Aforisme

Prin ascultare Maica e oiță.
Chipul Maicii este chipul răsăritului,

Și trupul Maicii e precum potirul
a cărei împărtășanie mă ține-n bucurie până-n miezul nopții
când atuncea stelele-n lumină se îngână precum florile zilei.
Cu privirea ei, văzându-L, Maica îngână.
Și e un munte de iubire,
Pentru cel ce numai suge pieptu-i.
*
Deschisă ești spre vorbă,
Căci Îl știi pe Iisus împărat,

Și I-ai fost castel de oaste
și cuib blândeții lui.
Și l-ai chemat din văi, din joacă,
și L-ai ținut și mângâiat,
Să știe de chemarea de deasupra soarelui,
Să fie bun în orice a vieții înserare,
când va fi la pas, pe cale.
Cu ochi puternici Maria a născut în noapte
lacrima de lumină a stelei călăuzitoare.
*
Prin sarcina Sfintei Maice toate fuse împăcate

Că Maria și Iisus
Avuse acolo, în peșteră, prima lor odihnă ÎN CARE,
*
Mărgăritar ceresc ce ține în brațe un copil minune,
ce ne aduce vremuri bune,
să le trăim ca-n calde primăveri.

Vorba Mariei însorește pe Iisus.

Iisus și Maria sunt cei ce ne primesc la ei
cu bucuria ochilor din a raiului văi.

Maria e copila mare a lumii,
Căci e nevibrând,
ca luna ce e departe.
*
La toți cei ce îți trec Iisuse, Poarta,
Se uită Maica, luminată încă de steaua nașterii Tale,
A cerului albastru dinaintea acelei înserări.

Mâinile Maicii Te-au ținut și Te țin ca numai la Tine să mă închin.
*
Cât de mult ai avut mâna sărutată, Doamne,
Și ai mâncat pâinea coaptă, de la Sfânta Maria.
Un fir ales, ca de floare,
Cu obraji scăldați în curcubeu,
Cu gânduri de noblețe dintr-un înalt,
Încărcată de seninătatea albastrului,
Până la însângerarea Fiului.
Cătun al Fiului,
Precum cerul pentru spicele de grîu pe ogor.
Cu șoapte numai pentru Fiul.

Lună pentru nopțile Lui.
Balsam de la primul la ultimul Lui gând.
Toată tinerețea Mântuitorului.
Chipul genunii din care a venit,
Diamant al minții Lui.
*
Vocea ta e pân la stea.
Tu cu mine ești într-una.
Mă veghezi maică din spate,
pân la întomnări.
*
Din fostele mătănii ale Maicii,
în Narnia toate coroanele tinerilor se vor face gard de aur, de nestrăpuns.
*
În Iuda trebuia să naști.
Tu ești toamna tuturora.

Tu îți împlinești privirea de Dumnezeu.
Tu ai mângâiat cu bucuria pe Fiul.

În tine este ultima speranță umană.
Tu ai năzuit spre cer ca gândul neprihănit.
Tu apropii lumea de aici cu cea de dincolo.
Noi îți suntem mărgelele tale!
*
Ca sâmbure al vieții
Tu porți coroană pentru un singur prinț,

Ochii tăi sunt ca două măsline.
și Îi plăcuse când îl țineai în brațe, Prodromița!

Erai ca orice stângăcie.
Erai cu blajinitate.
Erai cu îmbrățișare mare,
în ochi cu candoare.
Iisuse, i-ai fost ca un soare.

Ea este femeia,
sau conștiința în care voința umană și divină își dau mâna.

Sfânta Maică nu este tăcută, ci ascultă.

tu cu respirația caldă

Tu ai apucăturile mamei ce zâmbește!
*
Obrajii tăi par încărcați cu mâncare. Ca o dulce blândă oiță ce ne rumegă ești.

Buzele tale spun doar plăcerea.
Eul minții tale este în cer, în linie cu norii.

Tărie ai după vorbă: cerul și pământul se unesc.
Fruntea ta are înțelegere pentru creație și înțelegere pentru gânduri.

Vocea ta ne saltă la cer.
Chipul tău este cărbune.
*
Ca luna raiului, ești mergând prin rândurile lor.
Sfântă Marie,
din sânge și hățuri de iubire
ești împărăteasă peste
a Domnului zidire.
*
Doamne, Marie, pune-mă pe portativ să fiu DO RE mi.
*
Toată lumina lunii e pe chipul tău.

În chipul tău, Cerul și pămîntul se iubesc
Gândirea ta este surprinsă de minunare.

Tu ești stea Celui care nu e singur.
Ești bucuria Lui ce pogoară muntele spre El.
Tu ești dragostea Lui senină,
ce îl pupă pe creștet.
Sudoarea Lui o înaripezi.

Buzele tale vorbesc de nemărginire.

Sunteți mereu nedespărțiți. Ca o porumbiță Îl privești.
*
Din privire, din mirare, se săltă o întrebare
ce se uni cu barba-ți Marie și îi dai Fiului răspuns.

La orice întrebare îi răspunzi cu o franchețe îndoită de noblețe.

În palme, în brațe îl ții,
să ardă ca o lampă
ce nu știe întuneric, ci doar înserări.

Orice încruntări
i le unduiești în zări.