Pentru a intra direct in tema si subiectul acestui material documentar, vom afirma, remarca si sustine ca reperele doctrinare comuniste demonstreaza ca acest curent politic a fost mai mult decat atat, a fost un sistem malefic ce are structura si modul de functionare foarte asemanatoare cu o religie. Valorile pe care le-a promovat au evidente conotatii negative daca le raportam la o viziune crestina. Modul de implementare a fost bazat pe doua coordonate: - mistificare; - teroare. Cu radacini in miscarile socialiste si anarhiste, comunismul a aparut intre ideologiile politico – filozofice, sub apanajul egalitarismului si bunastarii generalizate dar purtand in substratul discursului sau elemente cu evidente conotatii malefice. Evolutia lui a demonstrat, cum nu se poate mai explicit, modul in care diavolul a procedat si opereaza in istorie.

Dupa discursurile triumfaliste si dupa schema pe care s-a construit ideologia, comunismul s-a vadit mai degraba o religie sau, mai corect spus o utopie, ce aminteste de ereziile dualiste: - existand o lupta maniheica ce se da intre proletariat (Binele, Mesia) si burghezie (Raul) - in urma acestei inclestari violente si sangeroase se naste o noua era, paradisiaca, din care Raul (burgezia) a fost abolit, - iar cetateanul noului paradis a fost omul nou, comunist.

In implementarea pe care ideologia comunista a cunoscut-o in URSS au existat doua mijloace de manipulare care s-au folosit: minciuna si violenta, cu multiplele lor forme de manifestare. Exista o evidenta schimbare de optica intre comunismul marxist si comunismul bolsevic, desi amandoua isi declara aceleasi finalitati si au suprapuneri in cele mai multe aspecte. Diferenta este aceea ca Marx vedea nasterea revolutiei proletare ca un proces firesc rezultat din crizele provocate de evolutiile tehnologice, astfel ca implicarea factorului politic era oarecum secundara, pe cand in viziunea leninista revolutia politica este elementul declansator, dealtfel nici nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, cand aceasta era aproape o metafora pentru Rusia anului 1917. Debutand cu o lovitura de stat, comunismul in URSS se instaureaza sub auspiciile lui Lenin si evolueaza sub cizma necrutatoare a lui Stalin.

Cu toate ca vizeaza nasterea unui om nou, comunismul depersonalizeaza si deznationalizeaza, astfel substanta umana isi pierde consistenta ramanand doar invelisul corporal. Constiinta, sentiment, intr-un cuvant intreaga interioritate sunt dinaminate si se naste homo sovieticus, un humanoid ce are o grila morala conform careia orice este bun si sfant daca slujeste la victoria revolutiei. Prezenta demonului este demonstrata poate cel mai bine prin aceasta obstinatie cu care masinaria comunista vizeaza depersonalizarea, care duce neindoielnic la o demonizare. Se opereaza falsificarea tuturor valorilor, a istoriei si in consecinta a existentei insesi. Anii 1936-1938 sunt cunoscuti in istoria URSS ca anii terorii cand executiile se faceau zilnic de ordinul sutelor. Exista o evidenta violenta verbala la nivelul discursului oficial si se opereaza mutatii de baza in limbaj care si el isi pierde consistenta nascandu-se acel monstru lingvistic numit „limba (sau) limbaj de lemn”.

Liderii comunisti, atat cei sovietici cat si ceilalti, supusii lor mai mici, dar si cei din Asia ori de aiurea au un accentuat apetit pentru cultul personalitatii. Ceea ce va duce la manifestatii si frazeologii monstruoase dar si la ivirea unui panteon comunist ale carui personaje au ca trasaturi definitorii cruzimea si infinita admiratie de sine, un hybris nestapanit care ii va incita mereu sa-si devore supusii.

In Romania Mare miscarea comunista nu figura printre fortele politice care puteau fi luate in calcul. Din PSD se va desprinde aripa maximalista care va semna afilierea la a III-a Internationala (Comintern), in anul 1921, luand astfel nastere PCR. Modul cum aceasta grupare politica functioneaza atat inainte, cat si in timpul celui de al II-lea Razboi mondial demonstreaza ca se supunea fara cartire centrului de la Moscova. De acolo primea directive precise care erau aplicate in tara in cea mai deplina conspirativitate, astfel ca mai mult decat o grupare politica PCR sau PCdR era o agentie de spionaj. Constientizandu-se adevarata natura a miscarii comuniste in Romania, in anul 1924 partidul este scos in ilegalitate. Atat linia ce trebuia urmata cat si liderii sunt in continuare numiti de la Moscova. Spre acolo se indrepta speranta si privirea plina de admiratie a comunistilor romani. Inca de pe acum partidul era macinat de lupte intestine ce nu vor inceta niciodata...

