GRADINA DE FLORI DUHOVNICESTI
» Chemarea si datoriile crestinului
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Pe crestin il fac cu adevarat crestin nu numai marturisirea, ci si credinta si obiectul corespunzator credintei.
Numele de crestin, fara o viata crestineasca, este o fatarnicie. Viata crestina toata nu este altceva decit o pocainta de totdeauna, pina la sfirsitul vietii. Sarac este crestinul care vrea sa se imbogateasca in lumea aceasta. Sarac este crestinul care cauta multe si se aprovizioneaza in aceasta lume. (Sf.Tihon Zadonschi) Crestine, sa fii, iar nu sa pari! Iata una din principalele tale pravile. E cu neputinta sa fii crestin, fara sa traiesti crestineste. Cine nu traieste cu adevarat crestineste, acela se afla intr-o adevarata idolatrie morala. El, ori devine jertfa faotuitorilor, muncind pentru avere in loc sa munceasca pentru Dumnezeu, si indumnezeindu-si pintecele, ori, dimpotriva, se face el singur un idol si cere drept jertfa pentru sine tot ce produce pamintul. Crestinul care nu progreseaza in crestinism, acela nu e crestin. Crestinismul nu trebuie sa se multumeasca cu faptul ca el e numit fata de idolatria grosolana, fata de zgomotul lumii, fata de desertaciune, fata de belsugul vietii, fata de lux, de mindrie. Cine vrea sa innoate din lumea veche in cea noua, pentru unul ca acesta nu e suficient sa intre in corabie si sa-si ia directia spre lumea noua, ci trebuie sa innoate neincetat inainte si numai inainte, pina cind intr-adevar, va ajunge la celalalt mal. Tot asa e si cu vechea si noua viata. Daca viata din afara a omului vechi s-a curatit asa cum se cuvine, noi trebuie sa ne silim ca sa ne imbracam cu de savirsire in omul cel nou, sa ne curatim cu desavirsire si sa ne luminam in adincul launtric al sufletului nostru. Crestinul trebuie sa mearga mereu inainte, dar e foarte folositor ca din cind in cind sa-si intoarca luarea aminte si inapoi -la cele trecute- pentru ca sa nu repetam pe cele rele, sa netezim cu lacrimi si pocainta faradelegile, binele inceput sa-l desavirsim. Adevarata cinstire a crestinului este slava lui Dumnezeu. Adevarata rivna pentru cinste este iubirea inflacarata pentru Dumnezeu si pentru aproapele. Crestinul nu trebuie sa cunoasca nici un vrajmas in intreaga lume, chiar daca lumea nu i-ar da nici un prieten. Crestinii, ori lepadindu-se de placeri, sufar din cauza lipsurilor, ori ingaduindu-si placerile, trebuie sa sufere din cauza pocaintei. Orice crestin trebuie sa aiba Crucea lui, tot asa cum pelerinul isi are toiagul lui. Daca tu nu vrei sa-ti iei Crucea ta si sa mergi dupa Hristos Iisus, sau sa implinesti ceea ce ti s-a poruncit, atunci fii incredintat ca tu nu esti crestin, chiar daca tu umbli la Biserica crestina. Crestinul care-si duce Crucea cu mihnire, iar nu cu bucurie, inca nu intelege pretul ei! Dupa cum Crucea lui Hristos este usa Imparatiei pentru toti crestinii, tot astfel Crucea crestinului este cheia Imparatiei pentru fiecare fiu al Imparatiei Ceresti. (Filaret al Moscovei) |
|
|