Avraam, parintele credintei. Credinta = dreptate.
Moise.
David. Iubirea ce astupa/acopera pacatul. Psalmi de lauda 33.
Pildele lui Solomon sunt ca un exercitiu pentru scoala vietii omului.
Eclesiastul. = cuvantare catre popor = ideea de credinta in Dumnezeu:
-fericirea pe care ne-o procura viata.
-viata ofera bucurii insemnate, iar omul trebuie sa le foloseasca cumpatat.
-folosirea placerilor trebuie sa fie imbinata cu frica de Dumnezeu.

652-640 i.H. Proorocul Sofonie (“scutul Domnului”), Iudeea (regale Iosia). = “ziua Domnului”, “bucura-te fiica Sionului. (3, 14)”.
520 i.H., Proorocul Agheu (“sarbatoresc”) = incurajarea lui Zorobabel ca mostenitor al tronului lui David, care se va bucura de ocrotirea Domnului. (Cel dorit, Mesia, va intra in Templu II, 9).
Agheu si Zaharia: Psalmul de lauda 145.

Conform profesorului Ivo Ivanovici pentru revista numarul 3 Cultura si idei a asociatiei Noua Acropola: “Etimologic, cuvântul entuziasm este derivat din grecescul „En Teos” şi se traduce ca „Zeul interior”, „Zeul din noi”, „Zeul nostru”. Aşadar, se află în stare de entuziasm cel în care se manifestă Zeul interior sau, aşa cum se spunea deseori, cel care este „posedat” de El. În Grecia Antică, entuziasmul a fost asociat cu Dionysos, „cel care s-a născut de două ori”, zeul viţei de vie şi al beţiei, deoarece se referă la o stare de conştiinţă ce îşi are rădăcina dincolo de lumea circumstanţelor schimbătoare şi este reprezentată, simbolic, prin starea de beţie. Într-un fel, marele filosof grec Platon s-a referit la starea de entuziasm când a afirmat că, pentru a obţine adevărata cunoaştere, un om trebuie să-şi aducă aminte, să-şi trezească „geniul”.”

Intelepciunea lui Solomon, secolul III, II i.H., Egipt. = catre judecatorii si imparatii pamantului. = credinta in Dumnezeu adduce dupa sine binecuvantari si binefaceri divine.

Intelepciunea carturarului Iisus, fiul lui Sirah. 180-170 i.H., Ierusalim. In greceste din 130 i.H. =
-exista un imn inchinat maririi Lui Dumnezeu in natura (fapturi).
-a fi ucenicul intelepciunii.
-a lucra cu mintea 38, 39.
-sufletul sa ni se veseleasca in mila Domnului.

A urmat Iisus cu Buna Vestire/Evanghelia (bucuria celor ajutati de Iisus, ungerea capui Lui, spalarea picioarelor…, schimbarea la Fata, invierea Domnului, minunile relatate in Faptele Apostolilor… “Faptele apostolilor 8:39 Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,”, ?) si bucuria lui Pavel.
Pavel (=Saul “cel iubit”): bucurati-va pururea. (Tes. 5, 16.)
“Bucurati-va, rugati-va neincetat”.

Despre bucuria comunitara a primilor crestini as putea puncta:
-doi iubiti au fost rastigniti de-a lungul unui drum, deoparte si alta;
-martiriul lui Adrian. Infatisarea sa in fata sotiei vestindu-i moartea peste cateva zile. Infaptuirea vedeniei. (26 august);
-cei 7 tineri soldati romani din Efes ziditi in o pestera intre 249-251 si care au inviat pentru o saptamana cand pestera a fost deschisa peste 200 de ani.
-acatistele sau imnele de multumire aparute probabil prin secolul 7. Isaac Sirul in Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos spune: bucuria calugarilor si a cuviosilor (Icosul 1), Iisuse Hristoase, acoperamantul cel de bucurie, acopera-ne pe noi nevrednicii. (Icosul 6).

