Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata

Postat 09:07 pe 2.08.2019
Bucuria cu Dumnezeu.
Postat 09:09 pe 2.08.2019
2. Pe urmele bucuriei cu Dumnezeu. Cronologie.

Sfintenia = relatie, animal. Animalul “legatura” dintre Dumnezeu si om. “mai usor ii e camilei sa intre prin un varf de ac, decat bogatului in Imparatia cerului.” Ioan Botezatorul purta imbracaminte din camila, ca Inaintemergator.
Iov 3:11, si-a dorit sa nu se fi nascut. Si a crezut apoi ca Dumnezeu v-a restaura bucuria si neprihanirea noastra.
David (Ps. 55: 6-8) vroia in un loc unde sa nu aiba de a face cu realitatea. Apoi a crezut ca studiul Cuvintelor Lui Dumnezeu aduce bucurie si lauda Domnului.
Ilie (1 Imp. 19:3-5) a fugit in pustiu si L-a rugat pe Dumnezeu sa ii ia viata. Dar, Domnul i-a trimis prieten pe Elisei.
Remarc din Noul Testament cuvinte ale lui Pavel: “Domnul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta… prin puterea Duhului Sfant.” (Rom. 15, 13); imparatia Lui Dumnezeu consta in “dreptate, pace si bucurie in Duhul Stant.” (Rom. 14, 17); crestinii filipeni ii sunt lui Pavel: “bucuria si cununa”.
Dupa aratarea Domnului, Petru in I Petru 1, 8 si II Petru 3, 18 vorbeste despre bucuria cereasca: “bucuria negraita si preaslavita”.
In evanghelia lui Ioan, Iisus spune: “acum vin la Tine (Tata), ca bucuria Mea sa fie deplina in ei.” 17, 13.

**

Facerea 3, 15, prima profetie mesianica: din femeie se va naste Acela care va zdrobi puterea celui rau.
Legatura dintre Dumnezeu si Cain.
Facerea, 5,
• 22.Si dupa nasterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu 3 doua sute de ani si i s'au nascut fii si fiice.
• 23.Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.
• 24.Si a umblat Enoh cu Dumnezeu si nu s'a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase 4.
Sol 4:10, Sir 44:16, Sir 49:16, Evr 11:5
3 = "A umbla cu Dumnezeu" = metafora pentru omul care traieste in intimitatea lui Dumnezeu, care-I este bineplacut (vezi si v. 24; de asemenea, 6, 9).
4 = In varianta de text: "il luase cu Sine". Verbul metatithemi inseamna nu numai a muta, a stramuta, a schimba locul, ci si a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr'o stare de existenta in alta). De aci, exegeza asupra misterului in care Enoh a fost stramutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie - vezi 4 Rg 2, 3-10 si notele aferente).
Legamantul cu Noe.
Avraam, parintele credintei. Credinta = dreptate.
Dupa episodul cu jertfa fiului sau Isaac, Avraam a devenit primul om contemplativ. (sursa: Sfintii Parinti)
1400 i.H. Moise si taramul fagaduintei.
Trimbitele de argint folosite de preoti pentru adunarea poporului, la razboi si pentru zile de bucurie! (Numerii, cap.X, 1-10)

Cântarea lui Moise după ce s-a afundat faraon în Marea Rosie (Ieşire XV): “1. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!...2. Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit…6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi a sfărâmat…”
Cântarea proorocitei Debora şi a judecătorului Barac: “4. Când ieşeai Tu Doamne din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se cutremura şi cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie… 31…iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele când răsare în toată strălucirea lui.”
Rugăciunea Anei, mama proorocului Samuel (I Regi II): “Bucuratu-s-a inima mea intru Domnul; înălţată a fost fruntea mea de Domnul, Dumnezeul meu…”

David. Iubirea ce astupa/acopera pacatul. Psalmi de lauda 33: "bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea. Pururea lauda lui în gura mea.".
De remarcat ar fi textile: “sa se bucure oasele mele” sau alt verset in traducere noua: “omul vecin cu Dumnezeu.”
"Am pomenit pe Dumnezeu şi m-am veselit (cutremurat)." (Psalmul 76, 3).

