"Persoanele care au făcut avorturi, fie că au făcut mai multe, fie că au făcut mai puţine, să ştie că au făcut crime îndoite (duble), fiindcă au despărţit pruncii nevinovaţi de amândouă vieţile: şi de viaţa aceasta trecătoare, şi de viaţa veşnică, deoarece au murit nebotezaţi. De aceea păcatul acesta este nemaipomenit de mare şi este strigător la cer.

Sufletele pruncilor strigă la Dumnezeu din locul acela întunecos şi părăsit unde se află, cerând răzbunare. Cer pedeapsă urgentă pentru
părinţii lor şi pentru cei ce au contribuit la chinuirea şi la moartea lor. De aceea, în casele unde s-au făcut aceste păcate, soţii nu mai pot locui la un loc şi din cine ştie ce lucru minor ajung la certuri, bătăi şi despărţiri. În alte case intră boala şi paguba. În multe locuri moartea le scurtează viaţa prin accidente şi aşa o mulţime de urgii se abat pe capul celor ce
au făcut avorturi.

Citiţi cu luare-aminte acest îndrumar şi căutaţi să faceţi cu credinţă cele ce citiţi ca să vă salvaţi sufletul. Şi să nu vi se pară că faceţi prea mult pentru pruncii avortaţi, pentru că, dacă aceştia ar fi trăit, ar fi
trebuit să faceţi pentru ei o mai mare cheltuială şi osteneală, deoarece trebuia să-i îmbrăcaţi, să-i încălţaţi, să le daţi de mâncare, să-i îngrijiţi, să-i faceţi mari şi să-i daţi să înveţe carte. Dacă aţi fi omorât vreunul din ei şi v-ar fi aflat autorităţile, nu aţi fi scăpat fără ani mulţi de închisoare
(puşcărie).

Deci cele care aţi făcut 10-15 avorturi sau mai multe, după legea pământească ar fi însemnat să staţi la închisoare toată viaţa şi să ispăşiţi aceste crime.

De aceea foarte multe femei, atât timp cât stau nespovedite, umblând fără frică şi poate chiar îngrămădind păcate, sunt condamnate pentru crimele acestea de Legea divină. Şi chiar dacă se spovedesc şi preoţii duhovnici nu le dau nici un canon, şi nici ele nu fac nimic, tot condamnate rămân. Astfel de persoane rămân neiertate şi le aşteaptă închisorile iadului cu chinurile veşnice de acolo.
De aceea vă spunem ce să faceţi ca să îmblânziţi mânia dumnezeiască şi să nu vă ajungă pedepsele iadului chiar din lumea aceasta:

1. Căutaţi preot duhovnic iscusit ca să-i spuneţi toate păcatele, şi câte avorturi aţi făcut, şi dacă aţi trăit mai întâi fără cununie religioasă, şi cam cât aţi trăit - o săptămână, o lună, un an. Spuneţi şi dacă aţi avut mai mulţi bărbaţi.

2. Să vă hotărâţi temeinic de a nu mai face.

3. Să vă căiţi şi să vărsaţi multe lacrimi, jelindu-vă şi căindu-vă pentru pruncii avortaţi, fiindcă aceste lacrimi se fac pentru ei apa Botezului şi astfel vor fi şi ei curăţiţi şi botezaţi prin lacrimile mamei lor, dacă mama va şti să se căiască, să plângă şi să trăiască o viaţă cât mai curată: cu
rugăciune, cu post, cu metanii, cu mergere la biserică şi cu ajunare după putere (vinerile sau miercurile).

4. Milostenii la copii săraci, cât de multe şi chiar la bătrâni şi bătrâne fără pensii, nevoiaşi.

5. Femeile mai tinere şi cele care pot, care au putere, să facă pentru fiecare avort câte 40 de metanii.

6. Să nu vă lipsească sărindarele de la mânăstiri şi biserici pentru vii şi morţi.

7. Unde auziţi că sunt copii nebotezaţi, căutaţi să-i botezaţi.

8. Care puteţi, împărţiţi la copii săraci pentru fiecare prunc avortat un metru de pânză, o lumânare aprinsă, un litru de lapte, puţin zahăr sau miere, o iconiţă sau o cruciuliţă, şi o candelă pentru toţi în comun.

