Anul Nou la vechii babilonieni
» Anul Nou la vechii babilonieni
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Civilizatia sumeriana este cea mai timpurie civilizatie cunoscuta, datata in jurul anului 3500 i.Hr. Aceasta s-a dezvoltat la confluenta fluviilor Tigru si Eufrat, in zona Irakului zilelor noastre.
Ceremonialul Anului Nou la babilonieni pune cel mai bine in scena exemplele diverselor ceremonii care existau la diferitele popoare primitive. Acest ceremonial purta numele de „akitu“ si scoate in evidenta marele rol al regelui (urmasul zeilor) de a regenera timpul. Acest ceremonial, care dura sapte zile, incepea in luna martie-aprilie (aceasta luna era numita Nisannu de catre mesopotamieni, fiind considerata prima luna a anului), pe 4 Nisan. In cadrul acestor ceremonii, se recita de mai multe ori, in templul zeului Marduk, poemul denumit „al Creatiei“ - „Enuma elis“ („Cand sus a inceput“). Se reactualiza astfel lupta dintre Marduk si monstrul marin Tiamat, lupta care a avut loc in timpurile de demult si care a pus capat haosului prin victoria finala a zeului Marduk. Aceasta lupta era mimata si de doua grupuri de actori, care nu numai comemorau acel eveniment petrecut „atunci“, la „inceput“, ci repetau, actualizau facerea lumii, trecerea de la haos la cosmos. Pentru participanti, evenimentul mitic era prezent; lupta, victoria si creatia aveau loc chiar in acel moment. Regele avea un rol important in acest peisaj. El il reprezenta pe zeul Marduk si, in consecinta, trebuia sa realizeze aceleasi fapte pe care Marduk le facuse „in acele timpuri“. Astfel, coborarii lui Marduk in infern ii corespundea o perioada de tristete si post pentru toata comunitatea. In acelasi timp, in ziua de 5 Nisan, regele intra in templul lui Marduk, ingenunchea, dadea jos coroana si sceptrul si era palmuit de preot, poate din cauza pacatelor sale. Tot acum avea loc si ceremonialul expulzarii relelor si pacatelor prin intermediul „tapului ispasitor“. Pana la sfarsitul acelei zile, regele primea inapoi insemnele regale, dar si oracolul care prevedea destinul urmatoarelor 12 luni ale viitorului an. Totul se incheia cu reproducerea unei hierogamii (imperecheri) divine de catre rege si o preoteasa. Acel moment era serbat printr-o orgie colectiva. |
|
|