Psalmul lui Asaf 49.
Psalmii anonimi 106; 115 vorbesc de “jertfa de lauda”.
Pildele lui Solomon sunt ca un exercitiu pentru scoala vietii omului.
Eclesiastul. = cuvantare catre popor = ideea de credinta in Dumnezeu:
-fericirea pe care ne-o procura viata.
-viata ofera bucurii insemnate, iar omul trebuie sa le foloseasca cumpatat.
-folosirea placerilor trebuie sa fie imbinata cu frica de Dumnezeu.

Minunile Proorocului Ilie, cel plecat din lume in un car de foc si a ucenicului Elisei.

720 i.H. Osea 6, 6:
“Ca mila vreau, iar nu jertfa 2,
si cunoasterea lui Dumnezeu
mai mult decat arderile-de-tot.”
1Rg 15:22, Pr 21:3, Ecc 4:17, Mi 6:6, Mi 6:8, Sir 4:15, Mt 9:13, Mt 12:7, Mt 23:23, Mc 12:33, Lc 5:32
652-640 i.H. Proorocul Sofonie (“scutul Domnului”), Iudeea (regele Iosia). = “ziua Domnului”, “bucura-te fiica Sionului. (3, 14)”.
609/8 i.d.H. Rugăciunea proorocului Avacum (Cap. III): “…5. Strălucirea Lui va fi ca lumina soarelui, din mâinile Lui raze vor izvorâ…13. Văzutu-Te-au munţii şi sau cutremurat…28. Ci eu voi tresălta de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu…29… El face picioarele mele ca ale căprioarelor, 30. Pe culmi poartă paşii mei!”.
Sec. VI, Deutero-Isaia: mantuire si fericire, capitolul 35.
539/8 i.d.H. Cântarea celor trei tineri: “1. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci! 2. Binecuvântaţi pe Domnul îngerii Domnului, cerurile Lui,...3. Binecuvântaţi pe Domnul toate apele cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului,… 4. Binecuvântaţi pe Domnul soare şi lună şi voi stele cereşti,… 5. Binecuvântaţi pe Domnul ploaie, rouă şi toate vânturile,… 6. Binecuvântaţi pe Domnul, foc şi căldură, frig şi arşiţă,… 7. Binecuvântaţi pe Domnul rouă şi zăpada, gheaţă şi ger,… 8. Binecuvântaţi pe Domnul brume şi zăpezi, fulgere şi nori,... 9. Binecuvântaţi pe Domnul lumină şi întuneric, nopţi şi zile,… 10. Binecuvântaţi pe Domnul pământ, munţi şi dealuri şi toate cele ce răsăriţi pe ele,… 11. Binecuvântaţi pe Domnul izvoare, mări şi râuri, chiti şi toate cele ce se mişcă în ape,... 12. Binecuvântaţi pe Domnul toate păsările cerului, fiarele şi toate dobitoacele,… 13. Binecuvântaţi pe Domnul fiii oamenilor, binecuvântează pe Domnul, Israele,… 15. Binecuvântaţi pe Domnul duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima,…”

520 i.H., Proorocul Agheu (“sarbatoresc”) = incurajarea lui Zorobabel ca mostenitor al tronului lui David, care se va bucura de ocrotirea Domnului. (Cel dorit, Mesia, va intra in Templu II, 9).
Agheu si Zaharia: Psalmul de lauda 145.
Expresia mareata: “untdelemnul bucuriei” din secolul V.? al lui Trito-Isaia: Isaia 61:3 să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.”
Precursorul simbolului fericirii in sinagoga este stalpul cu tora, urmas al pietrei de jertfa a lui Avraam, al inaltimilor lui Solomon. Rugaciunea-preaplecata a lui Solomon, ochiul Lui Dumnezeu intotdeauna asupra casei templu, care va purta numele Lui Dumnezeu. Pentru timpul lui Iisus scrisese profetul “salvarea este aproape, va fi strigata de pe crestele muntilor.”