9. Tot în amintirea pruncilor avortaţi, femeile care au făcut acest păcat să
planteze pomişori fructiferi, fie în grădinile lor, fie la altcineva, ca să se îndulcească din fructele lor copiii şi săracii.

10. O altă faptă frumoasă şi plăcută Domnului este mergerea la cimitirele părăsite şi, cu învoirea preotului, femeile care au făcut avorturi să sădească flori pentru fiecare prunc, mai ales flori care ţin mai mult: crini, trandafiri, crizanteme etc. Toate acestea se fac în amintirea pruncilor avortaţi, dar cele mai importante fapte dintre cele arătate mai sus sunt acestea: spovedania cu hotărârea de a nu mai face avorturi şi lacrimile vărsate pentru fiecare prunc în parte în câte o vineri cu ajunare.

De asemenea, important este să căutaţi să botezaţi copii săraci şi să vă
luptaţi ca să luminaţi sufletele copiilor celor care nu cunosc credinţa, să-i aduceţi la biserică, să-i învăţaţi rugăciuni, să le spuneţi de Dumnezeu şi tot ce vă stă în putinţă ca să-i aduceţi pe calea mântuirii,
ferindu-i de păcate şi arătându-le cât de periculos este păcatul. Şi să ştiţi: câţi copii aţi întors pe calea credinţei şi i-aţi scos din rătăcire, atâţia prunci avortaţi aţi salvat.

O altă faptă, care se aseamănă cu acestea, este să le sfătuiţi (şi să vă luptaţi ca să le convingeţi cu orice preţ) pe femeile tinere care intenţionează să facă avorturi, să dea naştere pruncilor, spunându-le că îi veţi lua dumneavoastră să-i creşteţi. Şi dacă reuşiţi să le convingeţi, copiii aceia salvaţi vor fi pentru iertarea păcatelor pe care le-aţi făcut.
Dacă le veţi pune în practică, Dumnezeu va ţine seama de aceste fapte, de aceste îndatoriri pe care vi le-am spus, şi mai ales de pocăinţa mamei, de adevărata pocăinţă, care trebuie să ţină până la sfârşitul vieţii.
Persoanele care au făcut astfel de păcate mari n-au voie să se împărtăşească cu Sfintele Taine curând după avorturi, ci numai să ia aghiasmă mare după spovedanie. Să ţină mereu legătura cu Sfânta Biserică, să nu se mai întoarcă la păcate şi aşa vor primi iertare de la
Dumnezeu.

Faceţi cu încredere în Dumnezeu ceea ce v-am spus şi plângeţi mereu pentru păcate înaintea Domnului, iar dacă preotul vă va opri un timp de la Sfânta Împărtăşanie, nu vă descurajaţi căci, dacă respectaţi acest îndrumar şi faceţi pocăinţă sinceră, vă mântuiţi sufletul. E mai bine să
nu vă împărtăşiţi decât să vă împărtăşiţi cu nevrednicie.

Mare păcat fac şi preoţii care le dezleagă, şi femeile care se împărtăşesc mai curând de un an de zile după avort.

Faceţi ce aţi citit în acest îndrumar pentru a vă ajuta Dumnezeu şi grăbiţi-vă ca să nu vină moartea, căci atunci nu veţi mai putea face nimic.

Dumnezeu să vă ajute !"

Sf. Parinti spun ca: "Cine nu vrea sa aiba copii sa traiasca in castitate". Asa ca hotariti-va dinainte ce vreti sa faceti cu copii care ii primiti in dar de la insusi Dumnezeu!