Fericitii romani:
-Mucenicul Sava, 372, Buzau;
- “dacă aş fi ştiut trăi frumos (evlavios), aş merge între îngeri şi eroi şi eu”, Mircea cel Batran;
-fericitul staret Rafael, Barlad->Agapia din deal, sec.XVI;
-Sf. Teodora in muntii Buzaului-> Sihla, sec.XVII;
-moldoveanul Petru movila al Kievului, in Invatatura de credinta crestina ortodoxa, vorbeste despre conditiile pentru insusirea din cele 9 Fericiri evanghelice: 1 judecata duhovniceasca sau intelepciunea, 2 nefatarnicia, 3nadejdea statornica in Dumnezeu. (traducere in romana in 1691, Buzau)
-Stainhard, jurnalul fericirii, “dai vointa, iei putere”;
-oameni intemnitati in timpul comunismului: Radu Gyr, etc.;
-Traian Dorz => miscarea Oastea Domnului;
-Ioan Alexandru, un om care a ars: lumina lina= Maica Domnului, “tarmul marilor garoafe, … cuvant nu mai era, sopteau doar adancimi fara de nume…”, inca din mai ’76 vorbea cu vita de vie, ciilizatia de lemn, caldura de lemn, sa simti duhul din ceea ce te inconjoara.
- Horea, nascut in satul Fericet. Fericirea este trecerea de la frasin la gorun?
-colina Bucuriei (Bucuresti, … al lui Bucur) si sintagma Preafericitul Patriarh…
-Teofil Paraianu: vremea bucuriei, veniti de luati bucurie, “bucuria inimii, veselie vesnica”.

Crestinismul are si intristarea dupa Dumnezeu, plansul de fericire, plansul de bucuri factor al parintilor Ioan Scararu, Efrem Sirul, Isaac Sirul, Sfantul Simeon Noul Teolog, bucuria Mea in ei (Ioan cap.7), bucuria iertarii.

Fericitii numiti:
Fericitii Ioachim si Ana, cei mai fericiti parinti;
Ignatie Teoforul (Purtatorul de Dumnezeu);
Fericitul Augustin;
Fericitul Ieronim;
Teofil al Antiohiei;
Sfantul Simeon Noul Teolog – viziuni;
Fericitul Teodoret al Cirului;

fericitii numiti:
.. Sfantul Simeon Noul Teolog – viziuni;
Pe langa Psalmii de pocainta 6, 32, 51, 102, 130, 143 asemenea lamentatiilor vechi babiloniene, crestinismul are si intristarea dupa Dumnezeu, plansul de bucurie facator al parintilor sirieni si bizantini: Ioan Scararu – care il recomanda celor casatoriti - , Efrem Sirul relata despre cazul unei femei; Isaac Sirul, Sfantul Simeon Noul Teolog: in timpul plansului se petrece epifania – smerenia izvoraste lacrimi.

Fericitul Teodoret al Cirului;
Fericita Marta, mama lui Simeon Stalpnicul, din Muntele Minunat.
Simeon Stalpnicul: “dorind frumusetea mirelui celui fara de moarte.”
Dante in Paradisul din Divina Comedie spune ca acolo se danseaza, ca lumea e fericita.
Fericitul staret Filotei Zervakos 1884-1980.
Stigmatii bucuria Mea in ei (Ioan cap.7): Francisc de Assisi 1224; Ecaterina de Siena 1347-1380; Rita de Cascia 1381-1457; Ioan al Lui Dumnezeu 1495-1550; taranul din Guadalupe 12.12.1531; Marthe Robin 1902-1989; Padre Pio 1968; Faustina Kowalska 1905-1938.

recronologie a bucuriei:

2. Pe urmele bucuriei cu Dumnezeu. Cronologie.

Sfintenia = relatie, animal. Daca animalul face “legatura” dintre Dumnezeu si om, iata arealul rasului:

Daca renumitii atlanti se numeau si “fericiti”, tot din vechime adorarea lui Vishnu, in India, pe Gange, reveleaza un aspect vesel, datator de fericire.
Apollo, fiul lui Zeus este … aducator de fericire.

