cao!

Prin fapta rea satan vrea să pronunțe.

-Guru, la ce te gândești?
-Că pocalul este mâna Lui Dumnezeu.

experiența trecută (ființele din Dumnezeu ...) se schimbă cu conștiința dumnezeească.

-Guru, de ce sunt gândiri care nu le vreau?
- Ca să vezi că e o lumină mare în tine.

mă duceam înainte prin minte trecând spațiile încrețite.

-Guru, ai băgat CAPUL în tocul de sus și a ieșit CA?
- Și în vorbă e prag.

-Guru, să bag toate sentimentele în inimă?
- cele rele vor dispărea, nu pot intra in inimă.

6 vertical = ies, învăluind punctul.

gândirea fără cercuri.
Gura plânsului este râsul?

Doresc când văd două cercuri?
SUNT este inversul sentimentului de sine?

Dacă suferința ne închide în minte, acel beee al mielului ne ajută să ieșim din suferință.

Gândirea de rău premerge credința?

Pulsiunea vine în noi din IUBIREA, care e la Dumnezeu.
Vorba e în legătură cu mintea.
-Conform?
-Guru, este non-conform.

Trecerea de la dreapta la stânga face să spun propoziții cu cuvântul tu.

-Guru, de ce suntem noi, ființe si mai mici, ființe și mai mici?
- Asta înseamnă că Dumnezeu lucrează.

a gândi este 6 orizontal, conform mișcării galaxiei.
diavolul păstrează eul.
diavolul trebuie să fie supărat pe Dumnezeu pentru existența excrementelor.
celălalt, ca om unde nu mă iubește se face una cu Tatăl și nu ajunge la mine.
conștiința pusă în norii ce i-ai strâns și ești diavol!
din încrâncenarea orizontală a gândului am văzut cum iese, iese, se naște pasărea colibri!
*
gândul alb(eu) între două dâmburi, în depresiune, ca să fie ???.
vorba creatoare când se fac cercurile gândirii.
răul îl crează pe sunt, ca un covor vertical.
Dumnezeu e pe noi, ca noi să avem picioare.
Iisus ce a fost pe cruce ne bate acum la ușă în zorile de nard.
coborârea din cer cu gândirea de rău.
tot prin o gură scăpăm de gândirea de rău!
este o legătură între SCRIS și CIORBĂ sau OCEANUL PRIMORDIAL.
există o legătură între chip și voce. dacă Domnul este și Cuvântul atunci avem și chipul Său mai-mult-decât-răstignit...
între a avea și a fi e un dragon.
calea ce iese din TIMPUL mental este ca un taur? și este ca intrarea Domnului în Ierusalim?
să = emisfera dreaptă = conștiința = acolo stau mainile la rugăciune.
Guru, știi răspunsul la problema
- când celălalt e tine!, ca reper.
- când vin, ca energie = eu, prin un sunt, care nu-l mai simt al meu.
- când din cauza venirii vorbei nu este o respirație (vorba parcă ar avea inimă de peste! - bicamerală).
Ce e?
- a, e a gândi de rău!
-corect guru!

ca = gură.
să = mână.
6 vertical = curba visului.
până la el. ies din el X. îl fasciculez = gând rău
ca să = impulsul, suflet mental sferic, de rău.
trecerea de la o logică la alta = existența conversiei.
transhumanța ca gândire!
dacă decojesc o piersică rămâne carnea cu sâmbure sau necuvintele! Duhul Sfânt - sâmburele! - sau ne înțelegem fără cuvinte, din priviri.
egoul se poate schimba în sferă?
protomâini sunt rădăcinile?
protomamă îmi sunt plantele?
a fi Cuvântul înseamnă mâinile în interior.
forma Cetății Ierusalimului trebuie să fie de poligon.
egoismul este în spațiul de intersecție a cercurilor de gândire.
din cub în hexagon...poligon, unde mă mișc. Împărăția cerurilor ca poligon unde este mișcare.
între a avea și a fi stă dragonul.
matematice
calea iese din timpul minții precum Iisus intra în Ierusalim?
eul-adică acel că-eu nu poate fi mai mult decât o gaură-albă.
Guru, știi răspunsul la problema
- când celălalt e tine!, ca reper.
- când vin, ca energie = eu, prin un sunt, care nu-l mai simt al meu.
- când din cauza venirii vorbei nu este o respirație (vorba parcă ar avea inimă de peste! - bicamerală).
Ce e?
- a, e a gândi de rău!
-corect guru!
- guru, ce este hahahuum?
-este râsul neuronal. este râsul de tine.
-guru, de ce să-i mulțumesc lui satan?
-satan face posibilă anularea ta și nu mai suferi.
-guru, de ce e rău dracul?
-vrea să ia chip asemănător Sfântului Antimis.
Iisus spune că bate la ușă fiecăruia pentru că are un plan cu fiecare.
perversitatea e ca un leu ce mănâncă din vânat. vânatul înseamnă cercurile gândirii.
gândul de rău mă face să înțeleg că e o distanță din cerul divin până la mine.
Maica Domnului umbrită, Maica Domnului îngropată în Ghetsimani!
Iisus este ipostază datorită crucii.
vorba nesupărătoare face o masă din umbră.
a te dezlipi luându-ți crucea.
crucea are rol de a stinge precum apa stinge varul.
există un CĂ al horei bătrânești.
acel "de unde mie ?cinstea aceasta!" ca al Maicii Domnului.
despre CĂ
C este al exteriorului, iar Ă al interiorului, al cercului. deci CĂ presupune lipirea celor două litere?
satan ca pământul cel nou!
satan confirmă existența a două sfere sau euri în minte.
Maica Domnului este încuietoarea lanțului/ gândirii Lui Iisus.
nu este că satan ar fi ȘTIE, ci că CERUL este ȘTIE. deci cine e satan?
cercurile gândirii sunt din așazisul eul nostru. de fapt ele sunt din DA și NU, care este Hristos. acestea sunt unde satan se rotește?
eul este ca gândul biruitor.
protosentimentul îl conține pe NU.
mă ridic în spațiul Gauss Y asemeni răului aruncat în turma de porci și vor ajunge în marea din mental.
răutatea lui satan ține un veac.
imoralitatea îmi spune că omul are gura spre rai.
răutatea este și ca să moară propriul balaur.
gândirea diavolească este ca actul închinării.
A face rău în mental înseamnă și a coborâ din cerul minții.
a gândi de rău este la trecerea de pe cercul doi de gândire și a o lua de la început.
a filosofa primesc până voi ajunge iar să înțeleg că Dumnezeu este cu mine.
NU tare este ca foc.
mă pierd în gând.
la început oamenii sunt ca fiii tunetului?
gândirea de rău având ca rădăcină pe SE PARE.
nu pot fi un SUNT fără cel ce sunt în ceruri. acestea sunt degetele Lui Dumnezeu. fiecare om e așa.
SUNT al omului este din lucrul mâinilor Tatălui și Fiului.
Din experiența cu satan înțeleg necesitatea de a spune
- slavă (Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt)
- Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob.
Din experiența cu satan, ce ar fi la granița ..., am înțeles că viața nu are limite.
Faptul că mintea se face o sferă de sine stătătoare!
dacă fiecare gând este CĂ GÂND?
că am = intrare în dimensional.
Credința face păcatul, ca să mănânce păcatul.

-guru azi am descoperit că credința este ca o copilă!
- deci?
- deci, Iisus este cu adevărat Fiu, căci El este și credința.

Ajută-mi Doamne nașterii mele de sus.