Prin urmare, cea mai spectaculoasa „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni inspaimantatoare, un malaxor de vieti omenesti, implacabil si necrutator cu ajutorul caruia comunismul a reusit sa se mentina ca regim politic in Romania cinci decenii, timp in care a operat o uratire a interioritatii nationale si personale ce se dovedeste greu de remediat. Instaurata dupa model sovietic si de catre cadre sovietice Securitatea, bratul inarmat al partidului va fi dublata de Militie, o alta institutie represiva care la nivelul comunelor si satelor va prelua prerogativele Securitatii. In primii ani cadrele de Securitate vor fi formate in cea mai mare parte din oameni proveniti de la periferia vietii sociale, ajutati de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea scolite la Moscova. Daca in anii ’45 -’60 tortura si bataia erau principalele instrumente securistice, mai tarziu metodele se vor rafina, supravegherea si delatiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai putin eficiente. Pe masura scurgerii timpului, desi puterea devenea din ce in ce mai sigura pe pozitia ocupata, aparatul Securitatii devenea si el din ce in ce mai stufos, semn ca, paradoxal, frica regimului de propria populatie crestea si ea.

Duritatea metodelor aplicate in anchetele Securitatii si regimul exterminant aplicat in penitenciare a determinat ca sa se realizeze o serie de anchete in aceasta privinta fara insa sa existe rezultate concrete notabile, aceasta fiind imposibil pentru ca raulnu era in neglijenta sau in excesul de zel al unor angajati ci la radacinile aparatului, Securitatea fiind o institutie criminala si represiva ce lupta impotriva propriei populatii. Intrat intr-un astfel de aparat, fundamental rau se producea fragmentarea constiintei si personalitatii omului, el putea fi tata bun acasa dar tortionar neintrecut la servici.

Cea mai mare forta a Securitatii si totodata cel mai mare succes al ei au constituit-o informatorii, privita din acest unghi Securitatea era un monstru cu nenumarati ochi si nenumarate membre care ii confereau ubicuitate. In 5 martie anul 1946 premierul britanic Churchill facea o declaratie prin care recunostea intrarea sub sfera de influenta sovietica a estului Europei, declaratia a fost considerata ca inceputul razboiului rece. Dar occidentul fusese constient inca din anul ’44 ca Stalin nu va intarzia sa colonizeze teritoriile respective iar cand procesul incepuse sa se desfasoare sub ochii lor nu putusera decat sporadic si firav sa lanseze slabe proteste, mai mult formale pe care sovieticii le-au ignorat cu nonsalanta. Dar sirul nesfarsit de crime si atrocitati care au inundat aceste tari nu pot fi privite de o constiinta morala occidentala ca straine. Vinovatia nu se opreste in puncte cardinale sau la granitele statelor ci in functie de implicarea in crima ea exista in mai mica sau mai mare masura. In masacre de asemenea dimensiuni nimeni nu ramane inocent, inocenta este cea care moare odata cu prima victima cunoscuta. Intr-un astfel de scenariu in care insidios si apoi extrem de violent in fruntea tarii se instaureaza o putere dominata de rau, care poate fi partitura pe care omul poate sa se salveze? Este evident ca pentru omul crestin, comunismul se constituie intr-o provocare. Fata-n fata cu comunismul crestinul este pus fata-n fata cu o forta demonica ce se manifesta in istorie intr-o forma fara precedent.

Dupa faza inselaciunii, dar fara sa o paraseasca definitiv el aplica cu voluptate morbida faza terorii. Stie ca pentru a stapani trebuie sa infricosezi prin urmare va porni malaxorul terorii generalizate. Primele victime vor fi potentialii concurenti si anume elitele politice. Prin scenarii regizate de Securitate si prin denigrarea facuta de presa partidele democrate de pe scena politica a Romaniei vor fi suprimate. Invective precum „fascisti” si „criminali de razboi”, „tradatori” sunt termenii in care presa controlata in totalitate de PCR ii va stigmatiza pe liderii politici in care populatia inca mai vedea o speranta pentru redresarea tarii si iesirea de sub teroarea rosie. Experimentul temnitelor si al muncii fortate din lagarele si coloniile comuniste a insemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei intelectuale, exterminarea unui numar mare de clerici ortodocsi sau greco-catolici si, in general, represiunea impotriva tuturor persoanelor care s-au impotrivit instaurarii ,,democratiei populare". Incepand cu martie anul 1945, Partidul Comunist a declansat o teroare sistematica impotriva opozantilor politici, reproducand pe teritoriul Romaniei modelul Gulagului sovietic.

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, in timpul regimului comunist, in Romania au existat 44 de penitenciare principale si 72 de lagare de munca fortata destinate detinutilor politici in care au patimit peste 3 milioane de romani dintre care 800.000 de oameni au murit. Ele se aflau sub coordonarea Directiei Generale a Penitenciarelor (cu toate modificarile de titulatura pe care le-a cunoscut de-a lungul vremii). Alaturi de conducerea centrala a DGP, responsabili pentru deciziile referitoare la tratamentul aplicat in locurile de detentie politica erau: comandantii de penitenciare, lagare si colonii de munca si loctiitorii lor, precum si ofiterii politici care asigurau reeducarea detinutilor conform directivelor partidului comunist. Locurile de detentie din perioada comunista ar putea fi clasificate in mai multe categorii, desi majoritatea detinutilor a trecut prin cel putin doua dintre ele.