Conform profesorului Ivo Ivanovici pentru revista numarul 3 Cultura si idei a asociatiei Noua Acropola: “Etimologic, cuvântul entuziasm este derivat din grecescul „En Teos” şi se traduce ca „Zeul interior”, „Zeul din noi”, „Zeul nostru”. Aşadar, se află în stare de entuziasm cel în care se manifestă Zeul interior sau, aşa cum se spunea deseori, cel care este „posedat” de El. În Grecia Antică, entuziasmul a fost asociat cu Dionysos, „cel care s-a născut de două ori”, zeul viţei de vie şi al beţiei, deoarece se referă la o stare de conştiinţă ce îşi are rădăcina dincolo de lumea circumstanţelor schimbătoare şi este reprezentată, simbolic, prin starea de beţie. Într-un fel, marele filosof grec Platon s-a referit la starea de entuziasm când a afirmat că, pentru a obţine adevărata cunoaştere, un om trebuie să-şi aducă aminte, să-şi trezească „geniul”.”

Epicur 342-271 i.d.H. scopul vietii este placerea = absenta durerii si a nelinistii. Ataraxie, adevarata viata fara nelinisti, tine pe langa lipsa durerii trupesti si eliberarea sufleteasca de nelinisti si confuzie.

Intelepciunea lui Solomon, secolul III, II i.H., Egipt. = catre judecatorii si imparatii pamantului. = credinta
in Dumnezeu aduce dupa sine binecuvantari si binefaceri divine.
6, 20: “Drept aceea, pofta intelepciunii duce la imparatia vesnica.”
7, 26-30:
• 26.Caci ea e stralucirea luminii ne'nserate 19,
oglinda - fara urma de pata - a lucrarii
lui Dumnezeu, icoana a bunatatii Sale.
Evr 1:3
• 27.Cu toate ca ea este doar una, poate totul;
in sine ramanand, pe toate le'nnoieste,
si, patrunzand, prin veacuri, in sufletele sfinte,
lui Dumnezeu Ii face prieteni si profeti;
1Co 12:4, 1Co 12:11
• 28.caci Dumnezeu Si'ndreapta iubirea doar spre-acela
cel ce cu'ntelepciunea isi face casa buna.
• 29.Intr'adevar, ea este mai mandra decat soarele
si mai presus de'ntreaga oranduire-a stelelor;
daca-i vei pune-alaturi lumina, ea o'ntrece,
• 30.de vreme ce lumina ii face noptii loc,
pe cand intelepciunii nimic nu-i face raul.

Mentalul avea ca echivalent grasimea adusa pentru arderile de tot?!
Intelepciunea carturarului Iisus, fiul lui Sirah. 180-170 i.H., Ierusalim. In greceste din 130 i.H. =
-exista un imn inchinat maririi Lui Dumnezeu in natura (fapturi).
-a fi ucenicul intelepciunii.
-a lucra cu mintea 38, 39.
-sufletul sa ni se veseleasca in mila Domnului.

Conform relatarilor filosofului Francesco Petrarca (secolul XIV d.H.), in 131 i.d.H. Quintus Metellus, primul om proclamat fericit de catre opinia publica si de istorie, este condamnat de un tribun sa fie aruncat de pe stanca Tarpeia. Tot fericit a fost considerat si Silla, dar viata si moartea lui atroce ni-l arata nefericit… Imparatul August a fost considerat aproape de toti fericit, mai putin de cei ce i-au studiat viata: fara copii de sex masculine, uneltiri.

Un critic literar roman afirma ca verbul latin “a exhulta” a dat doua intelesuri opuse: bucurie maxima si a insulta.

