Investitie in vesnicie: Manastirea Caraiman

Nu stiu cine mi-a condus pasii in ziua aceea blanda de primavara catre parintele Gherontie de la Manastirea Caraiman din Busteni! Am ajuns acolo fara sa-mi fi propus Probabil ca dorinta a fost atat de puternica, incat a reusit sa deturneze planuri. Si, marturisesc, nu-mi pare rau deloc. Momentul intalnirii il las in seama destinului... Taramul pe care inca se construieste manastirea este unul de basm, un loc ideal pentru detasarea de agresiunile vietii zilnice. Credinciosii se odihnesc pe iarba din curte, iar fetele lor inexpresive iti dau senzatia ca sunt departe. Pentru ca, nu-i asa, daca lasi linistea sa te inunde poti auzi cantec de ingeri si fosnetul usor al pasilor Maicii Domnului pe deasupra firului ierbii, care-ti atinge fata usor, ca un fulg mangaietor. Privirea ei te urmareste protector din toate unghiurile. Si daca nu vrei sa mai pleci de aici, nu te mira - o parte din tine are nevoie cu disperare sa traiasca vesnic aceste momente. Locul acesta este cel mai potrivit sa meditezi la cuvintele apostolului Ioan care spun in Apocalipsa ca "si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor.i Fata cu chip de lumina Aici totul vorbeste despre lucruri pe care stiinta bazata pe ratiune si dovezi le respinge. Aici totul se bazeaza pe credinta care muta muntii din loc, pe dragoste si pace. Si aceasta iubire se traduce in lumea materiala printr-o relatie speciala a Parintelui Gherontie cu Maica Domnului care, probabil, a facut o fisura in timp ca sa curga vesnicia spre noi si lumina divina sa ne arate calea. Aici ninge cu fulgi de lumina, aici s-ar putea sa simti ca esti ridicat in aer, ca plutesti facand gravitatia sa moara de ciuda. Depinde cat esti de conectat la sursa divina, depinde cat de mult iti doresti sa atingi cerul. Ce fericit trebuie sa fi fost parintele cand, parasit si lepadat de toti, in momentele cele mai grele, vedea acea lumina blanda care statea langa geam si-i veghea clipele! Ce fericit trebuie sa fi fost acest suflet atunci cand, in momentele critice, fata cu chip de lumina imbracata in straie manastiresti ii vorbea aievea, linistindu-l si spunandu-i ce sa faca: "Esti aparat, nu-ti fie teama!i; "Ai gresit drumul...!i; "Trezeste-te, ca nu esti bolnav!i In comparatie cu aceste lucruri, nicio suferinta nu mai are valoare. Poti suporta orice daca stii ca nu esti singur. "Mantuirea este ca o apa marei In jur, muntii imbracati in verdele sincer al brazilor sunt ca o fortificatie ce ocrotesc mica cetate a parintelui Gherontie. Culoarea senina a cerului iti induce o stare de pace, iar crucea din varful Caraimanului este ca un mesager al credintei ce priveste in poiana insorita. Pasii ma poarta singuri pe aleea ce duce la casuta parintelui. Nu stiu de ce, dar dintr-o data emotiile ma coplesesc. Inima imi bate mai tare si imi vine sa ma intorc. Ma razgandesc imediat ce vad chipurile oamenilor care ies din casuta. Sunt luminoase si zambitoare. Nu, sigur ca nu am de ce sa ma tem! Intru. Parintele, ma fixeaza cu privirea... pe masura ce ma apropii simt ca mi se inmoaie genunchii si o energie imi cuprinde fiinta progresiv. In cateva secunde ard ca o soba. In mine se produc cutremure si... parintele, calm, intinde mana si ma binecuvanteaza. Gestul lui face mai mult decat un milion de cuvinte. Si, daca mai devreme nu aveam curajul sa intru, acum sunt in stare sa-l intreb ce este mantuirea si de ce noua, oamenilor obisnuiti, ne este asa de greu sa o obtinem? Parintele Gherontie imi raspunde zambitor: "Mantuirea este ca o apa mare si adanca in care tu inoti... te lupti cu valurile... unele te izbesc asa de tare ca in acele momente simti ca esti pierdut, dar nu este asa. Apoi iar incepi sa innoti... si dupa tot zbuciumul acesta si dupa multa suferinta un val te arunca pe tarm... Atunci vei afla raspunsul la intrebare si vei sti ca toata zbaterea ta nu a ramas nerasplatita... Asa se obtine mantuirea!i Rugaciunea de nicaieri Dau sa plec, insa parintele ma opreste.Imi intinde o punguta cu faina sfintita si o hartiuta pe care sunt scrise cateva cuvinte. Precizeaza ca este o rugaciune cu care s-a trezit in maini intr-o dimineata si ca pe acea hartie mototolita a gasit scrise cuvintele: "Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei. Amin!i. Imi arunc ochii pe hartie. Alaturi de rugaciune, mai scrie ca aceasta trebuie rostita de 30 de ori pe zi, timp de 40 de zile, si ca astfel se poate implini orice dorinta. "Rugaciunea are puterei, adauga parintele, "oamenii se intorc la mine si imi spun ca, dupa ce au rostit-o, blocajele din vietile lor au inceput sa dispara, iar dusmanii s-au indepartat ori altii nu au mai avut motive sa-i urasca.i Inainte sa vin la casuta parintelui intrasem in biserica si observasem ca este finisata doar in exterior, in timp ce in interior peretii sunt doar tencuiti. M-am gandit ca nu avea niciun ban atunci cand a spus Maicii Domnului ca "daca ma voi intoarce cu bine in lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita marea cruce din varful Caraimanului, pe care am stat cu ochii pironiti vreme de zece ani.i Si iata ca prin credinta si cu ajutorul unor oameni de bine, promisiunea lui a prins viata. Cer un numar de cont pe care il primesc, insa parintele tine sa precizeze ca orice ajutor este bine-venit si numele binevoitorilor vor fi pomenite mereu aici, la Caraiman. Insa binecuvantarea ar fi cu mult mai mare daca oamenii ar veni personal sa faca aceasta donatie. Iata numerele de cont in lei: R021BRDE300SV04714603000 ,deschis la BRD, agentia Busteni. CUI-16723179; in euro: R044BRDE300SV23300313000; dolari: R038BRDE300SV23299463000; dolari canadieni: R085BRDE300SV15610303000. Telefon manastire: 0727.202.894

de Georgeta Istrate