GRADINA DE FLORI DUHOVNICESTI
» GRADINA DE FLORI DUHOVNICESTI
Inapoi la Pagina de Discutii
|
"Sa ne aducem aminte cu recunostinta de facerile de bine cele multe ale lui Dumnezeu"
Deschide, Doamne, inima mea in legea ta si ma invata a umbla intru poruncile tale. Da-mi putere ca sa cunosc voia ta, sa-mi aduc aminte cu cinste si scumpatate de toate facerile de bine ale tale, in deobste si in parte, pentru ca sa-ti pot multumi cum ased e. Stiu insa si marturisesc ca nu sunt in stare a-ti multumi cum se cade nici pentru cel mai mic dar al tau. Sunt mai mic decit asi putea gindi la toate bunurile ce mi-ai dat, si cind caut la nobila dragoste a facatorului de bine, duhul meu ameteste inaintea marimii tale celei nemarginite. Tot ce avam bun intrup si suflet, inlauntru si afara, dupa fire si peste fire, de la tine este, si aceste faceri de binete arata noua ca pe un datator plin de bunatate si indurare, dela care am primit toate cite avem. Si cu toate ca unul primeste mai mult, altul mai putin, insa toate vin de la tine si fara de tine am fi lipsiti de tot binele. Cel ce a primit mult, sa nu se laude intru vrednicia sa, sa nu se mindreasca, nici sa-si bata joc de cel ce a primit mai putin, ca acela este mai mare si mai bun, care se socoteste vrednic de mai putin si care este mai smerit si mai rivnitor in aratarea de recunostinta. Si cel ce in ochii sai se tine mai neinsemnat si mai nevrednic, este si mai destoinic a primi daruri mai mari. Iar cel ce a primit mai putine bunuri, sa nu sa intristeze, sa nu sa necajeasca, nici sa pismuiasca pe cei bogati; ci mai virtos sa caute la tine, Doamne, si din fundul inimei sale sa laude bunatatea ta, care cu atita indestulare si darnicie varsa darurile sale fara cautare la fata. Pentru aceasta se cade noua a te lauda intru toate. Tu singur stii ce este de folos a da la fiecare; numai tu stii pentru ce acesta are mai mult, cela-lalt mai putin, a deosebi aceasta nu e treaba noastra, ci a intelepciunii tale, inaintea careia masurata este vrednicia fie-caruia. Cel ce te iubeste pe tine si cunoaste facerile de bine ale tale, bucuria cea mare sa o aiba in aceasta : "ca voia ta sa fie in toate, si toate cite ai orinduit din veci sa se faca dupa buna placere a ta, Dumnezeule!" Aceasta vesnica orinduiala a ta sa fie toata mingiierea. Si temeiul a toata multumirea lui. Din cinste catre aceasta orinduiala sa voiasca a fi cel mai mic cu acea bucurie si placere cu care altul ar dori sa fie cel mai mare; sa fie asa de multumit si vesel in locul cel mai de jos, ca si in cel mai de sus, sa fie atit de multumit si vesel cind e necunoscut, fara nume, ca si cind oamenii l-ar cunoaste, l-ar stima, si l-ar pretui dupa merit. Ca voia ta si rivna ce trebuie sa o aiba spre marirea numelui tau, Doamne, pentru dinsul se cade sa fie mai presus de toate, si voia ta trebuie sa-i pricinuiasca mai multa bucurie, decit toate bunatatile cite a primit sau poate sa primeasca. |
|
|