Saltarea pruncului Ioan – botezatorul si slavirea Elisabetei..
Maica Domnului:” iata, ma vor ferici toate neamurile!”
Iisus la 12 ani in sinagoga in mijlocul dansului de bucurie evreiesc:


A urmat Iisus cu Fericirile consacrate … si Matei in 5, 19 mai relata: “Asadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici si astfel ii va invata pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; dimpotriva, cel ce le va face si astfel va invata, acela mare se va chema in imparatia cerurilor.”
1Co 15:9, Iac 2:10 /

Evanghelia: Matei, anul 43/44 d.H., Palestina - cu bucuria comorii ascunse in tarina; bucuria negustorului care cauta margaritare bune; bucuria cu fiul risipitor; Luca, anul 62/63 d.H., Roma - bucuria regasirii drahmei pierdute; bucuria in sanul lui Avraam a saracului Lazar; bucuria vamesului si nu a fariseului; bucuria vamesului Zaheu, bucuria minelor mult inmultite.
Bucuria celor ajutati de Iisus – bucuria detasarii si certarii duhurilor, etc.-, ungerea capului Lui, spalarea picioarelor…, schimbarea la Fata, invierea Domnului, minunile relatate in Faptele Apostolilor, din Italia, anul 63… “Faptele apostolilor 8:39 Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,”, ?) si bucuria lui Pavel.
Pavel (= Saul “cel iubit”): bucurati-va pururea. (Tes. 5, 16.) scriere din Corint, anul 52.
“Bucurati-va, rugati-va neincetat”. I. Tes.
Vestea buna a lui Marcu, 63/64 d.H., Roma, gazda casei unde a avut loc Cina cea de Taina si a Pogorarii Duhului Sfant – inceputul Bisericii.
Apostolul Iuda scria in Palestina, in 64-66: Iuda v.24: “Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de toata caderea, si'naintea Slavei Sale sa va puna pe voi neprihaniti, intru bucurie, …”
Prin invataturi, cantece si chinul Sau, Iisus aduce un nou BOTEZ, ce se intemeiaza pe bucurie, botezul crestin.
Conform calendarului crestin orthodox in timpul lui Nero (54-68 d.H.) dupa omorarea lui Petru si Pavel apar patru primi mucenici ai Bisericii din Milano - sarbatoriti la 14 octombrie - dintre care doi sunt frati: Ghervasie si Protasie.
Episcopul Israelului, “fratele” Lui Iisus creaza prima liturghie. Apoi Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Vasile cel Mare; apoi Arhiepiscopul Constantinopolului, Ioan Gura de Aur si apoi Episcopul Romei, Grigore Dialogul. Credinciosul facand calea Imparatiei va saruta crucea preotilor ce trec si va primi bucuria atingerii cu Sfintul potir.
Mila pacii, jertfa laudei, constructia din cele trei virtuti: mila, pace, jertfa de lauda din liturghie se intemeiaza pe urmatoarele:
“Mila voiesc, iar nu jertfa!” Osea 6, 6./ Matei 9, 13; 12, 7.
“Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar …” Matei 5, 23-24; Marcu 11, 25-26.
“Jertfeste Lui Dumnezeu jertfa de lauda … jertfa de lauda Ma va slavi.” Ps. 49, 15; 24; 106, 22; 115, 7.
“Asadar prin Hristos sa aducem pururea Lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor care preaslavesc numele Lui.” Evrei 13, 15.
Biserica lui Dumnezeu este impodobita inca din vremea sfintilor Apostoli cu cele 7 laude: 1. “Priveghiati dar ca nu stiti cand va veni stapanul casei.” 2. Mantuitorul prins in gradina Ghetsimani. 3. Condamnarea la moarte a Mantuitorului, dar si pogorarea Duhului Sfant in limbi de foc. 4 rastignirea Mantuitorului intre doi talhari, pe Golgota. 5 Momentul in care Mantuitorul isi da Duhul pe cruce. 6 pogorarea Mantuitorului de pe cruce si punerea Lui in mormant; dar si momentul Cinei celei de Taina. 7 tanguirea Maicii Domnului dup ace L-a pus pe Mantuitorul in mormant.
Pe Trinitas tv se spune că Hristos a fost pictat cu ochii deschişi până în secolul VII.
Vestea buna a lui Ioan, cel mai iubit apostol al Domnului Hristos – 96/98 d.H., Efes (in Turcia de azi).
Daca la romani avem Moirele, zeitele destinului si zeita norocului, Fortuna; la gali este aceeasi credinta ca Jupiter tine stapanirea Imparatiei ceresti; duhul Pereplutu slav se aseamana cu grecul zeu Dionisos; unul din cei 7 zei ai norocului japonez este al bucuriei, bogatiei si longevitatii.
In “Pastorul lui Herma” pocainta apare extreme de des in sensul pocaintei postbatismale unice si irepetabile. Sintetizand gandirea si practica primelor veacuri cu referire la Didahia celor 12 Apostoli, Epistola lui Barnaba, Clement Romanul, Tertulian, novationistii, Clement Alexandrinul, Origen, in articulatie cu epoca persecutiilor, actul in sine si conceptual de pocainta a luat forme diverse in locuri diferite. Nasterea monahismului a avut un rol central in dezvoltarea conceptului de pocainta incepand cu secolul IV. Cel care va oferi o sinteza a pocaintei va fi Ioan Gura de Aur. Secolele V-VII va insemna o ampla articulare a acestui concept, prin teologia scriitorilor ascetic, printre care Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii, Sf. Varsanufie si Ioan din Gaza, Sf. Ioan Scararu, traditia siriaca si cea apuseana cu accente specifice.

