"Credo"
» Treime Sfanta ,slava Tie...
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Pentru Tine Doamne
Florile-n floresc Pentru Tine noaptea Stele stralucesc Pentru Tine ploaia Picura si canta Si-n gradina cerne Bucurie sfanta Pentru Tine candele In altare ard Tu la zile sfinte Miluiesti cu nard Pe copiii care Osteniti de joc Pe iconostase Cara busuioc Langa Tine Doamne Cei saraci se strang Tie-ti cer iertare Ochii care plang Catre Tine Doamne Plec genunchii truditi Numai Tu Stapane Nu mai parasit Da-mi rabdarea pietrei Si din cerul Sfant Picura-mi pe gene Roua sa te cant Picura-mi in suflet Balsamul durerii Si pe buze asterne-mi Strajile tacerii. Amin. |
|
Am căutat iubirea
Am căutat iubirea, ca pe-o cetate sfântă Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. Am dat năvală-n viaţă spre tot ce ochiu-ncântă Şi-am întâlnit durerea, dar cerul nicăieri. Am căutat iubirea ca patrie voioasă Ca pe-un pământ edenic de pace troienit, Să spun odată clipei "rămâi, eşti prea frumoasă". Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit. Am căutat iubirea ca pe un cer al firii Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic, Să sorb din cupa lumii nectarul fericirii Şi-am spart în ţăndări cupa căci n-am găsit nimic. Am căutat zadarnic, dar într-o primăvară Am întâlnit în cale, deodată, un drumeţ. Pe umerii săi trudnici purta o grea povară: O sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ. Mergea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri, Lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald. Urca pe colţ de stâncă. Şi-n urma lui pe-alocuri Vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald. Şi totuşi în privire avea un cer de taină Cum n-am văzut în lume în ochii nimănui. Şi-am vrut să-i smulg povara, dar am căzut cu spaimă Căci mult mai grea ca plumbul era povara Lui. M-am ridicat degrabă şi l-am ajuns din urmă Să aflu ce comoară în sarcină a strâns. Dar am văzut cum viaţa-i, ca de-un prăpăd se curmă Când L-am văzut prin zdrenţe cutremurat de plâns. Căci se vedea-n povară un clocot ca de cloacă Un colcăit de drojdii, un spumed de scursuri. Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă Purta, strivind grumazul sărmanei lui făpturi. "Dar unde duci străine, povara ta ciudată, Povara de osândă sub care te apleci", Am întrebat drumeţul, şi el mi-a spus în şoaptă: "Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci!" "Dar tu", vorbi străinul, urcând încet privirea, "Pe cine cauţi, înourat şi crunt?" "-Eu... am răspuns în silă, eu ... căutam iubirea" "Iubirea... fu răspunsul străinului, Eu sunt!" |
|
In Sfanta Treime sta esenta tuturor existentelor! Fara Sfanta Treime, noi nu avem nici un sens! Sfanta Treime a creat totul (timpul, cerul nevazut, lumea vazuta), pe noi ne-a creat dupa chipul si dupa asemenare Sa. Sfanta Treime ne poarta de grija. Hristos nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant ne mantuieste. Duhul Sfant nedespartit de Tatal si de Fiul ne sfinteste vietile prin Tainele Bisericii, rugaciune, credinta si fapte bune, toate in iubire. Fiul, nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant va judeca lumea. Sfanta Treime este inceputul si sfarsitul a toate!
|
|
|