PLEDOARIE PENTRU VIAŢĂ

Ţine-mă strâns mămico, ţine-mi cald
Şi cu toată dragostea ajută-mi să mă formez
Azi am şase săptămâni şi cadoul pentru ziua mea
E o pereche de doi ochi albaştri, luminoşi cu care odată o să te pot vedea
Deja am braţe şi un nas cârn, iar la picioare nişte lucruri mici: degete
Privesc acum înainte spre viaţă: îngheţată, melci, ursuleţi şi basme lungi.
Mă întreb unde te duci azi, cu o maşină departe, departe?
De ce zaci întinsă, fiind dusă pe un cărucior?
Asta nu e ceva normal, nu se întâmplă tuturor!
Ce ciudat mă simt!
Trec printre nişte uşi, oamenii aceia în alb Dacă mă rănesc mămico?, ţipă şi nu te încrede!
Nu mămico, nu te duce să dormi, nu mă lăsa singur de-ţi pasă!
Mi-e frică mămico şi vreau să mă întorc acasă.
Ce se întâmplă mămico? încep să plâng de-al tău dor.
Fugi mămico, căci eu nu vreau să mor!
Ei mă omoară mămico, îmi taie braţul, piciorul şi inima mi-o taie.
La revedere mămico şi-ţi mulţumesc că ai încercat
Dar eu nu voi vedea cerul, păsările, nici iarba, nici copacii
Nu voi auzi cântece tandre, nu voi simţii briza apei, pitpalacii
Te iubesc dragă mămico cu adevărat şi mai sper,
Că şi tu m-ai iubit şi nu mai uitat.

RĂSPUNS DOAMNEI ELENA PINZARU

La ce nu pot lua parte copii care au fost avortati ?

Un copil care s-a nascut este o fiinta vie , la fel ca si copilul care urmeaza sa se nasca . Exact ca si cel care abia este conceput in burta mamei .

Eu nu fac nici o difernta intre ei , de aceea ii numesc in toate cazurile copii . Unii le zic – fat , bebelus , nou-nascut , s.a. . Dar tot copii raman , fie ca doresti tu acest lucru , fie ca nu .

insa daca un copil moare , el nu va putea sa faca multe lucruri pe care le ofera experienta vietii .

Eu am hotarat sa fac o lista cu lucrurile care nu le pot face copii care au fost omorati , ele sunt :

- nu au ocazia sa-si cunoasca parintii , nici macar sa fie doriti , si nici nascuti …

- nu au parte de dragostea parinteasca , de grija parintilor ,

- nu au parte de ziua de nastere , deoarece nici nu o au – au doar data in care au fost omorati inainte sa se nasca .

-nu au parte de emotiile de la un examen ,deoarece nu au ajuns sa invete macar sa zica „mama” .

- nu au ocazia sa-L cunoasca in timpul vietii pe Dumnezeu , dar L-au cunoscut imediat dupa ce au fost masacrati , deoarece tot la Domnul vor pleca .

- nu stie daca are frati sau surori , sau si ei … au aceeasi soarta .

- nu poate vedea curcubeul ,deoarece parintii au hotarat ca este prea scump sa-i permita acest lucru .

- nu va putea sa planga cand e singur, cand ii este foame , cand ii este frig , dar daca va putea plange cand este rupt in timpul unui avort – ar face-o , si daca va putea sa-i spuna mamei ca il doare – ii va spune , si daca i-ar putea cere parintilor sa-l lase intr-un orfelinat – ar insista toate noua luni ; si daca ar putea multumi parintilor pentru ca i-au dat viata – o va face in fiecare zi .

Un copil caruia i-au murit parintii este orfan . Dar cum putem numi parintele care si –a omorat copii ??

La ce trebuie sa-i fie gandul unei persoane ca sa mearga la asa o crima ?

Care trebuie sa fie valorile acelor persoane ?

Caci Dumnezeu zice :

„Sa stiti dar ca Eu sint Dumnezeu, si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, si nimeni nu poate scoate pe cineva din mina Mea.”
(Deuteronom 32:39 )

http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spun-oamenii/16-la-ce-nu-pot-lua-parte-copii-care-au-fost-avortati-

Acum vă întreb eu pe dvs: "a face un avort e un pacat foarte mare dar dupa tine e mai pacat sa faci un avort sau sa-ti nasti copilul si apoi sa-l arunci la gunoi, sa-l lasi pe strada, sau sa-l lasi al nimanui sa creasca de unul singur pe strazi prin orfelinate si sa fie un copil cu traume psihice?"

Dacă suntem păcătoşi să nu fim şi laşi a ne recunoaşte păcatele şi a ne îndeplini responsabilităţile vieţii! Să fim smeriţi şi să alergăm la Dumnezeu să cerem iertare, îndurare şi să ne hotărâm să nu facem acest groaznic păcat ! Să nu ne căutăm scuze pentru crimă, căci indiferent de motiv tot crimă se numeşte ! Cine nu poate duce jugul acesta să trăiască în curăţie ! Nu să ne tăvălim în mocirla desfrâului (de toate tipurile) şi să ucidem pentru că ne stă în calea destrăbălării un suflet !