In secolul II Atenagora Atenianul sustine ca scopul vietii umane este trairea in fericire si in contemplarea Lui Dumnezeu. Fericirea apartine si sufletului si trupului.

Intre 250-350 d.H. intalnim multe palcuri de mucenici: Pergam, Fenicia (soti), Africa, Creta, Efes, Cizic (mosaic etnic crestin), Antiohia, Tebaida (soti), Nicomidia (20 000 de crestini omorati), Cilicia, Halmyris, Tyana Capadociei, Aquileia (trei surori), Bitinia, Cezareea Palestinei, Sevastia – Armenia, Nicopolea Armeniei, Niculitel – Tulcea, Persia. Etc.
Africanul Lactantiu, de origine latina, nascut in secolul III, crestinat in jurul anului 300, p.124 sustine ca filosofii au atins intreg adevarul si tot misterul religiei divine, dar combatandu-se unii cu altii nu au putut sa apere ceea ce au gasit. Platon a sustinut ca lumea a fost create de Dumnezeu; stoicii afirma ca lumea si toate cate sunt in ea au fost facute pentru oameni; Aristot a sustinut ca oamenii se nasc pentru castigarea virtutii; Ferekide si Platon au proclamat ca sufletele sunt nemuritoare; Stoicul Zenon ne-a invatat ca exista iad unde se ispasesc pedepse si ca salasurile celor evlaviosi sunt despartite de ale celor nelegiuiti; Epicur pretindea ca pedepsele sufletele se ispasesc in viata aceasta.