…
Facerea 3, 15, prima profetie mesianica: din femeie se va naste Acela care va zdrobi puterea celui rau.
Facerea, 5,
• 22.Si dupa nasterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu 3 doua sute de ani si i s'au nascut fii si fiice.
• 23.Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.
• 24.Si a umblat Enoh cu Dumnezeu si nu s'a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase 4.
Sol 4:10, Sir 44:16, Sir 49:16, Evr 11:5
3 = "A umbla cu Dumnezeu" = metafora pentru omul care traieste in intimitatea lui Dumnezeu, care-I este bineplacut (vezi si v. 24; de asemenea, 6, 9).
4 = In varianta de text: "il luase cu Sine". Verbul metatithemi inseamna nu numai a muta, a stramuta, a schimba locul, ci si a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr'o stare de existenta in alta). De aci, exegeza asupra misterului in care Enoh a fost stramutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie - vezi 4 Rg 2, 3-10 si notele aferente).
Avraam, parintele credintei. Credinta = dreptate.
Dupa episodul cu jertfa fiului sau Isaac, Avraam a devenit primul om contemplativ. (sursa: Sfintii Parinti)
1400 i.H. Moise si taramul fagaduintei.
Trimbitele de argint folosite de preoti pentru adunarea poporului, la razboi si pentru zile de bucurie! (Numerii, cap.X, 1-10)
David. Iubirea ce astupa/acopera pacatul. Psalmi de lauda 33.
Psalmul lui Asaf 49.
Psalmii anonimi 106; 115 vorbesc de “jertfa de lauda”.
Pildele lui Solomon sunt ca un exercitiu pentru scoala vietii omului.
Eclesiastul. = cuvantare catre popor = ideea de credinta in Dumnezeu:
-fericirea pe care ne-o procura viata.
-viata ofera bucurii insemnate, iar omul trebuie sa le foloseasca cumpatat.
-folosirea placerilor trebuie sa fie imbinata cu frica de Dumnezeu.
720 i.H. Osea 6, 6:
“Ca mila vreau, iar nu jertfa 2,
si cunoasterea lui Dumnezeu
mai mult decat arderile-de-tot.”
1Rg 15:22, Pr 21:3, Ecc 4:17, Mi 6:6, Mi 6:8, Sir 4:15, Mt 9:13, Mt 12:7, Mt 23:23, Mc 12:33, Lc 5:32
652-640 i.H. Proorocul Sofonie (“scutul Domnului”), Iudeea (regele Iosia). = “ziua Domnului”, “bucura-te fiica Sionului. (3, 14)”.
Sec. VI, Deutero-Isaia: mantuire si fericire, capitolul 35.
520 i.H., Proorocul Agheu (“sarbatoresc”) = incurajarea lui Zorobabel ca mostenitor al tronului lui David, care se va bucura de ocrotirea Domnului. (Cel dorit, Mesia, va intra in Templu II, 9).
Agheu si Zaharia: Psalmul de lauda 145.
Expresia mareata: “untdelemnul bucuriei” din secolul V.? al lui Trito-Isaia: Isaia 61:3 să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Precursorul simbolului fericirii in sinagoga este stalpul cu tora, urmas al pietrei de jertfa a lui Avraam, al inaltimilor lui Solomon. Rugaciunea-preaplecata a lui Solomon, ochiul Lui Dumnezeu intotdeauna asupra casei templu, care va purta numele Lui Dumnezeu. Pentru timpul lui Iisus scrisese profetul “salvarea este aproape, va fi strigata de pe crestele muntilor.”


Conform profesorului Ivo Ivanovici pentru revista numarul 3 Cultura si idei a asociatiei Noua Acropola: “Etimologic, cuvântul entuziasm este derivat din grecescul „En Teos” şi se traduce ca „Zeul interior”, „Zeul din noi”, „Zeul nostru”. Aşadar, se află în stare de entuziasm cel în care se manifestă Zeul interior sau, aşa cum se spunea deseori, cel care este „posedat” de El. În Grecia Antică, entuziasmul a fost asociat cu Dionysos, „cel care s-a născut de două ori”, zeul viţei de vie şi al beţiei, deoarece se referă la o stare de conştiinţă ce îşi are rădăcina dincolo de lumea circumstanţelor schimbătoare şi este reprezentată, simbolic, prin starea de beţie. Într-un fel, marele filosof grec Platon s-a referit la starea de entuziasm când a afirmat că, pentru a obţine adevărata cunoaştere, un om trebuie să-şi aducă aminte, să-şi trezească „geniul”.”

Intelepciunea lui Solomon, secolul III, II i.H., Egipt. = catre judecatorii si imparatii pamantului. = credinta
in Dumnezeu aduce dupa sine binecuvantari si binefaceri divine.
6, 20: “Drept aceea, pofta intelepciunii duce la imparatia vesnica.”
7, 26-30:
• 26.Caci ea e stralucirea luminii ne'nserate 19,
oglinda - fara urma de pata - a lucrarii
lui Dumnezeu, icoana a bunatatii Sale.
Evr 1:3
• 27.Cu toate ca ea este doar una, poate totul;
in sine ramanand, pe toate le'nnoieste,
si, patrunzand, prin veacuri, in sufletele sfinte,
lui Dumnezeu Ii face prieteni si profeti;
1Co 12:4, 1Co 12:11
• 28.caci Dumnezeu Si'ndreapta iubirea doar spre-acela
cel ce cu'ntelepciunea isi face casa buna.
• 29.Intr'adevar, ea este mai mandra decat soarele
si mai presus de'ntreaga oranduire-a stelelor;
daca-i vei pune-alaturi lumina, ea o'ntrece,
• 30.de vreme ce lumina ii face noptii loc,
pe cand intelepciunii nimic nu-i face raul.

Mentalul avea ca echivalent grasimea adusa pentru arderile de tot?!

Intelepciunea carturarului Iisus, fiul lui Sirah. 180-170 i.H., Ierusalim. In greceste din 130 i.H. =
-exista un imn inchinat maririi Lui Dumnezeu in natura (fapturi).
-a fi ucenicul intelepciunii.
-a lucra cu mintea 38, 39.
-sufletul sa ni se veseleasca in mila Domnului.

Saltarea pruncului Ioan – botezatorul si slavirea Elisabetei..
Maica Domnului: iata, ma vor ferici toate neamurile!
Iisus la 12 ani in sinagoga in mijlocul dansului de bucurie evreiesc:


A urmat Iisus cu Fericirile consacrate … si Matei in 5, 19 mai relata: “Asadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici si astfel ii va invata pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; dimpotriva, cel ce le va face si astfel va invata, acela mare se va chema in imparatia cerurilor.”
1Co 15:9, Iac 2:10 /
Evanghelia: Matei, cu bucuria comorii ascunse in tarina; bucuria negustorului care cauta margaritare bune; bucuria cu fiul risipitor; Luca, bucuria regasirii drahmei pierdute; bucuria in sanul lui Avraam a saracului Lazar; bucuria vamesului si nu a fariseului; bucuria vamesului Zaheu, bucuria minelor mult inmultite.
Bucuria celor ajutati de Iisus, ungerea capui Lui, spalarea picioarelor…, schimbarea la Fata, invierea Domnului, minunile relatate in Faptele Apostolilor, din Italia, anul 63… “Faptele apostolilor 8:39 Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,”, ?) si bucuria lui Pavel.
Pavel (= Saul “cel iubit”): bucurati-va pururea. (Tes. 5, 16.) scriere din Corint, anul 52.
“Bucurati-va, rugati-va neincetat”. I. Tes.
Apostolul Iuda scria in Palestina, in 64-66: Iuda v.24: “Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de toata caderea, si'naintea Slavei Sale sa va puna pe voi neprihaniti, intru bucurie, …”
Prin invataturi, cantece si chinul Sau, Iisus aduce un nou BOTEZ, ce se intemeiaza pe bucurie, botezul crestin.
Episcopul Israelului, “fratele” Lui Iisus creaza prima liturghie. Apoi Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Vasile cel Mare; apoi Arhiepiscopul Constantinopolului, Ioan Gura de Aur si apoi Episcopul Romei, Grigore Dialogul. Credinciosul facand calea Imparatiei va saruta crucea preotilor ce trec si va primi bucuria atingerii cu Sfintul potir.
Mila pacii, jertfa laudei, constructia din cele trei virtuti: mila, pace, jertfa de lauda din liturghie se intemeiaza pe urmatoarele:
“Mila voiesc, iar nu jertfa!” Osea 6, 6./ Matei 9, 13; 12, 7.
“Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar …” Matei 5, 23-24; Marcu 11, 25-26.
“Jertfeste Lui Dumnezeu jertfa de lauda … jertfa de lauda Ma va slavi.” Ps. 49, 15; 24; 106, 22; 115, 7.
“Asadar prin Hristos sa aducem pururea Lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor care preaslavesc numele Lui.” Evrei 13, 15.
Biserica lui Dumnezeu este impodobita inca din vremea sfintilor Apostoli cu cele 7 laude: 1. “Priveghiati dar ca nu stiti cand va veni stapanul casei.” 2. Mantuitorul prins in gradina Ghetsimani. 3. Condamnarea la moarte a Mantuitorului, dar si pogorarea Duhului Sfant in limbi de foc. 4 rastignirea Mantuitorului intre doi talhari, pe Golgota. 5 Momentul in care Mantuitorul isi da Duhul pe cruce. 6 pogorarea Mantuitorului de pe cruces i punerea Lui in mormant; dar si momentul Cinei celei de Taina. 7 tanguirea Maicii Domnului dup ace L-a pus pe Mantuitorul in mormant.

Primele culegeri de apoftegme ale părinților pustiei au apărut în secolul al IV-lea, prin consemnări ale tradițiilor orale din diferite grupuri de ucenici. Ele au produs ceea ce numim astăzi Patericul egiptean, care este considerat Patericul prin excelență și cuprinde cuvinte folositoare ale monahilor care s-au nevoit în pustiul Egiptului.
In sec. V Dionisie Areopagitul spunea: “stiinta gandului curat este veselia veseliilor, si stiinta gandului patat este chinuirea chinuirilor.”
Prin secolul VII incep marturii ale minunilor Maicii Domnului.
Acatistele, sec. VII.
In sec. VII/VIII printer sfintii din Damasc, Andrei Criteanu spunea: “ajutor si acoperitor mi s-a facut mie spre mantuire.”, iar Ioan Damaschinul: “veseleste-te Ierusalimule, si praznuiti toti cei care praznuiti Sionul.”

Sfantul Cuvios Iosif, imnograful sec. IX., sicilianul, scria: “sosita bucuria celor intristati si izbavirea Ierusalimului.”
Din secolul 9 sunt inscrise relatari ale Luminii Invierii de la Sfantul Mormant. Biserica fiind construita din 326 de Constantin cel Mare. 1810 este ultima reconstructie.
Pe 1 octombrie 911, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, pe la ora patru dimineața, după cum relatează Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său, Fericitul Epifanie, credincioșii au văzut-o pe Maica Domnului intrând în această biserică, strălucind ca lumina, având imediat în spatele ei pe sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Teologul și urmată de un alai de îngeri și sfinți.

O relatare din viata Sfantului Grigorie Palama 1296-1359, din cartea Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, Editura Egumenița, București, 2006, p. 13
“După ce a petrecut doi ani cu Părintele Nicodim, Grigorie a avut parte de o vedenie dumnezeiască. Într-o zi, pe când se îndeletnicea cu rugăciunea minții, i s-a arătat un bărbat măreț și străluminat. Grigorie l-a recunoscut pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, Fiul Tunetului, ucenicul cel iubit și prietenul lui Hristos.
Privindu-l pe Grigorie cu bunăvoire, Apostolul a spus:
– Din lumea cealaltă am venit la tine ca sol al Stăpânei a tot ce este sfânt, ca să te întreb pentru ce strigi mereu, zi și noapte, și în tot ceasul, „Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu”?
Grigorie a răspuns:
– Ce altceva aș putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu, fără numai a cere milă și luminare ca să cunosc și să fac voia Lui, om pătimaș fiind eu, și plin de păcate?
Atunci, ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns:
– Stăpâna tuturor ți-a poruncit să nu te temi, nici să șovăi, că eu voi fi ajutorul tău.
Apoi, Grigorie a întrebat:
– Oare în viața de acum ori în cea viitoare vrei a-mi ajuta ca împreună-lucrător al Maicii Domnului?
Marele Evanghelist al celor înalte a răspuns cu bucurie și dulceață:
– Te-am ajutat și mai înainte, și te ajut și acum, și încă și în viitor te voi ajuta!
Deci, după ce Evanghelistul i-a vestit despre acest dar mai presus de fire și negrăit al Maicii Domnului, s-a făcut nevăzut. Din această vedenie, putem înțelege că harul dumnezeiesc îl pregătea pe Sfântul Grigorie a păși pe urmele „Theologului”.“

Pana in sec. XV crestinii se impartaseau des.