Am avut o vecina care a facut avort la varsta de 17 ani.Parintii ei nu au fost de acord cu baiatul pe care ea i-l iubea si de frica lor,ea a recurs la un asemenea gest.Prietenul ei cind a auzit ca e gravida,i-a spus ca sa faca cumva sa scape de copil ca sa nu afle parintii ei.De asemenea,cind a aflat ca e gravida,prietenul ei i-a zis ca nu vrea sa o mai vada niciodata,sa se descurce,sa se duca sa scape de copil.Nici cand a fost la spital sa faca avort,el nu a venit cu ea,nu l-a interesat de soarta ei.A venit acasa tarandu-se,nu mai era in stare sa mearga de durere.Era si iarna,era frig afara,drumul pina acasa era lung.Dar orice ii facuse,ea i-l iubea nespus.Pina la urma,s-au despartit.

PĂCATUL AVORTULUI

Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmultească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpeascâ patimile desfrânării. Deci doi tineri când se căsătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare păcat. Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmultirii oamenilor, al procreării. Nu lasă mersul normal al vietii, ci îsi programează câti copii să facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi să se nască si restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotrivă nasc câti pui le dă Dumnezeu si îi iubesc foarte mult. Toate păcatele se pot ierta, spun Sfintii Părinti, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocăinte care pot dura viata întreagă. Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortati plâng înaintea lui Dumnezeu si cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă. Cel mai mare bine pe care-1 poti face în viată, ca om căsătorit, este să dai viată mai departe. Oricât ai posti, oricât te-ai ruga, oricât ai da de pomană, oricâtă nevointă ai face în viată, nu este mai mare lucru ca atunci când dai viată unui om. Toti Sfintii din ceruri cu toti îngerii si întregul cer se bucură când se naste un copil. Singură mama poate să facă o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Dacă refuză a da nastere, a da viată, refuză ea însăsi a avea viată vesnică. Majoritatea femeilor, foarte comod, justifică faptul că nu nasc copii mai multi datorită contextului în care trăiesc: că nu au cu ce să-i hrănească si să-i crească. Insă aceasta este o mare cursă pe care le-o întinde satana. Trebuie să fim constienti că Dumnezeu niciodată nu va da voie să se nască un copil fară a avea asigurată bucătica lui de pâine. Este un mers firesc si natural al lucrurilor să se întâmple asa. Atunci când nu avem credintă în Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul. Atunci când cineva avortează nu are credintă în Bunul Dumnezeu, în faptul că El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta în Dumnezeu se ajunge la păcatul pruncuciderii, adică al avortului.

Extras din "SFÂNTA TAINA A SPOVEDANIEI PE ÎNTELESUL TUTUROR" - de PROTOS. IOACHIM PÂRVULESCU (Mânastirea Lainici)

Nu stiu daca ma adresez unde trebuie ,dar as dori si eu un sfat,va rog.
In urma cu cateva luni eu si sotul meu am luat o decizie care ne-a schimbat viata ,cea mai grea decizie din viata noastra, am fost insarcinata,am avut o sarcina cu risc ,dar fiindca am stat doar in pat si am luat medicamente am reusit sa ajungem la 16 saptamani cand am aflat in urma unui control eco ca copilasul nostru are multiple malformati si ca nu va vedea niciodata lumina zilei, am fost sfatuiti sa luam o decizie,nu am vrut sa luam aceasta decizie asa ca am mai consultat si alti doctori care din pacate ne-au dat acelasi verdict si sfat sa renuntam la copil. Toata lumea ne spunea sa facem acest lucru deoarece mai avem un copil de 4 ani si trebuie sa ne gandim si la el , din pacate am luat aceasta decizie ,si la 20 de saptamani mi-a fost declansata nasterea , o nastere foarte grea si cu cateva complicati.de atunci ma tot gandesc ce sa intamplat cu sufletul copilului meu, daca copilul meu si Dumnezeu ne vor ierta pentru decizia lauta si ce putem sa facem atat eu cat si sotul meru pentru copilasul nostru,pentru mantuirea lui si pentru iertarea pacatelor noastre.