In secolul IV sunt cei mai multi martiri crestini.
Primele culegeri de apoftegme ale părinților pustiei au apărut în secolul al IV-lea, prin consemnări ale tradițiilor orale din diferite grupuri de ucenici. Ele au produs ceea ce numim astăzi Patericul egiptean, care este considerat Patericul prin excelență și cuprinde cuvinte folositoare ale monahilor care s-au nevoit în pustiul Egiptului.
In sec. V Dionisie Areopagitul spunea: “stiinta gandului curat este veselia veseliilor, si stiinta gandului patat este chinuirea chinuirilor.”
Conform cartilor 1 si 3 a Dialogurilor Papei Grigorie cel Mare, secolul VI, sunt relatate o multime de minuni ale secolului VI italian, incepand cu regiunea Lazio, intemeierea manastirii Fondi de Onorat, pana in 568 la invazia longobarzilor.
Prin secolul VII incep marturii ale minunilor Maicii Domnului.
Acatistele sau imnele de multumire aparute probabil prin secolul 7. Isaac Sirul in Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos spune: bucuria calugarilor si a cuviosilor (Icosul 1), Iisuse Hristoase, acoperamantul cel de bucurie, acopera-ne pe noi nevrednicii. (Icosul 6).
In sec. VII/VIII printre sfintii din Damasc, Andrei Criteanu spunea: “ajutor si acoperitor mi s-a facut mie spre mantuire.”, iar Ioan Damaschinul: “veseleste-te Ierusalimule, si praznuiti toti cei care praznuiti Sionul.”
Sfantul Cuvios Iosif, imnograful sec. IX., sicilianul, scria: “sosita bucuria celor intristati si izbavirea Ierusalimului.”
Din secolul 9 sunt inscrise relatari ale Luminii Invierii de la Sfantul Mormant. Biserica fiind construita din 326 de Constantin cel Mare. 1810 este ultima reconstructie.
Pe 1 octombrie 911, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, pe la ora patru dimineața, după cum relatează Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său, Fericitul Epifanie, credincioșii au văzut-o pe Maica Domnului intrând în această biserică, strălucind ca lumina, având imediat în spatele ei pe sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Teologul și urmată de un alai de îngeri și sfinți.

O relatare din viata Sfantului Grigorie Palama 1296-1359, din cartea Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, Editura Egumenița, București, 2006, p. 13
“După ce a petrecut doi ani cu Părintele Nicodim, Grigorie a avut parte de o vedenie dumnezeiască. Într-o zi, pe când se îndeletnicea cu rugăciunea minții, i s-a arătat un bărbat măreț și străluminat. Grigorie l-a recunoscut pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, Fiul Tunetului, ucenicul cel iubit și prietenul lui Hristos.
Privindu-l pe Grigorie cu bunăvoire, Apostolul a spus:
– Din lumea cealaltă am venit la tine ca sol al Stăpânei a tot ce este sfânt, ca să te întreb pentru ce strigi mereu, zi și noapte, și în tot ceasul, „Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu”?
Grigorie a răspuns:
– Ce altceva aș putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu, fără numai a cere milă și luminare ca să cunosc și să fac voia Lui, om pătimaș fiind eu, și plin de păcate?
Atunci, ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns:
– Stăpâna tuturor ți-a poruncit să nu te temi, nici să șovăi, că eu voi fi ajutorul tău.
Apoi, Grigorie a întrebat:
– Oare în viața de acum ori în cea viitoare vrei a-mi ajuta ca împreună-lucrător al Maicii Domnului?
Marele Evanghelist al celor înalte a răspuns cu bucurie și dulceață:
– Te-am ajutat și mai înainte, și te ajut și acum, și încă și în viitor te voi ajuta!
Deci, după ce Evanghelistul i-a vestit despre acest dar mai presus de fire și negrăit al Maicii Domnului, s-a făcut nevăzut. Din această vedenie, putem înțelege că harul dumnezeiesc îl pregătea pe Sfântul Grigorie a păși pe urmele „Theologului”.“

Pana in sec. XV crestinii se impartaseau des.