Filocalia este o culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV - XV.[1] "Filocalia", care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumusețe divină" sau "iubirea de virtute", este o culegere de texte scrise de 25 de Sfinți Părinți. Antologia aceasta fusese întocmită de Sfinții Nicodim de la Muntele Athos (1749-1809) și Macarie de Corint (1730-1805)[2] și publicată, pentru prima dată, la Veneția, în 1782.[3] Antologia publicată la Veneția a influențat gândirea ortodoxă din Rusia în secolul al XIX-lea. In volumul 4 se vorbeste despre rai. In volumul 9 se vorbeste in un capitol despre “fericita si pururea pomenita ascultare”.

Mikao Usui (臼井甕男, 15 August 1865 – 9 March 1926: „orice lucru existent in Univers, fara nici o exceptie, poseda energia universala” si „Reiki este intelepciune combinata cu energie; ne conecteaza la lumina, ne stimuleaza cresterea, ne echilibreaza din punct de vedere fizic si spiritual, ne poate vindeca cele mai adanci rani si poate sa ne scoata la iveala potentiale nebanuite ale fiintei noastre. Reiki este suportul pentru sanatatea optima a corpului… El este un vehicul catre adevarul nostru interior, care ne indruma catre fericire, iar fericirea nu este altceva decat vindecare„.

Descoperirea relatata de un professor indian musulman pe youtube a cine este Iisus din religia musulmana: 1. Cuvantul Lui Dumnezeu. 2. Duhul Lui Dumnezeu. 3 Iisus Mantuitorul.
Maica Domnului este singura femeie care apare in Coran: in cap. 3 I se face arborele genealogic. In cap. 19 se spune ca s-a nascut fara pacat sic a a ramas fecioara. In cap. 50. V.23 a fost ridicata la ceruri.

Fenomen religios in Asia: syncretism in care intra si credinta in Hristos.
*
Despre bucuria comunitara a primilor crestini as putea puncta:
-doi iubiti au fost rastigniti de-a lungul unui drum, deoparte si alta;
-martiriul lui Adrian. Infatisarea sa in fata sotiei vestindu-i moartea peste cateva zile. Infaptuirea vedeniei. (26 august);
-cei 7 tineri soldati romani din Efes ziditi in o pestera intre 249-251 si care au inviat pentru o saptamana cand pestera a fost deschisa peste 200 de ani.
- bucuria cu ingerii a parintilor pustiei egiptene.
- Sfântul Augustin: între mine și Tine nu este nici o distanță. Oricât m-aș apropia sau depărta nu există nici o distanță. Tu te aflai în lăuntrul meu, iar eu în afara mea.
- jertfa de lauda din liturghie Vasile cel Mare, +379; Ioan Gura de Aur, +407; Grigorie cel Mare Dialogul +604:
"Strana: Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartita.
…
Trisaghionul biblic:
Preotul saruta sfânta steluta si o pune deoparte.
Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pamântul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Strana: Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvântam, Tie Îti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeul nostru.
Strana: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim."
- acatistele sau imnele de multumire aparute probabil prin secolul 7. Isaac Sirul in Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos spune: bucuria calugarilor si a cuviosilor (Icosul 1), Iisuse Hristoase, acoperamantul cel de bucurie, acopera-ne pe noi nevrednicii. (Icosul 6).

serotonina din alimentație:
Fructe de mare: ton, scoici, stridii, somn, sardine etc.
Produse lactate: (albusul de ou este o sursa importanta de serotonina), lapte, branza, iaurt etc.
Legume: sparanghel, brocoli, spanac, fasole verde, varza, salata verde, sefecla, cartofi, ceapa, rosii.
Nuci: migdale, alune de pamant si de padure, caju, fistic, nuci.