|
Postat 12:34 pe 10.12.2009
|
|
Pentru evrei, ceremonia Anului Nou consta in celebrarea triumfului lui Iahve, stapanul fortelor luminii, asupra fortelor tenebrelor, intruchipate de monstrul primordial Rahab. Acest triumf era urmat de intronarea lui Iahve ca rege si repetarea actului de creatie. Uciderea monstrului Rahab si victoria asupra apelor, ceea ce insemna stabilirea unei ordini in univers, echivalau cu crearea cosmosului si cu „salvarea“ si iertarea omului. Sarbatoarea Anului Nou evreiesc (cunoscuta in zilele noastre ca „Rosh Hashanah“) era comemorata de evrei toamna, ceea ce ne arata din nou o sarbatoare „agrara primitiva“, insa, dupa robia babiloniana, ea este mutata primavara, ca in calendarele mesopotamiene. Aceasta sarbatoare era strans legata de doua momente: sarbatoarea „Yom hakippurim“ (astazi „Yom Kipur“) si ceremonialul „tapului ispasitor“. Era vorba, cu alte cuvinte, de momentul religios al eliminarii pacatelor colectivitatii, moment care nu putea fi exclus din serbarea Anului Nou. Era obiceiul ca, la sarbatoarea „Yom hakippurim“, tinerele fete sa mearga sa danseze si sa se distreze dincolo de hotarul orasului si cu aceasta ocazie se puneau la cale casatoriile. Scrierile cu privire la aceasta sarbatoare dovedesc ca in acea zi erau tolerate foarte multe excese, cateodata chiar orgiastice, care amintesc de sarbatoarea mesopotamiana „akitu“.
Pentru evrei, ceremonia Anului Nou consta in celebrarea triumfului lui Iahve, stapanul fortelor luminii, asupra fortelor tenebrelor, intruchipate de monstrul primordial Rahab. Acest triumf era urmat de intronarea lui Iahve ca rege si repetarea actului de creatie. Uciderea monstrului Rahab si victoria asupra apelor, ceea ce insemna stabilirea unei ordini in univers, echivalau cu crearea cosmosului si cu „salvarea“ si iertarea omului. Sarbatoarea Anului Nou evreiesc (cunoscuta in zilele noastre ca „Rosh Hashanah“) era comemorata de evrei toamna, ceea ce ne arata din nou o sarbatoare „agrara primitiva“, insa, dupa robia babiloniana, ea este mutata primavara, ca in calendarele mesopotamiene. Aceasta sarbatoare era strans legata de doua momente: sarbatoarea „Yom hakippurim“ (astazi „Yom Kipur“) si ceremonialul „tapului ispasitor“. Era vorba, cu alte cuvinte, de momentul religios al eliminarii pacatelor colectivitatii, moment care nu putea fi exclus din serbarea Anului Nou. Era obiceiul ca, la sarbatoarea „Yom hakippurim“, tinerele fete sa mearga sa danseze si sa se distreze dincolo de hotarul orasului si cu aceasta ocazie se puneau la cale casatoriile. Scrierile cu privire la aceasta sarbatoare dovedesc ca in acea zi erau tolerate foarte multe excese, cateodata chiar orgiastice, care amintesc de sarbatoarea mesopotamiana „akitu“.
|