Filocalia este o culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV - XV.[1] "Filocalia", care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumusețe divină" sau "iubirea de virtute", este o culegere de texte scrise de 25 de Sfinți Părinți. Antologia aceasta fusese întocmită de Sfinții Nicodim de la Muntele Athos (1749-1809) și Macarie de Corint (1730-1805)[2] și publicată, pentru prima dată, la Veneția, în 1782.[3] Antologia publicată la Veneția a influențat gândirea ortodoxă din Rusia în secolul al XIX-lea. In volumul 4 se vorbeste despre rai. In volumul 9 se vorbeste in un capitol despre “fericita si pururea pomenita ascultare”.
1724-1804, Immanuel Kant vorbeste de demnitatea de a fi fericit.
Freud sustine ca intreaga noastra viata sta sub semnul principiului placerii.
Jung: “Tot timpul este jucat un mit in inconstient, un mit care a existat de veacuri, adica un current de idei arhetipale, current ce curge prin individ si prin veacuri. Este precum un current coherent care iese la lumina in timpul miscarilor importante, in miscarile politice sau in miscarile spirituale. De exemplu inainte de timpul reformei romano-catolice oamenii au visat despre schimbarea extraordinara a secolului 16, prin aparitia bisericilor reformate si protestante… eu am prezis ascensiunea nazismului in Germania.”
Jung https://www.youtube.com/watch?v=EvqltlEa83c
exista lucruri in psihic care nu eu le produc ci care se produc prin vointa lor proprie si care au propria lor viata.(amintiri.vise.reflectii)

Jung https://www.youtube.com/watch?v=R305lFKSarI
daca iti aliniezi gandirea cu natura …
Mikao Usui (臼井甕男, 15 August 1865 – 9 March 1926: „orice lucru existent in Univers, fara nici o exceptie, poseda energia universala” si „Reiki este intelepciune combinata cu energie; ne conecteaza la lumina, ne stimuleaza cresterea, ne echilibreaza din punct de vedere fizic si spiritual, ne poate vindeca cele mai adanci rani si poate sa ne scoata la iveala potentiale nebanuite ale fiintei noastre. Reiki este suportul pentru sanatatea optima a corpului… El este un vehicul catre adevarul nostru interior, care ne indruma catre fericire, iar fericirea nu este altceva decat vindecare„.

Descoperirea relatata de un professor indian musulman pe youtube a cine este Iisus din religia musulmana: 1. Cuvantul Lui Dumnezeu. 2. Duhul Lui Dumnezeu. 3 Iisus Mantuitorul.
Maica Domnului este singura femeie care apare in Coran: in cap. 3 I se face arborele genealogic. In cap. 19 se spune ca s-a nascut fara pacat si ca a ramas fecioara. In cap. 50. V.23 a fost ridicata la ceruri.

Fenomen religios in Asia: sincretism in care intra si credinta in Hristos.
Trebuie sa observam ca pe langa Buthan – cautarea fericirii interioare, Japonia – netristetea, Franta ce conform Constitutiei din 1793 promoveaza fericirea comuna (sunt ajutati de spiritual limbii) si mai nou Emiratele arabe ce au din 2016 un minister al fericirii, exista de mult in India o secta, Baul, ce celebreaza iubirea.
*
Despre bucuria comunitara a primilor crestini as putea puncta:
-doi iubiti au fost rastigniti de-a lungul unui drum, deoparte si alta;
-martiriul lui Adrian. Infatisarea sa in fata sotiei vestindu-i moartea peste cateva zile. Infaptuirea vedeniei. (26 august);
-cei 7 tineri soldati romani din Efes ziditi in o pestera intre 249-251 si care au inviat pentru o saptamana cand pestera a fost deschisa peste 200 de ani.
- bucuria celor ce sunt oficial raspanditi in calendarul crestin-ortodox, din martie- decembrie, in 20 de palcuri de sfinti.
Biografie: 1.Psalmii. 2. Studiul Vechiului Testament. 3 Cronologia Sfintilor din calendar. Mocanu Adrian.4. Internet. 5.Tv Trinitas. 6. Dictionar de teologie ortodoxa A-Z. Ion Bria. 7. Francesco Petrarca. Scrieri alese. 8. Dictionar de teologie ortodoxa. Stefan Buchiu. Ioan Tulcan. 9. Dictionarul Noului Testament. Ioan Mircea. 10. Probleme de filosofie si literature patristica. Ioan Coman.
 
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni